{"id":2221,"date":"2010-04-08T10:48:41","date_gmt":"2010-04-08T08:48:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2221"},"modified":"2024-12-28T16:05:55","modified_gmt":"2024-12-28T14:05:55","slug":"prevestiri-de-ieri-in-lumea-de-azi-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/prevestiri-de-ieri-in-lumea-de-azi-ii\/","title":{"rendered":"Prevestiri de ieri in lumea de azi (II)"},"content":{"rendered":"

Simbolismul animalelor in credintele rom\u00e2nesti <\/strong><\/p>\n

C\u00e2inele \u2013 alte prevestiri<\/strong>
\nDesi mentiunile asupra prevestirilor de bine ale c\u00e2inelui sunt rare, exista credinta ca acest animal, in anumite conditii, poate prevesti binele: \u201eC\u00e2nd c\u00e2nele se festeleste sa se murdari, a se terfelit inaintea scarii, are sa fie bine in acea casa\u201c .
\nC\u00e2inele nu este cunoscut numai pentru prevestirile de moarte. El este, alaturi de pisica, prevestitor al venirii oaspetilor: \u201eC\u00e2nd se gudura c\u00e2nele, are sa vie cineva\u201c, \u201eC\u00e2nd se tavaleste c\u00e2nele in batatura, are sa vie oaspeti\u201c . Miscarile sale sugereaza bucuria, de aceea au condus la interpretarea in aceasta directie. Oaspetii sunt primiti, in mediul traditional, cu bucurie, cu voie-buna iar c\u00e2inele anticipa si exprima aceasta stare de spirit.
\nDatorita traiului, fie vara, fie iarna, numai afara, in aer liber, c\u00e2inele prevesteste schimbarea in bine a vremii: \u201eC\u00e2nd se culca c\u00e2nele pe omat, are sa fie cald\u201c.
\nIn mentalitatea populara, c\u00e2inele mai este inzestrat si cu \u201edarul\u201c de a vesti comportamentul adulterin al sotilor sau numai al sotiei, potrivit unor credinte: \u201eC\u00e2nd ti s-a uda c\u00e2nele pe pereti, insemneaza ca unul din soti nu prea trage cu casa; cateaua vesteste patima femeii, c\u00e2nele pe a barbatului. C\u00e2nd c\u00e2nii simt asa ceva, apoi la cel necredincios sot nu se gudura c\u00e2nd intra in ograda\u201c . Daca un c\u00e2ine se bucura in mod obisnuit la vederea stap\u00e2nului, in cazul necinstei si al necurateniei unuia dintre soti, nu se mai int\u00e2mpla acest lucru.
\nC\u00e2inele \u2013 vestitor la st\u00e2na
\nLegatura afectiva deosebita stabilita intre stap\u00e2n si animalele sale, solidaritatea in fata primejdiilor de orice natura fac necesara studierea c\u00e2inelui si intr-un alt context: nu de prevestitor, ci de vestitor al pericolului.
\nSe poate spune ca toate atributele prevestitoare ale c\u00e2inelui pornesc de la simtul sau deosebit. Este motivul pentru care ciobanii nu concep nici o st\u00e2na fara cel putin doi, trei c\u00e2ini.
\nLegenda genezei c\u00e2inelui este legata chiar de pazirea turmei de oi. Datoria c\u00e2inelui a fost sa protejeze ciobanul si turma sa. De fapt, aparitia lui e strict legata de aceasta conditie : \u201eCel mai adesea c\u00e2inele se iveste pe lume dupa lup, ca un remediu impotriva relelor pricinuite de acesta. Geneza c\u00e2inelui este legata de turmele de oi, de nevoile si grijile omului \/…\/\u201c.
