{"id":22350,"date":"2015-02-12T11:46:28","date_gmt":"2015-02-12T09:46:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22350"},"modified":"2015-02-12T13:23:07","modified_gmt":"2015-02-12T11:23:07","slug":"identitatea-ramane-poate-cea-mai-complexa-tema-in-istorie-cultura-civilizatie-destin-omenesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/identitatea-ramane-poate-cea-mai-complexa-tema-in-istorie-cultura-civilizatie-destin-omenesc\/","title":{"rendered":"\u201eIdentitatea r\u0103m\u00e2ne, poate, cea mai complex\u0103 tem\u0103 \u00een istorie, cultur\u0103, civiliza\u0163ie, destin omenesc\u201c"},"content":{"rendered":"

ALEXANDRU ZUB \u00een dialog cu ANGELA MARTIN<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Angela Martin:<\/strong> Domnule academician, cum mai st\u0103m cu decalajul fa\u0163\u0103 de istoriografia occidental\u0103?
\nAlexandru Zub:<\/strong> Tema \u201edecalajului\u201c nostru istoriografic \u00een raport cu crea\u0163ia apusean\u0103 \u00een domeniu e una recurent\u0103, obsesiv\u0103 \u015fi produc\u0103toare, pe c\u00e2t \u00eemi dau seama, de false probleme. Discursul rom\u00e2nesc asupra trecutului, fie acesta \u015fi imemorial sau antamat pe secven\u0163e cronotopice, a comportat mai totdeauna o anume sincronie cu cel produs de vecini sau de apusenii mai bine situa\u0163i geopolitic \u015fi cultural. Nici nu se putea altfel, \u00eentruc\u00e2t rom\u00e2nii \u015fi-au dus via\u0163a, cum-necum, \u00een mijlocul unei lumi \u00een schimbare, sili\u0163i fiind de aceea s\u0103 se raporteze, adesea defensiv, la productele istoriografice din afar\u0103.
\nAm impresia c\u0103 secolul XVIII, perceput \u00een Apusul european ca un r\u0103stimp al \u201eluminilor\u201c, iar \u00een zona carpato-danubian\u0103 ca unul de izolare \u201efanariot\u0103\u201c, este cumva responsabil de sentimentul \u201erupturii\u201c \u015fi de impresia unei somnolen\u0163e letale, \u00eempotriva c\u0103reia s-au mobilizat c\u00e2teva genera\u0163ii, de la erudi\u0163ii ardeleni polemiz\u00e2nd istorico-filologic cu neprietenii din afar\u0103 p\u00e2n\u0103 la G. Asachi \u015fi Logof\u0103tul T\u0103utu, iar de la ace\u015ftia la M. Kog\u0103lniceanu, care \u2013 \u00eenc\u0103 adolescent \u2013 \u00eei repro\u015fa lui Vasile Alecsandri c\u0103 se las\u0103 impresionat peste m\u0103sur\u0103 de \u201eParisul Luminii\u201c, \u00een timp ce firesc era s\u0103-\u015fi pun\u0103 talentele (nu pu\u0163ine) \u00een slujba unei patrii aflate \u00een impas, \u201es\u0103raca Moldov\u0103\u201c.
\nPublic\u00e2nd, \u00een 1837, la Berlin, o sintez\u0103 de istorie a rom\u00e2nilor, cel care avea s\u0103 scoat\u0103 Dacia literar\u0103 \u015fi Arhiva rom\u00e2neasc\u0103, s\u0103 editeze cronicele noastre, apoi s\u0103 extrag\u0103 din acestea pasaje de interes universal (Fragments tir\u00e9s des chroniques\u2026), spre a le pune la \u00eendem\u00e2na celor interesa\u0163i (istorici, diploma\u0163i, politicieni), \u00een vederea unei mai bune cunoa\u015fteri a trecutului rom\u00e2nesc, sesiza tocmai aceast\u0103 ignoran\u0163\u0103 \u201eacademic\u0103\u201c la adresa poporului rom\u00e2n, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 r\u0103spund\u0103 el \u00eensu\u015fi, cu date precise, cu m\u0103sur\u0103 \u015fi modestie. Nu se g\u0103sesc, la Kog\u0103lniceanu, la B\u0103lcescu, la Papiu-Ilarian \u015fi al\u0163i istorici, din epoca regener\u0103rii na\u0163ionale, mai nic\u0103ieri judec\u0103\u0163i negative la adresa neamului respectiv. Mai critic\u0103, mai distant\u0103, cum era \u015fi firesc, genera\u0163ia urm\u0103toare, cea care a creat mi\u015fcarea junimist\u0103 (nu doar la Ia\u015fi), a produs asemenea judec\u0103\u0163i, adesea nedrepte, spre nemul\u0163umirea grupului de \u201erom\u00e2ni\u201c (Eminescu, Xenopol, Conta etc.) care f\u0103cea oarecum not\u0103 discordant\u0103. Kog\u0103lniceanu \u00eensu\u015fi s-a sim\u0163it dator s\u0103 intervin\u0103, spre a-\u015fi asigura contemporanii \u00een disput\u0103 c\u0103 trecutul nostru n-a fost tocmai a\u015fa de r\u0103u, c\u0103 multe institu\u0163ii autohtone meritau cuvinte de laud\u0103, c\u0103ci erau produsul unor experien\u0163e