{"id":22298,"date":"2015-02-04T20:34:58","date_gmt":"2015-02-04T18:34:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22298"},"modified":"2015-02-04T20:36:25","modified_gmt":"2015-02-04T18:36:25","slug":"crossover-la-ateneu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/crossover-la-ateneu\/","title":{"rendered":"Crossover la Ateneu"},"content":{"rendered":"<p>Un termen a c\u0103rui semnifica\u0163ie s-a extins \u00een zilele noastre c\u0103tre definirea asocierii \u00een concert a dou\u0103 genuri de voci radical diferite, de oper\u0103 \u015fi, \u00een special, de rocker. Demersul nu este nou. Poate c\u0103 duo-ul Montserrat Caball\u00e9 \u2013 Freddie Mercury a deschis drumul, au urmat Luciano Pavarotti \u2013 Zucchero (\u015fi al\u0163ii), Angela Gheorghiu \u2013 Sting, Felicia Filip \u2013 Iris \u015fi c\u00e2\u0163i or mai fi fost. Produsul poate fi acceptat sau nu. Puri\u015ftii conservatori ai ambelor tabere trebuie s\u0103 fie prea deschi\u015fi \u015fi dornici de inova\u0163ii ca s\u0103 se declare de acord cu \u015focanta apropiere. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, chiar auditoriumurile muzicii clasice rareori sunt dispuse la compromis.<br \/>\nFilarmonica \u201eGeorge Enescu\u201c a f\u0103cut recent un pas curajos chiar \u00een sanctuarul care este Ateneul Rom\u00e2n, poate sesiz\u00e2nd \u015fi c\u0103 a fost vorba de o premier\u0103 mondial\u0103. \u00centr-adev\u0103r, opera \u015fi fado-ul nu au mai fost al\u0103turate nic\u0103ieri \u00een lume p\u00e2n\u0103 acum, cu excep\u0163ia primelor \u00eencerc\u0103ri, de la Ia\u015fi \u015fi Sibiu. C\u00e2ntul liric \u015fi cel popular portughez au fost conexate \u0163in\u00e2nd cont de anumite filoane ideatice care le str\u0103bat. Despre oper\u0103 nu trebuie nimic detaliat. Dar fado este expresia triste\u0163ii \u015fi melancoliei, dorului \u015fi \u00eensingur\u0103rii, sentimente universale, profund rezonante \u015fi \u00een melosul na\u0163ional lusitan.<br \/>\nCondi\u0163iunea sine-qua-non pentru reu\u015fita asocierii este interpretarea de c\u0103tre voci speciale. La Bucure\u015fti, \u00een dou\u0103 serate consecutive, ca \u015fi anterior \u00een \u0163ar\u0103, vocea de oper\u0103 a fost renumita sopran\u0103 Elena Mo\u015fuc, belcantist\u0103 mondial recunoscut\u0103. Portughezul Gon\u00e7alo Salgueiro i-a dat replica pentru o parte a programului, afi\u015f\u00e2nd reale calit\u0103\u0163i de showman, cu tr\u0103ire pasional\u0103 \u015fi rostire ardent\u0103 \u00een fado. De fapt, fenomenul crossover propriu-zis a venit doar prin dou\u0103 duete, Barco negro de Jean-Fran\u00e7ois Taillard \u015fi Coimbra de Raul Ferran\/Jordan Gudefin, \u00een care glasul de fluiditatea \u015fi dulcea\u0163a mierii al Elenei Mo\u015fuc a \u00eenv\u0103luit \u00een armonice pre\u0163ioase vocea de dizeur a partenerului.<br \/>\nRiscant\u0103 a fost \u00eens\u0103 asocierea celor dou\u0103 timbruri \u00eentr-un teritoriu sacrosanct, cel de oper\u0103, prin Brindisi din Traviata de Verdi, oferit ca bis. Chiar dac\u0103 se poart\u0103 (Sting s-a chinuit \u00een duetul L\u00e0 ci darem la mano din Don Giovanni de Mozart, al\u0103turi de Angela Gheorghiu), cred c\u0103 important este aportul prioritar pe care trebuie s\u0103-l dea calitatea \u015fi emisia unei voci de oper\u0103 \u00een al\u0103turarea cu glasul de alt\u0103 factur\u0103, doar \u00eentr-o pagin\u0103 specific\u0103 acestuia din urm\u0103. A\u015fa cred c\u0103 trebuie \u00een\u0163eles crossover. Altminteri, alter\u0103rile nu servesc nim\u0103nui.