{"id":22188,"date":"2015-01-28T15:30:05","date_gmt":"2015-01-28T13:30:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22188"},"modified":"2015-01-28T15:30:05","modified_gmt":"2015-01-28T13:30:05","slug":"cum-ne-despartim-de-trecut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-ne-despartim-de-trecut\/","title":{"rendered":"Cum ne \u201edesp\u0103r\u0163im\u201c de trecut&#8230;"},"content":{"rendered":"<p>Specialist\u0103 reputat\u0103 \u00een cultura \u015fi civiliza\u0163ia arab\u0103, Nadia Anghelescu \u00eei acord\u0103 lui George Motroc un interviu (Familia 9\/ 2014) despre ultima sa carte, atipic\u0103, Mic jurnal cu amintiri (Polirom, 2013) \u2013 volum care, \u00een mare m\u0103sur\u0103, este un veritabil \u201eBildungsroman\u201c. Amintiri?! P\u00e2n\u0103 acum c\u0103r\u0163ile ilustrei profesoare de limbi orientale se chemau Limbaj \u015fi cultur\u0103 \u00een civiliza\u0163ia arab\u0103 (1986), Orientalistica \u015fi dialogul culturilor (Sharjah, 1999), Identitatea arab\u0103. Limb\u0103, istorie, cultur\u0103 (2009), Identitatea arab\u0103 (2009); altele, despre g\u00e2ndirea lingvistic\u0103 arab\u0103 \u00een secolele IX-XIV, \u201ecare mi-au adus pre\u0163uire \u00een r\u00e2ndul speciali\u015ftilor, dar \u2013 adaug\u0103 autoarea \u2013 care nu sunt accesibile unui public larg\u201c; \u00een fine, preg\u0103te\u015fte \u00een prezent o nou\u0103 edi\u0163ie dintr-o carte \u201econsacrat\u0103 islamului, religiei \u015fi societ\u0103\u0163ii, ap\u0103rut\u0103 acum dou\u0103zeci de ani\u201c. \u00centre timp apare, pe nea\u015fteptate, acest Mic jurnal cu amintiri, excentric \u015fi atipic \u00een raport cu direc\u0163ia principal\u0103 a voca\u0163iei profunde \u015fi a preocup\u0103rilor sale \u015ftiin\u0163ifice! Este o carte \u00eenceput\u0103, explic\u0103 autoarea amintirilor, ca o \u201epoveste a copil\u0103riei mele ardelene, despre care fetele mele nu \u015ftiau mai nimic.\u201c \u00cenceput\u0103, cartea e p\u0103r\u0103sit\u0103 o vreme, \u201epentru c\u0103 mai lucram la Universitate \u015fi aveam lucruri serioase de f\u0103cut.\u201c Ce poate fi \u00eens\u0103 mai \u201eserios\u201c dec\u00e2t o astfel de poveste cu destina\u0163ia amintit\u0103?! A reluat lucrul, pentru \u201efetele mele\u201c \u015fi, \u00eentr-un an, a scris acest \u201emic jurnal (din toamn\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103var\u0103), dar amintirile erau mari (o via\u0163\u0103!) \u015fi a\u015fa s-au f\u0103cut 350 de pagini.\u201c A ie\u015fit (!) o poveste minunant\u0103, un Bildungsroman cum spuneam, roman de forma\u0163ie, al unei tenacit\u0103\u0163i exemplare cu baza \u00een \u201ecopil\u0103ria ardelean\u0103\u201c a autoarei ajuns\u0103, \u00een anii maturit\u0103\u0163ii, o autoritate incontestabil\u0103 \u00een materie de limb\u0103, cultur\u0103 \u015fi civiliza\u0163ie arab\u0103. \u015eef al catedrei de Limbi orientale a Facult\u0103\u0163ii de Filologie (1976-1994), director al Centrului de Studii Arabe al Universit\u0103\u0163ii din Bucure\u015fti, profesoar\u0103 de antropologie, lingvistic\u0103 arab\u0103 la Institutul Pontifical de Studii Arabe \u015fi islamologie de la Roma (1991), la Coll\u010dge de France (Paris, 1992), la \u00c9cole normale sup\u00e9rieure din Paris \u2013 Fontenay-aux-Roses (1999) \u015fi la Universit\u00e9 Lyon III \u201eJean Moulin\u201c (2001), Nadia Anghelescu nu-i \u00eens\u0103 doar