Respectul tardiv, dar autentic nutrit de Andre Agassi pentru scoala nu a fost un simplu foc de paie, asa cum adesea se \u00eent\u00e2mpla \u00een cazul vedetelor din lumea mondena sau din cea a sportului. \u00cen r\u00e2ndul superficialilor eroi ai universului amintit, p\u00e2na si un gest caritabil ori o hotar\u00e2re civica au ceva din suparatoarea ipocrizie a unui ritual impus de masa fanilor. \u201eDivinii\u201c sav\u00e2rsesc un gest, fac o alegere sau agreeaza o actiune pentru ca asa cere protocolul secret inclus \u00een statutul vedetei.
\n\u00cen cazul atletului din desert, lucrurile au luat o \u00eentorsatura extrem de serioasa, semn ca renuntarea la studii, petrecuta la frageda v\u00e2rsta de paisprezece ani, a fost un gest nechibzuit si suicidar, chiar daca la vremea respectiva aceasta parea singura solutie pentru a putea supravietui ca personalitate \u00een fata autoritatii paterne, dar si instrumentul efectiv de a realiza performanta tenisistica. Paradoxal, Agassi trebuia sa se desprinda de presiunea pe care o exercita taica-sau asupra lui, caci acesta, desi aflat la sute de kilometri, \u00een Nevada, continua sa fie prezent insidios prin prelungirea sa simbolica, antrenorul Nick Bolletieri, boss-ul Academiei cu acelasi nume din Florida; pe de alta parte, pentru a se elibera de aceasta apasare, pustiul era nevoit sa \u00eemplineasca imperativul patern \u2013 cel de a deveni campion la tenis. Un fel de \u201ecu moartea pre moarte calc\u00e2nd\u201c, formula \u00een care cuv\u00e2ntul \u201emoarte\u201c trebuie \u00eenlocuit cu \u201etenis\u201c…
\nCa sa traiesti trebuie sa \u00eenveti sa mori putin, or Andre a crezut ca renunt\u00e2nd la scoala, va scapa de castrarea permanenta pe care profesorii (adica tatii, adica autoritatea) i-o administrau cu \u201esadism\u201c, suferinta ce-l \u00eempiedica sa se dedice, masochist, unicei activitati la care se pricepea cu-adevarat: jocul de tenis.
\nLa maturitate, Agassi a \u00eenteles dureros, pe propria-i piele, c\u00e2t de trist este sa fii ignorant, sa fii vaduvit de cunostinte, de repere intelectuale. De aceea, \u00eempreuna cu bunul sau prieten din copilarie, Perry, ajuns jurist eminent si bun manager, el a decis sa investeasca \u00een copii, respectiv \u00eentr-o scoala care sa se adreseze micutilor din familiile defavorizate ale Las Vegas-ului \u2013 dar nu numai. Ideea era una complexa: gradinita, scoala generala, \u00een doi ani colegiu, iar apoi dupa alti doi ani, liceu. Totul avea sa \u00eenceapa cu o cifra de scolarizare de numai doua sute de copii. Si ca orice proiect umanitar, \u00eenca de la origine obstacolele au fost majore. Inclusiv cele de ordin legislativ. Media federala indica un aport de 8600 de dolari investiti de stat pentru educatia scolara a unui copil. \u00cen Nevada, acest cuantum atingea abia 6800 de dolari. Andre si Agassi au promis sa ridice baremul. De unde bani? Din economiile tenismanului, \u00eensa nu exclusiv.
\n\u201eGratie unui amestec \u00eentre finantarea de stat si donatiile private, vom investi enorm pentru pusti si vom dovedi ca si \u00een cazul educatiei, ca \u00een oricare alt domeniu, calitatea este proportionala cu investitia. Si mai dorim sa-i tinem pe copii c\u00e2t mai mult timp la scoala \u2013 opt ore pe zi \u00een loc de sase, cum se obisnuieste \u00een Nevada. Daca am \u00eenvatat ceva \u00een viata, atunci am \u00eenvatat ca antrenamentul conduce la succes. De altfel, vom insista ca parintii sa investeasca si ei \u00een scoala. Cel putin un parinte din doi \u00een cazul fiecarui elev va trebui sa dedice macar douaspreze ore pe luna ca ajutor voluntar \u00een sala de clasa sau pentru a supraveghea activitatile extra-scolare. Telul nostru este sa-i determinam pe parinti sa se perceapa ca niste co-actionari implicati \u00een educatia copiilor lor. Nazuim sa-i facem sa se simta pe deplin implicati si responsabili, \u00eentovarasindu-si astfel copiii p\u00e2na pe pragul universitatii. Adeseori, c\u00e2nd mi se \u00eent\u00e2mpla sa fiu trist sau slabit, dau o raita prin cartier ca sa privesc cum scoala capata forma. Dintre toate contradictiile mele, aceasta este cea mai surprinzatoare si amuzanta: anume, ca un pusti care a detestat at\u00e2t de mult scoala sa devina un adult inspirat si stimulat de construirea propriului stabiliment scolar\u201c (op. cit., ed. fr., pp. 436-437).
