Cum am fost pe Facebook \u00een timpul zilelor de teroare din Fran\u0163a, am observat \u015fi eu, ca mai to\u0163i prietenii mei, cum post\u0103rile pe care le primeam luau atitudini, share-uiau linkuri sau comentau indignate evenimentele \u00een desf\u0103\u015furare. Nu cred ca am sim\u0163it nevoia s\u0103 adaug ceva la proliferarea de mesaje, dar am fost surprins s\u0103 v\u0103d nevoia de luare de atitudine. De la prieteni care \u00ee\u015fi puneau \u201eEu sunt Charlie\u201c pe pagina principal\u0103 la cei care anun\u0163au c\u0103 nu sunt Charlie, la cei care \u00ee\u015fi spuneau c\u0103 sunt Ahmed, p\u00e2n\u0103 la cei care foloseau ironic eu sunt X (adica un porn star celebru) sau eu sunt v\u00e2nz\u0103torul de kebab din Dristor. Desigur, inten\u0163iile \u015fi r\u0103zboiale post\u0103rilor sunt diferite, dar ce e important aici este nevoia de a lua o pozi\u0163ie, a afirma, a enun\u0163a o anumit\u0103 opinie care trebuie \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 cu ceilal\u0163i. Chiar \u015fi gestul ironic de a-\u0163i enun\u0163a solidaritatea cu v\u00e2nz\u0103torul de kebab e, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o reac\u0163ie deja definit\u0103 de un spa\u0163iu, de un anumit c\u00e2mp al posibilit\u0103\u0163ilor emo\u0163ionale de exprimare.
\nBine, pute\u0163i s\u0103 \u00eemi spune\u0163i c\u0103 \u00een fond \u201eEu sunt Charlie\u201c este o reac\u0163ie normal\u0103. Lumea a v\u0103zut terifiat\u0103 cum un poli\u0163ist a fost executat f\u0103r\u0103 mil\u0103. Pentru a ie\u015fi din teroare trebuie s\u0103 \u00eencerci s\u0103 ac\u0163ionezi, s\u0103 te produci pe tine ca subiect mai pu\u0163in \u00eengrozit \u00een fa\u0163a evenimentelor. Dintr-o trauma colectiv\u0103, tr\u0103it\u0103 la televizor, se poate ie\u015fi prin solidaritate, prin ie\u015fitul \u00een strad\u0103 ca act existen\u0163ial. Iar declara\u0163iile prin care cei de la Charlie Hebdo s-au transformat \u00een martiri \u015fi eroi na\u0163ionali sunt un mod de a \u00eencerca s\u0103 controlezi frica, \u015fi sunt poate acte-\u00een-oglind\u0103 cu dorin\u0163a uciga\u015filor de a deveni martiri pentru o alt\u0103 cauz\u0103.
\nAcum, nu vreau s\u0103 spun doar c\u0103 \u201eEu sunt Charlie\u201c este o ap\u0103rare, un r\u0103spuns la frica fa\u0163\u0103 de necunoscut \u015fi moarte. Ce vreau s\u0103 spun este c\u0103 \u201eeu sunt Charlie\u201c a devenit un brand, ca Zara, Real Madrid sau ca Obama, un mod de a produce o structur\u00e3 afectiv\u0103 ata\u015fat\u0103 capitalismului. El reprezint\u0103 un simptom al unei transform\u0103ri mai generale legate de modul \u00een care devenim subiec\u0163i.
\nL\u0103sa\u0163i-m\u0103 s\u0103 dezvolt pe scurt ce vreau s\u0103 spun. Astazi capitalismul nu mai func\u0163ioneaz\u0103 \u00een principal cu ajutorul muncitorilor din fabric\u0103, a\u015fa cum ne-a ar\u0103tat Marx. \u00cen capitalismul nou noi suntem cei care producem, prin Facebook \u015fi alte mijloace de comunicare, un anumit subiect care munce\u015fte cu post\u0103rile, cu fricile \u015fi cu timpul at\u00e2rnat de calculator. Munca noastr\u0103 nu mai trebuie s\u0103 fie cea a cre\u0103rii de pantofi, c\u00e2t a cre\u0103rii de afecte, de solidarit\u0103\u0163i, de indignare, \u015fi a unei pove\u015fti coerente legate de o tragedie. \u201eEu sunt Charlie\u201c sau \u201eEu sunt Ahmed\u201c sunt moduri de a produce o rela\u0163ie fa\u0163\u0103 de sine. Sunt un ap\u0103r\u0103tor al valorilor europene ori, dimpotriv\u0103, sunt un critic inteligent al acestei pove\u015fti. Dar produc\u0163ia de acest tip, fie ea critic\u0103, deta\u015fat\u0103 sau pur \u015fi simplu repetitiv\u0103, este deja circumscris\u0103 unui eveniment \u015fi reac\u0163iilor emo\u0163ionale ata\u015fate. Muncitorii afectivi nu sunt aici doar consumatori de evenimente, c\u00e2t ei devin creatori de sloganuri, de marf\u0103 comunicativ\u0103, pe care o produc \u00een modul \u00een care \u00ee\u015fi arat\u0103 ata\u015famentul fa\u0163\u0103 de echipa favorit\u0103 sau de pantoful purtat pe strad\u0103.
