\u00cenc\u0103 o dat\u0103 a trebuit s\u0103-i dau dreptate lui Wilhelm Wundt, cel ce sus\u0163inea principiul \u201eheterogoniei scopurilor\u201c. Am fost pus de cur\u00e2nd \u00een fa\u0163a unei \u201eprobleme\u201c literare, anume dac\u0103 scriitorul \u015fi traduc\u0103torul Tudor Bogdan, alias Jonathan Schneider (1899-1982), despre care se \u015ftie doar c\u0103 este autorul plachetei Cet\u0103\u0163ile cuv\u00e2ntului (1969) \u015fi al volumului de cuget\u0103ri Starea de crepuscul (1981), precum \u015fi al mai multor traduceri \u015fi \u00eencerc\u0103ri dramatice, este unul \u015fi acela\u015fi cu Tudor Bogdan, poet, membru al Cercului literar de la Sibiu, \u201edecarul de cup\u0103\u201c din \u201ecatalogul\u201c alc\u0103tuit de I. Negoi\u0163escu. Fire\u015fte, am pornit prin a c\u0103uta \u00een cele cinci-\u015fase lucr\u0103ri consacrate \u00een ultimii dou\u0103zeci de ani respectivei grup\u0103ri literare \u015fi, neg\u0103sind nici cea mai mic\u0103 indica\u0163ie, am trecut la monografiile \u00eenchinate \u201ecorifeilor\u201c, pentru \u00eenceput, fire\u015fte, impun\u00e2ndu-mi-se \u015etefan Aug. Doina\u015f. Or, \u015fi aici am constatat c\u0103 \u201edecarul de cup\u0103\u201c n-a re\u0163inut aten\u0163ia nim\u0103nui, n-a suscitat curiozitatea nim\u0103nui. Aceasta, de\u015fi el isc\u0103lea \u015fase poezii \u00een \u201eNa\u0163iunea rom\u00e2n\u0103\u201c (noiembrie 1944 \u2013 martie 1945) \u015fi era, dup\u0103 Doina\u015f \u015fi Radu Stanca, acela care citea cel mai des la cenaclul Cercului literar (vezi \u201ed\u0103rile de seam\u0103\u201c din aceea\u015fi gazet\u0103 sibian\u0103). \u00cen aceste condi\u0163ii, desigur, investiga\u0163ia va trebui dus\u0103 mai departe, \u00een sectorul memorialisticii \u015fi al coresponden\u0163ei purtate \u00eentre membrii Cercului literar. Dac\u0103 demersul \u00eentreprins p\u00e2n\u0103 acum nu m-a condus la rezolvarea \u201eproblemei\u201c ini\u0163iale, el s-a dovedit util \u00een alt\u0103 direc\u0163ie: mi-a relevat perpetuarea unei lacune \u00een cunoa\u015fterea \u00eenceputurilor literar-publicistice ale lui \u015etefan Aug. Doina\u015f.
\n\u00cenc\u0103 \u00een 1995, \u00een introducerea c\u0103r\u0163ii consacrate Cercului literar, Ilie Gu\u0163an a ar\u0103tat c\u0103 pentru a circumscrie obiectiv gruparea \u00een cauz\u0103, \u00een manifest\u0103rile ei reale, este mai mult dec\u00e2t necesar\u0103 explorarea atent\u0103 a \u00eenceputurilor literar-publicistice ale celor patru \u201ea\u015fi\u201c ai ei, explorare pe care a \u015fi \u00eentreprins-o par\u0163ial acolo \u015fi pe care ulterior a continuat-o, rezultatele fiind integrate \u00een ceea ce urma s\u0103 fie edi\u0163ia a II-a a lucr\u0103rii, edi\u0163ie care, din p\u0103cate, a ap\u0103rut dup\u0103 decesul s\u0103u, \u00een 2005. Am spus par\u0163ial, \u00eentruc\u00e2t cercet\u0103torul a pus \u00een lumin\u0103 \u00eendeosebi activitatea \u201eprecerchist\u0103\u201c a lui Ion Negoi\u0163escu \u015fi a lui Radu Stanca, mai pu\u0163in a \u201emezinului\u201c \u015etefan Aug. Doina\u015f. Cu aducerea la lumin\u0103 a \u201e\u00eenceputurilor literare\u201c ale acestuia s-a \u00eens\u0103rcinat profesorul universitar \u015fi cercet\u0103torul Mircea Popa, \u00een studiul s\u0103u publicat \u00een revista Familia (martie 2005) \u015fi \u00een edi\u0163ia \u015etefan Augustin Doina\u015f, Poezii din tinere\u0163e. Din p\u0103cate, obiectivul n-a fost atins, \u00een condi\u0163iile \u00een care, pe de o parte, t\u00e2n\u0103rul poet desf\u0103\u015furase o activitate literar\u0103 de o intensitate greu de imaginat \u015fi, pe de alt\u0103 parte, colec\u0163iile periodicelor din anii 1939-1943, chiar \u015fi ale celor mai importante, prezint\u0103 numeroase lipsuri inclusiv \u00een marile biblioteci din Bucure\u015fti, Cluj sau Ia\u015fi. \u00cenceputul \u00eens\u0103 a fost f\u0103cut \u015fi c\u00e2teva studii monografice de dup\u0103 2005, majoritatea teze de doctorat, \u00eentre care cele semnate de Lucia C\u0103linoiu, Diana Ioana Ureche, Mihaela Dobo\u015f \u015fi \u00eendeosebi de George Neagoe, au adus complet\u0103ri importante \u00eentru recuperarea primelor crea\u0163ii lirice ale t\u00e2n\u0103rului Doina\u015f.
\nSunt \u00eens\u0103 de f\u0103cut dou\u0103 observa\u0163ii. Chiar \u00een recentele lucr\u0103ri, uneori autorii lor preiau informa\u0163ii f\u0103r\u0103 s\u0103 le verifice atent. \u00cen acest sens, un exemplu \u00eel ofer\u0103 colaborarea lui Doina\u015f la Universul literar. Aceasta nu e circumscris\u0103 \u00een \u00eentregime \u00een niciuna din monografiile men\u0163ionate, ceea ce surprinde \u00een condi\u0163iile \u00een care din 2009 exist\u0103 o bibliografie a gazetei respective, datorat\u0103 unui colectiv de la Biblioteca Central\u0103 Universitar\u0103 \u201eMihai Eminescu\u201c din Ia\u015fi. (Conform acesteia din urm\u0103, revista bucure\u015ftean\u0103 \u00eei public\u0103 liceanului ar\u0103dean mai \u00eent\u00e2i, la 4 mai 1940, poezia Dorin\u0163\u0103, pun\u00e2ndu-i dedesubt, din gre\u015feal\u0103, numele Gh. A. Doina\u015f. Ulterior, p\u00e2n\u0103 \u00een 1943, i-au ap\u0103rut alte optsprezece. \u015ei nicio traducere din Verhaeren ori din altcineva!)
\nMai sus, am distins \u00eentre tinerii autori de lucr\u0103ri consacrate lui Doina\u015f pe George Neagoe. \u00centr-adev\u0103r, el a detectat corect inexplicabilul accident \u00eent\u00e2mplat lui Mircea Popa, transcrierea titlului hebdomadarului Curentul literar sub forma, gre\u015fit\u0103, de Curierul literar. Ca atare, a putut s\u0103 precizeze toate poeziile t\u00e2n\u0103rului licean ar\u0103dean g\u0103zduite \u00een hebdomadarul respectiv. Inexplicabil \u00eens\u0103 nu a f\u0103cut acela\u015fi lucru \u015fi cu traducerile lui din Mallarm\u00e9 (Briz\u0103 marin\u0103), din Baudelaire (Bufni\u0163ele) \u015fi din Verhaeren. Mai inexplicabil \u00eenc\u0103, nu s-a oprit asupra celor dou\u0103 articole semnate de \u015etefan Aug. Doina\u015f, din care Mircea Popa citase c\u00e2te un fragment. Lucrul este cu at\u00e2t mai regretabil, cu c\u00e2t \u00eendeosebi cel dint\u00e2i, intitulat Reveniri \u015fi anticip\u0103ri, are, cred eu, o importan\u0163\u0103 deosebit\u0103. De acord cu mine va fi, sunt sigur, oricine \u00eel va citi cu oarecare aten\u0163ie \u015fi \u00een contextul s\u0103u.
