Inevitabile \u015fi mereu necesare, revizuirile \u2013 micile revolu\u0163ii ce \u00eencep s\u0103 curg\u0103 dup\u0103 marea revolu\u0163ie de la 1989 \u2013 ascut spiritul critic al noilor \u015fi vechilor revizori literari. Extrem de exigent \u015fi critic p\u00e2n\u0103 la os cu posteritatea c\u0103r\u0163ilor \u015fi a personalit\u0103\u0163ii lui Zaharia Stancu, dl. Marian Nencescu face \u00een Bucure\u015ftiul literar \u015fi artistic din decembrie 2014, ni\u015fte rapide Incursiuni \u00een mitologia imaginarului. La cap\u0103tul fulger\u0103toarei sale treceri prin via\u0163a \u015fi opera celui mai iubit dintre pre\u015fedin\u0163ii Uniunii Scriitorilor din timpul regimului comunist, dl. Nencescu ajunge la concluzia fatalmente catastrofal\u0103 c\u0103 autorul Descul\u0163-ului, nomenclaturist ca destui al\u0163ii, \u201elocalizeaz\u0103 tenden\u0163ios evenimentele, transform\u00e2nd istoria \u00eentr-un manual rollerian\u201c. M\u0103runt discipol literar al marelui Mihail Roller, Zaharia Stancu reflect\u0103 \u00een Descul\u0163, \u201ecu fidelitatea\u201c copiei trase la indigo \u201etezele luptei de clas\u0103\u201c, iar celebrul \u00eendemn \u201ereluat ca un laitmotiv \u00abs\u0103 nu ui\u0163i, Darie\u00bb este o pasti\u015f\u0103 a unui slogan utilizat \u00een propaganda de partid pentru a descrie fenomenul R\u0103scoalei din 1907\u201c. Carte despre respectivul \u201efenomen\u201c localizat \u00eentr-un sat am\u0103r\u00e2t din jude\u0163ul Teleorman, \u201eun roman precum Descul\u0163, v\u00e2rf de lance al realismului socialist \u2013 stabile\u015fte scurt \u015fi irevocabil dl. Marian Nencescu \u2013 nu este at\u00e2t o carte despre R\u0103scoala din 1907, cu at\u00e2t mai pu\u0163in o monografie a satului teleorm\u0103nean, cum s-au gr\u0103bit s\u0103-l catalogheze unii critici, c\u00e2t un document de partid\u201c. Mutat\u0103 din Omida \u00eentr-un \u201edocument de partid\u201c, r\u0103scoala respectiv\u0103 dispare ca un fum: miopi sau orbi, unii critici de ieri au v\u0103zut ceea ce ochiul ascu\u0163it \u015fi p\u0103trunz\u0103tor al lui Nencescu nu vede azi. Dup\u0103 1953, scrie eseistul, \u201escriitorul este \u00abreabilitat\u00bb, numit s\u0103 conduc\u0103 Gazeta literar\u0103, oficiosul U.S., iar \u00een 1955 este ales membru al Academiei RPR\u201c. Reales \u00een 1966 pre\u015fedinte al Uniunii Scriitorilor, autorul \u201ev\u00e2rfului de lance al realismului socialist\u201c de\u0163ine aceast\u0103 func\u0163ie p\u00e2n\u0103 la moarte, survenit\u0103 la 5 decembrie 1974, dup\u0103 ce beneficiase \u201eca scriitor \u2013 precizeaz\u0103 scrupulosul necrologist \u2013 de toate onorurile publice \u015fi sociale posibile, pre\u015fedinte al breslei, ales de patru ori \u00een chip \u00abdemocratic\u00bb, deputat, academician, membru \u00een CC al PCR \u015fi \u00een Consiliul de Stat, tiraje de lux pentru toate scrierile sale, premiul Herder \u015fi, desigur, titlul de \u00abcel mai tradus\u00bb dintre scriitori,\u00a0 romanul s\u0103u Descul\u0163 f\u0103c\u00e2nd, cum se spunea \u00een epoc\u0103, \u00ab\u00eenconjurul p\u0103m\u00e2ntului \u00een sandale de aur\u00bb. Nu i-au lipsit nici aprecierile cordiale de \u00abboier\u00bb, \u00abpatron\u00bb, \u00ab\u00eemp\u0103rat\u00bb etc. acordate, dup\u0103 vremuri \u015fi \u00eemprejur\u0103ri, \u015fi altor confra\u0163i. Un singur premiu i-a lipsit, se pare, din palmares: Nobelul, at\u00e2t de visat de