{"id":22285,"date":"2015-02-04T20:24:21","date_gmt":"2015-02-04T18:24:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22285"},"modified":"2015-02-04T20:24:21","modified_gmt":"2015-02-04T18:24:21","slug":"eminescu-si-evul-mediu-romanesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-si-evul-mediu-romanesc\/","title":{"rendered":"Eminescu \u015fi Evul Mediu rom\u00e2nesc"},"content":{"rendered":"

Voievozi-\u0163\u0103rani <\/strong>
\nsau voievozi-cavaleri?<\/strong>
\nEvul Mediu evocat de Eminescu este \u015fi cult \u015fi popular, \u00een acela\u015fi timp. Apar figuri m\u0103re\u0163e de \u00eemp\u0103ra\u0163i, regi, prin\u0163i, voievozi, cavaleri, deopotriv\u0103 de sorginte occidental\u0103 \u015fi oriental\u0103, \u00eenve\u015fm\u00e2nta\u0163i \u00een mantii \u00eempodobite cu pietre scumpe, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een zale, \u00eencorona\u0163i cu diademe de aur, locuitori ai unor castele de vis, \u00een cale\u015fti zbur\u0103toare, trase de cai de ras\u0103, a\u015fa cum unii dintre ace\u015ftia, \u00een ciuda titlurilor pompoase, au alur\u0103 de simpli \u0163\u0103rani, \u00eenfr\u0103\u0163i\u0163i cu doinele \u015fi codrii, cu animalele \u015fi p\u0103s\u0103rile, c\u00e2nt\u00e2nd din frunz\u0103 etc. Ora\u015ful de demult este, \u00een general, ignorat, fiindc\u0103 el este o excep\u0163ie de la lumea medieval\u0103, format\u0103 din seniori \u015fi vasali, din boieri \u015fi \u0163\u0103rani, din sate \u015fi preo\u0163i. Este vorba despre o ordine rural\u0103 \u015fi cavalereasc\u0103, pe care ora\u015ful avea s-o strice p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, prin pl\u0103m\u0103direa \u00een el a ideilor de libertate \u015fi emancipare, a revoltelor \u015fi revolu\u0163iilor. Eminescu evoc\u0103 \u015fi aceast\u0103 lume nou\u0103, concuren\u0163ial\u0103 \u015fi rapace, dar o face, \u00een general, la modul critic. Evul Mediu rom\u00e2nesc este figurat de poet drept o lume de \u0163\u0103rani iste\u0163i, dintre care unii, de\u015fi sunt prin\u0163i, se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 ca \u00eenfr\u0103\u0163i\u0163i cu p\u0103s\u0103rile, codrii \u015fi dumbr\u0103vile, cu lacurile \u015fi luna, cu soarele \u015fi r\u00e2urile. Sunt \u015fi anumite excep\u0163ii de la regul\u0103. De exemplu, Drago\u015f-Vod\u0103 este \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat \u201e\u00een toat\u0103 slava\u201c, \u00een cetatea Sucevei, \u00eenconjurat\u0103 cu \u201ezid de piatr\u0103 nalt \u015fi gros,\/ C\u0103 pe el merg cinci pe jos\/ \u015ei au loc cu de prisos,\/ C\u0103 merg trei c\u0103l\u0103ri al\u0103turi\/ \u015ei mai au loc pe de l\u0103turi\/ Caii m\u00e2ndri s\u0103 \u015fi-i joace\/ C\u00e2nd \u00eencolo, c\u00e2nd \u00eencoace\u201c; tronul domnului se-nal\u0163\u0103 pe \u015fapte trepte, este acoperit cu baldachin, coroana domneasc\u0103 este de aur, iar pe umerii suveranului st\u0103 o hlamid\u0103 cu flori de aur cusute, boierii \u201e\u015fed \u00een blane de samur\u201c, au pieptare cu m\u00e2neci de o\u0163el, sunt \u00eenc\u0103l\u0163a\u0163i cu cizme ro\u015fii \u201e\u00eempintenate\u201c, au plato\u015fe \u015fi c\u0103m\u0103\u015fi de zale (Drago\u015f vod\u0103 cel b\u0103tr\u00e2n). Toate acestea exprim\u0103 gloria medieval\u0103, \u201eepoca de aur\u201c care nu mai este: \u201eS\u0103rac\u0103 \u0162ar\u0103-de-Sus,\/ Toat\u0103 faima \u0163i s-a dus.