o universitar\u0103 de \u00eenalt\u0103 \u015fi sobr\u0103 \u0163inut\u0103 academic\u0103, dar \u015fi, c\u00e2nd \u00eemprejur\u0103rile i-au impus-o, o veritabil\u0103 militant\u0103, \u00eensufle\u0163it\u0103 \u015fi tenace, pentru cauza \u015ftiin\u0163ei c\u0103reia i s-a dedicat f\u0103r\u0103 rest \u015fi pe care, cum se vede p\u00e2n\u0103 azi, n-a p\u0103r\u0103sit-o pentru nimic \u00een lume de-a lungul str\u0103lucitei sale cariere profesionale. Natura sa \u201emilitant\u0103\u201c mi s-a revelat c\u00e2nd, ca jurnalist de cotidian, am asistat cu ani \u00een urm\u0103 la un moment din \u201eb\u0103t\u0103lia\u201c la baionet\u0103 pe care a dus-o cu autorit\u0103\u0163ile rom\u00e2ne pentru a scoate din \u201eghearele\u201c v\u0103mii, vigilent\u0103 \u015fi imaculat\u0103 cum o \u015ftim, poprirea abuziv\u0103, \u201ehipercorect\u0103\u201c a unui set de aparatur\u0103 tehnic\u0103 de mare performan\u0163\u0103 primit\u0103 \u00een dar, cu acte \u00een regul\u0103, de la prietenii s\u0103i, oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 arabi pe la mijlocul anilor \u201990. Spre ru\u015finea mea nu mai \u015ftiu cu ce rezultat s-a soldat \u201eb\u0103t\u0103lia\u201c ilustrei profesoare cu hipervigilenta vam\u0103 rom\u00e2neasc\u0103: jurnali\u015ftii \u00eencep multe, dar pu\u0163ine duc la cap\u0103t. Mai ales c\u00e2nd sunt \u201ereg\u0103\u0163eni\u201c, ace\u015fti prea gr\u0103bi\u0163i \u015fi superficiali jurnali\u015fti n-au tenacitatea \u015fi perseveren\u0163a de speriat ale ardeleanului ambi\u0163ios \u015fi cu sim\u0163ul istoric al drept\u0103\u0163ii \u015fi al datoriei \u00een s\u00e2nge. Romanul biografic pe care-l con\u0163ine \u201emicul\u201c jurnal scris de Nadia Anghelescu nu e despre, ci unul \u201ecu amintiri\u201c vii, ca ni\u015fte personaje \u00een carne \u015fi oase actualizate subit, \u00een regim de urgen\u0163\u0103. Cartea nu e o sum\u0103 de evoc\u0103ri \u00eenf\u0103\u015fate digresiv \u015fi nostalgic sub melancolia, u\u015for desuet\u0103, a vremii ce trece, ci reprezint\u0103 mai degrab\u0103 o suit\u0103 de episoade memorabile, \u201enuvele exemplare\u201c, scrise cu g\u00e2ndul, nerostit, de a scoate din ele pilde folositoare sie\u015fi, celor apropia\u0163i \u015fi cui \u015ftie s\u0103 citeasc\u0103 \u015fi s\u0103 le p\u0103trund\u0103 \u00een\u0163elesul. \u00cen\u015fel\u0103toare, modestia autoarei e o form\u0103 de polite\u0163e: jurnalul s\u0103u \u201ecu amintiri\u201c e povestea exemplar\u0103 a unei cuceriri \u00een vremea grea a comunismului \u015fi dup\u0103 pr\u0103bu\u015firea comunismului, o cucerire ce concentreaz\u0103 \u00een jurul \u015fi \u00een scopul ei \u00eentreaga energie intelectual\u0103, invincibil\u0103, pofta, enorm\u0103, de a \u015fti \u015fi tenacitatea inepuizabil\u0103 de a afla \u2013 toate acestea puse \u00een slujba unei voca\u0163ii autentice, constr\u00e2ng\u0103toare \u015fi ireversibile. N-a avut de ales, ci a fost aleas\u0103 de voca\u0163ia sa: iat\u0103 o form\u0103 de predare \u015fi de \u201esupunere\u201c care face din romanul de forma\u0163ie expresia unei veritabile cuceriri de sine. Episoadele biografice ale acesti aventuri intelectuale descrise etap\u0103 cu etap\u0103 fac \u201epovestea\u201c unei \u00eempliniri umane \u015fi profesionale pilduitoare. Privindu-l din aceast\u0103 perspectiv\u0103, Mic jurnal cu amintiri e totodat\u0103 asimilabil unui