{"id":22291,"date":"2015-02-04T20:28:36","date_gmt":"2015-02-04T18:28:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22291"},"modified":"2015-02-04T20:28:36","modified_gmt":"2015-02-04T18:28:36","slug":"portretul-aristocratului-indoielii-de-la-tinerete-pana-la-senectute","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/portretul-aristocratului-indoielii-de-la-tinerete-pana-la-senectute\/","title":{"rendered":"Portretul \u201earistocratului \u00eendoielii\u201c  de la tinere\u0163e p\u00e2n\u0103 la senectute"},"content":{"rendered":"<p>Pe c\u00e2t de greu e s\u0103 scrii o carte despre Cioran, pe at\u00e2t de greu este \u015fi s\u0103 comentezi o carte despre Cioran. Constat asta, o dat\u0103 \u00een plus, dup\u0103 lectura eseului Cioran, o mitologie a nedes\u0103v\u00e2r\u015firilor, de Eugen Simion, ap\u0103rut la Editura Tracus Arte. O carte grea la propriu (peste 500 de pagini) \u015fi la figurat pe care \u00eens\u0103 o cite\u015fti, a\u015fa cum ne-a obi\u015fnuit Eugen Simion, ca pe o captivant\u0103 poveste ce are \u00een centrul ei un personaj fascinant; o nara\u0163iune critic\u0103 \u00een care faptele \u015fi ideile se \u00eempletesc \u015fi fac posibil\u0103 conturarea unui portret poliedric. Asta cu toate c\u0103 \u2013 avertizeaz\u0103 eseistul \u2013 \u201eeste greu de f\u0103cut portretul lui Cioran pentru c\u0103 temele, obsesiile, complexele se repet\u0103, adev\u0103rat, dar mobilitatea spiritului este a\u015fa de mare \u015fi de imprevizibil\u0103, \u00eenc\u00e2t ea trece fermec\u0103tor dintr-o contradic\u0163ie \u00een alta \u015fi de la un paradox str\u0103lucitor la altul care \u00eentoarce pe cel dinainte. Cum s\u0103 prinzi \u00eentr-un desen reprezentativ, verosimil, valurile acestei m\u0103ri agitate mereu de furtuni v\u0103zute \u015fi, mai ales, de furtuni nev\u0103zute, pentru c\u0103 se produc \u00een ad\u00e2ncuri. Criticului literar nu-i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 cerceteze \u00eensemn\u0103rile moralistului \u015fi, ghicind ceea ce este esen\u0163ial \u00een ele, s\u0103 sporeasc\u0103 num\u0103rul schi\u0163elor de portret&#8230; Adic\u0103 s\u0103 dea nedes\u0103v\u00e2r\u015firilor lui Cioran o ordine \u015fi o verosimilitate. C\u00e2t de c\u00e2t&#8230;\u201c. Metafora lui Eugen Simion este c\u00e2t se poate de sugestiv\u0103. Ca \u015fi lectura c\u0103r\u0163ilor lui Cioran, cea a eseului s\u0103u te trece prin multe ape, prin multe st\u0103ri \u015fi te face s\u0103 tr\u0103ie\u015fti sentimente dintre cele mai diverse \u015fi mai contradictorii. M\u0103 gr\u0103besc s\u0103 spun c\u0103 oric\u00e2t de mult ne-ar surprinde \u015fi ne-ar violenta negativismul autorului Schimb\u0103rii la fa\u0163\u0103 pe noi rom\u00e2nii, nu ar trebui s\u0103 ne fie ru\u015fine s\u0103-l confirm\u0103m \u00eentr-o bun\u0103 parte din neg\u0103rile \u015fi \u00eenvinuirile sale. Oare nu suntem obliga\u0163i moralmente s\u0103 fim one\u015fti \u015fi s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m dac\u0103 nu cumva merit\u0103m criticile acestui \u201earistocrat al \u00eendoielii\u201c \u015fi \u201eexpert al dec\u0103derii\u201c?