{"id":22282,"date":"2015-02-04T20:22:40","date_gmt":"2015-02-04T18:22:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22282"},"modified":"2015-02-04T20:23:03","modified_gmt":"2015-02-04T18:23:03","slug":"mihai-sin-sau-lupta-individului-cu-sistemul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mihai-sin-sau-lupta-individului-cu-sistemul\/","title":{"rendered":"Mihai Sin sau lupta individului cu Sistemul"},"content":{"rendered":"

\u00centre scriitorii promo\u0163iei 70, Mihai Sin este destul de bine cotat. Aprecierile cele mai generoase vin de la criticii aceluia\u015fi val. Nicolae Manolescu nu-l crediteaz\u0103 \u00een Istoria sa, nici mare, nici mic\u0103. Situarea lui \u00een peisajul prozei contemporane nu e dificil\u0103. Se v\u0103d \u015fi se \u015ftiu afinit\u0103\u0163ile prozei sale comportamentiste, cochet\u00e2nd la \u00eenceput cu procesul de anonimizare a personajului (Alexandru Papilian \u00ee\u015fi intitula semnificativ un volum de nuvele din 1978, F\u0103pturi ne\u00eensemnate). Nara\u0163iunile \u2013 \u015fi din prozele scurte, \u015fi din romanele anterioare anului 1989 \u2013 nu au complica\u0163ii. Realismul indicativ al \u00eenceputurilor e c\u00e2t mai pu\u0163in problematizant, dar ulterior devine interogativ \u015fi incisiv, chiar incomod. Temele (mediocritatea, e\u015fecul, apatia, singur\u0103tatea) sunt tratate cu gravitate \u015fi austeritate stilistic\u0103.
\nO judecat\u0103 de situare<\/strong>
\nLauren\u0163iu Ulici \u00eel a\u015faz\u0103 pe Mihai Sin \u00een elita restr\u00e2ns\u0103 a prozatorilor acestei promo\u0163ii, al\u0103turi de Gabriela Adame\u015fteanu, Mircea Ciobanu, Petru Popescu, Gheorghe Schwartz \u015fi Eugen Uricaru. Criteriul e unul axiologic, nu tematic sau naratologic. Cornel Moraru scrie \u00een Dic\u0163ionarul scriitorilor rom\u00e2ni cel mai generos portret \u015fi cel mai comprehensiv articol de dic\u0163ionar. Alex \u015etef\u0103nescu \u00eei apreciaz\u0103 proza dinainte de 1989 \u015fi consider\u0103 nereu\u015fit\u0103 tentativa de roman politic din Quo vadis, Domine? (I, 1993), declan\u015f\u00e2nd \u00een jurul prozatorului o atitudine negativ\u0103, care i-a produs o mare am\u0103r\u0103ciune, determin\u00e2ndu-l s\u0103 se retrag\u0103 din via\u0163a literar\u0103. Oricum, ca fost redactor al unei reviste de provincie, Vatra, Mihai Sin era o prezen\u0163\u0103 literar\u0103 discret\u0103. Director al Editurii Albatros \u00een anii 1990-1991, ata\u015fat cultural la Ambasada Rom\u00e2niei \u00een Israel \u00een 1992, liber profesionist o vreme, Mihai Sin devine din 1999 cadru didactic la Universitatea de Art\u0103 din T\u00e2rgu Mure\u015f, unde \u00een 2012 prime\u015fte titlul de profesor emerit.
\nC\u0103r\u0163ile sale au produs de fiecare dat\u0103 o reac\u0163ie favorabil\u0103 moderat\u0103, f\u0103r\u0103 a face v\u00e2lv\u0103. \u00cencadrabil la capitolul prozei vie\u0163ii cotidiene, Mihai Sin se afla, dup\u0103 p\u0103rerea mea, \u00een raport de bun\u0103 vecin\u0103tate cu Alexandru Papilian, Gabriela Adame\u015fteanu sau Radu Mare\u015f, dintre colegii s\u0103i de genera\u0163ie. Marian Popa nume\u015fte acest gen \u201eproz\u0103 de situa\u0163ii\u201c \u015fi-i pune al\u0103turi de Mihai Sin pe Horia P\u0103tra\u015fcu, Dumitru Matal\u0103, Radu \u0162uculescu \u015fi D. Kalmuski. Dintre subversivii constan\u0163i, prozatorul a st\u00e2rnit mereu interes, ating\u00e2nd nivelul maxim \u00een romanul Schimbarea la fa\u0163\u0103 (1985), supus unei interdic\u0163ii de la comentariile critice dup\u0103 un articol penalizator \u00een Sc\u00e2nteia. Atinsese punctul sensibil al dezv\u0103lurii unor aspecte negative ale societ\u0103\u0163ii socialiste, vicii importante legate de corup\u0163ie.
