{"id":2224,"date":"2010-04-08T10:51:33","date_gmt":"2010-04-08T08:51:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2224"},"modified":"2010-04-08T10:52:53","modified_gmt":"2010-04-08T08:52:53","slug":"claudio-magris-departe-de-ce","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/claudio-magris-departe-de-ce\/","title":{"rendered":"Claudio MAGRIS: Departe de ce?"},"content":{"rendered":"

Cum in 2009 se implineau 70 ani de la moartea scriitorului austriac Joseph Roth (nascut in 1894), editura Seuil a avut ideea de a publica versiunea franceza a studiului pe care Claudio Magris l-a dedicat operei rothiene ce poarta un titlu imprumutat de la o gluma evreiasca : Doi oameni, incarcati cu valize, se int\u00e2lnesc pe peronul garii. \u201e\u2013Unde te duci?\u201c intreaba primul. \u201e\u2013 In Argentina\u201c, raspunde al doilea. \u201e\u2013Ah, pleci departe…\u201c \u2013 \u201eDeparte de ce?\u201c<\/strong><\/em>
\nCartea poarta si un subtitlu (pe coperta interioara) \u2013 \u201eJoseph Roth si traditia evreiasca orientala\u201c \u2013 explicit si ambitios totodata. Lectura eseului ne convinge intr-adevar\u00a0 foarte cur\u00e2nd ca specialistul in literatura mittel-europeana care este Claudio Magris ne-a invitat la o ampla si profunda analiza a scrierilor lui Joseph Roth. Ba mai mult, dupa cum vom vedea, la un studiu de literatura comparata, intr-at\u00e2t de intinsa este aria cercetarii lui Magris.
\nJoseph Roth se va simti mereu departe fata de ceva, fata de acel shtetl natal de la Brody, din Galitia, in care s-a nascut, tinut situat in partea extrem orientala a Imperiului Habsburgic, pentru acesta din urma nutrind o surprinzatoare nostalgie. Absenta, se stie, este productiva; caci tocmai in aceasta durere, in acest dolor ce a dat inconfundabilul dor rom\u00e2nesc isi are sorgintea creatia lui Joseph Roth. Scriitorul vine si povesteste la sf\u00e2rsit, dupa ce totul s-a terminat (cum scrie Magris in fragmentul pe care-l redam mai jos in traducere).
\nEmpatia lui Magris fata de autorul studiat, nu-l impinge la o analiza subiectiva,\u00a0 altfel spus denaturata, cum am fi tentati sa credem. Joseph Roth este inteles, dar nu acceptat orbeste. Astfel, disecat si in planul creatiei dar si in cel individual uman, Roth ni se dezvaluie in straturi succesive, c\u00e2nd socialist protestatar, c\u00e2nd monarhist nostalgic, cu faze intermediare ce-si au importanta lor. Intr-un sens obiectiv critic, Magris lanseaza chiar termenul de mitomanie pe care primul l-a folosit David Bronsen vorbind de J. Roth si subliniaza faptul ca majoritatea criticilor care s-au aplecat asupra evolutiei scriitorului austriac au incercat de exemplu sa eludeze rapid \u201eanagajamentul socialist\u201c. Ar fi interesant de observat aici ca atitudinea lui Roth cel din tinerete aminteste de revoltatul nostru Camil (Petrescu): toti protagonistii din primele romane ale lui Roth, ne spune Magris, sunt striviti de mecanismul societatii burgheze occidentale pentru ca isi dau seama de \u201efalsitatea si instrumentalizarea represiva a suprastructurilor ideologice si a drapelelor\u201c. Paralelismul ne-a fost sugerat\u00a0 at\u00e2t de angajarea voluntara a autorului rom\u00e2n in Primul Razboi si de reactiile sale ulterioare, pe care le-a lasat sa explodeze in presa timpului c\u00e2t si in opera romanesca sau in poezie, dupa cum este cunoscut cititorului rom\u00e2n. Publicarea articolelor scrise de Roth in tinerete confirma aceasta supozitie. O alta analogie ar fi importanta experientei traite: \u201eTrecutul \u2013 nu neaparat o epoca precisa, trecutul in sine \u2013 ii ofera lui Roth garantia si siguranta faptului cunoscut, ss. n.t, a evenimentului care s-a produs si care poate fi povestit\u201c, scrie Magris, adaug\u00e2nd ca singura experienta ce ar avea sens, pentru Roth, \u201enu este cea din act, ci aceea care a fost deja traita, experimentata, deci consolidata\u201c (p. 141-142).
