Acum \u015fapte ani, \u00eentr-o toamn\u0103 friguroas\u0103 pe Calea Victoriei, \u00eentr-un apartament interbelic din apropierea Teatrului Act, inventam, \u00eempreun\u0103 cu sora mea, Irina, programa umanist\u0103 a unei \u201eacademii\u201c alternative, independente, f\u0103r\u0103 fonduri, cu mult entuziasm \u015fi cu participarea unor tineri curio\u015fi \u015fi implica\u0163i. Tinerii ace\u015ftia erau elevi de liceu \u015fi studen\u0163i, cu care ne \u00eent\u00e2lneam de c\u00e2teva ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 s\u0103 povestim despre ce car\u0163i sau filme le plac, ce domenii umaniste \u00eei intereseaz\u0103 \u015fi care ar fi profesorii cu care ar vrea s\u0103 stea de vorb\u0103 despre istorie, filozofie, literatur\u0103, teatru sau arte plastice.
\nEu \u00eemi d\u0103dusem demisia cu mult curaj \u015fi incon\u015ftien\u0163\u0103 din cadrul unei companii \u00een care lucrasem \u015fapte ani, o firm\u0103 german\u0103 de logistic\u0103, unde via\u0163a mea \u00ee\u015fi urma un curs intens dar deja repetitiv, \u00een care timpul liber, lecturile, spectacolele, via\u0163a personal\u0103 \u015fi familia abia \u00ee\u015fi mai g\u0103seau loc. \u00cen plus de asta, sim\u0163eam c\u0103 pot face mai mult cu via\u0163a mea, c\u0103 \u00eemi doresc s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 din nou, s\u0103 m\u0103 \u201e\u00eentorc\u201c la \u015fcoal\u0103, dar de data asta la o \u015fcoal\u0103 pe care s\u0103 o conturez \u00eempreun\u0103 cu oamenii pe care \u00eei respect \u015fi care ar putea ini\u0163ia publicul larg \u00een domenii umaniste cu mult\u0103 charism\u0103 \u015fi dedica\u0163ie.
\nDincolo de timpul \u015fi spa\u0163iul pe care \u00eel aveam la dispozi\u0163ie \u015fi de interesul publicului, regulile erau foarte flexibile, iar ideile d\u0103deau naval\u0103 \u00een mintea noastr\u0103. Am \u00eenceput s\u0103 punem pe h\u00e2rtie domeniile care ne interesau pe noi \u00een mod special: istoria, filozofia, istoria religiilor, pictura, muzica, antropologia, literatura s.a.m.d.
\nPrimul profesor la care m-am g\u00e2ndit, \u015fi pe care l-am invitat s\u0103 predea la funda\u0163ie, a fost domnul Neagu Djuvara, unul dintre cei mai charismatici si interesan\u0163i istorici pe care \u00eei citisem vreodat\u0103, un domn cu origini boiere\u015fti, o copilarie interbelic\u0103 \u015fi o via\u0163\u0103 plin\u0103 de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, c\u0103l\u0103torii \u015fi \u00eencerc\u0103ri care i-au adus \u00een\u0163elepciunea \u015fi deta\u015farea necesar\u0103 \u00eent\u00e2lnirii cu cel\u0103lalt. Primul curs al Funda\u0163iei Calea Victoriei s-a numit \u201eCum am tr\u0103it secolul XX\u201c \u015fi a \u00eensemnat \u00eent\u00e2lnirea publicului nostru \u2013 format din tineri dar \u015fi din adulti curio\u015fi \u2013 cu dl Neagu Djuvara, timp de cinci \u015fedin\u0163e. \u00cen timpul acestor cinci \u015fedin\u0163e, fiecare a c\u00e2te dou\u0103 ore, profesorul nostru a predat st\u00e2nd \u00een picioare, cu ceasul de aur al bunicului s\u0103u pe mas\u0103, pentru a respecta timpul alocat prezent\u0103rii. Nu era doar o lec\u0163ie de istorie a Europei dintre anii 1900-2000, \u00eempletit\u0103 cu confesiuni extraordinare, pline de emo\u0163ie \u015fi umor, dar \u015fi o lec\u0163ie de bune maniere \u015fi de pedagogie.