\nPolitica din umbr\u0103<\/strong>
\nSe produsese o radicalizare moral\u0103 a prozei lui Mihai Sin, obi\u015fnuit\u0103 p\u00e2n\u0103
\natunci cu sensuri mai voalate ale criticii sociale, pe fondul \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103rii, \u00eentr-un stil realist neutru, a vie\u0163ii cotidiene, a apatiei generale \u015fi a e\u015fecurilor individuale prinse \u00eentr-un context vinovat, indicat printr-o acuza\u0163ie indirect\u0103, tolerat\u0103 de cenzur\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t discursul critic nu era periculos de incisiv. Astfel \u00eenc\u00e2t 1989 \u00eel surprinsese pe prozator \u00eentr-un crescendo al atitudinii sale critice fa\u0163\u0103 de regimul comunist. Din punctul s\u0103u de vedere, deductibil cu claritate din romanul Quo vadis, Domine?, r\u0103sturnarea vechiului regim nu putea avea loc f\u0103r\u0103 acordul \u015fi participarea Securit\u0103\u0163ii. Revolu\u0163ia sau schimbarea au fost preg\u0103tite \u00een secret de partea mai emancipat\u0103 a Securit\u0103\u0163ii, constat\u00e2nd dezastrul puterii ceau\u015fiste \u015fi preconiz\u00e2nd patriotic ac\u0163iunea benefic\u0103. De la politizarea atenuat\u0103, aluziv\u0103, subversiv\u0103, scriitorul trecuse abrupt la politizarea direct\u0103, explicit\u0103, exploziv\u0103. Nu-i de mirare c\u0103 a produs reac\u0163iile pe care le-a produs. \u00cen Quo vadis, Domine? (roman completat destul de t\u00e2rziu, \u00een 1996, cu volumul al doilea), dezv\u0103luia puterea invizibil\u0103 din spatele puterii vizibile, Securitatea din spatele Partidului Comunist.
\nLupta cu Sistemul prime\u015fte o alt\u0103 consisten\u0163\u0103, schimb\u00e2nd registrul moral al atitudinii critice, specific prozei lui Mihai Sin de dinainte de 1989, \u00eentr-unul explicit politic. Consecin\u0163a e c\u0103 proza se ideologizeaz\u0103 peste limitele obi\u015fnuite ale unui discurs realist, prin excelen\u0163\u0103 metonimic, adic\u0103 preocupat s\u0103 preia din via\u0163a social\u0103 un e\u015fantion sau o felie semnificativ\u0103 ca mod de a tr\u0103i la un moment dat. Ce \u00eenseamn\u0103 modera\u0163ie ideologic\u0103 \u00een roman este greu de demonstrat, c\u00e2t\u0103 vreme n\u0103v\u0103lesc \u00een discu\u0163ie argumentele Tolstoi \u015fi Dostoievski. Dar poate c\u0103 discu\u0163ia nu trebuie complicat\u0103 at\u00e2t de mult. Se vede clar c\u0103 romanul lui Mihai Sin Quo vadis, Domine? este \u00een \u00eentregime o ecua\u0163ie ideologic\u0103 g\u00e2ndit\u0103 \u00een imagina\u0163ia scriitorului \u015fi tr\u0103it\u0103 cu insuficient\u0103 ardoare de personaje, ca op\u0163iuni ale propriilor existen\u0163e. Inginerul Dominic Vanga, arestat \u00een noiembrie 1988 dup\u0103 o tentativ\u0103 de trecere frauduloas\u0103 a frontierei \u015fi interogat de Securitate, accept\u0103 s\u0103 fac\u0103 parte din aceast\u0103 structur\u0103 de represiune care preg\u0103te\u015fte un nou regim politic. Perspectiva \u00eei sur\u00e2de, pentru c\u0103 \u00eei exploateaz\u0103 