Emil Cioran nu poate fi \u00een\u0163eles, c\u00e2t de c\u00e2t, vorba lui Eugen Simion, \u00een afara coresponden\u0163ei sale. \u015ei nu numai pentru c\u0103 el este \u201eunul dintre marii epistolieri ai epocii\u201c, cum subliniaz\u0103 autorul eseului Cioran, o mitologie a nedes\u0103v\u00e2r\u015firilor. Apoi, s\u0103 nu uit\u0103m, Cioran \u00eensu\u015fi proclam\u0103 c\u0103 adev\u0103rul despre un autor \u00eel afli mai cur\u00e2nd din coresponden\u0163\u0103 dec\u00e2t din oper\u0103. Fapt e c\u0103, \u00een cazul s\u0103u, se impune cu at\u00e2t mai mult compara\u0163ia dintre discursul privat din scrisori \u015fi discursul public din oper\u0103, cum procedeaz\u0103 Eugen Simion, \u015fi asta nu numai referitor la \u201efantasma \u0163\u0103rii pe care (Cioran) o invoc\u0103 mai totdeauna, cu un sentiment de ur\u0103-iubitoare\u201c. Criticul descoper\u0103 \u00een coresponden\u0163a cu fratele, confidentul cel mai apropiat, dar \u015fi cu colegii de genera\u0163ie din \u0163ar\u0103, \u201eun alt Cioran, altul dec\u00e2t acela pe care \u00eel \u015ftim din scrierile publice. Un Cioran neb\u0103nuit: grijuliu ca un \u0163\u0103ran foarte legat de familie, s\u0103ritor, sf\u0103tos, iritat c\u00e2nd prive\u015fte ve\u015fti despre neseriozitatea genera\u0163iei tinere, \u00een fine, un Cioran plin de afec\u0163iune c\u00e2nd este vorba de p\u0103rin\u0163i, de fratele \u015fi de sora lui…\u201c. Cel care scrisese at\u00e2t de radical despre destinul nostru minor \u015fi ru\u015finea de a fi rom\u00e2n, despre blestemul \u015fi fatalismul balcanic de care suntem marca\u0163i f\u0103r\u0103 sc\u0103pare, \u00eei m\u0103rturise\u015fte tulbur\u0103tor lui Constantin Noica \u00eentr-o misiv\u0103 din 1970, citat\u0103 de Eugen Simion: \u201eCump\u0103nind bine lucrurile, dintre noi tu e\u015fti singurul care ai f\u0103cut cea mai bun\u0103 alegere. Nu te po\u0163i \u00eemplini dec\u00e2t aproape de originile tale; drept c\u0103 o astfel de statornicie a cerut sacrificii, pe care nu ai de ce s\u0103 le regre\u0163i acum, din moment ce ele erau, pe c\u00e2t se pare, \u00eenscrise de la bun \u00eenceput \u00een destinul t\u0103u, \u015fi care p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s-au dovedit fertile. Nu \u015ftiu dac\u0103 la tine e vorba de pre\u015ftiin\u0163\u0103 sau de instinct \u2013 cert e c\u0103 tu ai \u00een\u0163eles dintotdeauna ceea ce mie mi s-a p\u0103rut o extravagan\u0163\u0103 sau chiar o nebunie. C\u0103 a fi nu e cu putin\u0163\u0103 dec\u00e2t \u00een\u0103untrul propriei tale etnii\u201c. \u015ei \u00een scrisori Cioran \u00ee\u015fi exprim\u0103 admira\u0163ia sans rivages \u015fi, a\u015f spune, recuno\u015ftin\u0163a pentru Eminescu, face apologia limbii rom\u00e2ne pe care a p\u0103r\u0103sit-o, identific\u0103 paradisul copil\u0103riei cu \u0163ara natal\u0103, \u201eloc de refugiu imaginar\u201c, dar \u00eentr-un spa\u0163iu c\u00e2t se poate de concret, de real \u201ecuprins \u00eentre R\u0103\u015finari, Sibiu, \u015eanta, Coasta