<br \/>\nEugen Simion documenteaz\u0103 \u015fi nuan\u0163eaz\u0103 cu fine\u0163e la fiecare pas, abord\u00e2nd nu o dat\u0103 un stil interogativ \u015fi, contaminat parc\u0103 de spiritul cioranian, un stil al \u00eendoielii care revel\u0103 \u015fi invit\u0103 la reflec\u0163ie. C\u0103ci criticul \u00ee\u015fi propune \u015fi reu\u015fe\u015fte s\u0103 demonstreze c\u0103 Emil Cioran e mai mult dec\u00e2t \u201eparadoxalul, atipicul, surprinz\u0103torul, contradictoriul care nu-\u015fi recunoa\u015fte alt merit dec\u00e2t acela de a fi profesor de \u00eendoial\u0103, un erudit al suspiciunii, \u00een fine, un specialist \u00een apocalipsuri, cum ne spune de multe ori!\u201c. Eugen Simion contextualizeaz\u0103 \u015fi analizeaz\u0103 sine ira et studio scrierile t\u00e2n\u0103rului Cioran, cele rom\u00e2ne\u015fti, \u00eensum\u00e2nd 3000 de pagini \u00een edi\u0163ia Opere, publicate de Marin Diaconu la Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, \u00een 2012. Criticul \u00eentreprinde o lectur\u0103 \u00een paralel a paginilor r\u0103mase \u00een manuscris \u015fi a articolelor de p\u00e2n\u0103 \u00een 1934, anul c\u00e2nd apare Pe culmile disper\u0103rii, carte \u201ece a scandalizat lumea intelectual\u0103 rom\u00e2neasc\u0103\u201c. Consider\u0103 c\u0103 e fundamental a-l citi pe t\u00e2n\u0103rul Cioran, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t acesta a m\u0103rturisit c\u0103 \u201etot ce \u015ftie la 60 de ani, \u015ftia deja la 20 de ani\u201c, ce a urmat de-a lungul a patru decenii ne\u00eensemn\u00e2nd \u201edec\u00e2t un lung exerci\u0163iu de verificare\u201c.<br \/>\nNegativismul t\u00e2n\u0103rului Cioran e de natur\u0103 s\u0103 \u015focheze \u015fi s\u0103 scandalizeze, fiindc\u0103 nici un alt rom\u00e2n nu i-a contestat pe rom\u00e2ni a\u015fa cum a f\u0103cut-o el. Impresia e c\u0103 nimic nu-l satisface, ba chiar \u00eel revolt\u0103 \u015fi \u00eel arunc\u0103 \u00eentr-o profund\u0103 criz\u0103 moral\u0103. E extrem de critic inclusiv cu Ardealul s\u0103u, care \u201en-a produs dup\u0103 r\u0103zboi aproape nimic \u00een cultur\u0103\u201c. Ce s\u0103 mai vorbim de realitatea de dincoace de mun\u0163i! Ajuns la Bucure\u015fti ca student, este, observ\u0103 Eugen Simion, dezam\u0103git de lumea lui Mitic\u0103, plin\u0103 de pro\u015fti \u015fi de escroci. Suntem, crede el cu m\u00e2hnire, \u201eun popor resemnat \u015fi inert \u00een istorie\u201c, nu exist\u0103 un mesianism rom\u00e2nesc, cultura rom\u00e2n\u0103 este o cultur\u0103 minor\u0103, \u201ede c\u00e2rpeal\u0103\u201c, adamic\u0103, iar Rom\u00e2nia este o \u0163ar\u0103 f\u0103r\u0103 noroc \u015fi f\u0103r\u0103 istorie, destinul ei fiind unul al e\u015fecului. Detest\u0103 \u201efatalismul balcanic\u201c \u015fi depl\u00e2nge \u201eblestemul balcanic\u201c. Ca to\u0163i din genera\u0163ia sa, \u201egenera\u0163ia tragic\u0103\u201c, genera\u0163ia existen\u0163ialismului rom\u00e2nesc, cum o define\u015fte Eugen Simion, detest\u0103 ironia