\nDatat (\u201eArad, 26 noiembrie 1940\u201c), Reveniri \u015fi anticip\u0103ri este publicat \u00een Curentul magazin literar, nr. 94, din 18 ianuarie 1941, p. 11. Este scris a\u015fadar dup\u0103 evenimentele din septembrie 1940 (detronarea Regelui Carol II \u015fi instalarea dictaturii legionaro-antonesciene) \u015fi vede lumina zilei chiar \u00een ajunul \u201erebeliunii\u201c legionarilor \u015fi a scoaterii lor de la guvernare.
\nAutorul textului, reamintesc, este elev \u00een ultima clas\u0103 liceal\u0103, are optsprezece ani \u015fi c\u00e2teva luni. Ceea ce se vede de la primul r\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la ultimul este \u00eens\u0103 o inteligen\u0163\u0103 deosebit\u0103 \u015fi o cultur\u0103 cu mult peste cea a v\u00e2rstei biologice.
\n\u00cen sine, ideile nu sunt, desigur, noi. C\u0103 un nou curent literar-artistic procedeaz\u0103 \u00eendeob\u015fte prin negarea celui precedent se \u015ftia de mult. (Goethe, de pild\u0103, formulase acest lucru \u00een convorbirile sale cu Eckermann.) \u015ei bine cunoscut era Nu-ul lui Eugen Ionescu \u015fi al genera\u0163iei sale, \u00eent\u00e2mplat cu ceva mai pu\u0163in de un deceniu \u00een urm\u0103. Nu e complet nou\u0103 nici ideea c\u0103, neg\u00e2nd mi\u015fcarea imediat precedent\u0103, se \u201erevine\u201c la ceea ce ea, la r\u00e2ndul ei, a negat. Chiar la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201920 se vorbe\u015fte de \u201eneoclasicism\u201c. (Vezi, de pild\u0103, ancheta asupra neoclasicismului, ini\u0163iat\u0103 de Octav \u015eulu\u0163iu, \u00een ziarul Ultima or\u0103 \u00een mai-iunie 1930.) Iar\u0103\u015fi, definirea prin opozi\u0163ie a marilor curente \u2013 clasicism, romantism, modernism \u2013 f\u0103cuse \u00een comparatismul occidental (prin Paul Hazard, Philippe van Tieghem, Albert Beguin \u015f.a) pa\u015fi importan\u0163i. (\u00cen treac\u0103t, semnalez c\u0103 \u00een intervalul august-noiembrie 1940, Curentul literar public\u0103 un serial asupra modernismului \u2013 Mallarm\u00e9, Val\u00e9ry, Narcisismul, Alchimia verbului, Simbolistica imaginilor, Doctrina coresponden\u0163elor, \u00cen plin\u0103 aventur\u0103 omeneasc\u0103: Baudelaire-Rimbaud, Suprarealismul, Dincolo de modernism \u2013, al lui Valentin Al. Georgescu, poet cu volume tip\u0103rite la Paris \u015fi jurist, peste ani \u015fi ani, membru al Academiei Rom\u00e2ne. \u00cen 1942, serialul respectiv e tip\u0103rit \u00een limba francez\u0103 \u2013 R\u00e9flexions sur la po\u00e9sie moderne.) Astfel, se poate spune c\u0103, definind cele trei mari curente europene, t\u00e2n\u0103rul Doina\u015f preia rezultatele la care se ajunsese \u00een acel moment. O face recurg\u00e2nd uneori la termeni nu tocmai ferici\u0163i, alteori \u00eens\u0103 la compara\u0163ii \u015fi metafore revelatoare. Important este totu\u015fi altceva, \u015fi anume respingerea modernismului (a suprarealismului) \u015fi op\u0163iunea pentru clasicism, dar pentru unul diferit de cel \u201eclasic\u201c, din secolul al XVII-lea, un clasicism f\u0103r\u0103 valen\u0163a lui \u201einterna\u0163ional\u0103\u201c, un clasicism care s\u0103 preia de la romantism valen\u0163a etnic\u0103.
\n\u00centr-at\u00e2t, Reveniri \u015fi anticip\u0103ri mi se pare a fi \u015fi un \u201emanifest\u201c pe care t\u00e2n\u0103rul Doina\u015f \u00eel d\u0103 la lumin\u0103 \u00een numele genera\u0163iei tinere, pe care el o vede \u00eendrituit\u0103 prin calit\u0103\u0163ile ei s\u0103 produc\u0103 schimbarea, calit\u0103\u0163i ce s-ar fi eviden\u0163iat \u00een \u201ebiruin\u0163a\u201c ei. Evident, se f\u0103cea aluzie la evenimentele din septembrie 1940.