specifice, genuine, creatoare de valori durabile. S\u0103 nu se vad\u0103 aici o sugestie de protocronism avant la lettre, ci judecata unui mare istoric, cunosc\u0103tor deplin al institu\u0163iilor respective. A.D. Xenopol a publicat, decenii \u00een \u015fir, \u00een revuistica francez\u0103, german\u0103, italian\u0103, capitole de istorie rom\u00e2neasc\u0103, al\u0103turi de sinteze teoretice care i-au adus cea mai \u00eenalt\u0103 recunoa\u015ftere a Academiei Franceze \u015fi a altor a\u015fez\u0103minte de resort. Este spiritul \u00een care \u015fi-au elaborat apoi scrierile N. Iorga, V. P\u00e2rvan, I. Lupa\u015f, G. Br\u0103tianu, C.C. Giurescu, pentru a invoca numai aceste nume dintr-o lung\u0103 serie de istorici pentru care cauza rom\u00e2neasc\u0103 nu era o vorb\u0103 goal\u0103. Unii dintre ei (Iorga, Br\u0103tianu) au pl\u0103tit cu via\u0163a o asemenea atitudine. Se poate invoca, \u00een acela\u015fi sens, \u015fi cazul unui istoric tr\u0103itor sub regimul comunist, Vlad Georgescu, ajuns apoi la Europa Liber\u0103 \u015fi lichidat acolo, pe c\u00e2t se pare, din cauza ostilit\u0103\u0163ii sale (Politic\u0103 \u015fi istorie, 1983) fa\u0163\u0103 de dictatur\u0103. Sinteza lui de istorie a rom\u00e2nilor are acela\u015fi tonus pozitiv, reconfortant, comport\u00e2nd analogii cu istoriografia produs\u0103 \u00een \u201elumea liber\u0103\u201c. Chiar \u015fi \u00een\u0103untrul \u0163\u0103rii, cu toate limit\u0103rile \u015fi restric\u0163iile, s-au creat concomitent opere comparabile cu cele apusene. Nu e cazul s\u0103 dau alte exemple, nici s\u0103 insist asupra unei realit\u0103\u0163i care i-a pus pe istoricii rom\u00e2ni\u00a0 mereu \u00een dialog cu str\u0103inii, uneori polemic (A.D. Xenopol \u2013 H. Berr, G. Br\u0103tianu \u2013 F. Lot, N. Iorga \u2013 Domanovski etc.), adesea cu rezultate demne de subliniat \u00een alt cadru. Teoria seriilor istorice, elaborat\u0103 de Xenopol, e folosit\u0103 \u015fi azi \u00een Apus, de un Pierre Chaunu, iar studiile lui Br\u0103tianu despre cet\u0103\u0163ile italiene, Marea Neagr\u0103, istoria tratatelor de pace \u015f.a. sunt de o frapant\u0103 actualitate \u015fi acum. Cred c\u0103 am sugerat, cu aceste exemple, un posibil r\u0103spuns la \u00eentrebare, una mereu deschis\u0103.<\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a><\/p>\n

A.M.:<\/strong> A\u0163i putea face acum o compara\u0163ie \u00eentre starea istoriografiei noastre \u00een momentul de fa\u0163\u0103 \u015fi cea a \u0163\u0103rilor vecine? Exist\u0103, la noi, istorici a c\u0103ror munc\u0103 de cercetare are ca obiectiv un bilan\u0163 comparativ?
\nA.Z.:<\/strong> Nu doar azi, \u00een plin proces de integrare euro-atlantic\u0103, exist\u0103 asemenea preocup\u0103ri comparatiste, ci mai totdeauna, de la marii cronicari din secolul XVII (Ureche, Costin, Stolnicul Cantacuzino) la Cantemir, a c\u0103rui oper\u0103, mai toat\u0103, e lizibil\u0103 \u00een aceast\u0103 cheie, Descriptio Moldaviae fiind o sintez\u0103 produs\u0103 la invita\u0163ia Academiei Berlineze. Erudi\u0163ii ardeleni au polemizat deschis \u015fi ferm cu istorici str\u0103ini, ca \u015fi Xenopol, peste un secol, cu referire la R\u00f6sler, Hunfalvy \u015f.a. Sub regimul comunist, chiar, destule studii comparatiste denot\u0103 acela\u015fi spirit, de n-ar fi s\u0103 amintesc, e.g., dec\u00e2t pe Al. Du\u0163u, C.C. Giurescu, Adrian Marino, pentru care, urm\u00e2nd pilda lui N. Iorga, orice discurs na\u0163ional se cade a fi integrat \u00een durata universal\u0103. O bun\u0103 parte din produc\u0163ia istoriografic\u0103 din anii 60-70 se situeaz\u0103 consensual, ceea ce explic\u0103 avansul ponderos, indubitabil, al studiilor de rela\u0163ii externe, istoria culturii (mereu sensibil\u0103 la conexiuni, interferen\u0163e, modele etc.). Un bilan\u0163 ca acela pe care \u00eel propune\u0163i ar merita \u00eens\u0103 a fi realizat, cu mijloacele de acum, pentru o mai corect\u0103 situare a istoriografiei noastre \u00een lume.<\/p>\n

A.M.:<\/strong> Care sunt, dup\u0103 dumneavoastr\u0103, perspectivele \u015ftiin\u0163ei istorice \u00een raport cu sfera multidisciplinarit\u0103\u0163ii \u015ftiin\u0163elor socio-umane?
