Dac\u0103 vrei s\u0103 pleci din Bucure\u015fti ca s\u0103 vizitezi Muzeul celor Trei \u0162\u0103ri, din L\u00f6rrach, cel mai simplu este s\u0103 te urci \u00eentr-un avion al companiei maghiare Wizzair (unde personalul navigant vorbe\u015fte rom\u00e2ne\u015fte), p\u00e2n\u0103 la aeroportul Basel\/ Mulhouse\/ Freiburg; de fapt, aeroportul se afl\u0103 pe teritoriul Fran\u0163ei, \u00een comuna Saint Paul. De acolo iei un autobuz care te duce p\u00e2n\u0103 \u00een Elve\u0163ia, la gara central\u0103 din Basel, de unde un tren te va aduce, \u00een 25 de minute, \u00een ora\u015ful german L\u00f6rrach. Muzeul nu este prea departe de gar\u0103. De altfel, nimic nu pare prea departe \u00een acest col\u0163 sudic al v\u0103ii Rinului Superior. Din punctul cel mai \u00eenalt al ora\u015fului po\u0163i s\u0103 vezi o aglomerare urban\u0103 de aproape 600.000 de locuitori. De sus grani\u0163ele sunt imperceptibile. Numai un cunosc\u0103tor poate s\u0103 \u00ee\u0163i spun\u0103 care cartiere din aceast\u0103 conurba\u0163ie, al c\u0103rui centru se afl\u0103 \u00een Basel, sunt \u00een Elve\u0163ia, care \u00een Fran\u0163a \u015fi care \u00een Germania. Fiecare cet\u0103\u0163ean din regiune \u00eencearc\u0103 s\u0103 se descurce c\u00e2t mai bine \u00een condi\u0163iile date. Ideal, a\u015fadar, este s\u0103 locuie\u015fti \u00een Fran\u0163a, s\u0103 lucrezi \u00een Elve\u0163ia \u015fi s\u0103 \u00ee\u0163i faci cump\u0103r\u0103turile s\u0103pt\u0103m\u00e2nale \u00een Germania. Fie c\u0103 reu\u015fe\u015fti ori nu acest lucru, pentru cineva care tr\u0103ie\u015fte \u00een acest pol urban este absolut firesc s\u0103 vorbeasc\u0103 la fel de bine \u00een francez\u0103 \u015fi \u00een german\u0103. Oamenii trec zilnic grani\u0163ele, travers\u00e2nd sau nu Rinul. Vame\u015fii mai opresc, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, c\u00e2te un automobil care car\u0103 marf\u0103, dar posesorii de autoturisme nu sunt deranja\u0163i. C\u00e2nd am plecat din L\u00f6rrach \u00een ma\u015fina directorului muzeului am trecut grani\u0163a, mai \u00eent\u00e2i \u00een Elve\u0163ia, apoi am reintrat \u00een Germania, am ajuns \u00een Fran\u0163a, dup\u0103 care am trecut, din nou, frontiera, \u00een Elve\u0163ia \u015fi m-am urcat \u00een avion. Era drumul cel mai scurt. Totul pare normal \u015fi simplu acum. Dar lucrurile s-au schimbat astfel abia \u00een ultimii patru ani, dup\u0103 ce Elve\u0163ia a fost admis\u0103 \u00een Spa\u0163iul Schengen. \u00cen fapt, nou\u0103, europenilor, ne-a trebuit un secol ca s\u0103 ne \u00eentoarcem la normalitatea de dinaintea \u00eenceperii Marelui R\u0103zboi \u2013 cum mai este denumit, \u00eenc\u0103, \u00een Fran\u0163a sau \u00een Regatul Unit, Primul R\u0103zboi Mondial. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea trecerea grani\u0163elor se f\u0103cea f\u0103r\u0103 pa\u015fapoarte \u015fi f\u0103r\u0103 vize. Vama exista, desigur, \u015fi vame\u015fii aveau grij\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi ia parte din partea care le revenea de drept autorit\u0103\u0163ilor. Dar circula\u0163ia persoanelor era liber\u0103. Apoi au ap\u0103rut pa\u015fapoartele. Lucrurile s-au \u00eengreunat, dar nu suficient c\u00e2t s\u0103 \u00eei descurajeze pe c\u0103l\u0103tori. R\u0103zboiul a dus la blocarea drumurilor \u015fi la \u00eenchiderea grani\u0163elor. Chiar \u015fi dup\u0103 1918 elve\u0163ienii \u015fi francezii au \u00eencercat s\u0103 \u00eei opreasc\u0103 pe germani s\u0103 vin\u0103 \u00een \u0163\u0103rile lor, din cauza gravei crize economice prin care trecea Republica German\u0103. Apoi cel de al Treilea Imperiu German a f\u0103cut tot mai dificil\u0103 ie\u015firea din \u0163ar\u0103 pentru propriii cet\u0103\u0163eni. S\u00e2rma ghimpat\u0103 a \u00eenceput s\u0103 marcheze frontierele. Situa\u0163ia nu s-a schimbat imediat dup\u0103 1945, libera mi\u015fcare a oamenilor, chiar \u015fi a localnicilor \u2013 ca s\u0103 nu mai vorbim de str\u0103ini \u2013, fiind grav afectat\u0103. Pax americana instalat\u0103 dup\u0103 r\u0103zboi a \u00eenceput s\u0103 se fac\u0103 sim\u0163it\u0103 destul de \u00eencet, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd europenii \u015fi-au luat din nou soarta \u00een propriile m\u00e2ini. Aerul de libertate instaurat dup\u0103 C\u0103derea Zidului \u015fi care a marcat \u00eenceputul reunific\u0103rii Germaniei (der Deutsche Wiedervereiningun, de care germanii sunt \u015fi azi at\u00e2t de m\u00e2ndri!) a adus o oarecare u\u015furare pentru cet\u0103\u0163enii elve\u0163ieni, germani \u015fi francezi, dar, cum spuneam, abia intrarea Elve\u0163iei \u00een Spa\u0163iul Schengen a normalizat situa\u0163ia.
\nAcum, pentru oamenii care tr\u0103iesc la intersec\u0163ia grani\u0163elor celor trei \u0163\u0103ri, devine tot mai limpede c\u0103, indiferent de limba matern\u0103 \u015fi de cet\u0103\u0163enie, via\u0163a lor se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een acela\u015fi spa\u0163iu geografic, istoric \u015fi cultural. Este o realitate pe care nu o mai pot eluda. La acest lucru s-a g\u00e2ndit \u015fi directorul muzeului din L\u00f6rrach, capitala districtului cu acela\u015fi nume, aflat \u00een fostul Mare Ducat din Baden. Ora\u015ful nu este la fel de celebru ca vecinul s\u0103u elve\u0163ian, din care, din punct de vedere urbanistic face, de fapt, parte. \u00cen schimb, este cunoscut celor care lucreaz\u0103 \u00een industria alimentar\u0103, pentru c\u0103 toat\u0103 ciocolata care se vinde \u00een lumea \u00eentreag\u0103 sub marca Milka se fabric\u0103 \u00een aceast\u0103 localitate (de c\u0103tre concernul Mondel\u00e7z International). \u015ei mai e ceva: \u00een anul 1848, timp de dou\u0103 zile, din a\u015fa-numita Revolu\u0163ie din Martie, L\u00f6rrach a fost capitala efemerei republici germane.