caragialesc\u0103. Denun\u0163\u0103, \u00een fine, mioritismul: \u201e\u00cenvinuiesc aceast\u0103 \u0163ar\u0103 de a nu fi putut s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 un scepticism vulgar \u015fi de a fi receptat totul cu o resemnare imbecil\u0103, cu o pasivitate incon\u015ftient\u0103, de a nu fi avut curajul absurd al unei eroice afirm\u0103ri&#8230;\u201c. Dincolo de duritatea tu\u015felor \u00eentunecate, nu putem s\u0103 nu fim tulbura\u0163i mai ales ast\u0103zi de propozi\u0163iile \u201euluitoare\u201c ale acestui g\u00e2nditor care are \u201egeniul conciziei\u201c. Sigur, este aici \u015fi un subtil mecanism psihologic: ele poart\u0103 amprenta unei mari autorit\u0103\u0163i intelectuale \u015fi scriitorice\u015fti. Spuse sau scrise de vreun demitizator de azi, cel pu\u0163in unele dintre ele ar provoca un z\u00e2mbet condescendent: vorbe\u015fte \u015fi el acolo c\u0103 a\u015fa-i la mod\u0103, o mod\u0103 nefericit\u0103! Formulat\u0103 memorabil, aforistic, de Cioran, orice idee, oric\u00e2t de extravagant\u0103, cade cu totul altfel \u00een mintea \u015fi \u00een sufletul cititorului, adic\u0103 puternic convocant, chiar dac\u0103 scandalos. Exerci\u0163iile de nega\u0163ie din scrierile de la tinere\u0163e, atrage luarea aminte autorul eseului care \u00eemi prilejuie\u015fte aceste \u00eensemn\u0103ri, vor continua \u00een c\u0103r\u0163ile filosofului la maturitate \u015fi la senectute. Referitor la Schimbarea la fa\u0163\u0103, Eugen Simion constat\u0103 c\u0103 \u201elas\u0103 o impresie stranie. Niciodat\u0103 \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 nu s-a spus ceva mai r\u0103u despre r\u0103ul rom\u00e2nesc\u201c. \u015ei aceasta dup\u0103 ce \u00een Pe culmile disper\u0103rii, publicat\u0103 c\u00e2nd autorul avea doar 23 de ani, \u00een 41 de fragmente sunt \u00eentoarse pe dos toate \u201eideile primite, toate adev\u0103rurile acceptate ca adev\u0103ruri\u201c, carte pe care Eugen Simion o consider\u0103 ca fiind \u201ejurnalul unei crize morale\u201c. Dar s-ar putea spune, cred, c\u0103 toate cele 15 c\u0103r\u0163i ale lui Cioran \u201escrise \u00een chip str\u0103lucit \u00een dou\u0103 limbi\u201c compun un insolit jurnal al unei crize morale. Mai r\u0103m\u00e2ne ceva de admirat sau m\u0103car de luat \u00een seam\u0103 privind cultura \u201ede c\u00e2rpeal\u0103\u201c a unui popor f\u0103r\u0103 istorie, cum zice cel ce se compar\u0103 cu un Iov valah?! Da, \u015fi \u00eenc\u0103 ceva foarte important. De pild\u0103, chiar limba pe care a p\u0103r\u0103sit-o \u015fi pe care o consider\u0103 a fi cea mai mare crea\u0163ie a poporului rom\u00e2n, o limb\u0103 a c\u0103rei poeticitate este superioar\u0103 celei a limbii franceze. Apoi, Eminescu, singurul rom\u00e2n pe care Cioran nu-l neag\u0103, fiindc\u0103 el \u201edep\u0103\u015fe\u015fte prin talentul \u015fi filosofia sa lipsa de profunzime \u015fi grandoare, \u00een fine, orizontalitatea rom\u00e2neasc\u0103&#8230;\u201c. Recite\u015fte Rug\u0103ciunea unui dac \u2013 \u201eun imn al neantiz\u0103rii&#8230; unul dintre cele