\nA.Z.:<\/strong> Istoriografia (L. v. Ranke, unul din cei mai de seam\u0103 istorici germani \u015fi \u201edasc\u0103lul\u201c lui Kog\u0103lniceanu, o numea Kunst und Wissenschaft, art\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163\u0103 totodat\u0103) a evoluat mereu, de-a lungul timpului, \u00een rela\u0163ie cu alte discipline, f\u0103c\u00e2nd parte din \u201eumanioare\u201c \u015fi l\u0103rgindu-\u015fi mereu orizontul, sub unghi spa\u0163ial, cronologic \u015fi tematic totodat\u0103. Mai aproape ini\u0163ial de mitologie, apoi de teologie, de filozofie, de sociologie, mai nou de antropologia cultural\u0103, istoria s-a situat mereu (nu se putea altfel) \u00een rela\u0163ie cu celelalte discipline umaniste, constituind pilonul de baz\u0103 \u00een acea Maison des Sciences de l\u2019Homme, fondat\u0103 de F. Braudel la Paris, \u00eentr-o epoc\u0103 (anii \u201950-\u201960) de spectaculoase inova\u0163ii, care impuneau nu doar multidisciplinaritate, ci \u015fi efort spre un discurs transdisciplinar \u015fi metadisciplinar, dac\u0103 ne amintim de sugestiile f\u0103cute \u00eenc\u0103 de J. Piaget, St. Lupesco, B. Nicolescu \u015f.a. Este o problem\u0103 deschis\u0103, \u00een tot cazul, iar istoricii nu pot r\u0103m\u00e2ne \u00een afara \u201etrendului\u201c.<\/p>\n

A.M.:<\/strong> Cum comenta\u0163i demitiz\u0103rile din istoriografie \u015fi, \u00een genere, din cultura noastr\u0103 contemporan\u0103?
\nA.Z.:<\/strong> N\u0103scute, probabil, \u00een mai toate domeniile, din dorin\u0163a legitim\u0103 a dep\u0103\u015firii situa\u0163iei existente, demitiz\u0103rile au ajuns a fi o mod\u0103, un tic profesional, o solu\u0163ie de afirmare ostentativ\u0103, cu pre\u0163ul vulgariz\u0103rii \u015fi al deprecierii abuzive a temeiurilor \u00een orice cultur\u0103. La mijloc se afl\u0103, fire\u015fte, rela\u0163ia cu trecutul, privit\u0103 \u00een lumina unui relativism epistemic tot mai pronun\u0163at \u015fi deloc \u201erecent\u201c, fiindc\u0103 num\u0103r\u0103 deja c\u00e2teva secole, de la Rena\u015ftere \u00eencoace, dac\u0103 nu mai dinainte. \u00cen cauz\u0103 se afl\u0103, ne asigur\u0103 criticii fenomenului, o mare confuzie \u00eentre mit \u015fi prejudecat\u0103, mistificare, distorsiunea semantic\u0103 a unor idei, obsesii colective de caracter etnocultural, religios etc. Istoria e \u00een\u0163esat\u0103 de mituri, dup\u0103 cum se \u015ftie, cel pu\u0163in de la E. Renan \u015fi
\nP. Val\u00e9ry \u00eencoace, dar prezen\u0163a ubicu\u0103 \u015fi continu\u0103 a mitului nu trebuie s\u0103 duc\u0103 la absolutizarea lui. Dac\u0103 toate sunt mituri, cum pretind unii, absolutiz\u00e2nd un aspect, ce valoare mai poate avea istoria, arta, cogni\u0163ia uman\u0103?
\n\u00cen istoriografia noastr\u0103 din ultimele dou\u0103 decenii s-a ajuns la asemenea excese interpretative, mai ales prin lucr\u0103rile (nu pu\u0163ine \u015fi nu f\u0103r\u0103 impact) ale profesorului Lucian Boia, \u00eencep\u00e2nd cu volumul Istorie \u015fi mit \u00een con\u015ftiin\u0163a rom\u00e2neasc\u0103 (1997), eseu \u00eent\u00e2mpinat de breasl\u0103 cu fire\u015fti rezerve \u015fi criticat \u00een consecin\u0163\u0103. Istoricul clujean Ioan-Aurel Pop a examinat sistematic \u015fi competent problematica suscitat\u0103 de fenomenul \u00een cauz\u0103 (vezi \u00eendeosebi ampla analiz\u0103 Istoria, adev\u0103rurile \u015fi miturile, 2002), cea mai consistent\u0103 critic\u0103 a \u201etezei\u201c confratelui din Capital\u0103.
\nAm socotit eu \u00eensumi c\u0103 era cazul s\u0103 plasez demersul profesorului Boia \u00eentr-un context mai larg, referindu-m\u0103 anume la Discursul istoric \u015fi seduc\u0163iile imaginarului (\u00een Oglinzi retrovizoare, 2002), pentru a conchide c\u0103 e cazul s\u0103 se pun\u0103 \u201eo necesar\u0103 surdin\u0103\u201c, \u00een sensul acelui juste milieu care a fost mereu benefic \u00een abordarea trecutului; domeniu infinit de complex \u015fi de o noutate inepuizabil\u0103. \u00cen ultimul timp, s-au ivit semne de reconsiderare a acestei atitudini, inclusiv \u00een pres\u0103, motiv de speran\u0163\u0103 \u015fi pentru profesioni\u015ftii domeniului. Jocul cu trecutul, ca s\u0103 reiau sintagma deja folosit\u0103 \u00een sensul demitiz\u0103rii, nu poate dep\u0103\u015fi anumite grani\u0163e f\u0103r\u0103 a-l discredita pe \u201ejuc\u0103u\u015f\u201c.<\/p>\n

A.M.:<\/strong> Ce crede\u0163i, de ce t\u00e2n\u0103ra genera\u0163ie de azi nu mai d\u0103 semne c\u0103 ar putea descoperi \u00een istorie o idee, un simbol, o flamur\u0103 sub care s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103, s\u0103 se solidarizeze? Mai vede\u0163i posibil\u0103 \u00een Rom\u00e2nia vreo mobilizare, vreo \u201etentativ\u0103 de rebeliune\u201c cu scopuri \u00eennoitoare inspirat\u0103 de lideri cu voca\u0163ie na\u0163ional\u0103, \u015fi nu manipulat\u0103 politic de animatori anonimi pe facebook \u015fi pe alte re\u0163ele de socializare?
