{"id":22340,"date":"2015-02-12T11:24:34","date_gmt":"2015-02-12T09:24:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22340"},"modified":"2015-02-12T11:24:34","modified_gmt":"2015-02-12T09:24:34","slug":"cand-problema-sensului-devine-o-adevarata-obsesie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-problema-sensului-devine-o-adevarata-obsesie\/","title":{"rendered":"C\u00e2nd problema sensului devine o adev\u0103rat\u0103 obsesie"},"content":{"rendered":"

Coment\u00e2nd Moartea lui Ivan Ilici, Cioran nu rezist\u0103 tenta\u0163iei de a reveni la unele secven\u0163e mai aparte din via\u0163a lui Lev Tolstoi. Nu are \u00een fa\u0163\u0103 doar un narator inspirat, de excep\u0163ie, care cunoa\u015fte excelent tehnica povestirii. \u00cen paginile sale afl\u0103 deopotriv\u0103 un om preocupat excesiv de sine, de g\u00e2ndurile sau temerile proprii \u015fi, mai ales, de ideea mor\u0163ii. Aceasta din urm\u0103 va deveni pentru el, \u00een anii t\u00e2rzii, o adev\u0103rat\u0103 obsesie. Este ceea ce face ca \u00eent\u00e2mplarea personajului s\u0103u din nuvela invocat\u0103 mai sus s\u0103 poat\u0103 fi citit\u0103 \u00een felul unei m\u0103rturisiri indirecte.<\/strong> <\/em>
\nDespre ce anume e vorba? Scriitorul rus a trecut el \u00eensu\u015fi, de-a lungul vie\u0163ii, prin c\u00e2teva crize profunde. Cea mai grav\u0103, probabil, a suferit-o \u00een jurul v\u00e2rstei de cincizeci de ani, \u00eentr-un interval \u00een care apare Moartea lui Ivan Ilici. I se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci ceva straniu, cu totul inexplicabil. De\u015fi multe decurgeau oarecum firesc, via\u0163a de familie, scrisul \u015fi recunoa\u015fterea literar\u0103, activit\u0103\u0163ile pe mo\u015fie, simte la un moment dat c\u0103 via\u0163a sa nu \u00eenseamn\u0103 \u00een definitiv nimic. Tr\u0103ie\u015fte sentimentul c\u0103 totul e \u00een van, c\u0103 sufletul i s-a golit de orice dorin\u0163\u0103. Ceva ne\u015ftiut \u00eel tulbur\u0103 ca niciodat\u0103, o nelini\u015fte cople\u015fitoare, f\u0103r\u0103 un motiv precis \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 vreo ie\u015fire. Nu mai poate continua \u00een nici un fel, se simte lipsit de orice scop. Despre acest greu moment va scrie \u00een jurnalul s\u0103u. \u201eIubeam, eram iubit, aveam copii frumo\u015fi, aveam glorie, s\u0103n\u0103tate, vigoare fizic\u0103 \u015fi moral\u0103. Eram \u00een stare s\u0103 cosesc ca un \u0163\u0103ran, s\u0103 lucrez zece ore \u00een continuu, neobosit. Dar deodat\u0103 via\u0163a mea s-a oprit. Nu mai aveam dorin\u0163e, nu mai aveam ce s\u0103-mi doresc. Adev\u0103rul este c\u0103 via\u0163a era absurd\u0103. Ajunsesem pe marginea pr\u0103pastiei \u015fi vedeam c\u0103 \u00een fa\u0163a mea nu era altceva dec\u00e2t moartea. Eu, omul viguros \u015fi fericit, sim\u0163eam c\u0103 nu mai pot tr\u0103i\u201c (traducere de Janina Iano\u015fi). Aceast\u0103 m\u0103rturisire pare s\u0103 clarifice c\u00e2t de c\u00e2t starea sa de spirit. Sigur este c\u0103 via\u0163a \u00eei apare deodat\u0103 van\u0103, pustie, av\u00e2nd \u00een fa\u0163\u0103 doar umbra dens\u0103 a mor\u0163ii. L-am putea crede \u00een ceea ce spune, \u00eentruc\u00e2t tot ce avea s\u0103 decid\u0103 apoi, cu privire la sine, e neobi\u015fnuit pentru un aristocrat din acea vreme: renun\u0163\u0103 la avere \u015fi la obliga\u0163iile de natur\u0103 administrativ\u0103, se desprinde treptat de acel mod de via\u0163\u0103 pe care l-a dus \u00een familie, se retrage tot mai mult, ca s\u0103-\u015fi urmeze p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t compasiunea fa\u0163\u0103 de cei simpli, nevoia\u015fi.
