Cam jumatate din poezia noastra feminina (de nu din toata literatura) e scrisa fie inainte de maritisul poetelor, fie dupa pensionarea lor. Ea e fie produsul unor \u201etalente\u201c precoce, dar care seaca brusc, fie al unora tardive, dar care se trezesc brusc. Doina Delacris face parte din prima categorie. Nascuta la 30 aprilie 1883 (o chema Bucur; dupa maritis, Tasca), in Blaj, absolva Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti si ajunge (din 1920 p\u00e2na in toamna lui 1926) profesoara la Liceul Unit de fete din Beius (moare in 1943)1. In 1926 se transfera la Craiova si apoi la Constanta, dar se si lasa de scris (cel putin asa ne garanteaza Ioan Bradu, care zice ca \u201etoata activitatea\u201c ei literara \u201es-a desfasurat in Bihor\u201c2). Din Beius pleaca val-v\u00e2rtej, las\u00e2ndu-si acolo toate manuscrisele, pe care Bradu le gaseste depozitate la directoarea Eliza Pavel (va fi fost, probabil, la mijloc, un maritis vertiginos si subit, cu sburator de vacanta). Colegele profesoare i-au editat un manunchi de poezii: \u201eCr\u00e2mpeie de suflet. Poezii\u201c, Tipografia si libraria \u201eDoina\u201c, Beius, 1925. In lada directoarei, Bradu gaseste, insa, manuscrisul unui alt volum de \u201eversuri si proza\u201c, intitulat \u201eClipe de vieata\u201c (needitat, dar sigur mai interesant dec\u00e2t antologia profesoarelor; pentru ca e imposibil sa fie mai neinteresant), si o multime de piese de teatru facute pentru serbarile scolare (\u201eMaria de Mangop\u201c, \u201ePentru un vis\u201c, \u201eFat-Frumos din Flori de Nufar\u201c, \u201eIndreptarea\u201c, \u201eDragostea de tara\u201c, \u201eBiruinta\u201c, \u201eCiresica, fata tatii\u201c \u2013 destule pentru c\u00e2ti ani a fost profesoara la Beius; dupa c\u00e2t se pare, tinea repertoriul tuturor serbarilor de an). Trebuie ca a fost profesoara inimoasa, caci infiinteaza si o revista scolara (\u201eIncercari literare\u201c), in care indruma, fireste, tinerele talente, cum vor fi fost ele. La asa frenezie nici nu-mi vine sa cred ca, odata plecata din Beius, n-a mai scris. Va fi fost, poate, caz de maritis fatal.
\nDupa cum zice Ioan Bradu, \u201edela primul vers si p\u00e2na la ultimul se intrevede clar o putere creiatoare indiscutabila\u201c3. Cum e singurul care a vazut tot ce-a scris Doina, trebuie sa-i dam dreptate, macar pentru ultima parte a afirmatiei. \u201eCr\u00e2mpeiele de suflet\u201c nu certifica faptul, fiind mai degraba \u201epoezii ocazionale\u201c4, de serbare, aniversari si comemorari. De altminteri, Bradu exagereaza in toate aprecierile, merg\u00e2nd abrupt contra evidentei. Desi versurile sunt schioape la tot pasul, el vede, totusi, \u201eun raport perfect intre fond si forma, o armonizare ideala\u201c5. De asa ceva insa, nici vorba. Doina Delacris versifica fara ureche muzicala si scapa tot mereu tactul versului: \u201eIn piatra nemuririi sapat-ai al tau nume\/ intre zidiri de unde lumina a isvorit,\/ Pastr\u00e2nd grai si credinte in ceasuri de apasare\/ P\u00e2na ce al isbavirii inger din cer s-a pogorit\u201c. E o strofa din cele doua poeme dedicate memoriei episcopului Mihail Pavel, poeme pioase, de recunostinta si comemorare. Tot asa sunt si poemele inchinate martirilor Ioan Ciordas si Nicolae Bolcas, membri ai Consiliului National, arestati si omor\u00e2ti de secuii lui Bela Kun in primavara lui 1919. Poeme de parastas: \u201eAm venit cu frunti plecate sa v-aducem inchinare\/ afinti martiri ce-n lupta voastra visul nost ati intrupat.\/ Fie-va usoara tarna! Am venit cu mic cu mare,\/ Sa spalam cu lacrimi steagul pentru care ati luptat\u201c. Fie ca era de serviciu cu creatia la toate serbarile, aniversarile si comemorarile, fie ca avea simtirea patriotica si pioasa de la natura, Doina scrie cam pentru toate evenimentele: la moartea canonicului Alexandru Gera, de 10 mai, de unire, de Avram Iancu etc. Compunerile sunt scolare, ca sa nu zic scolaresti: \u201eO Decembrie 1, \u2013 zi scumpa,\/ Ce din jertfe ai rasarit\/ si din lacrime si s\u00e2nge\/ De martiri te-ai zamislit,\/ Fii slavita, acum si-n veacuri\/ Ca-n-a vremii carte-ai scris,\/ implinit sub cer de glorii,\/ Cel mai drag al nostru vis\u201c. Dar nu-s altfel dec\u00e2t marea productie ocazionala de acest gen. Doina nu-i cu nimic mai prejos \u2013 e drept ca nici mai presus \u2013 de alti c\u00e2ntareti pe asemenea strune. In \u201eC\u00e2ntarea Rom\u00e2niei\u201c ar fi facut fata cu succes. Ba poate ar fi avut, in plus, un merit de sinceritate. Oricum, Doina trebuie sa fi fost poeta oficiala a Beiusului, caci versifica emotionant la toate evenimentele (noteaza si recitalul lui Aristide Demetriade, care a vrajit la lacrimi toata urbea: \u201eDin sufletu-ti dar nestimat, \u2013\/ Margaritare au picurat.\/ ai darnic ni le-ai impartit…\/ iar ochii nosti s-au umezit\/ aub vraja artei tale\u201c). Cum-necum, Doina ilustreaza un anumit rol al poetului in cetate. Nu scrie dintr-ale ei, ci dintr-ale tuturor; e vocea urbei, ziarul ei pre versuri tocmit.