\nMai general, evolutia g\u00e2ndirii politice a lui Roth tradeaza, in ciuda contradictiilor aparente, o anume coerenta interna, mai observa Magris, a carei evolutie formala se manifesta in trecerea de la roman deschis la romanul clasic, traditional (p. 50). Unul dintre capitolele eseului \u2013 al treilea \u2013 se intituleaza chiar \u201eRomanul politic: Natura lapsa si imperium\u201c. Cartea este alcatuita din patru (foarte) mari capitole, primul, sub semnul \u201efugii din shtetl\u201c, al doilea se focalizeaza pe ideile de mistificare si distantare, asupra bildungsroman-ului si poarta un titlu surprinzator \u201eLumea tatilor si posibilitatea epicului\u201c, iar ultimul capitol se intituleaza \u201eAnalele disparute\u201c si abordeaza faza ultima a creatiei rothiene. Foarte interesante sunt apropierile de alti mari europeni, scriitori evrei sau nu. Kafka, Musil, Ernst Block, Stefan Zweig, Issac B. Singer. O sectiune din capitolul patru, in care Magris diseca mecanismul epicului si ipostazele personajului Golubtschik, din romanul \u201eAsasinul nostru\u201c,\u00a0 il plaseaza pe Roth \u201eIntre Dostoievski si Conrad\u201c (p. 349). Un adevarat filon de aur pentru cercetatorul literar, daca ne-am plasa fie si numai din perspectiva comparatista.
\nTot ca pe o calitate a eseului si, in genere, a abordarii specifice\u00a0 lui Magris, ar trebui mentionata\u00a0 onestitatea cu care-si citeaza confratii si modestia cu care se inscrie pe linia lor de abordare,\u00a0 desi el descopera laturi neobservate inca ce tin de ineditul critic. Onestitatea eseistului este dublata de competenta universitarului: un impresionant aparat bibliografic vine sa intregeasca soliditatea acestui veritabil compendiu al operei rothiene de patru sute saptezeci de pagini.
\nIn plan pur naratologic, Joseph Roth scrie dupa ce sf\u00e2rsitul s-a consumat; desi scriitorul a disparut inainte ca \u201esolutia finala\u201c sa fie pusa in practica, itinerariul poetic si intelectual al lui J. R. incepe c\u00e2nd povestea la care tine enorm de mult s-a desfasurat complet, s-a incheiat, dupa ce lumea lui s-a prabusit, a disparut, si ultimele ei urme se sterg. S-a spus ca ansamblul operei narative a lui Roth constituie un ciclu epic, o veritabila saga: numeroase personaje apar mai mult sau mai putin pregnanat, cu functii naratologice din cele mai diverse, de la o scriere la alta, de la Capitanul Taittinger \u2013 personaj secundar din \u201eMarsul lui Radetzky\u201c (\u201eRadetzkymarch\u201c, 1932), apoi protagonistul \u201ePovestii din 1002 de nopti\u201c (\u201eDie Geschichte der 1002 Nacht\u201c, 1939) \u2013 la gingasa Mizzi Schinagl incarn\u00e2nd, in mai multe r\u00e2nduri, incep\u00e2nd cu povestirea de tinerete, \u201eO eleva exemplara\u201c (\u201eDer Vorzugssch\u00fcler\u201c, 1916) feminitatea fara aparare, prizoniera a structurilor sociale impuse de \u201elumea de altadata\u201c, p\u00e2na la figura ambigua a contrabandistului Kapturak, care apare in\u00a0 \u201eProfetul mut\u201c (\u201eDer stumme Prophet\u201c, 1927-1930), in\u00a0 \u201eGreutatea gratiei\u201c (\u201eHiob\u201c, 1930), in\u00a0 \u201eMarsul lui Radetzky\u201c, in \u201eFalsele masuri\u201c (\u201eDas falsche Gewicht\u201c, 1937). Am putea continua lista cu multe alte detalii referitoare nu doar la personajele citate aici c\u00e2t si la alte figuri, cu multe locuri, teme, situatii. Adopt\u00e2nd principiul reluarii si autocitarii, s-ar spune ca Roth intentioneaza sa stabileasca coordonatele unui univers organic, finit, a unei saga ce-si este suficienta siesi. In realitate, insa, nu face altceva dec\u00e2t sa continue\u00a0 epilogul ei si sa descrie sechelele unui proces, reziduurile si fragmentele ce ram\u00e2n dup\u00e3 incheierea unui ciclu epic. Lucru adevarat at\u00e2t pentru prima faza a scrisului sau c\u00e2t si pentru urmatoarele, in care s-a decelat o veritabila extindere epica, ba chiar mai mult, dupa cum a afirmat Luk\u00e1cs, construirea pozitiva a unui veritabil roman istorico-realist.