<br \/>\nExpun\u00e2ndu-\u015fi admirabilele calit\u0103\u0163i de gen, Gon\u00e7alo Salgueiro a mai c\u00e2ntat Naufragio de Alain Oulman\/Jean-Fran\u00e7ois Taillard, Ai vida de Jorge Fernanda\/Jean-Fran\u00e7ois Taillard \u015fi, l\u0103udabil pentru el, Ciob\u0103na\u015f cu trei sute de oi \u00een rom\u00e2n\u0103 \u015fi portughez\u0103, un bis care a sensibilizat publicul. Microfonul l-a ajutat pe toat\u0103 linia, p\u00e2n\u0103 \u015fi soprana l-a folosit pentru echilibrare sonor\u0103, de\u015fi publicul nu este obi\u015fnuit s-o asculte astfel.<br \/>\n\u00cen ceea ce prive\u015fte sec\u0163iunea clasic\u0103 a afi\u015fului, sigur c\u0103 atrac\u0163ia principal\u0103 a fost prezen\u0163a Elenei Mo\u015fuc, care \u00eens\u0103 \u015fi-a redus presta\u0163ia la doar dou\u0103 pagini de arii verdiene, mai \u00eent\u00e2i recitativul Surta \u00e8 la notte, cavatina Ernani! Ernani, involami \u015fi cabaletta Tutto sprezzo din Ernani, apoi boleroul Elenei Merc\u00e8, dilette amiche din Vecerniile siciliene. P\u0103cat! Noroc c\u0103 a acordat ca bis aria Magdei Chi il bel sogno di Doretta&#8230; din La Rondine de Puccini.<br \/>\nElena Mo\u015fuc \u015fi-a expus cu str\u0103lucire atuurile care au f\u0103cut-o celebr\u0103, glasul rotund \u015fi consistent timbrat, frazarea impecabil\u0103, agilit\u0103\u0163ile acute preluate spectaculos, modelarea \u00een expresivitate a desenelor melodice \u015fi accentele care au restituit paginilor verdiene \u00eentregul lor sens. Seara a doua a adus \u015fi mai mult aplomb \u00een c\u00e2ntul sopranei, \u00eendeosebi \u00een aria din Ernani.<br \/>\nRealmente ca un vis au sunat lan\u0163urile interminabile de pianissime \u00eenalte (Do natural, Si bemol) ale ariei pucciniene, fabulos de aerisite \u015fi plutitoare, ca ni\u015fte m\u00e2ng\u00e2ieri de pan\u0103 m\u0103iastr\u0103.<br \/>\nProgramul a fost un fel de mixtum-compositum, a c\u0103rui structur\u0103 a balansat mai mult c\u0103tre ansamblurile Filarmonicii, dec\u00e2t c\u0103tre vedeta Elena Mo\u015fuc. Pagini orchestrale (uverturile For\u0163a destinului \u015fi Vecerniile siciliene de Verdi, Intermezzi din Cavalleria rusticana de Mascagni \u015fi Manon Lescaut de Puccini, Suita nr. 1 din Carmen de Bizet), au alternat cu coruri (Evviva!&#8230; beviam! din Ernani, Vedi le fosche notturne din Trubadurul \u015fi Va, pensiero din Nabucco de Verdi, Corul mut din Madame Butterfly de Puccini, Les voici din Carmen), sub bagheta lui Gabriel Bebe\u015felea, corul fiind preg\u0103tit de Iosif Ion Prunner. Ciudat\u0103 a fost includerea \u00een program a corului mut, o pagin\u0103 mai mult legat\u0103 de atmosfera de spectacol, dec\u00e2t propice unei reproduceri \u00een concert. Poate de aceea s-a recurs la o surprinz\u0103toare variant\u0103 vocalizat\u0103, nicidecum \u201ea bocca chiusa\u201c, cum a notat Puccini.