\nO anume circumstan\u0163ialitate st\u0103 deci la baza acestui text, dar determinarea ei trebuie f\u0103cut\u0103 cu grij\u0103. Va trebui s\u0103 se compare atent acest articol cu cele pe care le public\u0103 al\u0163i viitori cerchi\u015fti (Ion Negoi\u0163escu, Radu Stanca, Ovidiu Drimba) cam \u00een aceea\u015fi vreme (toamna anului 1940 \u2013 prim\u0103vara anului 1941) \u015fi va trebui s\u0103 se deceleze ceea ce, din toate, se p\u0103streaz\u0103 \u015fi ceea se abandoneaz\u0103 \u00een \u201emanifestul\u201c din mai 1943 \u015fi \u00een publicistica semnat\u0103 de cerchi\u015fti \u00een 1944-1945. Aceste probleme \u015fi le vor pune negre\u015fit to\u0163i celor interesa\u0163i de subiect. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd textul acesta va fi inclus \u00eentr-o edi\u0163ie a publicisticii din tinere\u0163e a lui \u015etefan Aug. Doina\u015f, este nevoie de reproducerea lui in extenso aici.<\/p>\n
<\/p>\n
Reveniri \u015fi anticip\u0103ri<\/strong><\/p>\n
\u015eTEFAN AUG. DOINA\u015e<\/strong><\/p>\n
Acum c\u00e2nd \u00eencep s\u0103 se vad\u0103 l\u0103murit rezultatele unor schimb\u0103ri complexe, pe care omenirea le-a suferit lent, aproape f\u0103r\u0103 zguduiri, orice privire retrogradat\u0103 care ar c\u0103uta caracteristicele trecutului realizeaz\u0103, prin chiar acest fapt, o opera\u0163ie similar\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte viitorul. Revers al medaliei, negativ al fotografiei, timpul care va s\u0103 vie \u00ee\u015fi traseaz\u0103 notele din negarea trecutului. Orice frac\u0163iune din via\u0163a unei lumi sau a unui individ are ca elemente dou\u0103 st\u0103ri de fapt, apuse mai mult sau mai pu\u0163in, care se reflecteaz\u0103 reciproc. Acest \u201edublet\u201c \u2013 pe care un actual critic l-a identificat \u00een opera de art\u0103 \u2013 e necesar (\u00een revist\u0103: \u201enecesar\u0103\u201c \u2013 V.D.) at\u00e2t artei, c\u00e2t \u015fi oric\u0103rei existen\u0163e care prezint\u0103 varia\u0163ie. \u00cen aceste c\u00e2teva r\u00e2nduri voi \u00eencerca s\u0103 aflu coordonatele unei viitoare literaturi, noi, opun\u00e2ndu-i constat\u0103rile trecutelor curente literare \u015fi intuindu-o prin chiar acest proces de negare.
\nA priori, se poate formula p\u0103rerea c\u0103 noua literatur\u0103 va fi expresia realit\u0103\u0163ii psihice a unei colectivit\u0103\u0163i umane. Pornind de la clasicism, voi insista asupra raportului dintre acesta \u015fi societatea omeneasc\u0103. Maniera de exprimare diferind sim\u0163itor de la un scriitor la altul va fi neglijat\u0103. Simplu vestm\u00e2nt \u2013 f\u0103r\u0103 a-i reduce prin acest atribut importan\u0163a sa unilateral\u0103 \u2013, forma va fi rezultatul unor foarte superficiale deranj\u0103ri ale colectivit\u0103\u0163ii omene\u015fti, mi\u015fc\u0103ri de am\u0103nunt, care pot \u00eenrola suprafe\u0163ele, \u00eens\u0103 nu pot turbura ad\u00e2ncimile. Omi\u0163\u00e2nd deci, \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 necondamnabil\u0103, rolul de m\u0103rturie pe care-l are stilul, voi acosta \u00een golfuri mai ad\u00e2nci.