condeierii rom\u00e2ni… mul\u0163i critici chiar \u015fi str\u0103ini l-au comparat cu Faulkner, Steinbeck sau Walt Whitman\u201c. Sub regimul burghezo-mo\u015fieresc, \u0163ine minte dl. Nencescu, c\u0103r\u0163ile lui Zaharia Stancu (Antologia\u00a0 poe\u0163ilor tineri, 1934, \u00een colaborare cu Ion Pillat \u015fi T\u0103lm\u0103ciri din Serghei Esenin, 1932) \u201e\u00eei aduc \u015fi un substan\u0163ial venit material ce \u00eei permite, de pild\u0103, ca la internarea \u00een Lag\u0103rul de la Tg. Jiu s\u0103-\u015fi asigure un trai confortabil\u201c. \u00cen pensionul de la Tg. Jiu, va spune la \u00eenceputul anilor \u201950 M. Beniuc, \u201erivalul\u201c s\u0103u la conducerea U.S., \u201erela\u0163iile sale (ale lui Z. Stancu \u2013 n.n.) cu comuni\u015ftii din lag\u0103r erau a\u015fa stabilite \u00eenc\u00e2t unii comuni\u015fti trebuiau s\u0103-i fac\u0103 ghetele!\u201c Acest Julien Sorel ajuns la Bucure\u015fti de pe lunga, \u00eengusta \u015fi s\u0103raca vale a C\u0103lm\u0103\u0163uiului din… Africa, \u201e\u00ee\u015fi va reface biografia, repudiind \u2013 scrie dl Nencescu \u2013 tenta\u0163iile micburgheze \u015fi adapt\u00e2ndu-\u015fi conduita la noile realit\u0103\u0163i\u201c. V\u0103rul francofon al lui Eug\u00e8ne de Rastignac nu-\u015fi va \u201erepudia\u201c nimic \u015fi nimic nu va uita, ci, a\u015fa cum nu-i scap\u0103 insolitului s\u0103u exeget, doar \u00ee\u015fi va \u201eadapta\u201c, \u00eentr-adev\u0103r, conduita la noile realit\u0103\u0163i! Supravie\u0163uitorii acelui regim, aproape dou\u0103zeci de milioane, se vor \u201eadapta\u201c \u015fi ei, cu to\u0163ii, \u00een foarte felurite chipuri, \u201enoilor realit\u0103\u0163i\u201c, noului regim \u2013 practicant consecvent \u015fi nemilos al terorii de operet\u0103 a ,,luptei de clas\u0103\u201c, dup\u0103 ce \u201eclasele\u201c ajunseser\u0103 praf \u015fi pulbere. Animal superior, omul se adapteaz\u0103, \u00een bine sau \u00een r\u0103u, regimului de via\u0163\u0103 \u00een care se na\u015fte \u015fi exist\u0103. Decisive pentru ceea ce r\u0103m\u00e2ne din el \u015fi dup\u0103 at\u00e2ta \u201elupt\u0103 de clas\u0103\u201c sunt efectele adapt\u0103rii, consecin\u0163ele ei \u00een \u015fi asupra rela\u0163iilor sociale \u015fi umane… \u00cenainte de a vorbi despre o anumit\u0103 \u201eadaptare\u201c a lui Zaharia Stancu \u015fi a multor altora ca el sau din preajma lui s\u0103 l\u0103murim, \u00een treac\u0103t, dou\u0103 chestiuni ce rezult\u0103 din evocarea dlui Nencescu. Anume, d-sa sus\u0163ine c\u0103 \u201e\u00eendemnul reluat ca un laitmotiv \u00een Descul\u0163 este o pasti\u015f\u0103 a unui slogan din propaganda de partid pentru a descrie fenomenul r\u0103scoalei din 1907\u201c \u015fi d\u0103 \u015fi titlul unei lucr\u0103ri din 1946, ,,S\u0103 nu uit\u0103m\u201c. \u00cens\u0103 mai \u00eenainte \u201efenomenul\u201c fusese evocat de… Liviu Rebreanu \u00eentr-un roman celebru \u015fi plin de \u201ebestialit\u0103\u0163i\u201c. Ivirea \u201efenomenului\u201c \u00een cartea lui Zaharia Stancu \u00eenso\u0163it\u0103 de laitmotivul respectiv n-au nicio leg\u0103tur\u0103 cu vreun \u201eslogan de partid\u201c: e un exerci\u0163iu de memorie. \u00cen r\u00e2nd cu \u201esloganul\u201c vine, \u00een interpretarea dlui Nencescu, episodul \u201eincredibil\u201c: culesul viei cu \u201ebotni\u0163a\u201c la gur\u0103. Faptul e \u201eincredibil\u201c \u015fi \u00een viziunea conjude\u0163eanului