{"id":22424,"date":"2015-02-21T18:50:14","date_gmt":"2015-02-21T16:50:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22424"},"modified":"2015-02-21T18:50:14","modified_gmt":"2015-02-21T16:50:14","slug":"scrisul-ca-pharmakon-al-uitarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scrisul-ca-pharmakon-al-uitarii\/","title":{"rendered":"Scrisul ca pharmakon al uit\u0103rii"},"content":{"rendered":"

Scrisul r\u0103m\u00e2ne, f\u0103r\u0103-ndoial\u0103, una dintre marile inven\u0163ii, una dintre marile descoperiri ale umanit\u0103\u0163ii, actul de na\u015ftere \u015fi leag\u0103nul culturii \u015fi civiliza\u0163iei. <\/strong><\/em>
\nDac\u0103 acum c\u00e2\u0163iva zeci de mii de ani, cuno\u015ftin\u0163ele se transmiteau de la o genera\u0163ie la alta pe cale oral\u0103, apari\u0163ia scrisului a f\u0103cut posibil ca toate aceste cuno\u015ftin\u0163e s\u0103 fie adunate, p\u0103strate \u015fi transmise mai departe cu o mai mare fidelitate, scrisul ap\u0103r\u00e2nd ca un fel de baz\u0103 de date, ca un fel de baz\u0103 informatic\u0103 a umanit\u0103\u0163ii.<\/strong> <\/em>
\nDe altfel, principalul beneficiu al scrisului ar putea fi sintetizat printr-o formul\u0103 deja ultra consacrat\u0103: Verba volant, scripta manent, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 vorbele, fiind f\u0103r\u0103 greutate, sunt volatile, zboar\u0103, se evapor\u0103 \u015fi pot fi uitate, pe c\u00e2nd scrisul, dimpotriv\u0103, r\u0103m\u00e2ne, lu\u00e2nd forma unui adev\u0103rat document sau testament care poate fi p\u0103strat \u00een arhivele memoriei materiale ale unui individ sau ale omenirii.
\nConceput ca antidot, ca leac al uit\u0103rii, scrisul are, ca orice leac, ca orice pharmakon, anumite efecte secundare, unul dintre acestea fiind, paradoxal, faptul c\u0103 din scop al \u00eempiedic\u0103rii uit\u0103rii, scrisul poate deveni un mijloc al uit\u0103rii. A\u015fa cum scopul unui conduc\u0103tor politic ar consta \u00een \u00eempiedicarea r\u0103zboiului (pacea), iar mijlocul \u00eentrebuin\u0163at pentru combaterea lui ar fi, paradoxal, \u00eenarmarea, adic\u0103 preg\u0103tirea pentru r\u0103zboi, tot a\u015fa, scopul scrisului ar consta \u00een \u00eempiedicarea uit\u0103rii, iar mijlocul folosit pentru combaterea ei \u2013 cuv\u00e2ntul scris, (\u00een)tip\u0103rit, fixat, mort, \u00eenregistrat \u2013 ar fi, paradoxal, preg\u0103tirea pentru o alt\u0103 uitare, pentru o alt\u0103 amnezie, una de tip spiritual. Am \u00een vedere aici faptul c\u0103 umbra cuv\u00e2ntului poate acoperi via\u0163a \u015fi spiritul lui, c\u0103 imaginea cuv\u00e2ntului poate deveni \u201eicoan\u0103\u201c sau \u201echip cioplit\u201c la care \u00eenchin\u00e2ndu-ne s\u0103 ucidem fiin\u0163a \u015fi spiritul lui \u015fi astfel s\u0103 uit\u0103m, treptat, c\u0103 important este s\u0103 citim \u00een Spiritul legii \u015fi nu \u00een Litera ei.