\n\u00cens\u0103 ce anume s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een acei ani? Nu cred c\u0103 e vorba doar de\u00a0 sentimentul grav al timpului \u015fi al unui iminent sf\u00e2r\u015fit. Nici de o sec\u0103tuire a energiilor care l-au impus p\u00e2n\u0103 atunci. Cioran ne spune altceva, anume c\u0103, \u00een acel interval de timp, aten\u0163ia scriitorului se reorienteaz\u0103 \u00een chip radical. \u201eRefuz\u00e2nd s\u0103 se mai aplece asupra vie\u0163ii exterioare a fiin\u0163elor, nu mai voia s\u0103 le observe dec\u00e2t din momentul \u00een care, travers\u00e2nd ele \u00eensele o criz\u0103, erau silite s\u0103 rup\u0103 cu fic\u0163iunile \u00een care tr\u0103iser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci\u201c(1). Acest mod diferit de a privi se \u00eentoarce fatalmente \u015fi c\u0103tre sine. E posibil s\u0103 fi fost exersat \u00eenainte de toate asupra propriei f\u0103pturi. Angoasa resim\u0163it\u0103 atunci avea s\u0103-l marcheze pentru tot restul zilelor sale. Unele bucurii de mai t\u00e2rziu, prestigiul \u015fi influen\u0163a literar\u0103, figura de binef\u0103c\u0103tor \u00een numele celor mul\u0163i, aura crepuscular\u0103 de profet, nimic din toate acestea nu a fost \u00een stare s\u0103-l apere de anxietate. \u00cen consecin\u0163\u0103, aten\u0163ia sa las\u0103 \u00een urm\u0103 cele trecute \u015fi prezente, dar \u015fi cele care ar fi urmat la fel. Le prive\u015fte cumva din afar\u0103, ca \u015fi cum i-ar fi str\u0103ine, fic\u0163iuni \u015fi conven\u0163ii fruste. Le simte nu doar inutile, f\u0103r\u0103 nici un rost, ci de-a dreptul absurde. \u00cel \u00eent\u00e2mpin\u0103 din nou, \u00eens\u0103 ca niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, \u00eentrebarea chinuitoare cu privire la sensul propriei existen\u0163e. Nu era, desigur, prima dat\u0103 c\u00e2nd avea s\u0103 suporte aceast\u0103 \u00eentrebare. \u00cens\u0103, acum, ea se declan\u015feaz\u0103 cu o neobi\u015fnuit\u0103 for\u0163\u0103 \u015fi gravitate, tinde s\u0103 fie singura ce \u00eentr-adev\u0103r conteaz\u0103.
\nC\u00e2teva men\u0163iuni ale lui Cioran m-au re\u0163inut aici. Cum \u00eemi apar nea\u015fteptat de inspirate, lucide, voi spune c\u00e2teva cuvinte cu privire la ele.