Boacii\u201c. \u00cen martie 1967 \u00eei scria fratelui Aurel: \u201e\u00ce\u0163i mul\u0163umesc pentru ilustrata cu P\u0103ltini\u015ful. N-am fost niciodat\u0103 acolo iarna. Este unul dintre locurile din \u0163ar\u0103 pe care a\u015f vrea s\u0103 le rev\u0103d c\u00e2ndva. \u015ei mai ales \u015eanta! Ar trebui cump\u0103rat\u0103 casa aceea, a\u015fa p\u0103r\u0103sit\u0103 \u015fi pustiit\u0103 cum e. Mi-a\u015f putea sf\u00e2r\u015fi zilele acolo. Un refugiu ideal. M\u0103 g\u00e2ndesc la Traian, ciobanul de la st\u00e2na unde mergeam dup\u0103 br\u00e2nz\u0103. Cel din urm\u0103 cioban \u00eemi pare azi de preferat oric\u0103rui intelectual parizian. Iat\u0103 la ce concluzii ajungi \u00een Occident\u201c. Un Occident \u00een criz\u0103, dec\u0103zut, cum reiese \u015fi din coresponden\u0163a cu austriacul Wolfgang Kraus (1924-1998), autor de studii filosofice, editor, organizator de prestigioase institu\u0163ii culturale europene. Este vorba de corpusul ce cuprinde 158 de scrisori ale lui Cioran, plus dou\u0103 ale Simonei Bou\u00e9, toate trimise lui Kraus, precum \u015fi cinci ale acestuia c\u0103tre Cioran \u015fi care au fost descoperite la Biblioteca Na\u0163ional\u0103 din Viena de George Gu\u0163u \u015fi publicate la Humanitas \u00een traducerea sa: Scrisori c\u0103tre Wolfgang Kraus (1971-1990). \u00centr-una din epistole, Cioran scrie: \u201eNu exist\u0103 salvare pentru civiliza\u0163ia care nu mai crede \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi. \u00cemi \u00eeng\u0103dui\u0163i s\u0103 fac o profe\u0163ie? Peste cincizeci de ani, Notre Dame va fi o moschee\u201c. Scrisoarea este datat\u0103: 1 ianuarie 1987. Peste doi ani, \u00een fatidicul 1989, diagnosticul s\u0103u e \u015fi mai sever: \u201e…cre\u015ftinismul este completamente gol pe din\u0103untru\u201c.
\nCoresponden\u0163a lui Cioran e str\u0103b\u0103tut\u0103 de ceea ce a\u015f numi o jovialitate grav\u0103 care \u00eel face\u00a0 pe filosoful de\u015fert\u0103ciunii lumii mai uman. Este mereu preocupat de bete\u015fugurile trupe\u015fti \u015fi, desigur, de binefacerile sau de ineficacitatea vreunui medicament, \u00ee\u015fi prive\u015fte c\u0103r\u0163ile, destinul lor, cu senin\u0103 deta\u015fare \u015fi cu scepticismul celui care \u015ftie c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 totul este zadarnic, efemer \u015fi c\u0103 nimic nu e mai relativ dec\u00e2t eternitatea, refuz\u0103 premii prestigioase \u015fi cu mare vizibilitate \u00een valoare de zeci de mii de dolari \u015fi sute de mii de franci sau \u015filingi, cite\u015fte mult (\u201ecititul e marele meu viciu\u201c), scrie pu\u0163in (\u201eNeajunsul de a fi om, zice el \u00eentr-o scrisoare, nu trebuie amplificat de grafomanie\u201c), c\u0103l\u0103tore\u015fte \u00eempreun\u0103 cu Simone, dar nu \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu aib\u0103 mereu nostalgia unor \u0163\u0103ri \u015fi ora\u015fe pe care nu le-a v\u0103zut \u00eenc\u0103 sau pe care nu le va vedea niciodat\u0103, este \u00eengrijorat de