propria nemul\u0163umire. Se integreaz\u0103 \u00een aripa anticeau\u015fist\u0103 a Securit\u0103\u0163ii care dore\u015fte schimbarea pentru salvarea Rom\u00e2niei. Ideea e surprinz\u0103toare \u015fi pentru Dominic Vanga, \u015fi pentru cititorul postdecembrist, chiar revolt\u0103toare pentru acesta din urm\u0103. Protagonistul este plimbat prin re\u015fedin\u0163e secrete, cunoa\u015fte agen\u0163i, colonei \u015fi generali din structura ce se preg\u0103te\u015fte \u00een mare tain\u0103, particip\u0103 la discu\u0163ii de un orizont politic pe care nu l-ar fi b\u0103nuit \u00eentr-o asemenea conjunctur\u0103, este verificat \u015fi antrenat pentru marea ac\u0163iune, este obligat s\u0103-\u015fi reconsidere via\u0163a personal\u0103 \u00een func\u0163ie de noul proiect. Dominic Vanga, cu toate \u00eendoielile \u015fi precau\u0163iile sale, devine un personaj fabricat \u00een laboratorul Securit\u0103\u0163ii. Crede ce i se spune \u015fi anume c\u0103 trebuie s\u0103 spui deschis ce g\u00e2nde\u015fti \u015fi trebuie s\u0103 ac\u0163ionezi \u00een spiritul convingerilor tale. Iar g\u00e2ndurile \u015fi convingerile sale erau clar anticeau\u015fiste, dup\u0103 cum erau \u015fi ale fac\u0163iunii securiste care l-a cooptat. Revolu\u0163ia din decembrie 1989 este o pies\u0103 de teatru bine regizat\u0103 de Securitate. Dominic Vanga este \u00eens\u0103 decep\u0163ionat c\u0103 nu i s-a repartizat rolul care i s-ar fi cuvenit. Este derutat de intrigile care se \u0163es, ilustr\u00e2nd ideea c\u0103 \u00een Securitate exist\u0103 mai multe centre concurente de ini\u0163iativ\u0103. Ele fac victime, r\u0103sp\u00e2ndesc team\u0103 \u015fi confuzie printre actorii unei sau alteia dintre p\u0103r\u0163i. Simplific\u00e2nd mult detaliile, aceasta ar fi teza romanului. \u00cenc\u0103rc\u0103tura ideologic\u0103 e foarte mare, iar tezismul demonstra\u0163iei e inevitabil. Indiferent de felul cum \u00eel apreciem, bine sau mai pu\u0163in bine, Quo vadis, Domine? r\u0103m\u00e2ne unul dintre cele mai incitante romane ap\u0103rute la noi din 1990 \u00eencoace.
\nDiavolul \u00een politic\u0103<\/strong>
\nUltimul roman al lui Mihai Sin (chiar ultimul, pentru c\u0103 prozatorul a murit \u00een 6 mai 2014), publicat de Editura Nemira cu o scurt\u0103 explica\u0163ie a lui Valentin Nicolau (\u015fi el sf\u00e2r\u015fit surpriz\u0103tor la mijlocul lunii ianuarie 2015), Ispita izb\u0103virii, a ridicat miza fa\u0163\u0103 de Quo vadis, Domine?. Lupta cu Sistemul se amplific\u0103, se mondializeaz\u0103. Nu doar un regim politic e eronat, ci \u00eentregul mers al lumii. Diavolul st\u0103p\u00e2ne\u015fte, dezbin\u0103 \u015fi corupe. Maladia e profund\u0103 \u015fi, din c\u00e2te s-ar p\u0103rea, iremediabil\u0103. Marea Conspira\u0163ie lucreaz\u0103 diabolic, la fel de eficient, chiar dac\u0103 cu unelte diferite, \u00een Rom\u00e2nia \u015fi \u00een America. Cu o asemenea filosofie, Mihai Sin se apropie de viziunea lui Dan Stanca, desf\u0103\u015furat\u0103 metodic \u00een toate romanele sale.