\/ Acu cinci sute de ai\/ Numai codru \u00eemi erai…\/ \u00cemprejur n\u0103\u015fteau pustii,\/ Se surpau \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii, Neamurile-mb\u0103tr\u00e2neau, Cr\u0103iile se treceau,\/ Numai codrii t\u0103i cre\u015fteau…\u201c (Mu\u015fatin \u015fi codrul). Cum se vede, chiar \u015fi \u00een mirificul Ev Mediu eminescian lumea dimprejurul Moldovei \u2013 mai exact al \u0162\u0103rii de Sus sau, cum este chemat\u0103 \u00een alt\u0103 parte, lumea Arboroasei (Bucovinei) \u2013 se afla \u00een descompunere, \u00een vreme ce \u0163ara mu\u015fatin\u0103 cre\u015ftea \u00eempreun\u0103 cu ai s\u0103i codri \u015fi cu b\u0103rba\u0163i ca arborii din codri. \u0162ara era \u00een echilibru (motivul c\u0103ii de mijloc sau aurea mediocritas), a\u015fezare \u015fi bun\u0103 r\u00e2nduial\u0103. \u00cen proiectul dramatic Gruie-S\u00e2nger (ca \u015fi \u00een altul, similar, numit Bogdan-Drago\u015f), cei doi desc\u0103lec\u0103tori ai Moldovei (din anii 1350-1360) se contopesc \u00eentr-un \u201escornit\u201c unic voievod, contemporan cu ceva mai timpuriul Basarab (cu \u201eTugomir Basarab\u201c, cum zice poetul, voievod sud-carpatic de prin 1310-1352), av\u00e2nd un pisar din vremea mult mai t\u00e2rzie a lui Alexandru L\u0103pu\u015fneanu (1552-1561; 1564-1568). \u201eScornirea\u201c aceasta \u015fi altele \u2013 legat\u0103 de folosirea prea lax\u0103 a letopise\u0163elor \u2013 este bl\u00e2nd criticat\u0103 (mai mult semnalat\u0103) de C\u0103linescu, de\u015fi poetul are dou\u0103 scuze perfect valide: mai \u00eent\u00e2i, literatul poate modela istoria cum dore\u015fte, fiindc\u0103 el opereaz\u0103 cu imagini artistice (construite prin imagina\u0163ie) \u015fi fiindc\u0103 trecutul joac\u0103 adesea, \u00een atare cazuri, doar rolul de pretext; \u00een al doilea r\u00e2nd, cercetarea istoric\u0103 nu avea atunci nivelul din secolul al XX-lea, iar Drago\u015f, Bogdan \u015fi Negru Vod\u0103 (identificat adesea cu Basarab) erau socoti\u0163i de unii istorici ca rude de s\u00e2nge. Astfel, Dimitrie Cantemir, \u00eenc\u0103 punct de reper \u00een veridicitatea cercet\u0103rii istorice \u00een secolul al XIX-lea, scria: \u201eA doa, s\u0103 cunoa\u015fte c\u0103 v\u0103z\u00eend mai pre urm\u0103 iar\u0103\u015f acei rom\u00e2ni \u015fafla\u0163i \u00een refugiu \u00een Transilvania\u0163 precum locurile lor cele dint\u00e2i s-au cur\u0103\u0163it de poiade t\u0103tar\u00e2lor (precum \u00eennainte vom ar\u0103ta cum \u015fi cu ce mijloc s-au r\u0103dicat t\u0103tar\u00e2i de pe aceste locuri), iar\u0103\u015f cu domnii s\u0103i, iar nu cu str\u00e2nsur\u0103 din p\u0103stori, precum m\u0103zacii pomenesc, s-au \u00eenturnat la locurile sale cele de mo\u015fie; adic\u0103 Drago\u015f Vod, ficiorul lui Bogdan Vod\u0103, cu o parte \u00een Moldova, iar Radul Vod\u0103 Negrul, sau frate sau v\u0103r lui Drago\u015f Vod\u0103, cu alta, \u00een \u0162ara Munteneasc\u0103\u201c. Cu alte cuvinte, lucrurile nu erau foarte clare (dup\u0103 cum nici ast\u0103zi nu sunt!) nici pentru istoricii de talia lui Cantemir, de\u015fi a doua parte a secolului al XIX-lea, mai ales prin \u015fcoala critic\u0103 (pozitivist\u0103), adusese contribu\u0163ii semnificative. Dar poetul, nefiind istoric, nu era chemat s\u0103 \u0163in\u0103 seam\u0103 de aceste noi rezultate de specialitate \u00een crea\u0163ia sa literar\u0103.