\nAm primit o lec\u0163ie de via\u0163\u0103, de istorie, de erudi\u0163ie, de jovialitate, de vorbire \u00een public \u015fi de memorialistic\u0103 \u201epovestit\u0103\u201c. Bunul-sim\u0163 \u015fi naturale\u0163ea cu care acest celebru autor de c\u0103r\u0163i \u015fi aceast\u0103 faimoas\u0103 persoan\u0103 public\u0103 interac\u0163iona cu fiecare participant au fost uimitoare. Cred c\u0103 \u00een acele ore mi s-a conturat \u00een minte profilul exemplar al profesorului de la Funda\u0163ia Calea Victoriei, un fel de model ideal pe care apoi l-am c\u0103utat \u00een discu\u0163iile cu fiecare posibil lector al nostru, indiferent de tema sau subiectul pe care urma s\u0103 \u00eel abordeze.
\nAm descoperit apoi, cu mare bucurie, c\u0103 exist\u0103 mul\u0163i oameni de acest fel \u00een Rom\u00e2nia, fie c\u0103 este vorba de personalit\u0103\u0163i culturale \u2013 cum este doamna Georgeta Filitti, dl Vintil\u0103 Mih\u0103ilescu, dl Dan C. Mih\u0103ilescu, doamna Adina Nanu, dl Andrei Ple\u015fu \u2013\u00a0 sau c\u0103 este vorba despre tineri arti\u015fti, profesori \u015fi cercet\u0103tori din diverse domenii, pe care am ajuns s\u0103 \u00eei cunosc \u00een ultimii \u015fapte ani, de c\u00e2nd exist\u0103 funda\u0163ia noastr\u0103.
\nA\u015f vrea s\u0103 povestesc acum despre \u00eent\u00e2lnirea cu un alt \u201epersonaj\u201c excep\u0163ional din domeniul artelor, despre dirijorul Tiberiu Soare. Nu putea s\u0103 lipseasc\u0103 din programa noastra cultural\u0103 Muzica, pentru mine cea mai sublim\u0103 form\u0103 de manifestare a creativit\u0103\u0163ii \u015fi imagina\u0163iei umane. Am avut \u015fansa s\u0103 stau de vorb\u0103 cu o prieten\u0103 extrem de talentat\u0103, scenarista Andreea V\u00e3lean, \u015fi s\u0103 o \u00eentreb dac\u00e3 are vreo sugestie de \u201eprofesor\u201c care ar putea ini\u0163ia publicul \u00een istoria muzicii clasice. Sugestia ei genial\u00e3 a fost \u201edirijorul Tiberiu Soare\u201c, cu care lucrase la un proiect de spectacol \u015fi remarcase c\u0103 are darul povestirii. A urmat o \u00eent\u00e2lnire \u00een care am fost convins\u0103 \u00een primele cinci minute c\u0103 Tiberiu Soare, t\u00e2n\u0103rul dirijor atunci angajat al Operei Na\u0163ionale Bucure\u015fti, poate fi o excep\u0163ional\u0103 c\u0103l\u0103uz\u0103\u00a0 \u00een lumea complicat\u0103 \u015fi fabuloas\u0103 a muzicii clasice.
\nA urmat cu Tiberiu un curs de zece \u015fedin\u0163e, cu titlul: \u201eCum s\u0103 ascult\u0103m muzica?\u201c la care publicul funda\u0163iei a descoperit darul de povestitor \u015fi abordarea inedit\u0103, extrem de pasional\u0103 \u015fi modern\u0103 a unui t\u00e2n\u0103r muzician. \u015eedin\u0163ele nu mai durau dou\u0103 ore, ci uneori trei ore, fragmentele superbe de audi\u0163ii muzicale, explicate de dirijor, ne f\u0103ceau \u201epielea de gain\u0103\u201c \u015fi ne notam cu \u00eenfrigurare idei, sugestii de opere muzicale care nu trebuie ratate, \u00eentreb\u0103ri.