\nA.Z.:<\/strong> Noile genera\u0163ii, cele care s-au perindat dup\u0103 schimbarea de regim, nu pot fi judecate \u00een afara contextului socio-politic \u015fi moral din acest \u201ep\u0103trar de veac\u201c. Ele s-au nutrit incontestabil din noxele produse de vechiul regim, \u00een cadrul acelui program de \u201esp\u0103lare a creierelor\u201c, \u00een care trecutul era redus la c\u00e2teva momente, fals patriotice, cu \u00eengro\u015f\u0103ri \u015fi distorsiuni nepermise, care au sf\u00e2r\u015fit prin a-i dezgusta pe mul\u0163i \u015fi mai ales pe tinerii mai sensibili la valorile comunit\u0103\u0163ii. Ei au \u00eentors spatele, dac\u0103 se poate spune a\u015fa, plec\u00e2nd \u00een lumea larg\u0103, de \u00eendat\u0103 ce a fost posibil, dup\u0103 evenimentele din Decembrie \u201989 \u015fi mai ales dup\u0103 dramatica serie de \u201emineriade\u201c, tocmai atunci c\u00e2nd era mai mult\u0103 nevoie de resursele lor de entuziasm creator \u015fi devo\u0163iune civic\u0103. Unii s-au \u00eentors, cu sau f\u0103r\u0103 mari iluzii, pun\u00e2ndu-\u015fi \u201eexpertiza\u201c la dispozi\u0163ia programului de reforme. Al\u0163ii au r\u0103mas \u201eacolo\u201c, fiecare la rostul s\u0103u, dar capabili \u00eempreun\u0103 s\u0103 contribuie la o semnificativ\u0103 schimbare, dup\u0103 cum s-a v\u0103zut la ultimul scrutin pentru desemnarea unui nou pre\u015fedinte al \u0163\u0103rii. \u201e\u00cen tot r\u0103ul \u015fi un bine\u201c, suna o veche zical\u0103, care s-ar potrivi \u015fi cu situa\u0163ia procesului de emigrare \u015fi de \u00eentoarcere a tinerimii din diaspora.<\/p>\n

A.M.:\u00a0<\/strong> Spunea\u0163i \u00een cartea dumneavoastr\u0103 de convorbiri cu Sorin Antohi, Oglinzi retrovizoare (Polirom, 2002), c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat nu o dat\u0103 \u00een decursul istoriei ca, din cauza unor \u00eemprejur\u0103ri istorice potrivnice, identitatea rom\u00e2neasc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 \u00een situa\u0163ii-limit\u0103, \u201egata s\u0103 se piard\u0103\u201c, \u015fi tot de at\u00e2tea ori s\u0103 izbuteasc\u0103 s\u0103-\u015fi revin\u0103 reg\u0103sindu-\u015fi suflul gra\u0163ie propriilor resurse \u015fi\u00a0 puteri de revigorare. Crede\u0163i c\u0103, \u00een ciuda celor dou\u0103 solide centuri de siguran\u0163\u0103 pe care Rom\u00e2nia a reu\u015fit s\u0103 \u015fi le dob\u00e2ndeasc\u0103 prin aderarea la NATO \u015fi la UE, identitatea rom\u00e2neasc\u0103 ar mai putea cunoa\u015fte \u00een momentul de fa\u0163\u0103 asemenea riscuri sau pierderi?
\nA.Z.:<\/strong> Na\u0163iunile moderne s-au alc\u0103tuit, aproape f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, pe seama unei idei mesianice \u015fi prin confruntare, adesea dramatic\u0103, cu proximit\u0103\u0163ile etnoculturale. Secolul XIX a \u015fi fost supranumit \u201eal na\u0163ionalit\u0103\u0163ilor\u201c, \u00een Europa, \u00eens\u0103, fenomenul e mai vechi \u015fi mai extins, cu nuan\u0163e de la o regiune la alta, dar \u015fi cu note comune, definitorii pentru lumea modern\u0103 \u00een ansamblu. Fenomene de cre\u015ftere \u015fi descre\u015ftere, progres \u015fi declin, incrementa atque decrementa la Cantemir, corsi e ricorsi\u00a0 la Vico, se \u00eent\u00e2lnesc peste tot, marc\u00e2nd destinul umanit\u0103\u0163ii \u00een ansamblu. Coloana br\u00e2ncu\u015fian\u0103 i-a sugerat cuiva un asemenea fenomen, de av\u00e2nt \u015fi fractur\u0103, de elan \u015fi pierdere de sine, simbol inalienabil al destinului uman, \u00een care moartea \u015fi rena\u015fterea (palingenezia invocat\u0103 adesea de exege\u0163ii timpului) se afl\u0103 \u00eentr-o permanent\u0103 osmoz\u0103. \u201eDubla frenezie\u201c