situa\u0163ia sa locativ\u0103, prime\u015fte musafiri, de obicei nedori\u0163i, din Rom\u00e2nia, care \u00eei ocup\u0103 timpul \u015fi \u00eel agaseaz\u0103, \u00ee\u015fi face zilnic obi\u015fnuita plimbare \u00een \u201efoarte frumoasa\u201c Jardin de Luxemburg, t\u00e2njind dup\u0103 lini\u015fte \u015fi singur\u0103tate, pe care \u00eens\u0103 nici \u00eentr-un asemenea cadru nu le poate afla pe deplin \u201ec\u0103ci sunt nevoit s\u0103 \u00eent\u00e2lnesc \u00een fiecare zi pe cineva, ceea ce face parte din comedia parizian\u0103\u201c (\u201eMarea eroare a vie\u0163ii mele a fost aceea c\u0103 am ales Parisul ca primul meu acas\u0103, o via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 z\u0103pad\u0103, f\u0103r\u0103 puritate exterioar\u0103 \u015fi, ceea ce este \u015fi mai r\u0103u: f\u0103r\u0103 singur\u0103tate. E adev\u0103rat c\u0103 aici e\u015fti \u00eensingurat, dar niciodat\u0103 singur\u201c), nu agreeaz\u0103 ceremoniile, festivit\u0103\u0163ile de orice fel, nu-i place s\u0103 \u0163in\u0103 conferin\u0163e, nefiind un vorbitor \u015fi tem\u00e2ndu-se de ridicol. La 1 noiembrie 1982 \u00eei scria prietenului austriac: \u201eAcum c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni am fost la K\u00f6ln, nu pentru a \u0163ine o conferin\u0163\u0103 \u2013 nu sunt capabil de a\u015fa ceva \u2013, ci pentru a purta o discu\u0163ie la Centrul European (predare de limbi str\u0103ine). Mi s-au pus \u00eentreb\u0103ri referitoare la… concep\u0163ia mea despre lume, iar o prieten\u0103 (probabil muza sa, Friedgard Thoma, cu care tocmai tr\u0103ia o idil\u0103 \u2013 nota mea) care are o voce fermec\u0103toare a citit aforisme tenebroase. Am avut sentimentul c\u0103 sunt autorul unor inscrip\u0163ii funerare\u201c. \u00cen fine, scepticul \u015fi aristocratul \u00eendoielii basculeaz\u0103 \u00eentre sentimentul rat\u0103rii \u015fi o discret\u0103 satisfac\u0163ie a \u00eemplinirii (\u201eNu m\u0103 pot converti la nimic, \u015fi totu\u015fi nu-mi consider via\u0163a un e\u015fec\u201c).
\nUn capitol cu totul insolit \u00een coresponden\u0163a lui Cioran prive\u015fte idila sa cu t\u00e2n\u0103ra profesoar\u0103 de filosofie din Germania, mai exact din K\u00f6ln, Friedgard Thoma, care a surprins lumea cultural\u0103 public\u00e2nd, \u00een 2001, un epistolar intitulat Pentru nimic \u00een lume. O iubire a lui Cioran, carte editat\u0103 \u015fi la noi \u00een 2005, \u00een traducerea Norei Iuga, cu dezv\u0103luiri ce au surprins \u015fi chiar au \u015focat lumea cultural\u0103. Din p\u0103cate \u2013 sau din fericire! \u2013, destinatara a cenzurat mai multe epistole. Scrisorilor, trimise de filosoful \u00eendr\u0103gostit de la Paris profesoarei din Germania \u00een perioada 1981-1990, Eugen Simion le acord\u0103 o meritat\u0103 importan\u0163\u0103, c\u0103ci nu e posibil un portret al lui Cioran f\u0103r\u0103 aceast\u0103 parte a coresponden\u0163ei: \u201eCine \u015fi-ar fi \u00eenchipuit c\u0103 moralistul care scrie despre nenorocul de a te na\u015fte poate s\u0103 intre f\u0103r\u0103 mari ezit\u0103ri \u2013 putem spune chiar: cu o \u00eensufle\u0163ire neb\u0103nuit\u0103 \u2013 \u00een asemenea \u00eencurc\u0103tur\u0103 sentimental\u0103? Ei bine, intr\u0103, sim\u0163urile scepticului se aprind, dorin\u0163ele lui erotice nu se ru\u015fineaz\u0103…\u201c.