\nConstr\u00e2ng\u00e2nd complexul clasic la un individ tipic, generic, schematizat, d. Vladimir Streinu fur\u0103 acestui curent literar pu\u0163inul trunchi de iceberg care zg\u00e2nd\u0103rea mai jos de suprafa\u0163e marea societ\u0103\u0163ii \u2013 stratificat\u0103 sau nu conform unor prejudec\u0103\u0163i caracteristice fiec\u0103rui veac \u2013 va oglindi \u00een literatur\u0103 acelea\u015fi valori care au zbuciumat-o de-a lungul vremii. Clasicismul corespunde unei mi\u015fc\u0103ri de suprafa\u0163\u0103, superficiale, orizontale, care a schimbat p\u0103turi \u00een ordine liniar\u0103, exterioar\u0103. Redus la expresia fidel\u0103 a sufletului unei clase sociale de altitudine \u2013 nobilimea \u2013, clasicismul nu reu\u015fe\u015fte dec\u00e2t un deranjament de straturi, o lunecare de planuri, o schimbare de coordonate geografice: latitudinea \u015fi longitudinea. Curent marin, el \u00eenc\u0103lze\u015fte apele sau r\u0103ce\u015fte coastele, neafund\u00e2ndu-se \u015fi ne\u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-se, m\u0103lurindu-\u015fi poten\u0163a de r\u0103sturnare \u00eentre limitele acestei clase sociale. Aristocratic prin excelen\u0163\u0103 \u015fi exclusiv, el poate numai anticipa sau urma manifest\u0103rile acelei societ\u0103\u0163i \u00eenalte, f\u0103r\u0103 a stabili pun\u0163i de leg\u0103tur\u0103 sau conjuncturi de planuri \u00eentre aceasta \u015fi straturile inferioare.
\nDeci el are un caracter colectiv \u2013 fiind expresia acelei colectivit\u0103\u0163i luxoase \u015fi formaliste \u2013, \u00eens\u0103 complexitatea sa poate fi aprobat\u0103 numai recunosc\u00e2ndu-i varietatea formal\u0103 a indivizilor \u015fi nicidecum diferen\u0163a de fond, de structur\u0103 a elementelor. E deci un complex de cantit\u0103\u0163i, \u015fi nu de calit\u0103\u0163i. \u00cen aceast\u0103 complexitate de con\u0163inut eu v\u0103d apropierea de normalitatea literaturii adev\u0103rate, care trebuie aservit\u0103 con\u015ftiin\u0163ei colective \u2013 ce e drept: nu a unei singure clase sociale, ci \u2013 a neamului. \u00cen afar\u0103 de aceast\u0103 pozitivitate a clasicismului, voi mai identifica una: e putin\u0163a lui de fr\u00e2ngere a grani\u0163elor na\u0163ionale, pentru a-\u015fi continua liniara sa revolu\u0163ie. F\u0103r\u0103 a reg\u0103si \u00een expresia unei singure na\u0163iuni, clasicismul turbur\u0103 mai multe \u0163\u0103ri, d\u00e2nd factor comun unor comunit\u0103\u0163i care, poate, nu aveau comun \u00eentre ele nimic. Ce leg\u0103tur\u0103 pot avea ca na\u0163iuni \u2013 reclusiv (sic!) \u2013 grecii \u015fi romanii dec\u00e2t numai heliotropismele cu care urm\u0103reau am\u00e2ndou\u0103 arta \u015fi cultura \u00een general. Dac\u0103 prima proprietate a clasicismului \u00eel apropie de timpul nostru, a doua \u2013 deraierea \u00een interna\u0163ionalism \u2013 \u00eel dep\u0103rteaz\u0103. Timpul pe care \u00eel a\u015ftept\u0103m va \u00eennoda focare, fiecare cu jarurile lui, ne\u00eemprumut\u00e2ndu-le.