\nDaca nu ar exista c\u00e2inii curajosi, turmele ar fi expuse permanentului pericol reprezentat de lupi. Marturii referitoare la acest aspect din viata ciobanilor (datate nu departe de timpul in care traim) arata importanta simtului deosebit al c\u00e2inelui. C\u00e2inii simt de la c\u00e2tiva kilometri c\u00e2nd un lup se apropie de turma:
\n\u201eSimtea lupu’ cu 2 seri inainte, ca lupu’ nu ataca de prima data, statea ascuns la c\u00e2tiva km si c\u00e2nele sta atent, toata noaptea dadea roata la t\u00e2rla si n-avea stare\u201c.
\nRelatarea releva increderea oamenilor in c\u00e2ini. Bineinteles, uneori, se mai int\u00e2mpla ca lupii sa c\u00e2stige aceasta \u201elupta\u201c, dupa cum aflam din relatarea urmatoare:
\n\u201eSe-ntorcea Bitu spre sfintit de la c\u00e2mp cu oile. Vreo doi lupi i-au tot dat t\u00e2rcoale de la c\u00e2mp, da’ le-a fost frica sa s-apropie, c-aveam atunci trei, patru c\u00e2ini mari, le era frica de ei. L-au dus asa dindarat p\u00e2na la colt la Nicu S\u00e2rbu si dupa aia lupii au luat-o pe valea g\u00e2rlii. Noi eram a treia casa de la colt, si spatele bataturii dadea chiar la g\u00e2rla. Oile le-a lasat Bitu sa fuga-n t\u00e2rla si el, n-apuca bine sa intre-n casa ca-i zise lui mos Gligore, ta-su: \u201eBa taicule, m-aduse lupii p\u00e2n-aci la colt, da’ au raznit-o spre g\u00e2rla.\u201c Asta batr\u00e2nu ii zise: \u201eDu-te ca-i gasesti in t\u00e2rla, c-au venit c\u00e2inii s-amusine la m\u00e2ncare si oile nu le pazeste nimeni\u201c. Iese Bitu afara, lupii-n t\u00e2rla asa cum spusese mosu’, intrasera prin dosul curtii. Rupsesera deja o oaie si-i scosesera burhanele, ca lupii spargeau oile la burta si le scoteau matele ca sa fie mai usoare si sa poata sa le care mai repede. Ce sa mai zica Bitu: \u201eLasa-i s-o man\u00e2nce. Ei nu trebuie sa man\u00e2nce, mai ticule?!\u201c. Lupii-s animale rele. Povestea Bitu, ca daca intra un lup in t\u00e2rla, de rai ce erau, nu omorau o oaie, omora 10, le omora pe toate, chiar daca nu putea sa le man\u00e2nce, el nu putea sa fuga dec\u00e2t cu una. Da, sunt animale rele, sa jafuie, si sa strice. Si destepte. Au stiut atunci ca c\u00e2inii o sa se duca la m\u00e2ncare si-au asteptat in t\u00e2rla. Tata, Lisandru, era mic p-atunci, se-nt\u00e2mpla asta cu lupii-n t\u00e2rla pe la 1920. C\u00e2nd s-a intors Bitu in casa sa le spuna c-au luat lupii o oaie tata a auzit de-acolo din strat, ca dormea. \u201eSi ce oaie a luat?\u201c a intrebat mosu’. \u201eO tigaie, pe Dracica\u201c, cum o fi chem\u00e2nd-o pe oaia aia. Si tata a inceput sa pl\u00e2nga, ca e oaia lui \u201eAoleu, Dracica mea, oaia mea…\u201c! \u201eTaci din gura ca-ti dau alta\u201c, ar fi zis asta batr\u00e2nu ca sa nu mai pl\u00e2nga. Eu r\u00e2d acuma c\u00e2nd povestesc, da’ si eu c\u00e2nd eram mic am pl\u00e2ns asa, poate chiar si mai rau, dupa o oaie. Mi-o daduse mie tata la Paste, de mioara, si-i pusesem numele Carabasa, era o tigaie cu botul si picioarele maro. M-a trimis cu oile la c\u00e2mp, si cum am facut, cum n-am facut, am lasat-o sa pasca lucerna prea mult si a murit chiar acolo, pe c\u00e2mp. Tot drumul p\u00e2na acasa tipam c\u00e2t ma tineau plam\u00e2nii: \u201eAoleu, a murit Carabasa! Carabasa mea! Carabasa mea!\u201c. Pl\u00e2ngeam si de frica lu’ tata si de mila ei. Nu m-a mai batut tata, i s-a facut mila de mine.\u201c<\/p>\n