\nCeva mai aproape de sufletul ei, dar nici ele departe de sufletul general, sunt poemele religioase. Doina nu-i o ferventa, nu-i o mistica, dar e cucernica si se emotioneaza corespunzator c\u00e2nd bat clopotele pentru vecernie: \u201eDomu-ntunecat si-aprinde faclii una c\u00e2te una,\/ Sfanta candela eterna tremura pe bolta-i luna.\/ Ca o p\u00e2nza diafana de vesm\u00e2nt dumnezeiesc\/ Umbra serii viorie se intinde peste ape,\/ inmuiata-n bura fina a pulberii de diamant.\/ Mistic, lin, in bl\u00e2nde soapte, tot mai clar si mai aproape\/ Glas de clopote-n surdina ceasul rugii il vestesc…\u201c. (\u201eVecernia\u201c). acene si legende biblice devin si ele teme de versificatie pioasa. aigur inima Doinei era compatimitoare, desi conventional (\u201eNoapte de Craciun\u201c, cu antiteza ei violenta, e doar prelucrarea unei colinzi cu bogatul si saracul: \u201eCu ferestrele deschise\/ atau acuma de caldura…\/ Zornaie pe masa argintul\/ L\u00e2nga cartile de joc…\/\/ Pe c\u00e2nd dincolo-n coliba\/ E tacere de morm\u00e2nt…\/ ai un frig de crapa piatra\/ ai opaitul s-a stins…\u201c). Poeta avea neindoios suflet bun, milos, induiosat, foarte recomandat la samanatorismul ardelean.
\nE greu de spus daca nu cumva colegele profesoare au privilegiat anume poemele patrioate si religioase, ca mai potrivite la serbari, in dauna celor intime. Dar sunt si de acestea: poeme de amintire, poeme de dragoste. Cele de amintire s\u00e2nt, fireste, nostalgice: \u201eCum te pierdusi copilarie,\/ in lumea basmelor demult,\/ C\u00e2t mi-e de drag si azi povestea-ti\/ Din taina vremii s-o ascult\u201c etc. (\u201eDin vremi…\u201c). Cele de dragoste sunt romantioase si eminesciene: \u201eaub teii-n floare sa sedem, \u2013 \/ Ca doi prieteni vechi \u2013 \/ ai glasu-ti cald, duios si lin\/ aa-mi sune in urechi\u201c (\u201eacrisoare\u201c). Desigur ca dragoste si amintire fac una si culmineaza ambele in elegie lacrimoasa. Ca toate ardelencele, si Doina e o abandonata trista, cu sufletul strivit, biata Didona si ea: \u201ePustiit ca de-o furtuna\/ Ai ramas inzabrenit,\/ Adapost al tineretii\/ ai al sperantelor pierdute!\/ iti privesc prin val de lacrimi\/ Potecutele tacute,\/ ai-mi revad in tine aevea\/ aufletu-mi pe veci sdrobit!\u201c (\u201eRevedere\u201c). Eminescianismul lacrimogen e intins peste tot, in decalcuri naive: \u201eTrecut-au ani si grei si multi,\/ ai azi prin cr\u00e2ng strabate luna…\/ Tu nu mai vii sa-l mai asculti,\/ aa-ti spuna basmul cel cu z\u00e2na\u201c (\u201eaub meri…\u201c). Nu lipsesc, fireste, serenadele, oric\u00e2t de modest ar fi manunchiul de erotice. C\u00e2nd nu era la serbare (unde era solemna), Doina era o fata melancolica si amar\u00e2ta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cam jumatate din poezia noastra feminina (de nu din toata literatura) e scrisa fie inainte de maritisul poetelor, fie dupa pensionarea lor. Ea e fie produsul unor \u201etalente\u201c precoce, dar care seaca brusc, fie al unora tardive, dar care se trezesc brusc. Doina Delacris face parte din prima categorie. Nascuta la 30 aprilie 1883 (o… Cite\u0219te mai mult »O poet\u0103 de festivit\u0103\u0163i (Doina Delacri\u015f)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[113,110,112,111],"class_list":["post-223","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-crampeie-de-suflet-poezii","tag-doina-delacris","tag-ioan-bradu","tag-poezie"],"views":2101,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/223","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=223"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/223\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=223"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=223"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=223"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}