\nRomanul Ispita izb\u0103virii (2014), prea patetic \u00eenc\u0103 din titlu, con\u0163ine, voit sau nu, un sens oximoronic: ispitirea e ini\u0163iativa diavolului, izb\u0103virea e misiunea cristic\u0103 a fiec\u0103rui cre\u015ftin. Din acest motiv, \u201eispita izb\u0103virii\u201c (sintagm\u0103 propus\u0103 de editor) nu e o formulare potrivit\u0103. Din punct de vedere narativ, e cel mai complicat dintre romanele lui Mihai Sin. Nara\u0163iunea nu e liniar\u0103. Alterneaz\u0103 dou\u0103 planuri, unul american, altul rom\u00e2nesc. Primul sfert al romanului (o sut\u0103 de pagini din cele 475) ne introduce cinematografic (o ma\u015fin\u0103 rul\u00e2nd pe autostrad\u0103) \u00een lumea american\u0103 a mai multor genera\u0163ii de rom\u00e2ni pleca\u0163i peste ocean. Vincen\u0163iu Tudan, aflat \u00een vizit\u0103 periodic\u0103 la copii, str\u0103bate Pennsylvania, \u00eempreun\u0103 cu fiica \u015fi ginerele s\u0103u, americaniza\u0163i de 15-16 ani, \u00een drum spre Pittsburgh, pentru a ajunge \u00een Glassport. Acolo se stabilise \u00eenainte de r\u0103zboi m\u0103tu\u015fa lui Vincen\u0163iu, Rozeta, c\u0103s\u0103torit\u0103 cu Sam (Samuil\u0103 Opri\u015f), mai t\u00e2n\u0103r\u0103 cu 18 ani dec\u00e2t el, dar \u00eentemeind o c\u0103s\u0103torie reu\u015fit\u0103 ca rela\u0163ie \u00eentre parteneri, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 copii. Cei trei vin s\u0103 pun\u0103 o floare la morm\u00e2ntul Rozetei \u015fi s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu George Corun, care i-a cunoscut pe Rozeta \u015fi Sam. N\u0103scut \u00een America din p\u0103rin\u0163i rom\u00e2ni emigra\u0163i cu mult\u0103 vreme \u00een urm\u0103 din zona F\u0103g\u0103ra\u015fului, George Corun, la 88 de ani, fost antrenor de baschet, e un fel de personaj legendar al comunit\u0103\u0163ii. El a vizitat Rom\u00e2nia o singur\u0103 dat\u0103, \u00een 1993. E foarte critic fa\u0163\u0103 de realit\u0103\u0163ile din America \u015fi idealizeaz\u0103 Rom\u00e2nia, \u00eentr-un mod care \u00eei intrig\u0103 pe cei mai tineri. El constat\u0103, vorbind cu vizitatorii s\u0103i, extinderea \u00een lume a \u201eR\u0103ului Absolut sau General\u201c (p. 79), c\u0103ruia nu-i po\u0163i cunoa\u015fte toate aspectele \u015fi toate secretele \u015fi c\u0103ruia nu i te po\u0163i opune, de\u015fi merit\u0103 s\u0103 lup\u0163i. \u00cempotriva \u201eR\u0103ului din Casa noastr\u0103 rom\u00e2neasc\u0103\u201c s-ar mai putea face c\u00e2te ceva, at\u00e2t c\u00e2t are cauze interne, dar \u00eempotriva R\u0103ului din America nu se mai poate face nimic, pentru c\u0103 e instaurat \u015fi extins iremediabil. Romanul e interesant prin lumea \u015fi moravurile dezv\u0103luite, ca \u015fi prin personajele bine conturate din memorie, din evoc\u0103rile nostalgice (\u00een primul r\u00e2nd George Corun \u015fi cuplul Rozeta-Sam). Din prezentul anilor 1990-2000 se plonjeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een trecutul anilor 1930, amestec\u00e2nd realit\u0103\u0163i rom\u00e2ne\u015fti \u015fi americane.