\nMai \u00eent\u00e2i, faptul c\u0103 atunci c\u00e2nd o \u00eentrebare \u00ee\u0163i este proprie, c\u00e2nd realmente te prive\u015fte nemijlocit, ea \u00ee\u0163i atinge deopotriv\u0103 mintea \u015fi trupul. Poate mai ales nervii trupului, via\u0163a acestuia de la o clip\u0103 la alta. Cioran e atent la ceea ce omul ajunge s\u0103 simt\u0103 pe nea\u015fteptate, c\u00e2nd e smuls din succesiunea obi\u015fnuit\u0103 a clipelor. E atent \u00eendeosebi la ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u0103rnii, f\u0103pturii noastre carnale. Nu ocole\u015fte realitatea ei firav\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, tenebroas\u0103, c\u0103ci \u00een ad\u00e2ncul ei se nasc marile obsesii, spaimele care ne aduc fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu noi \u00een\u015fine. Un fapt de nedescris ca atare, precum cel al mor\u0163ii, ar putea fi sesizat plec\u00e2nd tocmai de aici. Cioran reia o propozi\u0163ie din Moartea lui Ivan Ilici, \u00een care spaimele c\u0103rnii ies singure la suprafa\u0163\u0103. \u201e\u00abDeodat\u0103, \/Ivan Ilici\/ sim\u0163i iar vechea durere cunoscut\u0103, s\u00e2c\u00e2itoare, \u00eend\u0103r\u0103tnic\u0103, surd\u0103, nimicitoare\u00bb. Tolstoi, de obicei at\u00e2t de avar cu adjectivele, g\u0103se\u015fte acum patru pentru a caracteriza o senza\u0163ie, dureroas\u0103, e drept. Carnea ap\u0103r\u00e2ndu-i ca o realitate fragil\u0103 \u015fi totu\u015fi cumplit\u0103, ca marea d\u0103t\u0103toare de spaim\u0103, el observ\u0103, pe bun\u0103 dreptate, pornind de la ea, fenomenul mor\u0163ii\u201c(2). A\u015fadar, starea trupului \u015fi boala care-l macin\u0103 pe din\u0103untru. Iar calea urmat\u0103, spre a le \u00een\u0163elege, este alta dec\u00e2t cea proprie unei analize conceptuale. Aceasta, din grija nefireasc\u0103 pentru explica\u0163ii sigure, pierde contactul cu lumea vie\u0163ii. Las\u0103 \u00een urm\u0103 tot ce nu poate fi preluat \u00een ma\u015fin\u0103ria conceptului, afectele c\u0103rnii \u015fi zv\u00e2cnetul unor organe, nervii \u015fi spasmele, visele ascunse, moartea \u00eens\u0103\u015fi \u00een cele din urm\u0103. \u201eNu exist\u0103 deznod\u0103m\u00e2nt \u00een absolut, independent de organele \u015fi de bolile noastre. Cum s\u0103 te stingi \u00een\u0103untrul unui sistem \/de concepte\/? \u015ei cum s\u0103 putreze\u015fti? \u00cen metafizic\u0103 nu-i loc pentru nici un cadavru. \u015ei nici, de altfel, pentru vreo fiin\u0163\u0103 vie\u201c. Dincoace, omul pe care-l descrie Tolstoi cap\u0103t\u0103 deodat\u0103 realitate sensibil\u0103, vie. Tr\u0103ie\u015fte realmente doar at\u00e2ta vreme c\u00e2t se vede singur cu propria suferin\u0163\u0103 (\u201eel este doar \u00een intervalul dintre vidul s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi cel al mor\u0163ii\u201c). Teama \u015fi convulsiile trupului \u00eei redau accesul la lumea vie\u0163ii, la acele \u201erealit\u0103\u0163i pe care \u00eenainte nici m\u0103car nu le b\u0103nuise\u201c. \u00cel ajut\u0103 s\u0103 vad\u0103 lumea \u00eens\u0103\u015fi, \u00eenainte de toate cum aceasta e \u0163esut\u0103 mai ales din iluzii \u015fi simple conven\u0163ii.
