{"id":22338,"date":"2015-02-12T11:22:38","date_gmt":"2015-02-12T09:22:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22338"},"modified":"2015-02-12T11:22:38","modified_gmt":"2015-02-12T09:22:38","slug":"dan-haulica-sau-despre-stilul-inalt-si-fastuos","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dan-haulica-sau-despre-stilul-inalt-si-fastuos\/","title":{"rendered":"Dan H\u0103ulic\u0103 sau despre stilul \u00eenalt \u015fi fastuos"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Dan H\u0103ulic\u0103 ar fi \u00eemplinit zilele acestea 83 de ani. La 80 de ani, c\u00e2nd ar fi trebuit s\u0103-l s\u0103rb\u0103torim la Academia Rom\u00e2n\u0103, n-am putut s\u0103 facem acest lucru pentru c\u0103 s-au \u00eempotrivit confra\u0163ii lui, gelo\u015fi \u015fi revendicativi. \u00cencerc, acum, s\u0103-i fac un portret rapid.<\/strong> <\/em><br \/>\nCa s\u0103 fac acest portret, am r\u0103sfoit una dintre frumoasele lui c\u0103r\u0163i, Nostalgia sintezei (1984). Frumoas\u0103 la propriu (adic\u0103 o carte bine alc\u0103tuit\u0103, cu ilustra\u0163ii bogate, cu litera mare pe o foaie lucioas\u0103, pe scurt, un obiect estetic) \u015fi la figurat, frumoas\u0103 prin con\u0163inutul ei. Despre ce scrie Dan H\u0103ulic\u0103, un intelectual de ras\u0103 \u2013 cum se spune \u2013 , un spirit cu prec\u0103dere oral, cu o fantezie bogat\u0103 \u015fi o arie de referin\u0163e vast\u0103 \u2013 despre ce scrie, zic, omul acesta secret, cu \u0163inut\u0103? Scrie despre Grecia, despre Roma, despre clasicismul chinez, despre Dal\u00ed \u015fi Turner pe care \u00eel nume\u015fte \u201eun hyperborean Ulisse\u201c \u2013 un spirit, adic\u0103, voiajor prin furtunile \u015fi ce\u0163urile nordului \u2013, \u00een fine, scrie \u015fi despre rom\u00e2nul Horia Damian stabilit la Paris \u2013 un sculptor despre care \u00eemi amintesc c\u0103 Dal\u00ed a spus c\u0103 are geniu. H\u0103ulic\u0103 zice despre el c\u0103 impune o poetic\u0103 a obiectului \u015fi c\u0103 obiectele sale sunt ni\u015fte catapetesme sec\u0163ionate \u015fi apoi reordonate \u00een a\u015fa chip c\u0103 pot sugera unitatea mirific\u0103 a lumii. \u00cei cerceteaz\u0103 \u00eentr-o zi ilustra\u0163iile la Ghilgame\u015f \u015fi descoper\u0103 surprins, printre \u201ealbastrurile coapte, magnific elocvente\u201c, ecouri din frescele rom\u00e2ne\u015fti: \u201eun galben de gr\u00e2ne rom\u00e2ne\u015fti\u201c. Sunt surprins, la r\u00e2ndul meu, de aceste apropieri, ca \u015fi de altele pe care le face \u00een comentariile sale plastice acest critic cultivat, u\u015for pre\u0163ios (dar nu p\u00e2n\u0103 la a strica normalitatea simetriilor), un spirit barochist \u2013 mi s-a p\u0103rut \u2013 care d\u0103 mereu o noble\u0163e \u00een plus subiectului pe care \u00eel prezint\u0103, \u201e\u00eel c\u0103ft\u0103ne\u015fte\u201c \u2013 cum ar spune \u015ftim noi cine.<br \/>\nI-am vizitat \u015fi eu atelierul lui Horia Damian din Montparnasse \u015fi am notat impresiile mele \u00een Jurnalul parizian. Compar, acum, notele mele prozaice, rapide, cu \u00eensemn\u0103rile fastuoase, ceremonioase ale lui Dan H\u0103ulic\u0103, menite, parc\u0103, s\u0103 glorifice un talent \u015fi s\u0103 descopere \u00een crea\u0163iile lui, cum zice de altfel \u00een articolul la care m\u0103 refer, metaforele absolutului. S\u0103 re\u0163inem aceast\u0103 formul\u0103. Ea define\u015fte bine, am impresia, spiritul lui Dan H\u0103ulic\u0103 \u015fi modul lui de a citi obiectul artistic. Caut\u0103 \u00een el tocmai aceste fatidice metafore ale absolutului, semne cobor\u00e2te, cum zice tot el, din \u201enoaptea albastr\u0103 a lumilor infinite\u201c&#8230; \u015ei, dac\u0103 se str\u0103duie\u015fte s\u0103 caute, le g\u0103se\u015fte, trebuie s\u0103-\u015fi potriveasc\u0103 stilul, s\u0103-i dea \u00een\u0103l\u0163ime \u015fi fast. Stilul \u00eenalt \u015fi fastuos \u2013 a\u015fa poate fi numit stilul labirintic, excesiv livresc, matein, \u00eenc\u0103rcat ca o caravan\u0103 oriental\u0103 \u00een drum spre Mecca, al acestui eminent critic plastic care a p\u0103storit cam dou\u0103, dac\u0103 nu trei genera\u0163ii de arti\u015fti plastici rom\u00e2ni.