\nEminescu are \u015fi tenta\u0163ia de a-i prezenta pe domnii \u015fi voievozii rom\u00e2ni medievali ca pe ni\u015fte \u0163\u0103rani mai r\u0103s\u0103ri\u0163i, mai \u00een\u0163elep\u0163i. \u015etefan Vod\u0103, surprins \u201etinerel\u201c, purta cu\u015fm\u0103 neagr\u0103 de miel, arc la spinare, c\u00e2nta din frunz\u0103 o doin\u0103 leg\u0103nat\u0103, apoi doinea din voce, vorbea cu codrul, c\u00e2nta din fluier, cople\u015fit de dor de cas\u0103 etc., aidoma unui simplu locuitor al \u0163\u0103rii, adic\u0103 \u0163\u0103ran. Ispita aceasta au avut-o, mai ales \u00een vremea s\u0103m\u0103n\u0103torismului, \u015fi unii dintre istoricii cei mai mari, precum Nicolae Iorga. \u201eA\u015fadar, potrivit lui N. Iorga, \u0163\u0103ranii liberi, st\u0103p\u00e2ni ai p\u0103m\u00e2ntului \u0163\u0103rii, au creat statul; institu\u0163ia suprem\u0103 a acestuia, domnia, a fost ea \u00eens\u0103\u015fi asumat\u0103 de \u00abvoievozi-domni\u00bb care nu aveau curte propriu-zis\u0103 \u015fi erau \u00ab\u00eencunjura\u0163i neap\u0103rat, \u00een cele dint\u00e2i decenii, numai de sfetnici \u00een port rom\u00e2nesc, asem\u0103n\u0103tori cu b\u0103tr\u00e2nii chema\u0163i la judec\u0103\u0163ile \u0163er\u0103ne\u015fti\u00bb\u201c (\u015eerban Papacostea). Dup\u0103 opinia lui Iorga de la \u00eenceputul secolului al XX-lea \u015fi nu numai de atunci, primii conduc\u0103tori ai \u0162\u0103rii Rom\u00e2ne\u015fti \u015fi Moldovei au fost \u201edomni \u0163\u0103rani\u201c sau \u201edomni ai \u0163\u0103ranilor\u201c, purt\u00e2ndu-se \u015fi \u00eenve\u015fm\u00e2nt\u00e2ndu-se aidoma \u0163\u0103ranilor. Opinia aceasta vine tot din epoca romantismului, c\u00e2nd avusese destui adep\u0163i \u00een r\u00e2ndul oamenilor de cultur\u0103, litera\u0163ilor \u015fi chiar istoricilor. Eminescu nu face, prin urmare, dec\u00e2t s\u0103 transpun\u0103 \u00een versuri un \u201eadev\u0103r\u201c al vremii sale, o opinie comun\u0103, intrat\u0103 \u00een con\u015ftiin\u0163a colectiv\u0103. Este drept c\u0103 viziunea istoricilor \u2013 inclusiv a lui Nicolae Iorga \u2013 s-a schimbat radical ori s-a nuan\u0163at mult c\u00e2nd, dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial, un somptuos morm\u00e2nt voievodal (din secolul al XIV-lea) de la Biserica Domneasc\u0103 din Curtea de Arge\u015f ar\u0103ta opulen\u0163\u0103, vestimenta\u0163ie feudal\u0103 \u015fi inele \u015fi alte simboluri de aur, toate de tip cavaleresc occidental. Prin urmare, primii no\u015ftri voievozi din secolele al XIII-lea \u015fi al XIV-lea, de\u015fi se aflau \u00een fruntea unor comunit\u0103\u0163i de \u0163\u0103rani, f\u0103ceau parte dintr-o elit\u0103 care, f\u0103r\u0103 s\u0103 uite obiceiurile \u015fi mentalitatea supu\u015filor lor, se purta dup\u0103 rangul \u00eenalt al tuturor elitelor europene de atunci din \u0163\u0103rile vecine, din Bizan\u0163 \u015fi chiar din Occident. Eminescu nu a f\u0103cut dec\u00e2t, printr-o intui\u0163ie rar\u0103, s\u0103 exprime \u00een portretele sale princiare aceast\u0103 dualitate \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 \u015fi elitar-feudal\u0103, chiar \u00eenainte ca m\u0103rturiile istorice s-o confirme pe deplin. De aceea, \u00een Scrisoarea