\nF. T. \u00eel viziteaz\u0103 pe Cioran \u00een \u201eapartamentul de sub acoperi\u015f\u201c c\u00e2nd Simone, femeia cu care de-o via\u0163\u0103 este \u201esemi-\u00eensurat\u201c, lipse\u015fte. Alt\u0103dat\u0103, se plimb\u0103 peripatetiz\u00e2nd prin cimitirul Montparnasse, metod\u0103 verificat\u0103 de a conferi \u015fi mai mult romantism \u00eent\u00e2lnirii \u015fi clipelor tr\u0103ite \u00eempreun\u0103. Eugen Simion citeaz\u0103 la un moment dat un fragment din ceea ce nume\u015fte \u201eun discurs \u00eendr\u0103gostit imprudent pentru filosoful septuagenar, dar memorabil, cu formule uluitoare\u201c. Curat uluitoare \u00ee\u0163i vine s\u0103 spui, dar \u00eentr-o cheie grav\u0103: \u201eAm discutat prea mult \u015fi am \u00een\u0163eles dependen\u0163a mea senzual\u0103 de Dumneavoastr\u0103 \u00een toat\u0103 claritatea ei abia dup\u0103 ce v-am m\u0103rturisit la telefon c\u0103 a\u015f vrea s\u0103-mi \u00eengrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastr\u0103. Ce mortale pot fi anumite lucruri. Totul a \u00eenceput de fapt cu fotografia, vreau s\u0103 spun cu ochii Dumneavoastr\u0103. A\u0163i fost oarecum speriat\u0103 c\u00e2nd v-am vorbit de o \u00eenclina\u0163ie \u00abpervers\u0103\u00bb pe care mi-o st\u00e2rne\u015fte trupul Dumneavoastr\u0103. Pervers\u0103 nu a fost cuv\u00e2ntul potrivit; am vrut s\u0103 spun arz\u0103toare. Doar sunt normal; st\u0103ri interzise cer expresii ne-naturale. Cred (poate m\u0103 \u00een\u015fel) c\u0103 \u00een diminea\u0163a asta a\u015f fi mai pu\u0163in obsedat, dac\u0103 a\u0163i fi fost mai binevoitoare cu mine\u201c. T\u00e2n\u0103ra doamn\u0103 rupe rela\u0163ia cu prietenul s\u0103u en titre. Cioran o viziteaz\u0103 la K\u00f6ln \u015fi st\u0103 \u00een locuin\u0163a ei, unde se simte foarte bine (\u201eVreme de dou\u0103 zile am fost \u00eencoronat\u201c), iar \u201escepticul de serviciu\u201c devine brusc mai luminos \u00een reflec\u0163iile sale. Pe drumul de \u00eentoarcere, \u00eei scrie din Baden-Baden, adres\u00e2ndu-i-se cu: \u201eIubita mea \u0163iganc\u0103\u201c. Constat\u0103 totu\u015fi c\u0103 fericirea \u00eel face \u015fi mai nefericit dec\u00e2t nefericirea. Ar vrea s\u0103 evadeze cu cea la care se g\u00e2nde\u015fte \u00een fiecare secund\u0103 \u201e\u00eentr-o insul\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103 \u015fi s\u0103 pl\u00e2ng toat\u0103 ziua\u201c. Dar vrea \u015fi s\u0103 moar\u0103 \u00eempreun\u0103 \u201ecu o singur\u0103 condi\u0163ie: s\u0103 fim pu\u015fi \u00een acela\u015fi sicriu\u201c. Filosoful simte iubirea \u201eca o dulce c\u0103dere\u201c, formul\u0103 splendid\u0103, o caracterizeaz\u0103 pe bun\u0103 dreptate Eugen Simion. \u201eFemeia cultural\u0103\u201c, cum