posibil model de ascensiune, \u00eemplinire \u015fi cucerire compatibil cu istoria \u015fi ascensiunea unei \u00eentregi genera\u0163ii. Spre deosebire de \u201egenera\u0163iile de sacrificiu\u201c, scoase supranormativ la iveal\u0103 cu scopul, vai, prea v\u0103dit de a umfla \u201eanticomunismul\u201c de dup\u0103 comunism, prin exemplarele ei de elit\u0103 genera\u0163ia Nadiei Anghelescu pare scutit\u0103, \u00een general \u015fi \u00een mare vorbind, de stigmatele frustr\u0103rii, ranchiunei \u015fi dezechilibrului. Excep\u0163iile de la conformismul frustr\u0103rii \u015fi al ranchiunei \u2013 care nu lipsesc \u2013 nu fac dec\u00e2t s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 regula: Nadia Anghelescu nu pare s\u0103 fi suferit de boala comunismului \u015fi nici nu s-a molipsit de maladia f\u0103r\u0103 leac a \u201eanticomunismului\u201c. A rezistat cu bine \u201emicrobului\u201c care a r\u0103sp\u00e2ndit ambele boli, una \u00eenainte \u015fi alta dup\u0103 \u201989. Cine vrea s\u0103-i \u00een\u0163eleag\u0103 \u201esecretul\u201c rezisten\u0163ei \u015fi onestit\u0103\u0163ii n-are dec\u00e2t s\u0103 citeasc\u0103 acest Mic jurnal cu amintiri \u015fi s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ceea ce cite\u015fte. Seduc\u0103tor prin rigurozitate \u015fi bun-gust, jurnalul exceleaz\u0103 prin senin\u0103tatea lui bine temperat\u0103. Jurnalistului care ia interviul i-a atras aten\u0163ia un fapt cu totul neobi\u015fnuit: anume lui i-a s\u0103rit \u00een ochi \u201etonul naratorului\u201c, faptul c\u0103 nara\u0163iunea nu-\u015fi tulbur\u0103 echilibrul \u015fi senin\u0103tatea \u015fi nu se \u00eempotmole\u015fte niciunde, pe parcursul celor 350 de pagini, \u00een ranchiuni, resentiment, \u201eanticomunism\u201c sau poli\u0163e de pl\u0103tit unor indivizi ori \u201esistemului\u201c, odios, fire\u015fte!, \u00een care am tr\u0103it, unii mai mult, al\u0163ii mai pu\u0163in \u015fi c\u00e2\u0163iva deloc. Cum se poate, se mir\u0103 reporterul, pref\u0103cut, s\u0103 ne \u201edesp\u0103r\u0163im\u201c de trecut f\u0103r\u0103 ranchiun\u0103, pe un ton \u201eechilibrat \u015fi analitic\u201c? P\u0103rin\u0163ii no\u015ftri spirituali, \u201eclasicii marxi\u015fti\u201c, ne-au \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 ne desp\u0103r\u0163im \u201er\u00e2z\u00e2nd\u201c de trecut, adic\u0103 b\u0103t\u00e2ndu-ne joc de el \u015fi nu \u201eechilibrat \u015fi analitic\u201c, a\u015fa cum face \u00een \u201emicul\u201c ei jurnal Nadia Anghelescu. R\u0103spunsul profesoarei nu intr\u0103 \u00een \u201ejocul\u201c jurnalistului: \u201eN-a fost nevoie s\u0103 m\u0103 silesc s\u0103 adopt un ton despre care spune\u0163i c\u0103 e echilibrat \u015fi f\u0103r\u0103 ranchiun\u0103: a venit de la sine. Senin\u0103tatea este un mare dar pe care mi l-a oferit b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea. Chiar nu port pic\u0103 nim\u0103nui: dac\u0103 tinere\u0163ea ar \u015fti, dac\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea ar putea&#8230;, cum ziceau frumos francezii de odinioar\u0103. Mi-am f\u0103cut noi prietene \u015fi prieteni tineri&#8230;\u201c. Senin\u0103tatea este, care va s\u0103 zic\u0103, tinere\u0163ea spiritual\u0103 a ilustrei profesoare: iat\u0103 darul h\u0103r\u0103zit celor ale\u015fi pe care i l-a oferit b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea. Din nenorocire \u00eens\u0103 