\nFa\u0163\u0103 de colectivul clasic, romantismul silueteaz\u0103 individul. Social\u0103, \u00eens\u0103 redus\u0103 la serviciul unei singure clase sociale, mi\u015fcarea clasicist\u0103 g\u0103se\u015fte \u00een romantism piedeca singular\u0103 a caracterului unic. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, individul romantic e mai vivace dec\u00e2t \u201eclubul\u201c clasic, pentru c\u0103 lui nu i s-au \u015flefuit, nu i s-au tocit cele mai laterale atitudini \u015fi fapte, prin raportarea la al\u0163i semeni. Lua\u0163i global, indivizii clasicismului vor fi omi\u015fi \u00een manifest\u0103rile lor necomune, pentru a rezulta un tot unitar. \u00cen aceast\u0103 privin\u0163\u0103, romantismul tr\u0103ie\u015fte liber \u015fi deci mai plurilateral, mai complex, necastr\u00e2ndu-i-se nicio valen\u0163\u0103 de orginalitate. Dac\u0103, vorbind cantitativ, romantismul \u00eenseamn\u0103 o \u00eengustare, o constr\u00e2ngere, din punct de vedere calitativ, el marcheaz\u0103 o augmentare (\u00een revist\u0103: \u201eargumentare\u201c \u2013 V.D.): reduc\u00e2ndu-\u015fi sfera, \u00ee\u015fi m\u0103re\u015fte con\u0163inutul. Fa\u0163\u0103 de manifestarea tipizat\u0103 a globalului \u201etot\u201c, clasic, individul romantic reprezint\u0103 o izbucnire sincer\u0103, complex\u0103 \u015fi neorganizat\u0103 rigid. C\u00e2t prive\u015fte raportul cronologic dintre literatur\u0103 \u015fi fenomenele sociale, situa\u0163ia e identic\u0103: at\u00e2t clasicismul, c\u00e2t \u015fi romantismul precede sau succede respectiv societatea \u015fi individul \u00een aspectele existen\u0163ei lor din acele timpuri. A fost, adec\u0103, o literatur\u0103 clasic\u0103 din care societatea a luat \u00eendemnuri \u015fi c\u0103reia i s-a conformat, precum \u015fi alta care a rezultat dintr-o anumit\u0103 stare de fapte a veacului. Tot a\u015fa, literatura romantic\u0103 a putut crea tipul unui anumit secol, omul acomod\u00e2ndu-se arhetipului din carte, \u2013 sau \u015fi-a luat eroul din societatea contemporan\u0103, fiindu-i ecou.
\nRomantismul e deci o deplasare de puncte, o deplasare curbilinie; spun \u201ecurbilinie\u201c voind s\u0103 marchez superioritatea de tumult pe care o are asupra rectiliniarei deplas\u0103ri a \u201eclubului\u201c clasic. Romantismul fierbe circular, spiralat; clasicismul lunec\u0103 geometrice\u015fte de la A la B.
\nIntegr\u00e2nd aceste nomenclaturi curente, care difer\u0103 prin caracteristice de detaliu, m\u0103 opresc la modernism. O mul\u0163ime de ramifica\u0163ii, care se deosebesc unele de altele \u00een privin\u0163a formulei de exprimare, fac din modernism o sfer\u0103 complex\u0103 ca form\u0103, dar nediferen\u0163iat\u0103 ca fond. Cantitativ, modernismul r\u0103m\u00e2ne la individ. Calitativ, \u00eentrece \u00een volum romantismul, \u00eens\u0103 \u00eei este inferior ca densitate. Adic\u0103 are mai multe manifest\u0103ri suflete\u015fti, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 consisten\u0163\u0103, disparate, slabe; diluate. Multiplicitatea st\u0103rilor psihice ale individului modern nu constituie un plus \u015fi pentru faptul c\u0103 frecven\u0163a lor e aproape minim\u0103. Ac\u0163ion\u00e2nd bizar \u015fi col\u0163uros, omul modern e abia schi\u0163at, debil. Paradoxal, el e suferind.
\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, tot ce e capriciu, nou, se dep\u0103rteaz\u0103 de realitatea na\u0163ional\u0103, a poporului, pentru c\u0103 aceasta se manifesteaz\u0103 nu individual, bizar \u015fi inedit, ci colectiv, conform tradi\u0163iei t\u0103cute \u015fi misterioase, care urc\u0103 \u2013 lujer zvelt \u2013 prin secoli. Modernismul fiind oglinda individului rafinat, original, ciudat \u2013 mai ales ciudat! \u2013, mi\u015fcarea se men\u0163ine la suprafa\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 turbur\u0103ri interne; deosebirea fa\u0163\u0103 de romantism se eviden\u0163iaz\u0103 \u00eens\u0103 dac\u0103 remarc\u0103m c\u0103 moleculele moderne nu fierb circular, ci salt\u0103 serpentinal: drumul e mai lung, dar mai slab.