mai disperate poeme din toate literaturile\u201c, \u00een care se reg\u0103se\u015fte. Recite\u015fte Luceaf\u0103rul care \u201enu are pereche \u00een toat\u0103 literatura francez\u0103 (destul de s\u0103rac\u0103, de altminteri&#8230;). Ce limb\u0103 avem! Nu cunosc alta mai poetic\u0103. Din p\u0103cate e intraductbil\u0103\u201c \u2013 scria Cioran \u00eentr-o epistol\u0103 din 1974. Dar \u201e\u00ee\u0163i vine c\u00e2teodat\u0103 s\u0103 spui c\u0103 ai no\u015ftri compatrio\u0163i nu sunt demni de limba ce o vorbesc\u201c. Ceea ce \u00eemi aminte\u015fte de o replic\u0103 a lui Nichita St\u0103nescu. \u00centrebat odat\u0103 la Ia\u015fi, la Casa Pogor, ce crede c\u0103 ar spune Eminescu, dac\u0103 ar veni acum printre noi, poetul Necuvintelor a r\u0103spuns ghilotinant: \u201eAr spune: da\u0163i-mi limba \u00eenapoi!\u201c.<br \/>\nEugen Simion define\u015fte admirabil sentimentul de ur\u0103 iubitoare pe care \u00eel tr\u0103ie\u015fte \u015fi \u00eel exprim\u0103 \u00een at\u00e2tea moduri Cioran fa\u0163\u0103 de Rom\u00e2nia \u015fi de rom\u00e2ni. \u015ei chiar fa\u0163\u0103 de \u0163\u0103ranul rom\u00e2n, pe care \u00eel neag\u0103 \u00een scrierile de tinere\u0163e \u015fi nu numai, dar c\u0103ruia, remarc\u0103 Eugen Simion, \u00een cele din urm\u0103, \u00eei d\u0103 dreptate \u201e\u00een\u00a0 fatalismul \u015fi scepticismul lui fundamental\u201c. Uneori, observ\u0103 criticul, Cioran devine de-a dreptul liric: c\u00e2nd, de pild\u0103, evoc\u0103 anii de copil\u0103rie \u015fi paradisul pierdut din zona R\u0103\u015finarilor vorbe\u015fte precum Creang\u0103.<br \/>\nEseul lui Eugen Simion confirm\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 postulatul c\u0103linescian (citez din memorie): critica este arta citatului. \u00cen cazul lui Cioran, cu at\u00e2t mai mult. Avea dreptate Michel Tournier c\u00e2nd spunea, nu f\u0103r\u0103 o fin\u0103 ironie invidioas\u0103, c\u0103 Emil Cioran \u201eofer\u0103 citate pentru orice situa\u0163ie\u201c, ad\u0103ug\u00e2nd c\u0103 \u201enu mai po\u0163i deschide o carte recent\u0103, fie c\u0103 e vreun roman, o culegere de versuri sau un eseu, f\u0103r\u0103 s\u0103 dai peste o fraz\u0103 de-a lui Cioran\u201c. Ceea ce, \u00een treac\u0103t fie zis, spune mult despre posteritatea moralistului, \u201eartist al oximoronului \u015fi paradoxului\u201c, a ultimului European, cu majuscul\u0103, cum a mai fost caracterizat, \u201eadorat \u015fi contestat cu aceea\u015fi fervoare\u201c \u00eendeosebi \u00een Fran\u0163a. O posteritate care, at\u00e2t c\u00e2t se poate aprecia, pare s\u0103 le dep\u0103\u015feasc\u0103 net pe cele ale comilitonilor s\u0103i Eliade \u015fi Eugen Ionescu, pentru a ne referi la str\u0103lucita triad\u0103 des invocat\u0103. Eugen Simion argumenteaz\u0103 cit\u00e2nd copios, dar niciodat\u0103 mai mult sau mai pu\u0163in dec\u00e2t trebuie \u015fi \u00eentotdeauna c\u00e2nd trebuie pentru a trage \u00eenc\u0103 o linie la portretul eroului s\u0103u. Iat\u0103 doar c\u00e2teva dintr-o multitudine de exemple: Cioran este \u201eun sceptic corupt de