invocat\u0103 de H. Bergson ne poate sugera \u015fi o asemenea situa\u0163ie a omului, nu doar a celui \u201erecent\u201c. C\u00e2t despre rom\u00e2ni, ca neam, popor, na\u0163iune, una format\u0103 \u00eentr-un spa\u0163iu mai vast dec\u00e2t cel al statului (statelor!) de azi, se poate spune c\u0103, de la marii cronicari din secolul XVII p\u00e2n\u0103 acum, ei au tr\u0103it aproape continuu un sentiment de stingere \u015fi regenerare, de moarte comunitar\u0103 \u015fi resurec\u0163ie miraculoas\u0103, norocul \u015fi nenorocul afl\u00e2ndu-se parc\u0103 \u00eentr-un joc dialectic anevoie definibil. Ideologii rena\u015fterii na\u0163ionale din primele decenii ale secolului XIX s-au raportat la epoca fanario\u0163ilor ca la una de letargie \u015fi moarte (T\u0103utu, Heliade, B\u0103lcescu etc.), iar Kog\u0103lniceanu \u00eel asem\u0103na pe Vladimirescu, marele pandur, cu biblicul Laz\u0103r, chem\u00e2nd la \u00eenviere din \u201esomnul cel de moarte\u201c, ca \u00een cunoscutul \u00eendemn pa\u015foptist, prezent \u015fi \u00een imnul na\u0163ional de acum. A fost un noroc pentru rom\u00e2ni c\u0103 s-au folosit abil \u015fansele, atunci c\u00e2nd totul p\u0103rea pierdut. Istoricul Xenopol, teoretiz\u00e2ndu-\u015fi ingenios domeniul, a sim\u0163it nevoia de a identifica \u00een r\u0103stimpul evocat o serie a rena\u015fterii na\u0163ionale, una \u00eentins\u0103 pe mai multe secole \u015fi deloc uniform\u0103 \u00een evolu\u0163ia ei. \u00cencheiat\u0103 cumva cu Marea Unire din 1918, ea comport\u0103 \u00eenc\u0103 analize \u00eennoitoare, aspecte inedite, desprinse din colbul arhivelor \u015fi din nevoia continu\u0103 a schimb\u0103rii de unghi exegetic. Demitizan\u0163ii din ultimul sfert de secol au mers cam departe sub acest unghi, rescriind practic, abuziv, marile capitole din istoria noastr\u0103, implicit pe aceea a tranzi\u0163iei postcomuniste. M\u0103sura, justa m\u0103sur\u0103 se cuvine \u00eens\u0103 a fi respectat\u0103 \u00een orice analiz\u0103 sau reconstruc\u0163ie, dac\u0103 se dore\u015fte o mai bun\u0103 apropiere de adev\u0103r. Tot adev\u0103rul istoriei nu st\u0103 \u00eens\u0103 la \u00eendem\u00e2na nim\u0103nui, ci numai a Creatorului, ca \u00een \u201ecovorul\u201c lui Thornton Wilder din Ziua a opta, cu desen inteligibil numai pentru cine se afl\u0103 \u00een partea t\u0103inuit\u0103 mereu, de la \u201efacerea lumii\u201c p\u00e2n\u0103 la fragmentarismul postmodern. Poate c\u0103 \u00een aceast\u0103 c\u0103utare continu\u0103 st\u0103 \u015fi frumuse\u0163ea istoriei, una \u00een care lumina \u015fi \u00eentunericul se amestec\u0103 mereu, inextricabil. Istoria poate fi privit\u0103 ca o expansiune continu\u0103, \u00een spa\u0163iu p\u00e2n\u0103 la nivelul planetei, \u00een timp p\u00e2n\u0103 la antropogenez\u0103, tematic p\u00e2n\u0103 la cele mai ascunse \u015fi mai obscure aspecte ale \u201efenomenului uman\u201c. Globalizarea de acum nu e un fenomen de dat\u0103 recent\u0103, ci unul care acompaniaz\u0103 \u201eaventura\u201c cronotopic\u0103 a lui homo sapiens. Fire\u015fte c\u0103 un asemenea fenomen, cu implica\u0163ii at\u00e2t de mari, nu e lesne de \u00een\u0163eles \u015fi de asimilat, mai cu seam\u0103 \u00een zone ca a noastr\u0103, cu determin\u0103ri geopolitice \u015fi culturale at\u00e2t de complexe. Schimb\u0103rile produse dup\u0103 abolirea dictaturii comuniste, implic\u00e2nd afilierea la NATO \u015fi apartenen\u0163a la Uniunea European\u0103, constituie \u201erealiz\u0103ri\u201c de ad\u00e2nc\u0103 semnifica\u0163ie, imposibil de \u00eenchipuit \u00eenainte de 1989, realiz\u0103ri ce nasc, la r\u00e2ndu-le (nu se putea altfel), nelini\u015fti inerente \u015fi probleme greu de solu\u0163ionat.