\nMuncitorul nou, din fabrica neoliberal\u0103, trebuie s\u0103 fie implicat \u015fi produc\u0103tor afectiv de marf\u0103. \u00cen fa\u0163a calculatorului el este singurul responsabil pentru produsul lui. Are autonomie \u015fi este liber s\u0103 posteze sau nu. Ce era \u00eenainte, \u00een fabric\u0103, supraveghetorul procesului de produc\u0163ie s-a transformat ast\u0103zi \u00eentr-un facilitator. De pild\u0103, Facebook \u00ee\u0163i faciliteaz\u0103 comunicarea ori televiziunea \u00ee\u0163i faciliteaz\u0103 schimbul de informa\u0163ie. Suntem \u00eenconjura\u0163i de facilitatori benigni care c\u00e2\u015ftig\u0103 de pe urma serviciilor produse. Dar facilitatorii codific\u0103 produsele aruncate pe pia\u0163\u0103, le fac s\u0103 corespund\u0103 cu anumite imperative legate de comunicare. Post\u0103rile lungi de pe Facebook sunt de multe ori ignorate, iar informa\u0163ia la televizor trebuie ata\u015fat\u0103 unui format de comunicare. Muncitorii afectivi \u015fi clasa care apropriaz\u0103 plusvaloarea emo\u0163ional\u0103 \u2013 adic\u0103 strig\u0103tul de indignare ori chemarea la lupt\u0103 \u2014 sunt dou\u0103 structuri diferite ale capitalismului de ast\u0103zi.
\nCe trebuie observat aici este c\u0103 reac\u0163iile la \u201eEu sunt Charlie\u201c au structura normativ\u0103 a muncii \u00een lumea capitalist\u0103 de ast\u0103zi. Ele pot fi enun\u0163ate oric\u00e2nd \u00een intervalul de 24 de ore, pentru c\u0103 timpul de lucru nu mai este normat dup\u0103 ritmul celor 8 ore de serviciu ori fabric\u0103. Timpul liber \u015fi-a pierdut din calitatea de liber, ori, mai bine spus, a fi liber \u00eenseamn\u0103 s\u0103 reac\u0163ionezi acum la ce s-a \u00eent\u00eemplat \u00een Fran\u0163a. Ca munca de lung\u0103 durat\u0103 care devine din ce \u00een ce mai redus\u0103, a spune ce g\u00e2nde\u015fti legat de Charlie este o munc\u0103 part-time, dar un part-time care a \u00eenghi\u0163it ce era p\u00e2n\u0103 acum a full-time job. Ca orice muncitor de part-time, speran\u0163a celui care lucreaz\u0103 \u00eentr-un schimb scurt este s\u0103 produc\u0103 ceva, o reac\u0163ie, o idee care s\u0103 \u00eel fac\u0103 faimos, care s\u0103 fie share-uit\u0103, ori expus\u0103 la televizor. Dorin\u0163a de celebritate, de a fi expus, e un secret bine p\u0103strat chiar \u015fi pentru cei mai timizi ori mai critici care \u00ee\u015fi neag\u0103 narcisismul.
\nReac\u0163ia la evenimentele din Fran\u0163a trebuie, de asemenea, s\u0103 fie parte a muncii de \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ire a personalit\u0103\u0163ilor noastre. Conservatorii \u00ee\u015fi declam\u0103 oroarea fa\u0163\u0103 de tragedie \u015fi sunt deja mai buni. Femini\u015ftii ne spun cum femeile lipsesc de la manifest\u0103rile de solidaritate \u015fi ne arat\u0103 cum putem deveni mai educa\u0163i, mai emancipa\u0163i, \u00een proiectul de autoperfec\u0163ionare de gen. Marxi\u015ftii \u015fi postcolonialii ne arat\u0103 cum putem s\u0103 fim mai buni dac\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 ne focaliz\u0103m pe alte tragedii, care exprim\u0103 mai real structura dominant\u0103 a capitalului.