\nNebunul \u015fi Rebelul<\/strong>
\nPunctul de inflexiune al romanului, introduc\u00e2nd al doilea plan narativ, \u00eel constituie medita\u0163ia lui George Corun despre \u201eLumea de Dincolo\u201c, g\u00e2ndindu-se la moarte \u015fi la \u201ece-ar putea s\u0103 \u00eensemne Marele Secret\u201c (p. 101). Fiind imposibil de descifrat aceste sensuri, simte c\u0103 explorarea l-ar conduce \u00een \u201eapropierea Nebuniei\u201c, prilej de a introduce ca personaj concret \u201eNebunul satului\u201c. Artificiul se simte ca un viciu de construc\u0163ie a romanului. Dar conven\u0163ia poate fi acceptat\u0103. Secven\u0163a de tranzi\u0163ie (p. 99-122) intercaleaz\u0103 un episod pitoresc de fabula\u0163ie av\u00e2ndu-l ca protagonist pe Nebunul satului, un oarecare Ionic\u0103, transformat, paradoxal, \u00eentr-un \u00een\u0163elept la care vin cei afla\u0163i \u00een criz\u0103 sau care au nevoie de un sfat. Nebunul de la care o comunitate rural\u0103 debusolat\u0103 a\u015fteapt\u0103 solu\u0163ii pentru vie\u0163ile \u00eencurcate devine Vindec\u0103torul. E una dintre anomaliile lumii contemporane, al c\u0103rei suflu b\u0103nuie\u015fti c\u0103 ar putea veni dinspre proza lui Dumitru Radu Popescu. O nou\u0103 transla\u0163ie se petrece \u00een cursul narativ al romanului. De la Nebunul satului suntem trimi\u015fi la un Rebel generic, care se dovede\u015fte a fi un fost gazetar de prestigiu, divor\u0163at, nefrecventat de cei doi copii ai s\u0103i, \u00een imposibilitate de accepta viciile noii lumi postdecembriste, pentru c\u0103 lumea a apucat pe \u201eCalea Pierzaniei\u201c (p. 132), iar \u201eDiavolul \u00ee\u015fi face lucrarea neostenit, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi piard\u0103 vreodat\u0103 speran\u0163a \u00een c\u00e2\u015ftigarea de noi ucenici\u201c (p. 133).
\nRebelul f\u0103r\u0103 nume (p. 136), dup\u0103 George Corun perceput ca un \u201eales\u201c \u015fi dup\u0103 Nebunul satului, e al treilea personaj desemnat ca vehicul al unei concep\u0163ii despre lume \u00een roman. Fostul jurnalist a ajuns cer\u015fetor \u015fi boschetar la margine de Bucure\u015fti, ad\u0103postindu-se \u00een gurile de canal \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi prieten devotat un c\u00e2ine prip\u0103\u015fit pe l\u00e2ng\u0103 el, pe care \u00eel vor omor\u00ee \u0163iganii din r\u0103zbunare \u015fi din r\u0103utate, pricinuindu-i omului cea mai mare suferin\u0163\u0103 din via\u0163a sa de cer\u015fetor. Dac\u0103 e f\u0103r\u0103 nume, Rebelul nu e \u015fi f\u0103r\u0103 identitate. Are o poveste biografic\u0103 (pp. 136-165) \u015fi de\u0163ine la r\u00e2ndul lui, ca fost gazetar, alte pove\u015fti biografice. Epicul devine digresiv \u015fi pitoresc. Romanul deschide o nou\u0103 parantez\u0103 de c\u00e2teva zeci de pagini, cam o cincime din roman: jurnalistul introduce povestea unui director de fabric\u0103 \u015fi \u00eencurc\u0103turile lui amoroase, \u00een rivalitate cu alt director (pp. 165-241). Tonalitatea p\u0103r\u0163ii mediane a romanului lui Mihai Sin e de \u201erecviem pentru nebuni \u015fi bestii\u201c, ca \u00een romanul postdecembrist al lui Augustin Buzura. Lehamitea fostului gazetar justific\u0103 retragerea sa din lume. De aici \u00eencolo asist\u0103m la o alternan\u0163\u0103 de planuri, cu personajele cunoscute: alte detalii despre George Corun, dragostea lui t\u00e2rzie pentru M\u0103d\u0103lina Albotif, contractat\u0103 \u00een 1993 la singura lui vizit\u0103 \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi r\u0103mas\u0103 \u00een suspensie (pp. 241-265); Vincen\u0163iu \u015fi c\u0103l\u0103toriile lui onirice la Paris, cu accente de co\u015fmar (pp. 265-295); via\u0163a \u015fi opiniile gazetarului cer\u015fetor, dialoguri politice cu un patron de ABC, pierderea c\u00e2inelui \u00een rut (pp. 295-323); episod cu Ionic\u0103 Vindec\u0103torul, fostul Nebun, omor\u00e2t de alt Nebun (pp. 323-352); scurt intermezzo cu cei trei rom\u00e2ni americani, caza\u0163i la un hotel din lan\u0163ul Ibis (p. 352-354), abandona\u0163i de roman, \u00eentr-o stare de incertitudine; alte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ale gazetarului boschetar, g\u0103sirea c\u00e2inelui mort, reclama\u0163ia inutil\u0103 la poli\u0163ie, \u00eent\u00e2lnirea cu un necunoscut care \u00eei propune s\u0103 se mute la el (pp. 354-399); instantanee \u00een jurul lui George Corun \u015fi alte episoade cu b\u0103tr\u00e2ni \u00een preajma mor\u0163ii, George e ucis de un dement \u00een spital (pp. 399-457); gazetarul se mut\u0103 \u00een apartamentul binef\u0103c\u0103torului, unde va \u015fi muri, dup\u0103 ce va lucra o vreme la un misterios Proiect de ameliorare a lumii (pp. 457-475, finalul romanului). Structura alambicat\u0103 a nara\u0163iunii traduce \u00eentr-un fel complica\u0163iile imaginarului epic \u015fi, mai ales, ale viziunii vag filosofice.