\nIdentit\u0103\u0163ile (nu doar cea etnocultural\u0103) sunt mereu \u00een disput\u0103 \u015fi nasc mereu alte probleme, distorsiuni, conflicte, p\u00e2n\u0103 la cele care s-au produs de cur\u00e2nd \u015fi mai persist\u0103 \u00eenc\u0103 (Iugoslavia, Ucraina) \u00een vecin\u0103tatea noastr\u0103. Cu at\u00e2t mai mult se cuvine a fi sensibili la muta\u0163iile survenite, ca \u015fi la cele \u00een curs de articulare. Identitatea r\u0103m\u00e2ne, poate, cea mai complex\u0103 tem\u0103 din istorie, cultur\u0103, civiliza\u0163ie, destin omenesc.<\/p>\n

A.M.:<\/strong> Potrivit propriilor m\u0103rturisiri, a\u0163i f\u0103cut \u015fase ani de pu\u015fc\u0103rie, din cei zece la care fuseser\u0103\u0163i condamnat \u00een fraged\u0103 tinere\u0163e, din motive politice \u2013 gre\u015fiser\u0103\u0163i fa\u0163\u0103 de regimul comunist de atunci, d\u00e2nd, \u00een calitate de organizator, amploare na\u0163ional\u0103 unei festivit\u0103\u0163i prin care aveau s\u0103 se celebreze la Putna 500 de ani de la \u00eensc\u0103unarea lui \u015etefan cel Mare. C\u00e2nd a\u0163i fost pus \u00een libertate nu \u00eempliniser\u0103\u0163i \u00eenc\u0103 30 de ani, dar era\u0163i un om matur, \u00eenarmat cu o strategie de supravie\u0163uire care s-a dovedit salvatoare. \u00cen timpul deten\u0163iei, destinul a f\u0103cut s\u0103 v\u0103 \u00eent\u00e2lni\u0163i \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri cu scriitorul Alexandru Ivasiuc: o dat\u0103 \u00een lag\u0103rul de la Salcia, apoi \u00een cel de la Stoene\u015fti. A\u0163i putea evoca un moment anume, care v-a marcat \u00een perioada acestei tragice convie\u0163uiri \u00een acela\u015fi sumbru perimetru carceral? V-a\u0163i \u00eent\u00e2lnit, \u00een acelea\u015fi \u00eemprejur\u0103ri, \u015fi cu al\u0163i intelectuali cunoscu\u0163i?
\nA.Z.:<\/strong> Relativ la experien\u0163a recluziunii politice, a\u0163i amintit volumul Oglinzi retrovizoare (2002), unde am f\u0103cut unele aprecieri despre cauza deten\u0163iei \u015fi chiar despre figurile mai aparte cu care m-am intersectat, \u00een penitenciare sau \u00een lag\u0103re de munc\u0103 for\u0163at\u0103. Ar fi de ad\u0103ugat \u00eenc\u0103, exempli gratia, setul de texte pe aceea\u015fi tem\u0103 din culegerea Alexandru Zub la Sighet (2012), aceasta coordonat\u0103 de Romulus Rusan, ca \u015fi unele evoc\u0103ri de personalit\u0103\u0163i \u00eent\u00e2lnite \u00een anii respectivi, precum Alexandru Ivasiuc, la care a\u015f ad\u0103uga acum, alfabetic, alte figuri despre care am scris c\u00e2te ceva \u00een ultimii ani:
\nS. Al.-George, Harry Brauner, V. Ciochia, Andrei Ciurunga, N. Dima, St.-A. Doina\u015f, T. Gheorghiu, Aurelian Gulan, Al. Mihalcea, E. Munteanu, Caius Mu\u0163iu, Al. Paleologu, I. Pa\u015faliu, F.C. Pavlovici, A.I. Popescu, N. R\u0103dulescu, \u015e. R\u0103dulescu-Zoner, N. Steinhardt. Din mediul clerical, m-am referit anume la preo\u0163ii A. Brum\u0103, G. Buruian\u0103, Gh. Chiriac, I. Cherte\u015f, Mina Dobzeu, T. Langa, V. Moisescu, A. Prundu\u015f, pe linia unui proiect de valorificare mai ampl\u0103 a perioadei \u00een cauz\u0103. Al. Ivasiuc a f\u0103cut unele \u201ealuzii\u201c \u00een romanul Cunoa\u015ftere de noapte (dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel), Al. Mihalcea a evocat amplu, monografic, unele aspecte ale \u00eenchisorilor politice, iar Florin Constantin Pavlovici \u2013 last but not least \u2013 a tip\u0103rit deja o trilogie pe aceast\u0103 tem\u0103, una de neocolit, care ocup\u0103 un loc aparte \u00een literatura de specialitate. Nu e cazul s\u0103 insist, acum, asupra imensului \u201eprofit\u201c personal ce a rezultat din acele \u201e\u00eent\u00e2lniri memorabile\u201c.<\/p>\n

A.M.:<\/strong> Domnule academician, a\u0163i acceptat \u2013 era\u0163i, de altfel, \u00eendrept\u0103\u0163it mai mult dec\u00e2t oricine \u2013 s\u0103 face\u0163i parte din Comisia Preziden\u0163ial\u0103 pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Rom\u00e2nia. Cum aprecia\u0163i Raportul final elaborat de Comisie, din punct de vedere etic? Cum \u00eel vede\u0163i acum, mai ales, \u00een oglinzile deja retrovizoare ale anilor care au trecut de la momentul ini\u0163ierii \u015fi public\u0103rii lui? Cu trena lui de contesta\u0163ii \u015fi acuze de neprincipialitate? Care sunt, dup\u0103 p\u0103rerea dumneavoastr\u0103, adev\u0103ratele cauze pentru care Raportul nu a adus \u00een istoria recent\u0103 \u015fi \u00een societatea noastr\u0103, at\u00e2t de dezbinat\u0103 \u00een prezent, o clarificare \u015fi o reconciliere?