\nDupa c\u00e2tiva ani, realitatea este \u00eenca si mai promitatoare dec\u00e2t visul. Agassi a colaborat cu mari arhitecti, precum Mike Del Gatto si Rob Gurdison, care s-au implicat trup si suflet \u00een finalizarea proiectului. Cei doi urbanisti au petrecut luni la r\u00e2nd \u00een cartierul din Vegas unde trebuia construit complexul, fara a mai vorbi despre zecile de cladiri scolare pe care le-au trecut \u00een revista peste tot, merg\u00e2nd \u00een cele mai \u00eendepartate colturi ale Americii. Cei doi au avut ideea ca p\u00e2na si zidurile cladirilor sa spuna ceva. Asa ca pe peretii acestora troneaza \u00een prezent imense fotografii ale unor personalitati exemplare ca Martin Luther King, Mahatma Ghani, Nelson Mandela, iar citate din vorbele de duh ale acestora sunt pictate pe placi din sticla. Pentru ca majoritatea elevilor sunt de origine afro-americana, Andre a avut ideea ca arhitectii sa conceapa conturul constelatiei Marii Ursoaice din caramizi de sticla inserate \u00een perete \u2013 se stie, sclavii negrii adusi pe corabie \u00een Statele Unite se rugau la steaua polara pentru a-i calauzi pe drumul spre libertate…
\n\u00centreg complexul educativ masoara 7920 de metri patrati, adapostind cinci sute de elevi, pe lista de asteptare figur\u00e2nd alti opt sute. Campusul a costat 40 de milioane de dolari, av\u00e2nd o dotare extrem de bogata si de bine g\u00e2ndita. Exista un studio de productie tv high-tech, o sala cu zeci de computere aliniate la perete si av\u00e2nd \u00een spate o imensa canapea alba, o sala de sport spatioasa, mai bine dotata cu aparatura de specialitate dec\u00e2t cele mai sofisticate cluburi sportive din Las Vegas, un amfiteatru \u00eencapator si corpuri sanitare la fel de curate ca si cele din hotelurile-cazinou de cinci stele. Nimeni nu distruge nimic, nu exista nici un grafitti obraznic, nici un geam nu a fost spart vreme de opt ani, de c\u00e2nd scoala Agassi s-a deschis, desi mare lucru \u00een cartier nu s-a schimbat. Andre \u00eesi aminteste ca pe vremea c\u00e2nd vizita santierul a asistat la un schimb de focuri \u00een plina strada. Astazi, cu totii, copii, parinti si profesori, respecta acest sanctuar al educatiei si formarii.
\nInitiatorul acestui extraordinar proiect \u00eesi descrie dupa cum urmeaza ctitoria: \u201ePretutindeni unde \u00eeti arunci privirea, gasesti tuse discrete, detalii subtile care fac ca aceasta scoala sa fie ceva diferit, care semnaleaza ca acest loc a fost conceput ca sa tinda spre excelenta, de la \u00eenceput si p\u00e2na la sf\u00eersit. Pe geamul ferestrei care da \u00een strada este gravata deviza oficiala a scolii: S\u00c3 AI CREDINT\u00c3. Fiecare sala de clasa este scaldata \u00eentr-o bl\u00e2nda lumina naturala. Indirecta si australa, ea patrunde prin lucarne si este apoi reflectata de filtre de \u00eenalta frecventa pentru a se transforma \u00eentr-o lumina difuza, ideala pentru citit si concentrare. Profesorii nu au nevoie sa se foloseasca de \u00eentrerupator, ceea ce nu doar ca realizeaza o economie de energie si bani, dar are darul si de a pre\u00eent\u00e2mpina durerea de cap a unor elevi; \u00eemi amintesc prea bine impresia dezagreabila pe care mi-o lasa la Bradenton Academy lumina nesanatoasa a vesnicelor neoane\u201c (op. cit., p. 490).
\nIar Agassi se m\u00e2ndreste cu faptul ca lui \u00eei apartine ideea de a posta un pian Steinway \u00een sala comuna liceului si colegiului. C\u00e2nd l-au vazut prima oara, copiii s-au apropiat curiosi, sa vada cine c\u00e2nta. Era chiar Andre, care interpreta, cu adresa, \u201eLean on Me\u201c. Cei mai multi dintre pusti habar n-aveau cine era \u201epianistul\u201c… Tot asa, el \u00eenca viseaza ca aceasta \u201ecatedrala a unei pasiuni ratate\u201c (si regasite) sa devina imuna la rutina si sa se dezvolte ca un spatiu generos cu neprevazutul, \u00een care spontaneitatea sa fie norma si nu accidentul. Agassi nu exclude deloc ca \u00eentr-o buna zi presedintele Clinton sa predea un curs de istorie, Shaquille O’Neal sa-l \u00eenlocuiasca, macar pentru o ora, pe dascalul de sport, Lance Armstrong sa se grabeasca spre sala de gimnastica, iar Elton John sa-si aranjeze sacoul \u00eenainte de a intra \u00eentr-o clasa. (Celebrul chitarist Carlos Santana deja a c\u00e2ntat acolo la deschiderea unui an scolar.) Sau ce-ati zice ca meciul de deschidere al noului sezon de baschet al NBA sa se desfasoare \u00een sala Agassi Preparatory Academy, \u00een care sa evolueze eroii All Stars? Visuri, visuri, visuri. Da, dar cine nu viseaza nu biruieste, iar la \u00eenceput ce oare a fost scoala lui Andre daca nu un castel din carti de joc ale carui componente fusesera pierdute la v\u00e2rsta de paisprezece ani? Viata pustiului din Las Vegas nu a fost nici ea altceva dec\u00e2t povestea unei rataciri si a unei regasiri…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Respectul tardiv, dar autentic nutrit de Andre Agassi pentru scoala nu a fost un simplu foc de paie, asa cum adesea se \u00eent\u00e2mpla \u00een cazul vedetelor din lumea mondena sau din cea a sportului. \u00cen r\u00e2ndul superficialilor eroi ai universului amintit, p\u00e2na si un gest caritabil ori o hotar\u00e2re civica au ceva din suparatoarea ipocrizie… Cite\u0219te mai mult »Agassi. O autobiografie (8)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[863,1470],"class_list":["post-2228","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-andre-agassi","tag-autobiografie"],"views":2305,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2228","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2228"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2228\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2228"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2228"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2228"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}