mul\u0163i se chinuie s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2neasc\u0103 ur\u00e2t: sufer\u0103 de ranchiuni nevindecabile. Sufer\u0103 \u00eentre multe altele de \u201eanticomunism\u201c, \u00een amintirea comunismului pe care l-au comb\u0103tut cu&#8230; antinevralgice. Cum migrenele sunt \u00eens\u0103 trec\u0103toare, acum \u00ee\u015fi fac dureri de cap cu \u201eanticomunismul\u201c&#8230; O surs\u0103 incoruptibil\u0103 a senin\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi a tinere\u0163ii spirituale ce g\u00e2lg\u00e2ie \u00een acest mic jurnal cu amintiri este astfel m\u0103rturisit\u0103 de Nadia Anghelescu: \u201e\u00cen schimb, copil\u0103ria \u015fi adolescen\u0163a transilvane (numele meu \u00eenainte de c\u0103s\u0103torie era foarte ardelenescul Pop) s-au prezentat cumin\u0163i \u00een memorie imediat ce le-am solicitat. Cartea aceasta mi-a f\u0103cut o mare bucurie: am reluat leg\u0103turile cu fo\u015fti prieteni \u015fi colegi pe care nu i-am v\u0103zut de zeci de ani.\u201c Solicitat\u0103 s\u0103 ofere cititorului c\u00e2teva proverbe arabe, Nadia Anghelescu alege o vorb\u0103 luat\u0103 din \u201eautorul meu preferat, al-Jahiz\u201c, din secolul IX, \u201ela care m\u0103 g\u00e2ndesc acum\u201c: \u201eOamenii seam\u0103n\u0103 mai mult cu epoca lor dec\u00e2t cu str\u0103mo\u015fii lor.\u201c E bine, e r\u0103u? For\u0163\u00e2nd pu\u0163in (cam mult!) lucrurile ar trebui s\u0103-i d\u0103m dreptate lui Eminescu atunci c\u00e2nd arunc\u0103 \u00een obrazul contemporanilor lui teribila interoga\u0163ie retoric\u0103, dar dialectic\u0103, din p\u0103cate: \u201eVoi sunte\u0163i urma\u015fii Romei?\u201c. Nu-i a\u015fa c\u0103 \u00een\u0163eleptul al-Jahiz din secolul al IX-lea poate fi \u201econtemporanul nostru\u201c ca \u015fi poetul rom\u00e2n din al XIX-lea?! Mic jurnal cu amintiri de Nadia Anghelescu este o carte exemplar\u0103: pentru cei tineri \u015fi, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, pentru cei care \u015ftiu \u015fi pot \u00eemb\u0103tr\u00e2ni cum se cuvine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Specialist\u0103 reputat\u0103 \u00een cultura \u015fi civiliza\u0163ia arab\u0103, Nadia Anghelescu \u00eei acord\u0103 lui George Motroc un interviu (Familia 9\/ 2014) despre ultima sa carte, atipic\u0103, Mic jurnal cu amintiri (Polirom, 2013) \u2013 volum care, \u00een mare m\u0103sur\u0103, este un veritabil \u201eBildungsroman\u201c. Amintiri?! P\u00e2n\u0103 acum c\u0103r\u0163ile ilustrei profesoare de limbi orientale se chemau Limbaj \u015fi cultur\u0103 \u00een&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-ne-despartim-de-trecut\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cum ne \u201edesp\u0103r\u0163im\u201c de trecut&#8230;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13358,4558,9180],"class_list":["post-22188","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cultura-si-civilizatia-araba","tag-interviu","tag-nadia-anghelescu"],"views":1571,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22188","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22188"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22188\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22188"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22188"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22188"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}