a III-a, de exemplu, fiul de domn \u00eei scrie iubitei sale \u00een versuri populare \u015fi \u00eei cere \u201ecodrul cu poienele, ochii cu spr\u00e2ncenele\u201c. El este ca un \u0163\u0103ran doinitor mai \u00eenst\u0103rit, \u00eembr\u0103cat milit\u0103re\u015fte pentru ocazia luptei, dar cu sufletul din popor. Natural, \u00een chip discret se vede \u015fi rangul voievodal, fiindc\u0103 iubita nu este numit\u0103 \u201em\u00e2ndr\u0103\u201c, ci Doamn\u0103, cu ini\u0163ial\u0103 majuscul\u0103, iar el, prin\u0163ul, folose\u015fte pluralul maiest\u0103\u0163ii (\u201eGr\u0103im, Doamn\u0103, c\u0103tre Tine\u201c); la scurt timp \u00eens\u0103, de la un vers la altul, fl\u0103c\u0103ul uit\u0103 de maiestate \u015fi zice \u201eS\u0103-mi trimi\u0163i prin cineva…\u201c \u015fi nu \u201eS\u0103 ne trimi\u0163i…\u201c, \u201eOastea mea…\u201c \u00een loc de \u201eOastea noastr\u0103…\u201c, \u201e\u015ei s\u0103 \u015ftii c\u0103-s s\u0103n\u0103tos…\u201c \u00een loc de \u201e\u015ei s\u0103 \u015ftii c\u0103 suntem s\u0103n\u0103to\u015fi…\u201c etc. De aceea, domnii lui Eminescu sunt maiestuo\u015fi \u015fi simpli \u00een acela\u015fi timp, poart\u0103 zale \u015fi plato\u015fe, dar c\u00e2nt\u0103 din frunz\u0103 \u015fi scriu \u201ec\u0103r\u0163i\u201c (epistole) \u00een vers popular doamnelor \u015fi domni\u0163elor lor. Fiul lui Mircea cel B\u0103tr\u00e2n folose\u015fte pluralul maiest\u0103\u0163ii, dar se simte frate cu codrul, \u015etefan cel Mare, fl\u0103c\u0103iandru fiind, c\u00e2nta din frunz\u0103, din fluier \u015fi din voce, dar, la propunerea codrului, urma s\u0103 fie ales \u00eemp\u0103rat al naturii \u015fi al oamenilor. Nu este vorba aici de o simpl\u0103 licen\u0163\u0103 poetic\u0103, ci despre o realitate venit\u0103, probabil, tot dintr-o excep\u0163ional\u0103 intui\u0163ie: istoricii au dovedit mai recent \u2013 adic\u0103 abia \u00een deceniile din urm\u0103 \u2013 c\u0103 domnii no\u015ftri au avut \u015fi o voca\u0163ie \u015fi o aspira\u0163ie imperiale. Este drept c\u0103, pentru ei \u015fi pentru poporul lor, titlul de domn (mo\u015ftenit din latinescul dominus) era cel mai \u00eenalt rang posibil pe p\u0103m\u00e2nt, a\u015fa cum fusese odinioar\u0103 \u00een Imperiul Roman, \u00een epoca dominatului. A\u015fa st\u00e2nd lucrurile, numele de domn putea fi, f\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103, sinonim cu acelea de rege ori de \u00eemp\u0103rat. \u00cen min\u0163ile unora dintre domnii no\u015ftri (numi\u0163i \u0163ari sau \u00eemp\u0103ra\u0163i) era \u00eens\u0103 chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, anume exista o vag\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 a \u201eBizan\u0163ului dup\u0103 Bizan\u0163\u201c, a mo\u015ftenirii imperiale bizantine din epoca de dec\u0103dere a marii \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii \u015fi, mai ales, de dup\u0103 ocupa\u0163ia otoman\u0103. \u00cen aceast\u0103 viziune, domnii lui Eminescu sunt \u0163\u0103rani dar sunt ni\u015fte \u0163\u0103rani solemni \u015fi maiestuo\u015fi, cuprin\u015fi de demnitatea, sobrietatea \u015fi \u00een\u0103l\u0163imea rangului lor, de originea superioar\u0103 a puterii lor date de Dumnezeu.