\nDe c\u00e2tva timp, individul uman nu mai exist\u0103 propriu-zis singular, ci aservit acelei colectivit\u0103\u0163i de care \u00eel leag\u0103 ape subterane \u015fi fumuri nev\u0103zute, acelei a\u015fa numite na\u0163iuni. Uni\u0163i prin tradi\u0163ie, prin obiceiuri, se contopesc \u00eentr-un tot, a c\u0103rui menire d\u0103inuie peste veacuri, dep\u0103\u015find astfel s\u0103racul \u015fi efemerul destin uman. Logic, e imposibil ca aceast\u0103 mare revolu\u0163ie din istoria omului, care-l \u015fterge de pe suprafa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 numai colectivul solid sudurat al na\u0163iunii, s\u0103 nu aib\u0103 reflex \u00een literatur\u0103 \u015fi art\u0103. Singur ecoul e rolul pe care-l poate avea aceast\u0103 literatur\u0103; adic\u0103 oglinda unei st\u0103ri de fapte care exist\u0103 actualmente, pe care deci nu o mai poate anticipa, dar c\u0103reia \u00eei poate stabili \u015fi st\u00e2rni viitoare fluxuri \u015fi refluxuri. Noua literatur\u0103 va fi deci tot expresia unei st\u0103ri colective a omului, dar nu a unei colectivit\u0103\u0163i de suprafa\u0163\u0103, ca clasicismul, nu a lunec\u0103rii \u201eclubului\u201c pe plan orizontal, \u2013 ci a unei colectivit\u0103\u0163i de ad\u00e2ncime \u2013 care \u00eencre\u0163e\u015fte rodnic toate straturile, toate clasele, unific\u00e2ndu-le \u2013, a unei lunec\u0103ri verticale a neamului, redus la unitara concep\u0163ie de clan, de trib, dar dep\u0103\u015find-o prin concretizarea acelei idealit\u0103\u0163i \u00een organizata forma\u0163iune a statului. Omul nu va mai fi bizar, capricios, original, \u2013 ci credincios originei sale.
\nCaracteristice rasiale se vor stabili, examin\u00e2ndu-se manifest\u0103rile suflete\u015fti ale indivizilor care apar\u0163in aceluia\u015fi neam. Iar pentru biruin\u0163a viitoare nu se vor ridica singulare glasuri cu etichete inedite, ci corale melodii, eflorescen\u0163e orchestrate ale neamului str\u00e2ns buchet. Se vor nivela asperit\u0103\u0163ile de caracter, pentru ca iarba neamului s\u0103 se \u00eendoaie unitar sub v\u00e2nturi \u015fi s\u0103 se \u00eenal\u0163e deodat\u0103, odat\u0103 cu echinoc\u0163iul.
\nLiteratura va \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa omul care se pierde \u00een neam, care reac\u0163ioneaz\u0103 \u2013 lucid (\u00een revist\u0103: \u201elucind\u201c \u2013 V.D.) sau instinctiv \u2013 numai conform structurii suflete\u015fti a neamului \u00eentreg. Nu va fi deci numai o revenire individual\u0103 la starea de copil\u0103rie \u2013 cum o voia modernismul (pentru c\u0103 \u00een copil\u0103rie \u00eenfloresc toate capriciile \u015fi actele nelogice, nera\u0163ionale, spontane) \u2013, ci o revenire colectiv\u0103 la leag\u0103nele neamului, la abecedarul vie\u0163ii de neam. Se vor buchisi nu literele luminoase ale existen\u0163ei individuale primare (bun\u0103, dup\u0103 mereu actualul Rousseau) \u2013, ci slovele uria\u015fe ale vie\u0163ii de trib, de tot uitar. Drumurile toate vor duce \u00eentr-unul singur, direct \u2013 f\u0103r\u0103 a fi rigid ca linia dreapt\u0103 a geometricianului; variat \u2013 f\u0103r\u0103 a fi refractar c\u00e2ntecului care suie mun\u0163ii din v\u0103ile neamului.