\nA.Z.:<\/strong> Am mai spus undeva, cred c\u0103 \u015fi la \u015ecoala Memoriei din Sighet, c\u0103 prezen\u0163a mea \u00een Comisia Preziden\u0163ial\u0103 amintit\u0103 a fost una pur simbolic\u0103, motivat\u0103 de experien\u0163a recluziunii, dar \u015fi de \u00eemprejurarea c\u0103 un asemenea gest (politic mai ales) de condamnare a regimului comunist trebuia f\u0103cut \u00eenainte de intrarea noastr\u0103 efectiv\u0103 \u00een Uniunea European\u0103. Ne aflam, dup\u0103 cum se \u015ftie, \u00een toamna anului 2006, iar gestul de rigoare comporta o anume urgen\u0163\u0103. Desigur, \u015feful statului putea s\u0103-l fac\u0103, personal, pe baza studiilor existente (enorme, de necuprins) \u015fi a dreptului constitu\u0163ional de a rosti o asemenea condamnare. Am luat parte la o singur\u0103 \u015fedin\u0163\u0103 de lucru, la \u00eenceput, iar dup\u0103 discursul din Parlament, am socotit necesar s\u0103 definesc limitele \u201econtribu\u0163iei\u201c mele. M-a indispus realmente campania ce a urmat, de mistificare a raportului dintre c\u0103l\u0103i \u015fi victime sub dictatura comunist\u0103, refuz\u00e2nd s\u0103 particip la r\u0103fuielile subsecvente. Mai mult, ce s\u0103 adaug aici, \u00een fug\u0103? Limpezirea unei lumi care a tr\u0103it un demisecol f\u0103r\u0103 drepturi elementare, divizat\u0103, s\u0103r\u0103cit\u0103, cu nespuse umilin\u0163e \u015fi frustr\u0103ri, era condamnat\u0103 \u2013 aproape \u2013 s\u0103 \u00eendure asemenea mizerii, mai grave poate \u00een ordinea moral\u0103 dec\u00e2t \u00een zona socialului.<\/p>\n

A.M.:<\/strong> Se \u015ftie, pentru c\u0103 nu doar a\u0163i declarat, ci a\u0163i \u015fi dovedit, c\u0103 a\u0163i f\u0103cut din modestie \u015fi din pruden\u0163\u0103 un mod de a fi\u00a0 \u015fi un titlu de noble\u0163e personal\u0103 \u015fi profesional\u0103. Vi s-a \u00eent\u00e2mplat vreodat\u0103 s\u0103 gre\u015fi\u0163i din prea mult\u0103 modestie? Din prea mult\u0103 pruden\u0163\u0103?
\nA.Z.:<\/strong> Modestia, c\u00e2t\u0103 exist\u0103, vine poate din lumea satului \u00een care m-am n\u0103scut, la marginea Bucovinei, trecut\u0103 prin educa\u0163ia de tip \u201enormalian\u201c, primit\u0103 tot acolo, la \u015eendriceni, unde pe holul \u015fcolii era pus, caligrafiat de minune, un poem al lui Alexandru Vlahu\u0163\u0103, care prosl\u0103vea \u201esf\u00e2nta munc\u0103 ce r\u0103splat\u0103-n ea-\u015fi g\u0103se\u015fte\u201c, acea labor improbus din vechea maxim\u0103, ajuns\u0103 deviz\u0103 pentru stoici, pentru monahii cre\u015ftini, dar \u015fi pentru spirite mai apropiate de timpul nostru, precum Carlyle, Ibsen sau P\u00e2rvan, ca s\u0103 amintesc ni\u015fte figuri fa\u0163\u0103 de care am avut mereu o real\u0103 simpatie. Profesia de istoric mi-a \u00eent\u0103rit, a\u015f putea spune, aceast\u0103 propensiune etic\u0103, dat fiind c\u0103 ea \u00eendeamn\u0103 \u2013 bine \u00een\u0163eleas\u0103 \u2013 tocmai la rezerv\u0103, m\u0103sur\u0103, modestie. Voi fi gre\u015fit poate \u00een unele op\u0163iuni personale, \u00eens\u0103 cum s\u0103 le explic aici?<\/p>\n

A.M.:<\/strong> Dar intransigen\u0163a, ajut\u0103, oare, \u00een vremurile noastre \u00een care totul este o negociere?
\nA.Z.:<\/strong> Nu \u015ftiu dac\u0103 intransigen\u0163a ajut\u0103, efectiv, \u00een timpuri ca acesta (Wozu Dichter…), dar ce s-ar \u00eent\u00e2mpla \u00een lipsa ei, c\u00e2nd totul se pertracteaz\u0103, dup\u0103 cum spunea\u0163i, exager\u00e2nd poate retoric, de dragul dialogului? Nu toate se negociaz\u0103 \u015fi nu to\u0163i consimt la o asemenea conduit\u0103. Forme de principialitate riguroas\u0103, de intransigen\u0163\u0103, subzist\u0103 adesea \u015fi \u00een ocazii limit\u0103, iar din ele se refac anumite tipare de conduit\u0103, cu at\u00e2t mai de pre\u0163 cu c\u00e2t \u201evremurile\u201c sunt mai \u201egrele\u201c. C\u00e2nd, \u00een epoca rena\u015fterii na\u0163ionale din Germania, J.G. Fichte c\u0103uta r\u0103spuns la o asemenea \u00eentrebare, el a formulat o replic\u0103 memorabil\u0103 (o rezum, din memorie): \u201eDe aceea suntem noi, aici, ca s\u0103 le \u00eenfrunt\u0103m\u201c, adic\u0103 s\u0103 g\u0103sim r\u0103spunsurile optime. Rezult\u0103 un \u00eendemn pe m\u0103sur\u0103 la ac\u0163iune pozitiv\u0103, meliorist\u0103, benefic\u0103 socialmente.<\/p>\n

A.M.:<\/strong> Au existat momente \u00een care s-ar fi cerut ca vocea elitei noastre \u2013 \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc la corpul profesoral, \u00een primul r\u00e2nd, ca model de conduit\u0103 \u015fi ca modelator de con\u015ftiin\u0163e \u2013\u00a0 s\u0103 se fac\u0103 auzit\u0103. Crede\u0163i c\u0103 t\u0103cerile elitei intelectuale pot fi o form\u0103 de oportunism?