\n\u00cencheieri<\/strong>
\nEvul Mediu (ca \u00eentregul trecut rom\u00e2nesc) restaurat de Eminescu prin poezia lui a p\u0103truns \u00een con\u015ftiin\u0163a public\u0103 a rom\u00e2nilor mai bine \u015fi mai profund dec\u00e2t prin toate scrierile istoricilor erudi\u0163i la un loc. Acest fenomen a fost posibil numai fiindc\u0103 poetul, av\u00e2nd har, a g\u0103sit calea cea mai potrivit\u0103 spre a ajunge la sufletele oamenilor, f\u0103r\u0103 ca cineva s\u0103 decid\u0103 acest lucru. Totul a fost mai presus de fire, deoarece Eminescu se situeaz\u0103 \u2013 prin crea\u0163ia sa major\u0103 \u2013 dincolo de spa\u0163ii \u015fi de timpuri, fiind contemporanul tuturor genera\u0163iilor care l-au urmat. \u00cen acest context, \u00een ciuda detractorilor, Eminescu este \u015fi contemporanul nostru, ne \u00eenc\u00e2nt\u0103 \u015fi desc\u00e2nt\u0103 mereu, \u00eennobil\u00e2ndu-ne via\u0163a. Eminescu a integrat Evul Mediu, adic\u0103 secolele de mijloc (cele situate \u00eentre Antichitate sau c\u0103derea Romei \u015fi Epoca Modern\u0103, anun\u0163at\u0103 de Rena\u015ftere), \u00eentr-o viziune modern\u0103, adecvat\u0103 vremurilor sale \u015fi, c\u00e2teodat\u0103, mai presus de aceste vremuri, intuind descoperiri care aveau s\u0103 vin\u0103. Poetul \u015fi-a asumat con\u015ftient curentul romantic (\u201eNu m\u0103-nc\u00e2nta\u0163i nici cu clasici,\/ Nici cu stil curat \u015fi antic \u2013 \/ Toate-mi sunt de o potriv\u0103,\/ Eu r\u0103m\u00e2n ce-am fost: romantic\u201c), pe care l-a ilustrat admirabil, inclusiv \u00een tablourile sale medievale. To\u0163i romanticii au reconsiderat \u015fi valorizat\u00a0 Evul Mediu, ridic\u00e2ndu-l din dispre\u0163 \u015fi ur\u0103 spre lumin\u0103, duio\u015fie \u015fi pre\u0163uire. Eminescu nu avea cum s\u0103 fac\u0103 altminteri. Este drept c\u0103 unii exege\u0163i de ast\u0103zi \u2013 p\u0103trun\u015fi de multele cli\u015fee contemporane despre Evul Mediu \u2013 au c\u0103zut \u00een capcana desincroniz\u0103rii, arunc\u00e2nd asupra lui Eminescu vini inventate \u015fi catalog\u00e2ndu-l drept nostalgic, autohtonist, na\u0163ionalist etc. Eminescu a fost \u201eautohtonist\u201c numai fiindc\u0103 a exprimat \u00een versurile sale realit\u0103\u0163ile locale, rom\u00e2ne\u015fti. Dar \u015fi al\u0163i creatori de geniu au f\u0103cut la fel, zugr\u0103vind acele lumi care le erau familiare. Ce ar r\u0103m\u00e2ne, de exemplu, din crea\u0163ia shakespearian\u0103 dac\u0103 am exclude din ea lumea Insulelor Britanice, trecutul Angliei medievale, seria sa de regi volnici ori nevolnici etc.? Mihai Eminescu a pre\u0163uit Evul Mediu ca oricare romantic, f\u0103r\u0103 s\u0103 ias\u0103 din tiparele genului. S-a l\u0103sat p\u0103truns de imaginea \u015fi de imagina\u0163ia romantic\u0103, \u00eenchipuind castele cu bol\u0163i falnice \u015fi domni\u0163e care-\u015fi a\u015fteptau cavalerii, dar asupra Evului Mediu rom\u00e2nesc a meditat cu-adev\u0103rat \u015fi a scos din cronici \u015fi documente chipuri \u015fi icoane pline de farmec. Evul Mediu eminescian este o structur\u0103 