\nItinerariul lui Joesph Roth incepe cu sf\u00e2rsitul unui razboi pierdut, cu dezmembrarea unui imperiu si cu dezagregarea unui ansamblu uman si religioas, a iudaismului oriental; productia lui narativa incepe ideal dupa acest Potop biblic, si totodata lamentabil de modern,\u00a0 care i-a servit ca simbol in romanul de mai t\u00e2rziu intitulat \u201eCripta capucinilor\u201c (\u201eDie Kapuzinergruft\u201c, 1938) pentru a figura metaforic inceputul Primului Razboi Mondial. Desigur \u201eCripta capucinilor\u201c, una din ultimele opere scrise de Roth, este o tentativa de a da, destul de\u00a0 artificial, o urmare istoriei familiei Trotta, ce fusese deja povestita si incheiata in \u201eMarsul lui Radetzky\u201c, pentru a putea reprezenta astfel, cu un polemic pesimism conservator, inflatia morala si dezordinea conformista care zguduie din temelii Austria \u2013 c\u00e2t si Europa \u2013, incep\u00e2nd cu perioada imediat urmatoare razboiului p\u00e2na la scufundarea in \u201ecloaca\u201c nazismului, cum a definit Roth insusi al treilea Reich.
\nP\u00e2na mai aproape de epoca moderna, naratorul isi incepea intotdeauna cronica dupa ce peripetiile s-au terminat, precum servitorul lui Job, singurul care a supravietuit pentru a putea povesti moartea copiilor sau ca poetul Nibelungilor ce purcede la c\u00e2ntecul eroic cunosc\u00e2nd dinainte sf\u00e2rsitul tragic. La Joseph Roth, marele razboi, altfel spus dizolvarea imperiului habsburgic, identificata, la r\u00e2ndul ei, in disolutia shtetl-ului evreiesc oriental, nu constituie doar nucleul operei sale epice, ci si obiectul la care autorul se refera pentru a dezvalui dezolarea ce a urmat sau pentru a evoca o armonie anterioara si care, in final, se revela a fi tot himerica si iluzorie. Alaturi de traumatismul normal provocat de disparitia unei lumi, si care implica, logic, cautarea unui timp pierdut si comparatia agresiva cu cel prezent, pentru Roth, caderea initiala\u00a0 comporta consecinte mult mai profunde. El vede, in sf\u00e2rsitul acesta caruia i-a supravietuit pentru a-l putea povesti, sf\u00e2rsitul unui imperiu, sau al unui ekumen de legaturi si raporturi care facilita comunicarea unor sentimente si afecte si transmiterea de valori, ce permitea prin urmare epicului o ierarhie de semnificatii, o ordine in peripetii si mediatia acestui patrimoniu in armonia povestirii. Nu conteaza ca in ochii lui Roth insusi idealizarea trecutului se va dovedi mai t\u00e2rziu o inselatoare iluzie; cu adevarat determinant ram\u00e2ne faptul ca el a interpretat dezmembrarea Imperiului in mod subiectiv, vaz\u00e2nd-o ca pe sf\u00e2rsitul unui univers intemeiat pe coordonate ce garantau un schimb de experiente semnificative ca si durata validitatii lor.\u00a0 Deosebindu-se, din aceasta perspectiva, de majoritatea nostalgicilor dupa lumea hansburgica si apropiindu-se mai degraba de Musil \u2013 cu care, in ciuda diferentei calitative esentiale ce-i separa, are afinitati surprinzatoare pe planul criticii valorilor \u2013, Roth traieste prabusirea Imperiului ca pe sf\u00e2rsitul traditiei si ca pe inceputul modernitatii, inteleasa ca atomizare si secularizare.<\/p>\n