Marin Preda: inima are ra\u0163iunile ei pe care ra\u0163iunea nu le cunoa\u015fte. Opinia celui mai iubit dintre p\u0103m\u00e2nteni este c\u0103 detaliul respectiv, neverosimil, \u00eentunec\u0103 orizontul satului rom\u00e2nesc aflat \u00een Morome\u0163ii sub lumina amintirii, a nesf\u00e2r\u015fitei \u201eamiezi de var\u0103\u201c \u015fi a \u201etimpului r\u0103bd\u0103tor\u201c. Botni\u0163a \u201e\u00eentineaz\u0103\u201c, \u00een amintirea lui Marin Preda, universul luminos \u00een care i-a pl\u0103cut s\u0103-i fixeze pe filozofii lui inteligen\u0163i, veseli, plini de umor din Poiana lui Iocan. \u00cens\u0103 cruzimea neverosimil\u0103, chiar \u201es\u0103lb\u0103ticia\u201c respectivului c\u0103lu\u015f la gur\u0103, \u00een fine, a \u201ebotni\u0163ei\u201c pecetluiesc universul oniric \u015fi buimac din \u00cent\u00e2lnirea din P\u0103m\u00e2nturi. \u015ei chiar unele episoade, scene, din Morome\u0163ii (vol.I.)! Amintirile din copil\u0103rie au (con\u0163in) \u015fi cruzimea lor: Valeriu Cristea a scris despre Creang\u0103 o carte admirabil\u0103 pe aceast\u0103 tem\u0103, a reflexelor infernale din Paradis. Ca s\u0103 \u00eencheiem cu chestiunea \u201ebotni\u0163ei\u201c din Descul\u0163: criticul \u015fi istoricul literar Valeriu R\u00e2peanu aminte\u015fte la un moment dat, dup\u0103 1989, un articol al lui N. Iorga din S\u0103m\u0103n\u0103torul despre un arenda\u015f care-i for\u0163a pe culeg\u0103torii de struguri s\u0103-\u015fi pun\u0103 botni\u0163e la gur\u0103 ca s\u0103 nu m\u0103n\u00e2nce strugurii mo\u015fiei. R\u0103m\u00e2ne ca incredulii s\u0103 citeasc\u0103 articolul marelui istoric rom\u00e2n… Despre romanul autobiografic \u015fi liric Descul\u0163, cel mai mare critic rom\u00e2n, un \u201eadaptat\u201c \u015fi el (!), spunea c\u0103 este o carte \u201esurprinz\u0103tor de vie\u201c \u015fi \u00een care descoperea \u201eun realism de pictor spaniol\u201c (G. C\u0103linescu). Biografia lui Darie din romanul lui Zaharia Stancu e a unui personaj picaresc, f\u0103r\u0103 copil\u0103rie: e din alt\u0103 lume, r\u0103mas\u0103 necunoscut\u0103 multora. O lume \u00eentunecat\u0103 din care cruzimea, chiar bestial\u0103, nu lipse\u015fte, dimpotriv\u0103, oric\u00e2te \u201ecli\u015fee\u201c propagandistice i-am pune, a posteriori, \u00een c\u00e2rc\u0103. Cum r\u0103m\u00e2ne cu \u201eaprecierile cordiale\u201c, a\u015fa cum corect le nume\u015fte eseistul: \u201eboier\u201c, \u201epatron\u201c, \u201e\u00eemp\u0103rat\u201c etc. de care a fost \u00eenconjurat \u201eadaptatul\u201c Zaharia Stancu? Ne ajut\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 amintirile \u015fi m\u0103rturia unui important critic care, de\u015fi n-a f\u0103cut parte din \u201ecercul de prieteni\u201c ai lui Zaharia Stancu, \u00eei face acestuia un portret memorabil: cu at\u00e2t mai memorabil \u015fi mai verosimil cu c\u00e2t, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103, de la distan\u0163\u0103 ochiul din afar\u0103 vede cu mult mai bine dec\u00e2t din imediata vecin\u0103tate \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu efectul ei augmentativ \u015fi \u201eencomiastic\u201c. \u201e\u00cen dou\u0103-trei r\u00e2nduri \u2013 scrie dl Eugen Simion \u2013 l-am c\u0103utat la Uniunea Scriitorilor pentru a-i solicita ceva, \u015fi omul mi-a venit numaidec\u00e2t \u00een \u00eent\u00e2mpinare. Se purta boiere\u015fte \u015fi ar\u0103ta spre b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, cu adev\u0103rat, ca un mare boier rasat. \u00cenalt, drept, pu\u0163in rigid, cu fa\u0163a tras\u0103 \u015fi privirea dur\u0103, dar nu ostil\u0103, Zaharia Stancu te primea totdeauna \u00een picioare, la col\u0163ul biroului s\u0103u din cl\u0103direa impun\u0103toare de pe \u015eoseaua Kiseleff. Asculta ce-i spui, dar nu prea mult, n-avea r\u0103bdare, tran\u015fa repede \u015fi apoi vorbea el.<\/p>\n