organic\u0103, deplin\u0103, suficient\u0103 \u015fie\u015fi, este un adev\u0103rat organism \u00een care membrele se afl\u0103 \u00een deplin\u0103 interferen\u0163\u0103, se completeaz\u0103 \u015fi dau armonie \u00eentregului. Poetul are, \u00een acest caz, o viziune corporatist\u0103, de istoric medievist \u015fi vede \u00een chip vizionar \u2013 f\u0103r\u0103 s\u0103 teoretizeze \u2013 ceea ce istoricii vor sus\u0163ine ulterior (pe urmele unor scrieri de la cump\u0103na mileniilor I \u015fi II) , anume c\u0103 cele trei st\u0103ri, adic\u0103 oratores (cei care se roag\u0103 pentru ei \u015fi pentru celelalte dou\u0103 grupuri), bellatores (cei care lupt\u0103 pentru ei \u015fi pentru celelalte dou\u0103 grupuri) \u015fi laboratores (cei care muncesc pentru ei \u015fi pentru celelalte dou\u0103 grupuri), formau \u00eempreun\u0103 corpul societ\u0103\u0163ii medievale.
\nCa \u015fi \u00een acest caz, \u00een alte c\u00e2teva formul\u0103ri despre Evul Mediu, prezentate de regul\u0103 drept erori f\u0103cute \u00een spirit romantic \u015fi rom\u00e2nesc, Eminescu nu a gre\u015fit deloc. Se impun astfel, mai \u00eent\u00e2i imaginea voievozilor \u015fi domnilor, privi\u0163i ca \u0163\u0103rani sf\u0103to\u015fi, apoi catalogarea unora dintre ei drept \u00eemp\u0103ra\u0163i, apoi socotirea lumii medievale drept epoc\u0103 de formare \u015fi tinere\u0163e a na\u0163iunilor \u015fi, \u00een fine, reabilitarea \u00eentregii realit\u0103\u0163i medievale. Primele dou\u0103 aspecte, cum s-a v\u0103zut, au primit confirmare istoric\u0103, prin cercet\u0103ri de specialitate. Al treilea are confirmare \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul secolului al XX-lea, pentru ca ulterior s\u0103 se dovedeasc\u0103 \u00een ce mod s-au produs geneza medieval\u0103 a na\u0163iunilor moderne \u015fi chiar afirmarea na\u0163iunilor medievale. \u015ei ultima chestiune (legat\u0103 de \u201eun alt Ev Mediu\u201c), de mai bine de o jum\u0103tate de secol, \u00ee\u015fi are rezolvarea sa, tot \u00een spiritul vizionar eminescian; astfel, Evul Mediu, departe de fi \u201e\u00eentunecat\u201c, \u201eprimitiv\u201c \u015fi \u201ebarbar\u201c, se dovede\u015fte o lume diferit\u0103 de a noastr\u0103, dar nu mai prejos, o lume \u00een care, \u00een locul egalit\u0103\u0163ii, democra\u0163iei \u015fi libert\u0103\u0163ii individului, func\u0163ionau ierarhia, supunerea, privilegiul, onoarea \u015fi credin\u0163a. Pentru mentalitatea medieval\u0103, istoria era arta de a vorbi frumos despre trecut, iar poezia era c\u00e2ntec ori poveste c\u00e2ntat\u0103, cu ritm, rim\u0103 \u015fi m\u0103sur\u0103, pe acorduri de lir\u0103 \u015fi de ghitar\u0103. Poetul nu ne spune neap\u0103rat c\u0103 aceast\u0103 lume era superioar\u0103 lumii moderne, ci c\u0103 era fascinant de diferit\u0103 \u015fi c\u0103 merita toat\u0103 aten\u0163ia \u015fi tot respectul. El ar fi vrut ca \u015fi la noi (ca, de exemplu, \u00een Anglia) formele istorice medievale s\u0103 nu fi fost brutal desfiin\u0163ate, ci mereu \u00eemprosp\u0103tate de spiritul modern.