\nS\u0103 ne amintim c\u0103, \u00een Fiin\u0163\u0103 \u015fi timp, Heidegger invoc\u0103 la un moment dat aceast\u0103 proz\u0103, spre a ilustra situa\u0163ia \u00een care atitudinea inautentic\u0103 \u00een fa\u0163a mor\u0163ii ajunge deodat\u0103 profund zdruncinat\u0103. E vorba de o not\u0103 de subsol, \u00een \u00a751 al scrierii: \u201e\u00cen nuvela sa, Moartea lui Ivan Ilici, L. N. Tolstoi a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat fenomenul zdruncin\u0103rii \u015fi pr\u0103bu\u015firii acestui \u00abse moare\u00bb\u201c (traducere de Gabriel Liiceanu \u015fi C\u0103t\u0103lin Cioab\u0103, 2003). La ce anume se refer\u0103 filosoful german? Observ\u0103 c\u0103 \u00een via\u0163a cotidian\u0103, comun\u0103, omul practic\u0103 o evident\u0103 eschiv\u0103 \u00een fa\u0163a mor\u0163ii. El caut\u0103 mai cur\u00e2nd lini\u015ftea obi\u015fnuit\u0103 a vie\u0163ii \u015fi a preocup\u0103rilor sale. Nu vrea deloc s\u0103 fie tulburat de faptul mor\u0163ii. Prin gesturi de consolare a celor ce trag s\u0103 moar\u0103 \u015fi a sa proprie, \u00ee\u015fi ocrote\u015fte \u201elipsa de griji ce-i \u00eenso\u0163e\u015fte preocuparea\u201c. \u00ce\u015fi tot repet\u0103 c\u0103, \u00een definitiv, a\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103, a\u015fa se petrece de c\u00e2nd lumea, \u201ep\u00e2n\u0103 la urm\u0103, c\u00e2ndva, o s\u0103 murim \u015fi noi…\u201c. \u00cen fond, dintotdeauna se moare, nici nu mai are importan\u0163\u0103 cine, unde \u015fi cum. Pur \u015fi simplu se moare. Cu acest g\u00e2nd, omul nu mai vrea s\u0103 \u015ftie ce se petrece \u00eentr-adev\u0103r cu sine. \u00ce\u015fi alung\u0103 din fa\u0163\u0103 tot ce poate s\u0103-l tulbure \u015fi s\u0103-l pun\u0103 pe g\u00e2nduri. Refuz\u0103 astfel s\u0103 vad\u0103 c\u0103 moartea reprezint\u0103 un eveniment propriu \u015fi decisiv cu fiecare \u00een parte. Concluzia filosofului merit\u0103 readus\u0103 \u00een aten\u0163ie. \u201eFiin\u0163a cotidian\u0103 \u00eentru moarte, c\u0103zut\u0103 fiind, este o permanent\u0103 fug\u0103 din fa\u0163a mor\u0163ii. Faptul de a-fi-\u00eentru-sf\u00e2r\u015fit are aici modul eschivei din fa\u0163a mor\u0163ii \u2013 r\u0103st\u0103lm\u0103cind-o, \u00een\u0163eleg\u00e2nd-o neautentic \u015fi \u00eenv\u0103luind-o\u201c. Or, scriitorul rus nu se mai las\u0103 \u00een\u015felat de acest \u201ese moare\u201c. Readuce \u00een fa\u0163\u0103 elementul propriu \u015fi singular al mor\u0163ii, descrie minu\u0163ios pr\u0103bu\u015firea acestui \u201ese moare\u201c. \u00ce\u0163i d\u0103 posibilitatea s\u0103 vezi cum se n\u0103ruie atitudinea obi\u015fnuit\u0103, vulgar\u0103, ca s\u0103 revin\u0103 pe nea\u015fteptate o \u00eentrebare insolubil\u0103, obsesiv\u0103.
\nDe\u015fi are \u00een aten\u0163ie ceva asem\u0103n\u0103tor, Cioran procedeaz\u0103 altfel. Nu mai e vorba, pentru el, de simpla ilustrare a unei idei. Dimpotriv\u0103, are \u00een vedere tocmai m\u0103rturia nemijlocit\u0103 a unei vie\u0163i \u00een fa\u0163a mor\u0163ii. Paginile pe marginea c\u0103rora mediteaz\u0103 nu-i apar ca expresie literar\u0103 a unui concept. Nu vin s\u0103 dea concrete\u0163e unei idei abstracte, s\u0103 zicem celei de moarte sau celei de sens al vie\u0163ii. Ele nu exprim\u0103 nici m\u0103car filosofia lui Tolstoi. Aceste pagini te las\u0103 s\u0103 vezi \u00eencercarea teribil\u0103 prin care trece un om, felul \u00een care singur o traverseaz\u0103 cu trupul \u015fi sim\u0163urile sale. Ceea ce simte ad\u00e2nc \u00een f\u0103ptura de carne se arat\u0103 atunci ca atare. Restul vine de la sine: un posibil \u00een\u0163eles al vie\u0163ii sau, mai cur\u00e2nd, via\u0163a pe care o descoper\u0103 tocmai absen\u0163a acestuia \u015fi vertijul n\u0103ucitor al unor \u00eentreb\u0103ri.