<br \/>\nGustul lui, dac\u0103 \u00eemi dau bine seama, era acela al unui modern vegheat de clasicit\u0103\u0163i; modelul lui, \u00een critica literar\u0103 \u015fi, \u00een genere, \u00een atitudinea fa\u0163\u0103 de art\u0103, este<br \/>\nG. C\u0103linescu, iar din cultura francez\u0103, Paul Val\u00e9ry. Pe acesta din urm\u0103 \u00eel citeaz\u0103 de multe ori c\u00e2nd e vorba de spiritul european. Amintesc celor care nu \u015ftiu sau care au uitat c\u0103 ideea unui clasicism fundamental (un stil deasupra tuturor \u015fcolilor \u015fi stilurilor literare) vine, la G. C\u0103linescu, de la Val\u00e9ry. Nu \u015ftiu dac\u0103 Dan H\u0103ulic\u0103 s-a revendicat \u00een chip expres de la aceast\u0103 tradi\u0163ie estetic\u0103, dar mie a\u015fa mi se pare c\u00e2nd citesc comentariile sale \u00een care culturile se \u00eencruci\u015feaz\u0103 \u015fi modernii se odihnesc, \u00een text, la umbra catedralelor medievale&#8230;<br \/>\nAm recitit, cu aceast\u0103 ocazie, \u015fi micul s\u0103u eseu despre Durata francez\u0103, scris \u00een mai 1968. Este un elogiu al Fran\u0163ei, o \u0163ar\u0103, zice el \u2013 relu\u00e2nd o metafor\u0103 din Curtius \u2013, a v\u00e2rstei adulte. Se plimb\u0103 \u00eentr-o zi de iarn\u0103 prin Cartierul latin cu Ren\u00e9 Huyghe \u015fi, ajung\u00e2nd pe strada Saint Jacques, \u00eei pare c\u0103 ea vine de departe, \u201edin dep\u0103rt\u0103ri auguste ale istoriei\u201c&#8230; Fran\u0163a, mai zice criticul plastic rom\u00e2n, are gustul lucrului \u201ebine f\u0103cut\u201c, gustul pentru perfec\u0163iune. \u00cen locul originalit\u0103\u0163ii, ea opteaz\u0103 pentru perfec\u0163iune, chiar \u015fi \u00een curentele de avangard\u0103 care, se \u015ftie, \u201edeparaziteaz\u0103\u201c totul \u00een art\u0103. Nu chiar tot, dovede\u015fte H\u0103ulic\u0103, g\u00e2ndindu-se, probabil, la faptul c\u0103 nega\u0163ia artei se transform\u0103 inevitabil, c\u00e2nd este vorba de crea\u0163ia autentic\u0103, \u00eentr-o art\u0103 a nega\u0163iei, dup\u0103 vorba lui Paulhan&#8230;<br \/>\nM\u0103 opresc aici. Schi\u0163a de portret, pe care voiam s-o fac acestui intelectual sub\u0163ire, estetizant, a luat alt\u0103 direc\u0163ie. L-am simpatizat de la \u00eenceput pe H\u0103ulic\u0103, de c\u00e2nd l-am auzit prima oar\u0103 \u00eentr-o reuniune a tinerilor scriitori, pe la \u00eenceputul anilor \u201960. Vorbea altfel dec\u00e2t cei care dominau atunci cu vocea lor m\u00e2nioas\u0103, amenin\u0163\u0103toare, proletar\u0103, asemenea reuniuni. Vorbea altfel pentru c\u0103 g\u00e2ndea altfel. \u015ei g\u00e2ndea bine, g\u00e2ndea \u00een sensul artei. Discursul lui era, \u00een genere, lung, bogat \u00eempodobit, cu trimiteri provocatoare, derutante \u015fi cu imagini surprinz\u0103toare. I-am urm\u0103rit de mai multe ori interven\u0163iile la UNESCO, unde a stat mul\u0163i ani ca ambasador al \u0163\u0103rii noastre \u015fi unde se bucura de o mare stim\u0103 \u015fi simpatie. Se sim\u0163ea \u00een largul lui, \u201edurata francez\u0103\u201c \u00eel primise, \u00eel adoptase. \u00cen lunga b\u0103t\u0103lie pentru autonomia esteticului, periodic pus\u0103 \u00een discu\u0163ie, abandonat\u0103, reprimat\u0103 chiar (ultima oar\u0103 \u00een anii \u201990), Dan H\u0103ulic\u0103 n-a f\u0103cut eroarea \u2013 pe care au f\u0103cut-o mul\u0163i confra\u0163i \u2013 s\u0103 cread\u0103 c\u0103, dup\u0103 Revolu\u0163ie, politicul ia locul esteticului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dan H\u0103ulic\u0103 ar fi \u00eemplinit zilele acestea 83 de ani. La 80 de ani, c\u00e2nd ar fi trebuit s\u0103-l s\u0103rb\u0103torim la Academia Rom\u00e2n\u0103, n-am putut s\u0103 facem acest lucru pentru c\u0103 s-au \u00eempotrivit confra\u0163ii lui, gelo\u015fi \u015fi revendicativi. \u00cencerc, acum, s\u0103-i fac un portret rapid. Ca s\u0103 fac acest portret, am r\u0103sfoit una dintre frumoasele&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dan-haulica-sau-despre-stilul-inalt-si-fastuos\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Dan H\u0103ulic\u0103 sau despre stilul \u00eenalt \u015fi fastuos<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4503,13454],"class_list":["post-22338","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dan-haulica","tag-nostalgia-sintezei"],"views":1274,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22338","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22338"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22338\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22338"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22338"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22338"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}