\nEminescu a exprimat un autohtonism realist, de nuan\u0163\u0103 cult\u0103 \u015fi folcloric\u0103 \u00een acela\u015fi timp, dar a fost \u015fi de un modernism surprinz\u0103tor, scrut\u00e2nd viitorul cu idei \u00eenc\u0103 neexprimate de al\u0163ii, cu idei care aveau s\u0103 vin\u0103. Evul Mediu rom\u00e2nesc ilustrat de Eminescu \u2013 dac\u0103 se face abstrac\u0163ie de metodele de abordare diferite \u2013 seam\u0103n\u0103 mult cu acela reconstituit de Nicolae Iorga. Acela\u015fi lucru se poate spune \u015fi despre \u0162ara celor doi mari creatori \u2013 \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 \u2013 situat\u0103 dincolo de nimicurile cotidiene, de timpurile aspre \u015fi de oamenii m\u0103run\u0163i. Este \u00een aceast\u0103 \u0162ar\u0103 o lume criticat\u0103 adesea de am\u00e2ndoi, ve\u015ftejit\u0103, d\u0103ruit\u0103 cu ironii \u015fi invective, dar aceast\u0103 lume nu a afectat niciodat\u0103 esen\u0163a peren\u0103 a \u0162\u0103rii, privit\u0103 ca loc de conservare \u015fi de organizare a neamului rom\u00e2nesc. Iorga spune undeva frumos, cu aparen\u0163\u0103 metaforic\u0103, dar cu r\u0103d\u0103cini \u00eentr-o via\u0163\u0103 de cercetare a trecutului: \u201e\u00cen timpurile cele vechi, rom\u00e2nii nu f\u0103ceau nicio deosebire \u00een ceea ce prive\u015fte \u0163inuturile pe care le locuiau; pentru d\u00e2n\u015fii, tot p\u0103m\u00e2ntul locuit de rom\u00e2ni se chema \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103. \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 erau \u015fi Muntenia, \u015fi Moldova, \u015fi Ardealul, \u015fi toate p\u0103r\u0163ile care se \u00eentindeau p\u00e2n\u0103 la Tisa chiar, toate locurile unde se g\u0103seau rom\u00e2ni. N-aveau c\u00e2te un nume deosebit pentru deosebitele \u0163inuturi pe care le locuiau \u015fi toate se pierdeau pentru d\u00e2n\u015fii \u00een acest cuv\u00e2nt mare, cov\u00e2r\u015fitor \u015fi foarte frumos, de \u0162ar\u0103 Rom\u00e2neasc\u0103\u201c. Aceste cuvinte ad\u00e2nci despre \u0162ar\u0103 sunt ca o poezie f\u0103r\u0103 rim\u0103 \u015fi sunt scrise de Iorga, categoric, \u00een spirit eminescian, \u00een acel spirit care lumina steaua unui adolescent p\u0103truns de m\u0103rirea Rom\u00e2niei eterne, chiar \u00eenainte de vreme, c\u00e2nd edificiul nostru politico-statal era doar un proiect. De aceea, ast\u0103zi, de Ziua Culturii Na\u0163ionale, precum \u015fi \u00een viitor, este bine s\u0103-i dorim Rom\u00e2niei, \u0163ara noastr\u0103 \u201ede glorii\u201c \u015fi \u201ede dor\u201c, ceea ce i-a menit peste secole, cu at\u00e2ta for\u0163\u0103, Eminescu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Voievozi-\u0163\u0103rani sau voievozi-cavaleri? Evul Mediu evocat de Eminescu este \u015fi cult \u015fi popular, \u00een acela\u015fi timp. Apar figuri m\u0103re\u0163e de \u00eemp\u0103ra\u0163i, regi, prin\u0163i, voievozi, cavaleri, deopotriv\u0103 de sorginte occidental\u0103 \u015fi oriental\u0103, \u00eenve\u015fm\u00e2nta\u0163i \u00een mantii \u00eempodobite cu pietre scumpe, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een zale, \u00eencorona\u0163i cu diademe de aur, locuitori ai unor castele de vis, \u00een cale\u015fti zbur\u0103toare,… Cite\u0219te mai mult »Eminescu \u015fi Evul Mediu rom\u00e2nesc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13406],"class_list":["post-22285","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-evul-mediu-evocat-de-eminescu"],"views":1434,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22285","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22285"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22285\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22285"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22285"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22285"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}