Vorbea de conspira\u0163ii, de du\u015fmanii lui ne\u00eembl\u00e2nzi\u0163i \u015fi nedomoli\u0163i, de starea grea a Uniunii, de iminentele primejdii mari… \u00abDa, da, primejdii multe ne amenin\u0163\u0103, ne amenin\u0163\u0103 primejdii mari…\u00bb repeta el, parafraz\u00e2ndu-se, imit\u00e2ndu-se, parc\u0103, pe sine. Se v\u0103ita strategic, cu indescriptibil talent, \u00eengro\u015fa faptele repede, \u00een stil de cascad\u0103. Interlocutorul era, pur \u015fi simplu, dobor\u00e2t, n\u0103ucit, nu mai \u015ftia ce s\u0103 fac\u0103 \u015fi p\u0103r\u0103sea vestitul birou \u00een care veghea, domne\u015fte, inteligentul, \u015firetul, admirabilul, \u00een fond, Zaharia Stancu. Solicitantul nu pleca \u00eens\u0103 niciodat\u0103 cu m\u00e2na goal\u0103 din sediul Uniunii Scriitorilor…\u201c Zaharia Stancu, spune cu mare dreptate Eugen Simion, era \u201eun personaj \u015fi \u00een vremuri grele a \u015ftiut s\u0103 ias\u0103 din \u00eencurc\u0103turile cele mai mari. El \u015fi Uniunea Scriitorilor la care \u0163inea ca la propria familie. A fost, nu mai \u00eencape \u00eendoial\u0103, un mare pre\u015fedinte \u015fi, c\u00e2t timp a tr\u0103it el, scriitorii au fost ap\u0103ra\u0163i…\u201c Ins solitar \u015fi taciturn, cu o via\u0163\u0103 la vedere \u015fi cu alta \u201eascuns\u0103\u201c, acest redutabil scriitor, polemist \u015fi pamfletar, care \u201emu\u015fca\u201c \u015fi cu gingiile, r\u0103m\u00e2ne \u00een memoria celor care l-au cunoscut printr-o exemplar\u0103 solidaritate de breasl\u0103. Adaptatul \u015fi-a scos deseori \u201ebotni\u0163a\u201c ca s\u0103 spun\u0103 sus \u015fi tare \u00een urechile \u00eenal\u0163ilor cenzori ce avea de spus \u015fi ca s\u0103-i apere \u015fi s\u0103-i ajute pe scriitori. Sunt fapte, atitudini pe care urma\u015fii lui Darie,\u00a0 ignoran\u0163i sau inocen\u0163i, nu le \u015ftiu ori, al\u0163ii, le-au uitat cu premeditare: \u00ee\u015fi pun de bun\u0103 voie \u201ebotni\u0163a\u201c la gur\u0103. Zaharia Stancu i-a ap\u0103rat pe scriitori \u015fi, cum spune Eugen Simion, a pl\u0103tit pentru ca, solidar, s\u0103-i apere pe scriitori: \u201e\u015fi pl\u0103tea, uneori, greu, peste linia acceptabil\u0103. Scria articole omagiale, \u0163inea discursuri encomiastice \u015fi, \u00een genere, ap\u0103sa mai mult dec\u00e2t trebuie pe pedal\u0103. Mai grav, nu \u015fi-a ferit literatura de aceste impurit\u0103\u0163i. Multe, cele mai multe pagini din lungul \u015fi neinspiratul roman Rad\u0103cinile sunt amare sunt catastrofale…\u201c. \u201eAdaptat\u201c la cote \u00eenalte, \u201e\u00eei pl\u0103cea s\u0103 aib\u0103 putere, a avut-o \u00een mai multe r\u00e2nduri \u015fi, repet, a pl\u0103tit scump pentru ea. Dar, trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem onest, a folosit puterea nu ca s\u0103 fac\u0103 r\u0103u scriitorilor, ci ca s\u0103 le fac\u0103 bine. Este important, este esen\u0163ial c\u00e2nd judec\u0103m un om public\u201c. Intrat \u00een \u201emecanism\u201c, nu \u015fi-a