\nPuterea Ocult\u0103<\/strong>
\nDup\u0103 cum se poate observa din acest rezumat, cele dou\u0103 planuri epice (american \u015fi rom\u00e2n) nu comunic\u0103 \u00eentre ele, dar \u00ee\u015fi r\u0103spund printr-un fel de rezonan\u0163e misterioase, func\u0163ion\u00e2nd ca dou\u0103 lumi paralele, suferind de acelea\u015fi anomalii profunde. Cea mai vizibil\u0103 e simetria dintre cele dou\u0103 crime: Vindec\u0103torul omor\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia de un Nebun \u015fi George Corun, alesul, omor\u00e2t \u00een America de un dement. Doi dintre raisonneurii romanului, cei care g\u00e2ndesc lumea \u015fi caut\u0103 remedii la R\u0103ul fundamental, sunt anihila\u0163i de for\u0163ele obscure ale lipsei de ra\u0163iune. A doua simetrie e \u015fi ea la \u00eendem\u00e2n\u0103. George Corun este purt\u0103torul unei ideologii pe care o vom re\u00eent\u00e2lni \u00een finalul romanului. Tema principal\u0103 a g\u00e2ndirii lui e c\u0103 \u201eindividul nu are absoluit nicio \u015fans\u0103 \u00een ciocnirea lui cu Sistemul\u201c (p. 440). Mesajul lui pentru rom\u00e2ni e c\u0103 schimbarea unui Sistem politic cu alt Sistem politic, de alt\u0103 natur\u0103, nu e o solu\u0163ie de izb\u0103vire pentru om. Noul Sistem e mai pervers, \u201emai greu de definit \u015fi de \u00een\u0163eles\u201c: \u201eIdeologia acestui Sistem e at\u00e2t de obscur\u0103 \u015fi ocult\u0103 \u00eenc\u00e2t pu\u0163ini o cunosc. Poate doar o m\u00e2n\u0103 de oameni… \u00cen orice caz, cred c\u0103 a\u0163i \u00eenceput s\u0103 v\u0103 convinge\u0163i c\u0103 nu \u00abdrepturile omului\u00bb, cu toate derivatele, cu \u00een\u0163elesurile \u015fi sub\u00een\u0163elesurile lor, reprezint\u0103 adev\u0103rata ideologie a Sistemului, s\u0103-i zicem vestic. R\u0103m\u00e2ne s\u0103 descifra\u0163i, at\u00e2t c\u00e2t ve\u0163i putea, care e ideologia adev\u0103rat\u0103. Cu c\u00e2t ve\u0163i \u00eenainta mai mult\u00a0 \u00een aceast\u0103 cunoa\u015ftere, cu at\u00e2t ve\u0163i putea s\u0103 v\u0103 ap\u0103ra\u0163i mai bine, \u00eempreun\u0103 cu un popor \u015fi o \u0163ar\u0103. Dar, s\u0103 \u015fti\u0163i, \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 vor cre\u015fte \u015fi riscurile\u201c (p. 440). Acesta e mesajul-cheie al lui George Corun (\u015fi al romanului) c\u0103tre rom\u00e2ni, transmis cu un fior alarmist, f\u0103r\u0103 a fi apocaliptic ca \u00een proza lui Dan Stanca.