\nPornind de la \u201emarea iubire\u201c a lui Tiberiu Soare, Opera, am ini\u0163iat o serie de treisprezece conferin\u0163e despre opere celebre \u015fi balete, cu titlul \u201ePentru ce mergem la oper\u0103?\u201c care s-au bucurat de un mare succes la publicul de toate v\u00e2rstele, \u015fi care apoi au fost transcrise \u015fi transformate, \u00een martie 2014, \u00een prima carte a Funda\u0163iei Calea Victoriei.
\nDar numele nostru, \u201eCalea Victoriei\u201c se refer\u0103 la pasiunea mea pentru trecut, pentru Bucure\u015ftiul de alt\u0103dat\u0103, pe care \u00eel iubesc foarte tare \u015fi pe care \u00eemi place s\u0103 \u00eel descop\u0103r de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd m\u0103 plimb prin zonele ora\u015fului vechi. Sunt fascinat\u0103 de frumuse\u0163ea caselor \u015fi a palatelor construite \u00een secolul XIX, de unde p\u0103str\u0103m numeroase cl\u0103diri \u015fi chiar zone \u00eentregi (cum ar fi zona Ioanid), din \u201eBelle Epoque\u201c romanesc, de misterul \u015fi atmosfera arhaic\u0103 a m\u0103n\u0103stirilor p\u0103strate, de curajul cl\u0103dirilor interbelice care au scandalizat \u00een epoc\u0103 \u015fi care par \u015fi azi moderne. A\u015fadar, am descoperit o carte scris\u00e3 de doamna Georgeta Filitti, bun\u00e3 prieten\u0103 cu dl Djuvara, \u015fi i-am propus doamnei s\u0103 ne ini\u0163ieze \u00een istoria ora\u015fului Bucure\u015fti \u015fi \u00een pove\u015ftile legate de CaleaVictoriei, coloana vertebral\u0103 a capitalei noastre. Acum, c\u00e2nd scriu, pare totul o poveste ireal de frumoas\u0103 \u015fi realizez cum lucrurile s-au legat \u00een mod miraculos, cum oamenii care au acelea\u015fi idealuri \u015fi pasiuni ajung s\u0103 fac\u0103 lucruri \u00eempreun\u0103, s\u0103 se \u00eemprieteneasc\u0103 pe via\u0163\u0103. Cum pasiunea, onestitatea \u015fi dedica\u0163ia pot crea adev\u00e3rate minuni, \u015fi cum publicul din primele luni ale funda\u0163iei, de cincisprezece-treizeci de persoane, a ajuns \u00een timp la o sut\u0103 sau trei sute de persoane care particip\u0103 la evenimentele mai mari, cu aceea\u015fi lectori despre care povestesc mai sus.
\nDoamna G. Filitti, o fermec\u0103toare profesoar\u0103 de istorie, o doamn\u0103 parc\u0103 desprins\u0103 dintr-un film britanic despre \u00eenalta societate, care \u015ftie cum s\u0103 magnetizeze\u00a0 auditoriul \u015fi s\u0103-l poarte \u00een c\u0103l\u0103torii imaginare peste sute de ani, de la fanario\u0163i \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een anii \u201930, a devenit un adev\u0103rat ambasador al funda\u0163iei Calea Victoriei, la emisiunile de la radio sau televiziuni, la recep\u0163ii.
\nA\u015f mai povesti despre \u00eenc\u0103 unul dintre cei mai senza\u0163ionali profesori pe care i-am cunoscut \u015fi cu care am privilegiul de a colabora la funda\u0163ia noastra: antropologul Vintila Mih\u00e3ilescu. Pot spune c\u00e3 am avut parte de acela\u015fi bun-sim\u0163 \u015fi naturale\u0163e pe care am descoperit-o \u015fi la \u00eent\u00e2lnirea cu dl Neagu Djuvara \u015fi doamna Filitti, adic\u0103 emo\u0163ia mea de a cunoa\u015fte o personalitate pe care o admiram de mult s-a \u00eent\u00e2lnit cu relaxarea unui om dornic s\u0103 \u201epredea\u201c subiectele preferate, cu dorin\u0163a sincer\u0103 de a cunoa\u015fte un public nou, nu cel din facultate sau \u015fcoal\u0103, ci cel care continua s\u0103 \u00eenve\u0163e \u015fi dincolo de terminarea studiilor.