pus, de dragul puterii, c\u0103lu\u015f la gur\u0103, \u201ebotni\u0163\u0103\u201c; omul n-a devenit \u201eprizonierul docil \u015fi lamentabil al acestui mecanism\u201c: istoria vie\u0163ii literare postbelice, subliniaz\u0103 Eugen Simion, \u201eeste dominat\u0103 de astfel de indivizi care au f\u0103cut exces de zel ideologic pentru a-\u015fi promova mediocra \u015fi submediocra oper\u0103 \u015fi pentru a face gol \u00een jurul lor. O tactic\u0103 veche, nenorocit\u0103, folosit\u0103 \u015fi azi de unii sub steagurile altei ideologii. O mentalitate t\u0103t\u0103rasc\u0103, vorba lui Petru Dumitriu. Zaharia Stancu nu face parte din aceast\u0103 categorie. Trebuie s\u0103 fim drep\u0163i cu el\u201c. Avem \u00een r\u00e2ndurile \u00een\u0163elepte \u015fi p\u0103trunz\u0103toare ale lui Eugen Simion cel mai verosimil, nuan\u0163at \u015fi drept portret al omului \u201esub vremi\u201c care, adaptat vremii a f\u0103cut pentru semenii s\u0103i, scriitorii, c\u00e2t bine se putea face: ,,ca un personaj inteligent \u015fi mefient ie\u015fit din aristocra\u0163ia \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, mereu agitat, parc\u0103 ar fi tr\u0103it l\u00e2ng\u0103 un ve\u015fnic incendiu. \u015ei-a scris opera \u00een grab\u0103, \u00een mare grab\u0103, \u00eentre dou\u0103 \u015fedin\u0163e sau dou\u0103 articole de ziar. Omul public a devorat scriitorul\u201c. Exemplar\u0103 \u00een felul s\u0103u, drama acestui scriitor, exponent de elit\u0103 al \u201earistocra\u0163iei \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti\u201c care a tr\u0103it l\u00e2ng\u0103 un ve\u015fnic incendiu, merit\u0103 din plin s\u0103 fie cunoscut\u0103 \u015fi privit\u0103 cu recuno\u015ftin\u0163\u0103 \u015fi respect de cei de azi \u015fi cei ce vin: e drama unui om \u015fi scriitor care, cu botni\u0163\u0103 la gur\u0103 a putut totu\u015fi vorbi cu voce \u00eenalt\u0103 \u00een ap\u0103rarea \u201eideii de scriitor \u00een timp ce al\u0163ii au c\u0103lcat-o \u015fi o calc\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een picioare\u201c (Eugen Simion,\u00a0 Neuitatul Zaharia Stancu, \u00een volumul Fragmente critice I. Scriitura taciturn\u0103 \u015fi scriitura public\u0103, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 1997).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Inevitabile \u015fi mereu necesare, revizuirile \u2013 micile revolu\u0163ii ce \u00eencep s\u0103 curg\u0103 dup\u0103 marea revolu\u0163ie de la 1989 \u2013 ascut spiritul critic al noilor \u015fi vechilor revizori literari. Extrem de exigent \u015fi critic p\u00e2n\u0103 la os cu posteritatea c\u0103r\u0163ilor \u015fi a personalit\u0103\u0163ii lui Zaharia Stancu, dl. Marian Nencescu face \u00een Bucure\u015ftiul literar \u015fi artistic din… Cite\u0219te mai mult »Botni\u0163a<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13504,13503,893],"class_list":["post-22414","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-descult","tag-marian-nencescu","tag-zaharia-stancu"],"views":2470,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22414","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22414"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22414\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22414"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22414"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22414"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}