Relatia dintre om si c\u00e2ine este ilustrata si prin aparitia acestuia din urma pe monumentele funerare ale stap\u00e2nilor, figur\u00e2nd in versuri, uneori inaintea membrilor familiei.
\nAura malefica. C\u00e2inele negru in vise \u2013 prevestire a mortii
\nDe-a lungul timpului, rautatea a fost ilustrata prin diverse sintagme, din care nu lipseste cuv\u00e2ntul \u201ec\u00e2ine\u201c. Inca din Biblie, \u201ec\u00e2ine\u201c desemna o insulta foarte grea. Aceasta insulta este folosita si in zilele noastre si nu numai la poporul nostru.
\nDe fapt, majoritatea oamenilor, in special cei din mediul rural, ciobanii, se bazeaza pe aceasta caracteristica a c\u00e2inelui. Si chiar incearca diverse metode pentru a face c\u00e2inele sa devina rau (taierea cozii si a urechilor se practica adesea la catelandri). Cu c\u00e2t este mai rau (\u201emai negru-n ceru’ gurii\u201c), cu at\u00e2t increderea ca va pazi bine bunurile creste.
\n\u201eCobor\u00e2t\u201c pe aceeasi treapta cu m\u00e2ta, lupul, sarpele, conotate negativ in majoritatea credintelor populare (\u201em\u00e2ta, cainele, lupul, serpele nu-s prieteni omului, ca ei au venin in dinti si daca-l musca pe om, moare\u201c ), c\u00e2inele isi pierde din \u201eprestigiu\u201c si capata o aura malefica.
\nAmbivalenta c\u00e2inelui este sustinuta de credintele populare rom\u00e2nesti care afirma ca \u201edracul se poate preface in c\u00e2ine\u201c . Dar nu numai dracul se poate intrupa in c\u00e2ine, ci si duhurile rele, strigoii etc. (insa ambivalenta semnificatiilor fiind specifica mentalitatii arhaice, o alta credinta afirma \u201ec\u00e2inele este simtitor de duhuri necurate\u201c , in sensul ca-l protejeaza pe om de ele).
\nO alta ipostaza a sa, potrivit credintelor, este aceea de piaza rea\u00a0 aduc\u00e2nd nenoroc, nenorociri si chiar moartea casei unde se aciueaza: \u201eDe multe ori traieste in chip de c\u00e2ne, ce vine de cine stie unde sau se naste la casa unui om, odata cu inceputul unui sireag de nenorociri, marunte deocamdata; dupa o vreme seara, incepe sa urle, sa se ude pe pereti si sa se murdareasca prin ograda. Un astfel de c\u00e2ne trebuie indata izgonit sau ucis\u201c . Ca piaza rea este cunoscut mai ales c\u00e2inele negru.
\nAura malefica este intretinuta de credintele populare rom\u00e2nesti referitoare la c\u00e2ine: \u201eNecuratul se cuibareste, cel mai des, intr-un c\u00e2ine negru sau roscat\u201c, spune Ivan Evseev .
\nExista o veche legatura intre c\u00e2inele negru si practicile vrajitoresti. Multe femei au fost ucise in perioada Inchizitiei, deoarece erau insotite de un c\u00e2ine negru, despre care se credea ca este un diavol metamorfozat .
\nAceasta introducere ampla, referitoare la semnificatia malefica este necesara pentru a intelege de ce multe prevestiri nefaste sunt legate de aparitia unui c\u00e2ine negru.
\nMoartea primului copil al Gherghinei Matei (ei i-au murit toti cei trei copii), la doar c\u00e2teva luni dupa botez, e marcata, in vis, de prezenta unui c\u00e2ine negru:
\n\u201eAdormisem cu copilul l\u00e2nga mine. Am visat ca un animal negru, parca ar fi fost c\u00e2ine, incerca sa intre in casa si tot r\u00e2c\u00e2ia la usa. Nu parea vis, eu voiam sa ma trezesc si tot am incercat sa ma trezesc, sa tip, ca sa se sperie si sa plece. Dar n-am putut sa ma trezesc si sa-l alung. Spre ziua m-am trezit si baiatul era mort l\u00e2nga mine\u201c .
\nC\u00e2inele negru pare ca a fost cel care a incercat sa-i \u201erapeasca\u201c copilul in vis. Totul parea at\u00e2t de real inc\u00e2t nu a putut sa strige, cuvintele se opreau, nu putea sa articuleze nimic, ca si cum ar fi fost paralizata, desi stia ca acest c\u00e2ine negru incerca sa intre in casa.
\nAtunci c\u00e2nd c\u00e2inii apar in vise, credinta cea mai rasp\u00e2ndita este ca avem dusmani de care trebuie sa ne ferim .
\nTrec\u00e2nd peste toate aceste conotatii negative, c\u00e2inele continua sa ne uimeasca prin amestecul simultan de forta dezlantuita \/ supunere, agresivitate \/ bl\u00e2ndete, putere \/ slabiciune, ram\u00e2n\u00e2nd un agent activ al prevestirilor.<\/p>\n