\nCe se pierde mai \u00eent\u00e2i \u00een cursurile de autoperfec\u0163ionare de pe Facebook este c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne d\u0103m seama, am \u00eenceput s\u0103 pl\u0103tim pentru ceea ce era deja tradi\u0163ional considerat un loc de munc\u0103. De pild\u0103, din nou, muncitorii din fabricile secolului XIX nu pl\u0103teau din buzunar pentru locul de munc\u0103. \u00cen schimb, \u00een noua lumea nou-liberal\u0103, \u00een fa\u0163a calculatorului pl\u0103te\u015fti chiria pentru apartament \u015fi pentru wi fi. Dac\u0103 te duci cu calculatorul la cafeneaua din col\u0163 pl\u0103te\u015fti de asemenea pentru locul de munc\u0103, de unde vei produce indign\u0103rile \u015fi solidaritatea de pe Facebook. Condi\u0163ia casnicei, care a fost aspru criticat\u0103 de feminism, a devenit o condi\u0163ie generalizat\u0103, \u00een sensul c\u0103 ast\u0103zi trebuie pl\u0103tit\u0103 chiria pentru o munc\u0103 neplatit\u0103. Munca afectiv\u0103 de ast\u0103zi este l\u0103sat\u0103 f\u0103r\u0103 plat\u0103, pentru c\u0103 este luat\u0103 de la sine ca fiind normal\u0103, ori f\u0103cut\u0103 din pl\u0103cere. Sharuim pe Facebook ast\u0103zi a\u015fa cum femeile sp\u0103lau scutece pe vremuri, de pl\u0103cere.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, ce se pierde \u00een reac\u0163iile generale de pe Facebook este c\u0103 reac\u0163iile \u00een cor la \u201eEu sunt Charlie\u201c produc lumea nou\u0103, care va veni, a capitalului nou. Conservatorii, marxi\u015ftii, liberalii \u015fi al\u0163ii, de\u015fi au pozi\u0163ii politice diferite, \u00een produc\u0163ia lor de pe Facebook anticipeaz\u0103 o transformare mai general\u0103 a lumii noastre. Munca pl\u0103tit\u0103 va deveni din ce \u00een ce mai redus\u0103. Asta nu se datoreaz\u0103 unor indivizi r\u0103i care se afl\u0103 pe Wall Street sau \u00een Palatul Parlamentului, c\u00e2t structurilor sociale \u015fi economice mai largi care ne fac s\u0103 scriem indigna\u0163i pe Facebook. Munca pl\u0103tit\u0103, cum spune filosoful italian Paolo Virno, nu mai este un fir ro\u015fu al biografiei noastre, c\u00e2t un episod. Plusvaloarea va fi extras\u0103 cu bucurie din modul \u00een care vom munci voio\u015fi pun\u00e2nd la lucru ce ne sup\u0103r\u0103, ce ne face ferici\u0163i, ce ne \u00eentristeaz\u0103. Sf\u00e2r\u015fitul unei societ\u0103\u0163i a muncii nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu vom munci mai cu spor sau cu mai mult\u0103 \u00eend\u00e2rjire. Sf\u00e2r\u015fitul muncii pl\u0103tite va \u00eensemna c\u0103 vom munci cu pl\u0103cere, pentru c\u0103 munca nu va mai fi remunerat\u0103 ca salariu. Cu alte cuvinte, casnicele ridiculizate pentru lipsa lor de voin\u0163\u0103 suntem ast\u0103zi noi, cei care ne \u00eend\u00e2rjim \u00een jurul post\u0103rilor \u015fi blogurilor care ne indigneaz\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cum am fost pe Facebook \u00een timpul zilelor de teroare din Fran\u0163a, am observat \u015fi eu, ca mai to\u0163i prietenii mei, cum post\u0103rile pe care le primeam luau atitudini, share-uiau linkuri sau comentau indignate evenimentele \u00een desf\u0103\u015furare. Nu cred ca am sim\u0163it nevoia s\u0103 adaug ceva la proliferarea de mesaje, dar am fost surprins s\u0103… Cite\u0219te mai mult »De ce salariile vor disp\u0103rea \u00een cur\u00e2nd \u00een neocapitalism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[13385,13386,13389,13384,13388,13387,13383,731,9298],"class_list":["post-22267","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-consumatori-de-evenimente","tag-creatori-de-sloganuri","tag-muncitor-de-part-time","tag-muncitorii-afectivi","tag-muncitorul-din-fabrica-neoliberala","tag-muncitorul-nou","tag-nevoia-de-a-lua-atitudine","tag-solidaritate","tag-timpul-liber"],"views":1638,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22267","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22267"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22267\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22267"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22267"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22267"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}