\nIspita izb\u0103virii se confrunt\u0103 cu un nou tip de putere: Puterea Ocult\u0103 (R\u0103ul, tenebrele, Diavolul, Conspira\u0163ia), diferit de puterea politic\u0103 din Quo vadis, Domine?. Romanul se termin\u0103 \u00eentr-o nebuloas\u0103. Fostul gazetar, dob\u00e2ndind o nou\u0103 identitate, \u015fi gazda lui lucreaz\u0103 la un Proiect (cu majuscul\u0103 \u00een roman), a c\u0103rui \u201etem\u0103 central\u0103 ar fi aceea a Neputin\u0163ei individului \u00een fa\u0163a Sistemului\u201c (p. 459). Ei cred \u00eentr-o Autoritate divin\u0103 \u015fi sper\u0103 \u00eentr-o Justi\u0163ie divin\u0103, \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 lumea pentru a o \u00eendrepta, de\u015fi nimeni nu va fi probabil interesat de Proiectul lor \u015fi nici nu vor avea cum s\u0103-l fac\u0103 public (p. 465), astfel \u00eenc\u00e2t nu fac nicio isprav\u0103. Toate relele au o singur\u0103 explica\u0163ie: \u201eDac\u0103 toate astea \u00eel aveau \u00een spate pe Marele Manipulator, Diavolul, atunci \u00eensemna c\u0103 acesta fusese, de-a lungul secolelor \u015fi mileniilor, foarte eficient\u201c (p. 466). Un roman foarte complicat, o nara\u0163iune chiar sofisticat\u0103, realizat\u0103 cu un admirabil efort de crea\u0163ie, sf\u00e2r\u015fesc \u00eentr-o filosofie elementar\u0103, friz\u00e2nd banalitatea. Adev\u0103rul e c\u0103 romanul nu avea neap\u0103rat\u0103 nevoie de acest\u0103 ideologie explicit\u0103, care d\u0103uneaz\u0103 unei construc\u0163ii impun\u0103toare, submin\u00e2nd-o. Autorul supraliciteaz\u0103 miza romanului \u015fi \u00een aceasta const\u0103 falsul. Doi anonimi se retrag \u00een singur\u0103tate pentru a alc\u0103tui un Proiect de salvare a omenirii sau numai pentru a lansa un avertisment. Proiectul dep\u0103\u015fe\u015fte posibilit\u0103\u0163ile lor intelectuale, iar neputin\u0163a lor sau e\u015fecul \u00eemping Proiectul, Marele Proiect, \u00een derizoriu, f\u0103r\u0103 ca prozatorul s\u0103 fi dorit acest lucru.
\nProblema principal\u0103 pentru cititor e dac\u0103 modul de construc\u0163ie (simetriile ideologice dintre planul american \u015fi planul rom\u00e2nesc ale nara\u0163iunii) are (au) un rol demonstrativ. Dac\u0103 el ar fi imediat vizibil, ar fi p\u0103gubos pentru roman. A\u015fa cum l-am explicat e transparent \u015fi tezist. Poate c\u0103, totu\u015fi, pentru un alt cititor nu este at\u00e2t de vizibil, cel pu\u0163in la prima vedere. \u00cens\u0103 o convergen\u0163\u0103 a ideilor spre o concluzie r\u0103spicat\u0103 se poate urm\u0103ri, \u00een sensul c\u0103 Lumea este din ce \u00een ce mai clar st\u0103p\u00e2nit\u0103 de Diavol \u015fi nimeni nu face nimic pentru izb\u0103virea ei. Discu\u0163ia e greu de tran\u015fat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu rolul ideologiei \u00een roman, dep\u0103\u015fe\u015fte o evaluare strict estetic\u0103, dar c\u0103r\u0163ile lui Mihai Sin merit\u0103 citite pentru unda de nelini\u015fte pe care o difuzeaz\u0103 \u00eentr-o lume care g\u00e2nde\u015fte din ce \u00een ce mai pu\u0163in la binele ei \u015fi la r\u0103ul care o macin\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centre scriitorii promo\u0163iei 70, Mihai Sin este destul de bine cotat. Aprecierile cele mai generoase vin de la criticii aceluia\u015fi val. Nicolae Manolescu nu-l crediteaz\u0103 \u00een Istoria sa, nici mare, nici mic\u0103. Situarea lui \u00een peisajul prozei contemporane nu e dificil\u0103. Se v\u0103d \u015fi se \u015ftiu afinit\u0103\u0163ile prozei sale comportamentiste, cochet\u00e2nd la \u00eenceput cu procesul… Cite\u0219te mai mult »Mihai Sin sau lupta individului cu Sistemul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13404,13405],"class_list":["post-22282","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mihai-sin","tag-scriitorii-promotiei-70"],"views":2169,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22282","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22282"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22282\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22282"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22282"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22282"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}