o define\u015fte criticul, devine \u201ecentrul vie\u0163ii mele, zei\u0163a unuia care nu crede \u00een nimic\u201c. Zei\u0163a \u00eei declar\u0103 apoi: \u201eChiar \u015fi \u00een bra\u0163ele altui b\u0103rbat, nimic nu ar putea s\u0103 se compare cu ce-mi da\u0163i Dumneavoastr\u0103\u201c. Ceea ce, \u00een definitiv, spune aproape totul despre rela\u0163ia dintre ei. Ca s\u0103 fie \u015fi mai clar, \u00eei invit\u0103 pe Cioran \u015fi pe Simone la re\u015fedin\u0163a sa de var\u0103 \u00een mijlocul unui clan format din fostul so\u0163, G\u00fcnter, feti\u0163a acestuia, b\u0103iatul ei \u015fi un prieten cu fiul s\u0103u. Friedgard \u015fi Simone se simpatizeaz\u0103 \u015fi se \u00eemprietenesc, dar Cioran devine din ce \u00een ce mai anxios. \u00cen fine, iubirea e\u015fueaz\u0103, a\u015fa-zic\u00e2nd, \u00eentr-o prietenie ce a durat destui ani. Nu numai acest roman de dragoste \u00een form\u0103 epistolar\u0103 este pasionant, ci \u015fi modul cum \u00eel repoveste\u015fte Eugen Simion. De fapt, el cap\u0103t\u0103 cu adev\u0103rat virtu\u0163i epice sub condeiul sclipitor al eseistului. \u00cel mic\u015foreaz\u0103 pe marele filosof \u015fi scriitor \u201e\u00eencurc\u0103tura sentimental\u0103\u201c \u00een care s-a aruncat cu \u00eensufle\u0163ire?! Nicidecum, \u00eel umanizeaz\u0103, zice criticul, \u00eel \u00eenal\u0163\u0103 chiar, mi-a\u015f permite s\u0103 spun. Oricum, \u201eCioran intr\u0103 \u015fi iese frumos \u015fi demn omene\u015fte din aceast\u0103 istorie\u201c. Morala fabulei, mai scrie criticul, este \u201efoarte cioranian\u0103: fericirea de a fi nefericit sau nefericirea, pentru spirit, de a fi fericit o clip\u0103 \u00een turbulenta \u015fi imprevizibila existen\u0163\u0103. Dragostea \u00eei r\u0103pe\u015fte norocul de a r\u0103m\u00e2ne cinic…\u201c. Propozi\u0163ii memorabile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Emil Cioran nu poate fi \u00een\u0163eles, c\u00e2t de c\u00e2t, vorba lui Eugen Simion, \u00een afara coresponden\u0163ei sale. \u015ei nu numai pentru c\u0103 el este \u201eunul dintre marii epistolieri ai epocii\u201c, cum subliniaz\u0103 autorul eseului Cioran, o mitologie a nedes\u0103v\u00e2r\u015firilor. Apoi, s\u0103 nu uit\u0103m, Cioran \u00eensu\u015fi proclam\u0103 c\u0103 adev\u0103rul despre un autor \u00eel afli mai cur\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Cioran sau nefericirea de a fi fericit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13470,1864],"class_list":["post-22352","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-corespondenta","tag-emil-cioran"],"views":2623,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22352","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22352"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22352\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22352"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22352"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22352"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}