Transfigur\u00e2nd imperiul Habsburgic si d\u00e2ndu-i o dimensiune metaistorica, Roth il identifica, uneori constient, alteori nu, cu acea unitate integra si compacta pe care o deceleaza deopotriva in coeziunea matricelor religiose, umane si morale ale iudaismului oriental, amenintat si el indeaproape de Istorie. In aceasta optica,\u00a0 este\u00a0 posibil sa interpretam, cu o nuanta diferita, periodizarea efectuata de Curt Hohoff, care distinge in evolutia lui Roth trei faze succesive: prima, ce se termina cu St\u00e2nga si Dreapta (Rechts und Links) in 1929, de o tonalitate anarhista si socializanta violent polemica; a doua ar fi momentul religios constituit de \u201eGreutatea gratiei\u201c; in fine, a treia, care incepe cu \u201eMarsul\u201c, se caracterizeaza printr-un clasicism conservator si legitimist. E o periodizare corecta si utila ce ar putea fi retusata mai cu seama in privinta nihilismului final, foarte lucid sub masca povestii si a legendei, ultima perioada a lui Roth fiind luminata de o constiinta ironica si mitica asupra neantului ce transpare din povestea-parabola precum \u201ePovestea celei de-a 2002-a nopti\u201c, \u201eLegenda sf\u00e2ntului bautor\u201c (1939) sau \u201eDer Leviathan\u201c (1940).
\nPeriodizarea lui Hohoff ram\u00e2ne valida in mare parte si subliniaza pe buna dreptate caracterul protestatar al primelor romane ale lui Roth; acest caracter protestatar precum si concilierea ulterioara ar fi de neinteles daca nu am tine seama de simbioza speciala pe care o face Roth intre Austriazit\u00e4t si Ostjiudentum, intre imperiu si shtetl.
\nDin acest punct de vedere, Roth se deosebeste clar de alti laudatores evrei ai felix Austria-ei,\u00a0 precum Franz Werfel ori Stefan Zweig. Evident ca evreii, natiunea cea mai straina dintre toate, se recunosteau mai usor intr-un stat supranational bazat, cel putin\u00a0 partial si teoretic, pe depasirea principiului de nationalitate. In \u201eCripta capucinilor\u201c, spre exemplu, Imperiul este celebrat ca patria posibilului si a diversitatii, ca sinteza familiara a unei multiplicitati armonioase. Totusi, Roth merge dincolo de\u00a0 echivalenta intre supranationalitatea habsburgica si supranationalitatea evreiasca atunci c\u00e2nd are in vedere in mod special situatia evreilor din Est si nu cosmopolitismul generic al evreilor cultivati si asimilati din Vest, prezentat ca pol negativ fata de Ostjudentum.\u00a0 Romanele pesimiste si amare din prima perioada isi trag seva din eseul \u201eEvrei in pribegie\u201c (\u201eJuden auf Wanderschaft\u201c, 1927) ce constituie prima si cea mai durabila profesiune de credinta a lui Roth, chiar daca este vorba de o credinta inversata si negativa ce nu se poate manifesta dec\u00e2t sub forma unui zadarnic act de acuzatie. \u201eEvrei in pribegie\u201c este un strigat de alarma impotriva asimilarii evreilor din Est in drum spre Vest si care sunt pe cale de a-si pierde identitatea si de a capata toate viciile burgheziei occidentale, mai cu seama ale burgheziei liberale evreiesti. Eseul constituie un epitaf polemic pentru shtetl, acea \u201etotalitate relativa\u201c \u2013 potrivit expresiei lui Lucien Goldmann \u2013 ce oferise, in limitele restr\u00e2nse ale unei comunitati izolate intr-un univers uman adesea ostil, un univers organic in care fiecare om in parte gasise (sau credea ca a gasit) cordonul ombilical ce-l lega de totalitatea vietii sau de ceea ce, in ochii lui si in conditii istorice precise, putea aparea ca o astfel de\u00a0 totalitate.