\nAcest punct de vedere apare clar ilustrat de Platon \u00een dialogul Phaidros, \u00een care se men\u0163ioneaz\u0103 legenda de origine egiptean\u0103 a apari\u0163iei literelor. Aici se spune c\u0103 zeul Theuth a creat literele, ca leac al uit\u0103rii, \u015fi vestindu-l pe regele Thamus de descoperirea sa, acesta n-a fost, se pare, c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in entuziasmat de noua \u015ftiin\u0163\u0103, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015findu-i zeului urm\u0103toarele temeri: \u201eScrisul va aduce cu sine uitarea \u00een sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le \u0163inerea de minte; pun\u00e2ndu-\u015fi credin\u0163a \u00een scris, oamenii \u00ee\u015fi vor aminti din afar\u0103, cu ajutorul unor icoane str\u0103ine, \u015fi nu dinl\u0103untru, prin cazn\u0103 proprie. C\u00e2t despre \u00een\u0163elepciune, \u00eenv\u0103\u0163\u0103ceilor t\u0103i tu nu le dai dec\u00e2t una p\u0103relnic\u0103, \u015fi nicidecum pe cea adev\u0103rat\u0103. Dup\u0103 ce cu ajutorul t\u0103u vor fi aflat o gr\u0103mad\u0103 de prin c\u0103r\u0163i, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 fi primit adev\u0103rata \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, ei vor socoti c\u0103 sunt \u00een\u0163elep\u0163i nevoie mare, c\u00e2nd de fapt cei mai mul\u0163i n-au nici m\u0103car un g\u00e2nd care s\u0103 fie al lor.\u201c (Humanitas, 1993, p.143)
\nContrar, a\u015fadar, opiniei larg r\u0103sp\u00e2ndite, Platon atrage aten\u0163ia asupra ambivalen\u0163ei scrisului, asupra faptului c\u0103 scrisul, conceput ini\u0163ial ca remediu al uit\u0103rii, se poate transforma ulterior \u00een ceva opus, \u00een ceva otr\u0103vitor, respectiv \u00een mijloc de \u00eenregistrare, de fixare \u015fi de etichetare a unei realit\u0103\u0163i care tocmai \u00een virtutea acestui fapt \u00ee\u015fi pierde calitatea de adev\u0103r, se profaneaz\u0103, se desacralizeaz\u0103, se degradeaz\u0103 \u015fi se transform\u0103 \u00een Uitare. Sau \u00een umbr\u0103, \u00een imagine, \u00een \u201eicoan\u0103\u201c, \u00een \u201efotografie\u201c, \u00een liter\u0103, \u00een substitut al adev\u0103rului, al realit\u0103\u0163ii, oferind o fals\u0103 cunoa\u015ftere \u015fi o fals\u0103 \u00een\u0163elepciune.
\nDac\u0103 primele rostiri divinatorii au venit, a\u015fa cum se spune \u00een dialog, de la un stejar, atunci nu se poate s\u0103 nu asociem, fie \u015fi retrospectiv, acel stejar cu Copacul Viu, cu Copacul Vie\u0163ii prin care omul avea un contact, o comunicare vie, direct\u0103, nemijlocit\u0103 \u015fi intuitiv\u0103 cu sursa, cu adev\u0103rul, cu spiritul, cu realitatea. Copacul Vie\u0163ii s-a transformat apoi \u00een Copacul Cunoa\u015fterii \u00een momentul \u00een care omul, din diferite pricini, a pierdut aceast\u0103 comunicare, acest contact direct cu sursa, cu via\u0163a, cu realitatea \u015fi a dob\u00e2ndit, a \u201ec\u00e2\u015ftigat\u201c unul indirect, prin intermediul icoanelor, no\u0163iunilor \u015fi simbolurilor care au ajuns s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 realitatea \u015fi s\u0103 devin\u0103 mai important\u0103 ca ea. Copacul Cunoa\u015fterii, av\u00e2nd ca \u201efructe\u201c cuv\u00e2ntul \u015fi c\u0103r\u0163ile scrise din care s-a extras seva vie, seva vie\u0163ii, devine astfel umbra, imaginea, icoana \u015fi, totodat\u0103, uitarea Copacului Vie\u0163ii.
\nDar scrisul, ca leac, ca pharmakon, are, a\u015fa cum spuneam, o func\u0163ie ambivalent\u0103, fiind deopotriv\u0103 remediu \u015fi otrav\u0103. El devine otrav\u0103 atunci c\u00e2nd ne hr\u0103nim, \u00een sens cantitativ, doar cu litera, cu conceptul lui, adic\u0103 atunci c\u00e2nd curgerea fluid\u0103 \u015fi nedivizat\u0103 a spiritului, a vie\u0163ii, a realit\u0103\u0163ii o fragment\u0103m \u00een no\u0163iuni \u015fi concepte statice, rigide care ne fac s\u0103 percepem doar forma, doar exteriorul, doar aparen\u0163a sau umbra realit\u0103\u0163ii. Vedem, de pild\u0103, un trandafir, dar noi vedem mai cur\u00e2nd no\u0163iunea de trandafir, ro\u015ful lui exterior, forma lui, \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00een petale separate \u015fi nu trandafirul \u00eensu\u015fi, \u201everbul\u201c, mi\u015fcarea, spiritul care palpit\u0103 \u00eenl\u0103untrul trandafirului \u015fi care nu pot fi \u201e\u00eenchise\u201c \u00een no\u0163iunea de trandafir. Astfel, dac\u0103 vrem s\u0103 ucidem, s\u0103 \u201eotr\u0103vim\u201c trandafirul e suficient s\u0103-l \u00eenchidem \u00een no\u0163iunea devenit\u0103 morm\u00e2nt. Acest lucru este valabil pentru toate celelalte no\u0163iuni statice, limitate \u015fi rigide prin care noi refuz\u0103m s\u0103 vedem ceea ce tr\u0103ie\u015fte \u00een formele lor, ceea ce se transform\u0103, adic\u0103 mi\u015fcarea, verbul, spiritul, via\u0163a ce traverseaz\u0103 forme particulare.
