Faptul ca atare c\u0103 Eugen Simion a \u00eemplinit venerabila v\u00e2rst\u0103 de 80 de ani ne determin\u0103 s\u0103 vorbim despre o longevitate necesar\u0103 a unui critic pornit, programatic, s\u0103 realizeze proiecte ambi\u0163ioase, sub forme de sinteze, panorame, ample studii monografice, priviri (\u201eochiri\u201c; se spunea pe vremuri) asupra mi\u015fc\u0103rii literelor \u015fi, implicit, asupra schimb\u0103rilor de mentalit\u0103\u0163i, sensibilit\u0103\u0163i, paradigme, metode. Dar \u015fi despre o verticalitate moral\u0103 \u00eentr-o lume agitat\u0103, despre respectarea neab\u0103tut\u0103 a unui cod deontologic cerut de \u00eensu\u015fi statutul criticului literar, influen\u0163at ca nimeni altul de \u00eemprejur\u0103ri, facticit\u0103\u0163i (heideggeriene), de probe ini\u0163iatice (ca \u00een basme), de implacabila nevoie de a alege drumul drept, ocolitor al \u201ec\u0103ii r\u0103t\u0103cite\u201c \u015fi al drumului labirintic ce-i este predestinat.
\n\u201ePersonalitatea este bunul suprem\u201c, spunea Goethe, afirma\u0163ie citat\u0103 \u015fi de Eminescu.
\nEugen Simion este o personalitate, evident cu toate atributele ce \u0163in de ea: amplitudine (\u015fi completitudine) a spiritului, capacitatea de a crea un model de existen\u0163\u0103, pe care \u00eel urmeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, \u015fi prezen\u0163a unei filozofii de existen\u0163\u0103, slujirea cavalereasc\u0103 a Adev\u0103rului (este, conform unei confesiuni, un om pentru care Adev\u0103rul exist\u0103), obiectivitate, darul de a analiza \u015fi de a avea un farmec al scrisului care fac din demersul critic un demers literar.
\nDe ce modelul de existen\u0163\u0103 Eugen Simion? Fiindc\u0103 el \u00eensu\u015fi admir\u0103 modelul de existen\u0163\u0103 al unui critic autentic, v\u0103z\u00e2nd \u00een acesta o ra\u0163iune de a fi, o modalitate de autoconstruire a personalit\u0103\u0163ii.
\nE\u015fti \u00een m\u0103sura \u00een care tu \u00eensu\u0163i te construie\u015fti este o alt\u0103 clauz\u0103 statutar\u0103.
\nNe vine \u00een sprijin \u015fi convingerea lui N. Steinhardt, cu autoritatea sa moral\u0103, c\u0103 Eugen Simion este un model demn de urmat, al\u0103turi de Noica, Anton Dumitriu \u015fi Eugen Ionescu. Scriitorii, cercet\u0103torii, \u201ecaieti\u015ftii\u201c (\u201eoamenii lui\u201c), cadrele didactice au v\u0103zut \u00een el nu un critic, ci Criticul.
\nEste, indubitabil, un spirit modern, pentru care interoga\u0163ia este \u201esolu\u0163ia cea mai profund\u0103\u201c (\u201eviul sentiment al inconsisten\u0163ei duce la plin\u0103tatea crea\u0163iei moderne\u201c): \u201eNoi, modernii, facem ce facem \u015fi transform\u0103m tranzitoriul, fugitivul, contingentul \u00eentr-un \u00e9ternel immuable sau, m\u0103 rog, ne str\u0103duim. Avem grij\u0103, \u00een acela\u015fi timp, s\u0103 punem dinamit\u0103 la temelia eternului \u015fi a nemi\u015fc\u0103rii\u201c (\u00centoarcerea autorului).
\nModelele sunt c\u0103utate at\u00e2t \u00een critica rom\u00e2neasc\u0103 pe care o continu\u0103, c\u00e2t \u015fi \u00een noua critic\u0103 ce \u00ee\u015fi propune un demers intersubiectiv, hermeneutic prin excelen\u0163\u0103, o re-sim\u0163ire, o re-g\u00e2ndire, o re-imaginare a interiorului operei, o substituire a autorului prin asumarea rolului de subiect.
\nCele dou\u0103 critici, universitar\u0103 (pozitivist-lansonian\u0103) \u015fi de interpretare (ideologic\u0103), despre care vorbe\u015fte Roland Barthes, apar \u00eemp\u0103cate, \u015fi nu certate, unii dintre reprezentan\u0163ii celei de a doua constituind obiectul unor ample \u015fi profunde studii (Jean-Pierre Richard, Sartre, Georges Poulet, Jean Rousset, Maurice Blanchot, Roland Barthes \u00eensu\u015fi).