\nIn majoritatea operelor sale, si in special in \u201eEvrei in pribegie\u201c, Roth isi intoarce privirea spre \u201eMame\u201c, spre o umanitate intreaga, neinceputa in continutul ei afectiv, spre tot ceea ce el include in definitia de Heimat, patria si pam\u00e2ntul natal pierdut, si de-acum inaccesibil. In tumultul necazurilor istoriei-exil, nu poti gasi usurare dec\u00e2t intr-un Heimat de sentimente si afectiune, intr-un Mutterheimat, ca sa folosim termenul inventat de marea poeta evreica Else Lasker-Sch\u00fcller, si care reprezinta, potrivit lui Giuliano Baioni, \u201eo idenficare completa intre patrie si mama, ceea ce ar insemna in fond ca mama este patria, adapostul, casa, frontiera pierduta\u201c. Pentru Roth, acest Heimat coincide cu Imperiul si cu stetl. Capitolul II din \u201eEvrei in pribegie\u201c se intituleaza \u201eOraselul evreiesc\u201c si este consacrat descrierii tipologice a unei realitati prezente sub pana mai tuturor scriitorilor evrei, indiferent daca se exprimau in germana, in idis, in rusa ori in poloneza: t\u00e2rgusorul mizerabil din c\u00e2mpia cenusie, fara niciun relief, cu mica lui economie reprezentata de pravaliasi, de misiti, de negustori ambulanti, de c\u00e2tiva negustori ceva mai instariti sau de arendasi\u00a0 lucr\u00e2nd pentru vreun proprietar local….
\nIn faza urm\u00e3toare, Roth se va concentra asupra semnificatiei mitice si metaforice proprie acelui sthetl \u2013 introdus in literatura mondiala de nuvela omonima a lui Schalom Asch \u2013, \u201epe care il vede acum ca pe un nucleu clasic al valorilor familiale ancestrale si il opune, ca entitate indestructibila si metaistorica, fortei centrifuge si distrugatoare a Istoriei\u201c.
\n\u201eDe la Dostoievski, pe care Isaac Bashevis Singer il compara cu Kabbala, Roth\u00a0 a imprumutat sentimentul pacatului si al demoniacului, tema crimei si pedepsei, dar mai cu seama utilizarea unei trame de feuilleton sin franceza in textt captivant prin maniera de a trata problematica morala. (…) In persoana lui Golubtschik sdin romanul \u00abAsasinul nostru\u00bbt victima coincide cu calaul, raul este generat de o nedreptate suferita si, in acelasi timp, din dorinta de revansa dusa la exces: setea de dreptate se va transforma, indeosebi atunci c\u00e2nd t\u00e2narul Krapotkin ii ia lui Golubtschik p\u00e2na si iubirea Lutetiei, intr-o turbata razbunare. (…) Crima contine in sine si pedeapsa: odata cu dragostea pentru Lutetia incepe autoanaliza morala a lui Golubtschik, constiinta propriei infamii; dar dragostea fiind si cea care-l face sa persiste in sav\u00e2rsirea crimelor, tocmai pentru a ajunge la Lutetia, dezlantuie inceputul unei suferinte fara de nume, a carei ispasire se sav\u00e2rseste in crima si prin greseala, ca la Dostoievski, si nu prin remuscare sau convertire\u201c.