\nManiera diferit\u0103 de lectur\u0103 e vizibil\u0103 de la bun \u00eenceput, c\u00e2nd Cioran afirm\u0103, abrupt, c\u0103 pe unii dintre noi g\u00e2ndul mor\u0163ii nu-i cru\u0163\u0103 deloc. E vorba mai ales de cei vanito\u015fi, tocmai ei st\u0103ruie asupra mor\u0163ii \u015fi se g\u00e2ndesc la aceasta cu orice prilej. Pe ceilal\u0163i, \u201epuri\u201c, ideea mor\u0163ii nu-i mai atinge. Dar se g\u0103se\u015fte cineva care s\u0103 le tulbure starea natural\u0103 de ataraxie. \u201eNiciodat\u0103 un Tolstoi nu le va ierta fericirea de-a nu o cunoa\u015fte, \u015fi el \u00eei va pedepsi, oblig\u00e2ndu-i s\u0103 o simt\u0103… Arta lui va consta \u00een a face din orice agonie agonia \u00eens\u0103\u015fi \u015fi \u00een a sili cititorul s\u0103-\u015fi repete, \u00eengrozit \u015fi fascinat: Deci a\u015fa se moare!\u201c(3). Din nou, cum vedem, acest \u201ese moare\u201c. \u00cens\u0103 nu se mai pronun\u0163\u0103, \u00een jargonul s\u0103u aparte, un filosof de \u015fcoal\u0103. Cioran nu vorbe\u015fte despre moarte, despre cum se moare, ci observ\u0103 ceea ce i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 unui om \u00een carne \u015fi oase. De\u015fi mediteaz\u0103 pe marginea acestei nuvele, nu o anexeaz\u0103 \u201efilosofiei sale\u201c; \u00een definitiv, a\u015fa ceva nu exist\u0103, c\u0103ci nu dezvolt\u0103 \u00een prealabil o teorie asupra mor\u0163ii. Face \u00eens\u0103 altceva, caut\u0103 s\u0103 vad\u0103 cum scriitorul te aduce \u00eentr-o stare de groaz\u0103 \u015fi fascina\u0163ie, l\u0103s\u00e2ndu-te s\u0103 resim\u0163i iminen\u0163a acestui \u201ese moare\u201c, clipa ce aduce laolalt\u0103, \u00een obscuritatea c\u0103rnii, sensul \u015fi nonsensul unei vie\u0163i.<\/p>\n

 <\/p>\n

(1) Emil Cioran, Cea mai veche dintre spaime (Pe marginea unui text de Tolstoi), \u00een C\u00e3derea \u00een timp, traducere de Irina Mavrodin, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 1994, pp. 128-129.
\n(2) Ibidem, pp. 126-127. Acest \u201edeodat\u00e3\u201c, ce deschide fraza din Tolstoi, e greu de trecut cu vederea. Cuv\u00e2ntul ne las\u00e3 a \u00een\u0163elege c\u00e3 personajul e aruncat din cursul obi\u015fnuit al timpului, din ceea ce numim succesiune, cronologie, spre a fi abandonat unor clipe stranii, ce-l fac s\u00e3 se vad\u00e3 cu totul altfel dec\u00e2t p\u00e2n\u00e3 atunci.
\n(3) Ibidem, p. 125.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Coment\u00e2nd Moartea lui Ivan Ilici, Cioran nu rezist\u0103 tenta\u0163iei de a reveni la unele secven\u0163e mai aparte din via\u0163a lui Lev Tolstoi. Nu are \u00een fa\u0163\u0103 doar un narator inspirat, de excep\u0163ie, care cunoa\u015fte excelent tehnica povestirii. \u00cen paginile sale afl\u0103 deopotriv\u0103 un om preocupat excesiv de sine, de g\u00e2ndurile sau temerile proprii \u015fi, mai… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2nd problema sensului devine o adev\u0103rat\u0103 obsesie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[13455,3663,13456],"class_list":["post-22340","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-cioran-interpretare-tolstoi","tag-lev-tolstoi","tag-moartea-lui-ivan-ilici"],"views":2796,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22340","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22340"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22340\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22340"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22340"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22340"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}