limbajul s\u0103u nemaipomenit&#8230; El poate spune orice: nu-l crezi, dar \u00ee\u0163i place. Scrie, uneori, enormit\u0103\u0163i \u00een ordine moral\u0103, dar propozi\u0163iile lui sunt memorabile\u201c. Admirator al lui Nietzsche, filosoful care a fundamentat postmodenitatea, Cioran este \u201eun modern antimodern care anun\u0163\u0103, \u00eenc\u0103 din anii \u201930, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama, spiritul postmodernit\u0103\u0163ii\u201c. Dar \u015fi un Cioran cunoscut direct de critic: \u201e\u00een filosoful cel mai nihilist din secolul al XX-lea tr\u0103ie\u015fte un om delicat \u015fi nostalgic, un suflet, pot spune, chiar liric\u201c.<br \/>\nC\u00e2t de paradoxal este \u00eensu\u015fi destinul acestui artist al paradoxului! Ca \u015fi congenerul s\u0103u, Constantin Noica, consider\u0103 critica literar\u0103 o profesiune f\u0103r\u0103 substan\u0163\u0103 pentru c\u0103 nu are concepte. Dar, noteaz\u0103 Eugen Simion, \u00een Fran\u0163a este revendicat nu de filosofi, ci de criticii literari, ca un mare scriitor \u015fi stilist al limbii franceze, comparat \u00een \u0163ara \u015fi \u00een limba lui Voltaire cu \u00eensu\u015fi Voltaire, \u015fi nu de oricine, ci de Jean d\u2019Ormesson (\u201eaux antipodes d\u2019un Voltaire, Cioran \u00e9crit aussi bien que lui&#8230;\u201c), iar \u00een opinia temutului critic Angello Rinaldi (L\u2019 Express): \u201eCel mai mare scriitor al Fran\u0163ei de azi este rom\u00e2nul Emil Cioran\u201c.\u00a0 Evident, nu numai \u00een Fran\u0163a, ci \u015fi \u00een Rom\u00e2nia a fost \u015fi este revendicat de critica literar\u0103. Cartea lui Eugen Simion e o str\u0103lucit\u0103 dovad\u0103. Critica s-a r\u0103zbunat pe contestatarul ei!<em> (Va urma)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pe c\u00e2t de greu e s\u0103 scrii o carte despre Cioran, pe at\u00e2t de greu este \u015fi s\u0103 comentezi o carte despre Cioran. Constat asta, o dat\u0103 \u00een plus, dup\u0103 lectura eseului Cioran, o mitologie a nedes\u0103v\u00e2r\u015firilor, de Eugen Simion, ap\u0103rut la Editura Tracus Arte. O carte grea la propriu (peste 500 de pagini) \u015fi&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/portretul-aristocratului-indoielii-de-la-tinerete-pana-la-senectute\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Portretul \u201earistocratului \u00eendoielii\u201c  de la tinere\u0163e p\u00e2n\u0103 la senectute<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[569,1141,13410],"class_list":["post-22291","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cioran","tag-eugen-simion","tag-o-mitologie-a-nedesavarsirilor"],"views":1524,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22291","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22291"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22291\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22291"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22291"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22291"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}