\nMarkus Moehring a devenit directorul muzeului local din L\u00f6rrach \u00een 1991, la magica v\u00e2rst\u0103 de 33 de ani. Absolvent de istorie, f\u0103cuse un stagiu \u00eendelungat de preg\u0103tire la Muzeul Henry Ford din Dearbon, Michigan. Cu ideile \u00eendr\u0103zne\u0163ei muzeografii americane \u015fi cu entuziasmul specific v\u00e2rstei a \u00een\u0163eles repede c\u0103 muzeul pe care \u00eel conducea avea o identitate confuz\u0103 \u015fi pr\u0103fuit\u0103; a \u00eentrez\u0103rit realitatea cultural\u0103 a regiunii Rinului Superior atunci c\u00e2nd a ini\u0163iat primul proiect comun, cu muzee din Germania \u015fi Elve\u0163ia, \u00een 1995. Imediat dup\u0103 aceea a \u00eenceput, \u00een fruntea unei echipe care a crezut \u00een conceptul s\u0103u, o campanie constant\u0103 de achizi\u0163ii muzeale \u00een toate cele trei \u0163\u0103ri \u015fi \u00een 2002 a vernisat prima expozi\u0163ie permanent\u0103 dedicat\u0103 istoriei regiunii. A pornit, apoi, la \u00eenfiin\u0163area a dou\u0103 re\u0163ele care cuprind institu\u0163ii din cele trei \u0163\u0103ri: Re\u0163eaua Muzeelor \u015fi Re\u0163eaua Societ\u0103\u0163ilor de \u015etiin\u0163e Istorice. Muzeul pe care \u00eel conduce a devenit liderul evident al celor dou\u0103 re\u0163ele, care includ deja peste 300 de membri, unele dintre institu\u0163ii afl\u00e2ndu-se la o distan\u0163\u0103 de peste 100 de km. Dup\u0103 o experien\u0163\u0103 solid\u0103, acumulat\u0103 \u00een dou\u0103 decenii, a reu\u015fit s\u0103 conving\u0103 municipalitatea ca \u00een anul 2012 s\u0103 schimbe denumirea l\u0103ca\u015fului de cultur\u0103 \u00een Muzeul celor Trei \u0162\u0103ri. \u00cen momentul de fa\u0163\u0103 preocuparea colectivului destul de pu\u0163in numeros pe care Moehring \u00eel conduce este aceea de a pune \u00een valoare patrimoniul comun al regiunii, sub deviza 3 \u0163\u0103ri, 2 limbi, 1 muzeu. Evident, au fost accesate fonduri europene, iar institu\u0163iile muzeale din re\u0163ea contribuie, dup\u0103 puterile lor, la finan\u0163area ac\u0163iunilor comune.
\nExpozi\u0163ia permanent\u0103, \u00eentins\u0103 at\u00e2t c\u00e2t permite spa\u0163iul cl\u0103dirii \u00een care muzeul func\u0163ioneaz\u0103 din 1978 \u00eencoace, \u00eencepe cu o prezentare a ecosistemului \u2013 care dovede\u015fte unitatea formelor geologice, a florei \u015fi a faunei din regiune, \u015fi continu\u0103 cu doar c\u00e2teva vitrine con\u0163in\u00e2nd artefacte descoperite \u00een cercet\u0103rile arheologice, cu referire la preistorie. Partea de istorie a expozi\u0163iei \u00eencepe, \u00eens\u0103, cu o ruptur\u0103 cronologic\u0103. Primele trei vitrine prezint\u0103 doar obiectele feti\u015fizant identitare ale celor trei na\u0163iuni \u015fi continu\u0103 cu un fir istoric prezentat de-a \u00eend\u0103r\u0103telea: dinspre prezent spre trecut. Justificarea este simpl\u0103: publicul \u00eencepe vizita cunosc\u00e2nd realitatea de azi, \u00een care \u00eentreaga regiune este segmentat\u0103, politic, \u00eentre cele trei state. De aici, \u00eencet, \u00eencet, vizitatorii sunt purta\u0163i, cu fiecare pas, spre trecut, c\u0103ut\u00e2nd explica\u0163ii pentru realitatea de azi. Dup\u0103 o \u00eentoarcere la \u00eenceputurile istoriei, expozi\u0163ia se \u00eencheie, brusc, cu o priveli\u015fte spre viitor. Vizitatorii se pot a\u015feza pe ni\u015fte \u015fezlonguri, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 priveasc\u0103 \u00eenspre posibilele imagini ale viitorului.
\nMuzeul este asumat misionar. Pentru cei care l-au conceput \u015fi care \u00eel sus\u0163in \u2013 \u00een fapt, intelectuali din cele peste 300 de institu\u0163ii care fac parte din Re\u0163ea \u2013 Uniunea European\u0103 este un proiect necesar. Autorii nu \u00ee\u015fi pot imagina viitorul altfel dec\u00e2t \u00een interiorul casei comune europene. Numeroasele programe educa\u0163ionale ale muzeului sunt concentrate pe acest deziderat. \u00centregul muzeu este o ampl\u0103 pledoarie pentru o Europ\u0103 a p\u0103cii \u015fi a unit\u0103\u0163ii, a libert\u0103\u0163ii \u015fi a democra\u0163iei.