\nPentru a nu deveni, a\u015fadar, ceva nociv, ceva otr\u0103vitor, scrisul trebuie s\u0103 conserve nu at\u00e2t litera, no\u0163iunea sau substantivul, care au un sens, un \u00een\u0163eles \u00eenchis, static, c\u00e2t spiritul, via\u0163a \u015fi verbul care tr\u0103iesc \u00een formele lor \u015fi care au, dimpotriv\u0103, un sens, un \u00een\u0163eles deschis, mobil \u015fi dinamic. Numai a\u015fa, scrisul \u00ee\u015fi dob\u00e2nde\u015fte func\u0163ia lui bun\u0103, cea de remediu al uit\u0103rii, de mo\u015ftenire \u015fi de memorie spiritual\u0103 a umanit\u0103\u0163ii care face posibil\u0103 nu doar continuitatea, ci chiar simultaneitatea spiritului.
\nLectura este, poate, cel mai elocvent exemplu \u00een acest sens. Ea favorizeaz\u0103 \u00een cel mai \u00eenalt grad descoperirea interiorit\u0103\u0163ii prin faptul c\u0103 permite receptarea cu propria voce, cu propria emo\u0163ie, cu propria g\u00e2ndire \u015fi con\u015ftiin\u0163\u0103, pe scurt, cu propria personalitate a unui con\u0163inut scris, g\u00e2ndit \u015fi tr\u0103it de altcineva, care ne devine astfel contemporan prin spirit.
\nConsider, a\u015fadar, c\u0103 cel mai uria\u015f beneficiu sau remediu al scrisului este faptul c\u0103 cel ce scrie \u015fi cel ce cite\u015fte devin, prin spirit, o singur\u0103 interioritate, scriitorul \u015fi cititorul \u00eent\u00e2lnindu-se astfel dincolo de limitele \u015fi barierele spa\u0163io-temporale \u00eentr-o dimensiune atemporal\u0103 a simultaneit\u0103\u0163ii \u015fi contemporaneit\u0103\u0163ii. Aceasta \u00eenseamn\u0103 ceva cu adev\u0103rat m\u0103re\u0163 \u015fi extraordinar, \u015fi-anume c\u0103 spiritul sau interioritatea neav\u00e2nd \u015fi neput\u00e2nd avea nicio localizare, acest lucru permite \u00eent\u00e2lnirea, comunicarea \u015fi contemporaneitatea cu toate marile spirite ale lumii, o adev\u0103rat\u0103 nebunie, o adev\u0103rat\u0103 aventur\u0103, un adev\u0103rat remediu la care numai spiritul, dincolo, dar nu f\u0103r\u0103 trupul cuv\u00e2ntului, poate avea acces.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Scrisul r\u0103m\u00e2ne, f\u0103r\u0103-ndoial\u0103, una dintre marile inven\u0163ii, una dintre marile descoperiri ale umanit\u0103\u0163ii, actul de na\u015ftere \u015fi leag\u0103nul culturii \u015fi civiliza\u0163iei. Dac\u0103 acum c\u00e2\u0163iva zeci de mii de ani, cuno\u015ftin\u0163ele se transmiteau de la o genera\u0163ie la alta pe cale oral\u0103, apari\u0163ia scrisului a f\u0103cut posibil ca toate aceste cuno\u015ftin\u0163e s\u0103 fie adunate, p\u0103strate \u015fi… Cite\u0219te mai mult »Scrisul ca pharmakon al uit\u0103rii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[13509,13510],"class_list":["post-22424","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-principalul-beneficiu-al-scrisului","tag-scopul-scrisului"],"views":1692,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22424","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22424"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22424\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22424"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22424"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22424"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}