Note:<\/strong><\/p>\n

1. A. Gorovei, op. cit., p. 39.
\n2. Ibidem.
\n3. Ibidem.
\n4. Ibidem.
\n5. C\u00e2inele se naste din merele aruncate de Sf. Petru l\u00e2nga turma unui cioban pentru a o salva de jafurile lupilor (Tony Brill, „Legendele rom\u00e2nilor”, Bucuresti, Ed. Grai si suflet – Cultura nationala, 1994, vol. III, p. 20-21).
\n6. Mihai Coman, „Bestiarul mitologic rom\u00e2nesc”, Bucuresti, Ed. Fundatiei Culturale Rom\u00e2ne, 1996, p. 68.
\n7. Inf. S\u00e2rbu Alexandru (Lisandru), 79 ani, sat Dimitrie Cantemir, jud. Giurgiu (ancheta; v. Anexa II, fotografia reprezent\u00e2nd familia informatorului, saivanul oilor si c\u00e2inii.
\n8. Inf. S\u00e2rbu Florea, 52 ani, sat Radu Voda, jud. Giurgiu (ancheta).
\n9. v. Anexa II, fotografie din Cimitirul Vesel, Sapinta.
\n10. E. N. Voronca, „Datinile si credintele poporului rom\u00e2n”, Iasi, Ed. Polirom, 1998, vol II, p. 217.
\n11. Ion Muslea, Ov. B\u00e2rlea, „Tipologia folclorului. Din raspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu”, Bucuresti, Ed. Minerva, 1970, p. 278.
\n12. Gh. F. Ciausanu, „Superstitiile poporului rom\u00e2n”, Bucuresti, Librariile Socec, 1914, p. 335: „dracul poate lua chipul unui c\u00e2ine. Poate ca aceasta superstitie se datoreaza ca ochii c\u00e2inelui au noaptea o lumina foarte vie”.
\n13. Gh. F. Ciausanu, op. cit., p. 335.
\n14. Conform Dex-ului, p. 788, „Piaza – (In superstitii; de obicei determinat prin rea sau buna) Semn prevestitor; int\u00e2mplare, eveniment, fiinta etc. care se crede ca aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc”.
\n15. T. Pamfile, op. cit., p. 70.
\n16. I. Evseev, „Dictionar de simboluri si arhetipuri culturale”, Timisoara, Ed. Amarcord, 2001, p. 38.
\n17. „In Transilvania aflata sub Habsburgi au fost executate in sec. XVIII multe femei nevinovate, acuzate de vrajitorii, ultima ardere pe rug av\u00e2nd loc la Medias, in 1752. <<Unealta>> folosita de vrajitoare era considerat c\u00e2inele negru, fapt consemnat in interogator:
\n18. Judecatorul: <<Se spune ca ai avut totdeauna un servitor, pus la dispozitie de diavol>>.
\n19. Acuzata: <<Da, am fost urmata totdeauna de un c\u00e2ine negru>>.
\n20. Pe baza acestei <<recunoasteri>> obtinuta prin schingiuiri batr\u00e2na Margareta Brus a fost arsa pe rug. Verdictul incrimina practica de magie, dar si c\u00e2inele negru, socotit inca din Evul Mediu emblema vrajitoarelor” – Aristide Popescu, „Semper fidelis”, Bucuresti, Ed. Albatros, 1981, p. 59.
\n21. Inf. Matei Gherghina, sat Radu Voda, jud. Giurgiu.
\n22. „Daca visezi ca te musca c\u00e2ine sau ca te alearga, inseamna ca ai un dusman care te vorbeste de rau”,
\n23. Inf. Valentina Tatu, 32 ani, sat Radu -Voda, jud. Giurgiu.<\/p><\/blockquote>\n\n\n

Articolul precedent (prima parte):<\/p>\n\n\n\n

\n
Prevestiri de ieri in lumea de azi<\/a><\/blockquote>