<br \/>\nPrezen\u0163a la pupitru a lui Gabriel Bebe\u015felea a ad\u0103ugat important\u0103 valoare serii. T\u00e2n\u0103rul dirijor posed\u0103 o solid\u0103 cultur\u0103 conceptual\u0103 de stil, demonstrat\u0103 \u00een primul r\u00e2nd prin echilibrul tempilor \u015fi sonorit\u0103\u0163ilor. Este un t\u0103lm\u0103citor riguros, care prestabile\u015fte planurile, a\u015fa \u00eenc\u00e2t orchestra le urmeaz\u0103 \u00eentocmai, \u015feful ei r\u0103m\u00e2n\u00e2nd s\u0103 se preocupe de \u00eentreg. Gestica nu pare expansiv\u0103 dec\u00e2t \u00een pu\u0163ine momente, dar concentrarea, eficien\u0163a sunt maxime, \u00een condi\u0163iile unor lecturi clasice, deloc licen\u0163ioase, venite direct din spiritul partiturilor. Instrumenti\u015ftii Orchestrei Simfonice a Filarmonicii \u201eGeorge Enescu\u201c (\u00een tutti sau individualiz\u0103ri) au g\u0103sit \u00een prima sear\u0103 una dintre cele mai bune presta\u0163ii ale lor \u00een teritoriul liric, cu sunet p\u0103stos \u015fi omogen. Poate unele extrapol\u0103ri de for\u0163\u0103 s-au distins \u00een ziua a doua, dep\u0103\u015find sonorit\u0103\u0163ile corului care, \u015fi a\u015fa, s-a sim\u0163it adesea incomodat de abord\u0103rile de oper\u0103.<br \/>\nJudec\u00e2nd dup\u0103 succesul general de public al celor dou\u0103 concerte de abonament, reu\u015fita a fost clar\u0103. M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 poezia nu \u015fi-ar g\u0103si locul \u00eentr-un asemenea demers crossover, pentru un viitor show \u00eentr-un alt spa\u0163iu&#8230;<\/p>\n<p><a href=\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/02\/Untitled-12.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"aligncenter size-large wp-image-22300\" src=\"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/02\/Untitled-12-448x339.jpg\" alt=\"Untitled-1\" width=\"448\" height=\"339\" srcset=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/02\/Untitled-12-448x339.jpg 448w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/02\/Untitled-12-300x227.jpg 300w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/02\/Untitled-12-200x151.jpg 200w, https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2015\/02\/Untitled-12.jpg 600w\" sizes=\"auto, (max-width: 448px) 100vw, 448px\" \/><\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un termen a c\u0103rui semnifica\u0163ie s-a extins \u00een zilele noastre c\u0103tre definirea asocierii \u00een concert a dou\u0103 genuri de voci radical diferite, de oper\u0103 \u015fi, \u00een special, de rocker. Demersul nu este nou. Poate c\u0103 duo-ul Montserrat Caball\u00e9 \u2013 Freddie Mercury a deschis drumul, au urmat Luciano Pavarotti \u2013 Zucchero (\u015fi al\u0163ii), Angela Gheorghiu \u2013&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/crossover-la-ateneu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Crossover la Ateneu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11319],"tags":[524,7538],"class_list":["post-22298","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-sunetelor","tag-elena-mosuc","tag-filarmonica-george-enescu"],"views":1825,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22298","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22298"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22298\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22298"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22298"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22298"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}