\n\u015ei domnul Vintil\u0103 Mih\u0103ilescu ne-a povestit apoi, la conferin\u0163ele funda\u0163iei, despre familie, despre tradi\u0163ie, despre societatea rom\u00e2neasc\u0103, despre cine suntem noi azi \u015fi cum eram acum o sut\u0103 de ani, despre cum s\u0103 ne scutur\u0103m de prejudec\u0103\u0163i c\u00e2nd privim lumea din jur, cum sunt oamenii de la sat, despre cum s\u0103 g\u00e2ndim \u015fi cum s\u0103 ne punem \u00eentreb\u0103ri.
\nA\u015fa cum ne explica Sir Ken Robinson, specialist \u00een domeniul educa\u0163iei \u015fi speaker celebru la numeroase conferin\u0163e interna\u0163ionale, \u015fcoala – \u00een forma \u00een care o cunoa\u015ftem noi de mai bine de un secol \u2013 nu-\u015fi mai face treaba cum trebuie, pentru c\u0103 scopul ei principal este acela de a uniformiza \u015fi a impune modele, tipare, formule sau idei, multe \u00eenvechite \u015fi f\u0103r\u0103 sens azi, \u015fi nu de a dezvolta creativitatea, imagina\u0163ia sau talentul fiec\u0103ruia dintre noi. Ken Robinson explic\u0103 \u00een c\u0103r\u0163ile \u015fi \u00een prelegerile lui c\u0103 artele \u015fi \u015ftiin\u0163ele umaniste, considerate neesen\u0163iale \u00een educa\u0163ia tinerilor, au rolul extrem de important de a men\u0163ine \u015fi de a stimula creativitatea omului \u015fi de a deschide orizontul cultural si mental asupra unor modele culturale diferite. Arta \u015fi \u015ftiin\u0163ele umaniste nu trebuie privite ca un simplu divertisment, o anex\u0103, ceva de care te ocupi \u00een timpul liber, dup\u0103 ce ai rezolvat lucrurile serioase. Ele \u00eenseamn\u0103, de fapt, calea de dezvoltare a inteligen\u0163ei emo\u0163ionale, calea de a comunica \u015fi de a-l \u00een\u0163elege pe cel\u0103lalt, care poate \u00eensemna copilul tau, partenerul de viat\u0103, str\u0103inul sau omul care a tr\u0103it \u00een alt secol.
\nArtele \u015fi \u015ftiin\u0163ele umaniste ne povestesc despre c\u0103l\u0103toria omului \u00een lumi infinite, despre exerci\u0163iul de a-\u0163i dep\u0103\u015fi limitele prin for\u0163a imagina\u0163iei, despre curente culturale \u015fi arti\u015fti geniali, despre trecutul reconstruit prin istorie sau arheologie, despre perfec\u0163iunea unei statui sau despre frumuse\u0163ea unei picturi renascentiste. Arta \u00eenseamn\u0103 echilibru \u015fi nelini\u015fte \u00een acela\u015fi timp, a\u015fa cum Mozart ne z\u00e2mbe\u015fte sau ne tulbur\u0103 prin muzica lui incredibil de perfect\u0103 \u015fi uman\u0103. Mul\u0163umesc c\u0103l\u0103uzelor noastre pentru descoperirea acestor lumi \u015fi pentru entuziamul lor incredibil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Acum \u015fapte ani, \u00eentr-o toamn\u0103 friguroas\u0103 pe Calea Victoriei, \u00eentr-un apartament interbelic din apropierea Teatrului Act, inventam, \u00eempreun\u0103 cu sora mea, Irina, programa umanist\u0103 a unei \u201eacademii\u201c alternative, independente, f\u0103r\u0103 fonduri, cu mult entuziasm \u015fi cu participarea unor tineri curio\u015fi \u015fi implica\u0163i. Tinerii ace\u015ftia erau elevi de liceu \u015fi studen\u0163i, cu care ne \u00eent\u00e2lneam de… Cite\u0219te mai mult »\u201eC\u0103l\u0103uzele\u201c nonconformiste \u00een lumea \u015ftiin\u0163elor umaniste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[13493,13492],"class_list":["post-22381","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-domenii-umaniste","tag-programa-umanista"],"views":1126,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22381","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22381"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22381\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22381"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22381"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22381"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}