\nA.Z.:<\/strong> M\u0103 feresc de ispita unei generaliz\u0103ri ca aceea care atribuie \u201eelitei intelectuale\u201c dispozi\u0163ia spre conformism, oportunism etc., amintindu-mi de disputele, adesea sterile, din ultimul secol, st\u00e2nd parc\u0103 sub acuza de \u201etr\u0103dare\u201c, rostit\u0103 de Julien Benda \u015fi al\u0163ii dup\u0103 Marele R\u0103zboi. Era momentul c\u00e2nd, la Universitatea din Cluj, abia \u00eenfiin\u0163at\u0103, istoricul-arheolog \u015fi filosof V. P\u00e2rvan formula \u201edatoria vie\u0163ii noastre\u201c ca un proiect regenerativ, alimentat de elit\u0103 \u015fi pus la \u00eendem\u00e2na noilor genera\u0163ii, av\u00e2nd ca temei munca neprecupe\u0163it\u0103 \u015fi devotamentul social.<\/p>\n

A.M.:<\/strong>\u00a0 Domnule academician, sunte\u0163i un cititor pasionat de literatur\u0103. Ce\u00a0 beneficii \u00eei aduce omului de \u015ftiin\u0163\u0103, istoricului concentrat pe trecut aceast\u0103 pasiune? Cum resim\u0163i\u0163i, ca istoric, \u00eent\u00e2lnirea dintre orizontul lecturii \u015fi orizontul istoriei \u015fi c\u00e2t de semnificative considera\u0163i c\u0103 sunt sub\u00eentinderile pe care aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire le genereaz\u0103 \u015fi regenereaz\u0103?
\nA.Z.:<\/strong> Istoria \u015fi literatura (arta) au evoluat mereu \u00eempreun\u0103, chiar \u015fi la profesioni\u015fti eminen\u0163i ca Ranke, pentru care istoria era, pe la jum\u0103tatea secolului XIX, \u201eart\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163\u0103\u201c, neput\u00e2nd fi disociate dec\u00e2t abuziv \u015fi \u201edidactic\u201c, pentru a-\u015fi reface mereu albia comun\u0103, cursul fecund al crea\u0163iei umaniste. Mai to\u0163i marii istorici au fost \u015fi mari litera\u0163i, unii din ei (Th. Mommsen, W. Churchill e.g.) fiind distin\u015fi chiar cu \u201eNobelul\u201c pentru literatur\u0103. La noi, M. Kog\u0103lniceanu \u015fi N. Iorga sunt exemplele cele mai frapante sub unghiul dublei ipostaze de istorici \u015fi litera\u0163i, ilustr\u00e2nd capitole distincte \u00een cultura rom\u00e2n\u0103. Se pot cita, desigur, numeroase exemple de istorici care s-au manifestat cu egal\u0103 str\u0103lucire \u015fi \u00een literatur\u0103: D. Cantemir, Budai-Deleanu, Al. Odobescu la noi; Th. Carlyle, Hermann Herse, Galo Mann, Thornton Wilder \u00een alte culturi, ca s\u0103 evoc numai c\u00e2teva nume, dintr-o serie care se origineaz\u0103 \u00een marile epopei ale Antichit\u0103\u0163ii \u015fi continu\u0103 sub ochii no\u015ftri, adesea \u00een forme eclatante.
\nScrisul \u201efrumos\u201c \u00een istoriografie nu \u00eenseamn\u0103 \u00eens\u0103 a confunda domeniile, ci o continu\u0103 str\u0103danie de a g\u0103si expresia clar\u0103 \u015fi plastic\u0103, pe c\u00e2t posibil, ca \u00een deviza mereu evocat\u0103 a lui Nicolas Boileau: \u201eCe que l\u2019on con\u00e7oit bien s\u2019\u00e9nonce clairement…\u201c.<\/p>\n

A.M.:<\/strong> Care este mesajul dumneavoastr\u0103, ca istoric \u015fi ca intelectual, pentru societatea civil\u0103?
\nA.Z.:<\/strong> Ar fi prezum\u0163ios, desigur, s\u0103 emit aici un mesaj personal. Sper \u00eens\u0103 c\u0103 din considera\u0163iile de mai sus rezult\u0103 un anume \u00eendemn la o mai strict\u0103 adecvare \u00een raport cu exigen\u0163ele timpului nostru, unul care oblig\u0103 \u015fi \u00een zona istoriografiei la gesturi concordante. Poate c\u0103 aceast\u0103 atitudine se explic\u0103 \u015fi ca efect al fenomenului de alienare existent peste tot \u00een lume, nu doar \u00een mediile juvenile \u015fi \u00een formele enun\u0163ate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

ALEXANDRU ZUB \u00een dialog cu ANGELA MARTIN   Angela Martin: Domnule academician, cum mai st\u0103m cu decalajul fa\u0163\u0103 de istoriografia occidental\u0103? Alexandru Zub: Tema \u201edecalajului\u201c nostru istoriografic \u00een raport cu crea\u0163ia apusean\u0103 \u00een domeniu e una recurent\u0103, obsesiv\u0103 \u015fi produc\u0103toare, pe c\u00e2t \u00eemi dau seama, de false probleme. Discursul rom\u00e2nesc asupra trecutului, fie acesta \u015fi… Cite\u0219te mai mult »\u201eIdentitatea r\u0103m\u00e2ne, poate, cea mai complex\u0103 tem\u0103 \u00een istorie, cultur\u0103, civiliza\u0163ie, destin omenesc\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[48],"tags":[13469,13467,13468],"class_list":["post-22350","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-fenomenul-de-alienare","tag-interviu-alexandru-zub","tag-zona-istoriografiei"],"views":2830,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22350","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22350"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22350\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22350"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22350"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22350"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}