\nDostoievskian este refuzul legii care razbate din tot parcursul romanului, al legii rele \u2013 dat fiind ca e destinata sa-l prinda pe om ca pe o musca intr-o calimara cu cerneala \u2013, in numele singurei cunoasteri posibile, reprezentata de dragoste.
\nPrezentei difuze a lui Dostoievski, ii putem asocia, sub o forma mult mai concreta, influenta\u00a0 lui Joseph Conrad, pe care Roth il citea cu o ferventa admiratie; in \u201ePanoptikum\u201c il numea \u201eocean\u201c si a impartasit aprecierile despre scrierile acestuia, in special despre romanul \u201eUnder Western Eyes\u201c din 1919 (al carui titlu ar fi, in traducere fidela: \u201eSub ochii Occidentului\u201c). \u201eTrama acestei opere epice prezinta numeroase analogii cu \u00abAsasinul nostru\u00bb. (…) Comparatia tematica destul de precisa nu se margineste la planul continutului si al tramei. Rolul moral conferit intrigii c\u00e2t si structurii narative este tot dupa\u00a0 modelul lui Conrad. Precum acesta, Roth infrunta \u2013 la un nivel creativ inferior, e drept \u2013 marile teme universal umane si, in special, problematica etica, subiecte pozitive cu care nu e usor sa realizezi o opera de arta: dreptatea, curajul, loialitatea, lupta binelui impotriva raului si impotriva abjectiei. Int\u00e2mplarile ale caror protagonist este Golubtschik sunt povestite cu detasare de un autor omniscient care le proiecteaza in trecut, le judeca in chiar momentul c\u00e2nd le evoca si declina orice semnificatie alegorica \u2013 asa inc\u00e2t\u00a0 intregul roman, practic noua parti din zece, se conformeaza unei structuri inchise, cea a parabolei hasidice si\u00a0 a povestirii traditionale. (…) Romanul se incheie cu\u00a0 propriul sau inceput, imagine revelatoare a cercului, miscare ondulatorie recurenta a v\u00e2rtejului ce ram\u00e2ne static in volutele sale.\u201c<\/p>\n

La capatul itinerariului parcurs, Roth se afla in pozitia celui care a suprimat orice punct de referinta reala si a distrus terenul insusi pe care s-ar putea intemeia o constructie narativa, oricare ar fi aceasta. Nu-i mai ram\u00e2ne dec\u00e2t spatiul imaginarului: povestirea nu poate fi dec\u00e2t parabola, stilizare a neantului, refugiu ironic gasit tot in carti: \u201eNumele ne este consemnat in analele disparute ale fostei armate austro-ungare, si marturisesc ca ma simt m\u00e2ndru, tocmai din cauza ca aceste anale au disparut\u201c (Joseph Roth, \u201eCripta capucinilor\u201c, p. 17-18).
\n\u201eCa si pentru Musil, pentru Roth, Cacania s-a transformat in tar\u00e2m al imaginarului, un imaginar care nu mai exista nici macar in cuvinte, nici ca ipoteza ori ca o alternativa, nici macar in analele prafoase ale unei armate dizolvate.\u201c<\/p>\n

Editura Seuil, Paris, 2009, 473 pag.<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cum in 2009 se implineau 70 ani de la moartea scriitorului austriac Joseph Roth (nascut in 1894), editura Seuil a avut ideea de a publica versiunea franceza a studiului pe care Claudio Magris l-a dedicat operei rothiene ce poarta un titlu imprumutat de la o gluma evreiasca : Doi oameni, incarcati cu valize, se int\u00e2lnesc… Cite\u0219te mai mult »Claudio MAGRIS: Departe de ce?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1835,1834,1836],"class_list":["post-2224","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-claudio-magris","tag-joseph-roth","tag-traditia-evreiasca-orientala"],"views":2623,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2224","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2224"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2224\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2224"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2224"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2224"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}