\n\u00centr-o cronic\u0103 de \u00eent\u00e2mpinare la Scriitori rom\u00e2ni de azi, studiile monografice sunt considerate de Marin Sorescu o adev\u0103rat\u0103 istorie a literaturii rom\u00e2ne: \u201eScriitorii sunt \u00eencadra\u0163i unor direc\u0163ii \u015fi tendin\u0163e, formulate nu de pu\u0163ine ori fericit: N. Velea ar ilustra la noi \u00abcomedia cuv\u00e2ntului\u00bb, \u00een timp ce Marin Preda e un \u00abrealist psihologic\u00bb, F\u0103nu\u015f Neagu face tot realism, dar \u00abartistic \u015fi vizionar\u00bb. Al. Ivasiuc este inclus la capitolul Eseul rom\u00e2nesc, \u00eempreun\u0103 cu Paul Georgescu \u015fi a\u015fa mai departe. Metoda Acestor clasific\u0103ri nu-i nou\u0103, la noi au ilustrat-o, printre al\u0163ii, Lovinescu \u015fi C\u0103linescu\u201c. Etichetele corespund con\u0163inutului, caracteriz\u0103rile sunt, dincolo de ele, juste \u015fi de o limpezime cristalin\u0103 a expresiei. Modul de scris este nesofisticat, studiile reprezent\u00e2nd o \u201eproz\u0103 critic\u0103 excelent\u0103\u201c.
\nSpa\u0163iul cultural rom\u00e2nesc este privit sub semnul unit\u0103\u0163ii, \u00een c\u00e2mpul aten\u0163iei intr\u00e2nd \u015fi autorii basarabeni, tot astfel cum literatura universal\u0103 este v\u0103zut\u0103, \u00een spiritul lui Goethe, ca un \u00eentreg.
\nSpre a ob\u0163ine profunzimea analizei, recurge la fragment \u2013 care asigur\u0103 pluriperspectivismul nietzschean, modul de comprehensiune (post)modern, substituirea, identificarea cogito-ului analistului cu cogito-ul operei \u015fi al autorului.
\nNoua critic\u0103 opereaz\u0103 \u015fi cu fragmente. Dup\u0103 cum m\u0103rturise\u015fte \u00een unele interviuri, Roland Barthes recurge la structuri fragmentate (\u00een Fragmente dintr-un discurs \u00eendr\u0103gostit \u015fi nu numai), constituite dup\u0103 legea nietzschean\u0103 a \u201edramatiz\u0103rii\u201c, a \u201emont\u0103rii\u201c, a raportului romanesc dintre autor \u015fi personajul pus \u00een scen\u0103. La baza discursului critic st\u0103 astfel o \u201eviziune esen\u0163ialmente fragmentat\u0103, discontinu\u0103, p\u00e2lp\u00e2itoare\u201c (Barthes).
\nMarin Sorescu surprindea \u00een 1974, cu ocazia public\u0103rii Scriitorilor rom\u00e2ni de azi, \u201emarele merit al criticului\u201c: \u201eEugen Simion \u00een\u0163elege critica, o m\u0103rturise\u015fte singur, ca pe un sistem de lectur\u0103, \u015fi este interesat de figura spiritului creator. Nu consider\u0103 gestul critic o aventur\u0103 vijelioas\u0103 \u00een care te arunci \u2013 de obicei cu capul \u00een jos \u2013 spre abisalul din artistul rom\u00e2n. (…) Deci marele merit al lui Eugen Simion este de a fi conving\u0103tor, de a-\u015fi argumenta opinia, de a fi la obiect \u015fi de a trage concluzii juste din premisele puse. \u015ei de a ar\u0103ta c\u0103 se mi\u015fc\u0103 \u00eentr-o literatur\u0103 mare, care nu este cea francez\u0103 ori american\u0103, ci, din \u00eent\u00e2mplare, tocmai cea rom\u00e2n\u0103\u201c.
\nGogol vedea \u00een critic\u0103 o manifestare a dragostei fa\u0163\u0103 de autor, de literatur\u0103. Eugen Simion iube\u015fte scriitorul rom\u00e2n, iube\u015fte criticul rom\u00e2n, iube\u015fte literatura rom\u00e2n\u0103, dup\u0103 cum m\u0103rturise\u015fte unui intervievator.
\nPrin toate aceste calit\u0103\u0163i, Eugen Simion se impune ca o figur\u0103 emblematic\u0103 a culturii rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n
(din prefa\u0163a volumului Mihai Cimpoi, Modelul de existen\u0163\u0103 Eugen Simion, Editura Semne, Bucure\u015fti, 2014)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Faptul ca atare c\u0103 Eugen Simion a \u00eemplinit venerabila v\u00e2rst\u0103 de 80 de ani ne determin\u0103 s\u0103 vorbim despre o longevitate necesar\u0103 a unui critic pornit, programatic, s\u0103 realizeze proiecte ambi\u0163ioase, sub forme de sinteze, panorame, ample studii monografice, priviri (\u201eochiri\u201c; se spunea pe vremuri) asupra mi\u015fc\u0103rii literelor \u015fi, implicit, asupra schimb\u0103rilor de mentalit\u0103\u0163i, sensibilit\u0103\u0163i,… Cite\u0219te mai mult »O figur\u0103 emblematic\u0103 a culturii rom\u00e2ne<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1141,13463],"class_list":["post-22346","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eugen-simion","tag-studiile-monografice"],"views":2407,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22346","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22346"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22346\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22346"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22346"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22346"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}