\nSigur c\u0103, dup\u0103 vizitarea muzeului, m-a apucat nostalgia dup\u0103 meleagurile natale. Mi-am \u015fi imaginat o \u00eenfr\u0103\u0163ire adev\u0103rat\u0103, oglindit\u0103 \u00een tematica expozi\u0163iilor permanente, \u00een cercet\u0103ri \u015fi achizi\u0163ii comune, \u00een programe educa\u0163ionale comune (nu doar \u00een schimb de vizite \u015fi de mici expozi\u0163ii temporare) pentru muzeele de pe coasta M\u0103rii Negre, de la Histria p\u00e2n\u0103 la Varna, sau pentru muzeele din ora\u015fele-surori Silistra \u015fi C\u0103l\u0103ra\u015fi, Giurgiu \u015fi Ruse, Calafat \u015fi Vidin; se pot imagina solide programe comune ale muzeelor din Timi\u015foara \u015fi Belgrad, cu o re\u0163ea \u00eentins\u0103 \u00een tot Banatul \u2013 rom\u00e2nesc \u015fi s\u00e2rbesc, deopotriv\u0103; pot colabora constant muzeele din Oradea \u015fi Debrecen, cele din jude\u0163ul Satu Mare cu cele din jude\u0163ul Szabolcs-Szatm\u00e1r-Bereg; se pot crea re\u0163ele muzeale trainice \u00een Maramure\u015ful istoric \u015fi \u00een Bucovina istoric\u0103; iar muzeele din Chi\u015fin\u0103u \u015fi Ia\u015fi pot crea un pol cultural care s\u0103 aib\u0103 o real\u0103 \u00eensemn\u0103tate social\u0103. Evident, ar fi nevoie \u015fi de dorin\u0163a vecinilor no\u015ftri de a lucra \u00eempreun\u0103, pentru a pune \u00een valoare un patrimoniu comun. Din experien\u0163a de la L\u00f6rrach am \u00eenv\u0103\u0163at \u00eens\u0103 c\u0103 dac\u0103 muzeografii ar fi a\u015fteptat ca ini\u0163iativa s\u0103 le apar\u0163in\u0103 politicienilor, p\u00e2n\u0103 azi nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat nimic. A fost nevoie de o voin\u0163\u0103 comun\u0103 a speciali\u015ftilor din muzee pentru ca politicienii din cele trei \u0163\u0103ri s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 pe seama acestor idei \u00ee\u015fi pot cl\u0103di, \u015fi ei, propriile cariere \u015fi se pot \u00eemp\u0103una cu realiz\u0103rile acumulate. A\u015fadar, \u00eentr-o vreme \u00een care Ucraina este t\u00e2r\u00e2t\u0103 \u00eentr-un r\u0103zboi tot mai s\u00e2ngeros cu vecina Rusie, \u00eentr-o perioad\u0103 b\u00e2ntuit\u0103 de gol\u0103niile populiste ale unui Orb\u00e1n sau \u0162ipras \u015fi \u00een care electoratele voteaz\u0103, cu incon\u015ftien\u0163\u0103, solu\u0163ii politice de b\u00e2lci, este nevoie de clarviziunea celor care \u00een\u0163eleg, cercet\u00e2nd patrimoniul comun, c\u0103 nu este nevoie s\u0103 invent\u0103m roata: trebuie doar s\u0103 privim, cu \u00eencredere, peste grani\u0163ele trasate \u00een ultimele dou\u0103 secole de r\u0103zboaie, pentru a construi, de la firul ierbii, Europa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dac\u0103 vrei s\u0103 pleci din Bucure\u015fti ca s\u0103 vizitezi Muzeul celor Trei \u0162\u0103ri, din L\u00f6rrach, cel mai simplu este s\u0103 te urci \u00eentr-un avion al companiei maghiare Wizzair (unde personalul navigant vorbe\u015fte rom\u00e2ne\u015fte), p\u00e2n\u0103 la aeroportul Basel\/ Mulhouse\/ Freiburg; de fapt, aeroportul se afl\u0103 pe teritoriul Fran\u0163ei, \u00een comuna Saint Paul. De acolo iei un… Cite\u0219te mai mult »Construc\u0163ia european\u0103 prin muzee \u2013 la firul ierbii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11237],"tags":[13416],"class_list":["post-22305","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-muzeul-local-din-lorrach"],"views":1137,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22305","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22305"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22305\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22305"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22305"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22305"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}