\nLiteratura rom\u00e2neasc\u0103 a anticipat \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 foarte redus\u0103 revolu\u0163ia, uria\u015fa revolu\u0163ie care se preg\u0103tea de demult \u015fi care-\u015fi cristalizeaz\u0103 podoabele sub ochii no\u015ftri. Aceast\u0103 caren\u0163\u0103 nu poate fi explicat\u0103 dec\u00e2t observ\u00e2nd c\u0103 revolu\u0163ia actual\u0103 este a tinere\u0163ii, a fiilor neamului, cari, prin aceast\u0103 r\u0103sturnare a vechilor tipare, \u00ee\u015fi afl\u0103 maturitatea complet\u0103; mai precis: numai prin aceast\u0103 r\u0103sturnare. Genera\u0163iile formate, ne\u00eencrez\u0103toare \u00een biruin\u0163a aceasta, nu o p\u0103trundeau. E sigur faptul c\u0103, acum c\u00e2nd genera\u0163ia lupt\u0103toare s-a consolidat pe pozi\u0163ii, EA va fi aceea care va reprezenta \u00een scris actuala mi\u015fcare a neamului; ea \u015fi genera\u0163iile care vin c\u0103l\u0103uzite de luminile acestei biruin\u0163e. Noua literatur\u0103 poate fi intuit\u0103 profetic, ca o negare a modernismului de fond, anarhic, dar utiliz\u00e2nd formulele inedite care zac \u00een comoara neexplorat\u0103 a folclorului.
\nTrec\u00e2nd din largul cre\u015ftinism al lui Arghezi, prin ortodoxismul oriental al lui Blaga \u015fi prin autohtonismul \u2013 par\u0163ial \u015fi exagerat \u2013 al lui Rebreanu \u2013, expresia credincioas\u0103 a sufletului specific rom\u00e2nesc se va concretiza \u00een opera care va con\u0163ine ortodoxismul autohton \u015fi con\u015ftiin\u0163a destinului de stabilitate etern\u0103 pe aceste p\u0103m\u00e2nturi-leag\u0103ne.
\nChestiunea inspira\u0163iei pentru aceast\u0103 nou\u0103 literatur\u0103 se va solu\u0163iona relativ repede. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, Eminescu \u015fi Co\u015fbuc vor fi insulele de aplecare pentru ajungerea la amiezele fertile. Tinere\u0163ea sincer\u0103, departe de a \u00ee\u015fi continua prelungirea fals\u0103 a unui modernism excesiv, (va \u00een\u0163elege) va \u00een\u0163elege (sic!) glasurile care c\u00e2nt\u0103 sub ierburi \u015fi luceferii care \u00eenfloresc \u00een s\u00e2nge. Tinere\u0163ea nu va respinge niciodat\u0103 pe Eminescu \u015fi Co\u015fbuc, pentru c\u0103 revolu\u0163ionarul \u00een\u0163elege \u015fi admir\u0103 pe \u00eenainta\u015ful s\u0103u, \u015ftiind c\u0103 numai urc\u00e2nd treptele pe care le-a stabilit acela va fi \u00een stare a urca deasupra trecutului.
\n\u00centoarcerea la slovele uria\u015fe ale vremii apuse e \u00eentoarcerea tinere\u0163ii la copil\u0103ria clar\u0103, pentru a \u00een\u0163elege cu mai mult\u0103 \u00eencredere iubirea, e \u00eentoarcerea neamului de pe culmi la matca sa pentru a se preg\u0103ti pentru veacurile care vor veni…
\nArad, 26\u00a0 XI\u00a0 1940
\nPublicat \u00een Curentul literar, anul II, nr. 94, 18 ianuarie 1941, p. 11.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"\u00cenc\u0103 o dat\u0103 a trebuit s\u0103-i dau dreptate lui Wilhelm Wundt, cel ce sus\u0163inea principiul \u201eheterogoniei scopurilor\u201c. Am fost pus de cur\u00e2nd \u00een fa\u0163a unei \u201eprobleme\u201c literare, anume dac\u0103 scriitorul \u015fi traduc\u0103torul Tudor Bogdan, alias Jonathan Schneider (1899-1982), despre care se \u015ftie doar c\u0103 este autorul plachetei Cet\u0103\u0163ile cuv\u00e2ntului (1969) \u015fi al volumului de cuget\u0103ri… Cite\u0219te mai mult »Doina\u015f \u015fi \u201emanifestul\u201c s\u0103u poetic de la 18 ani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4119,13340,1875,13339],"class_list":["post-22169","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cercul-literar-de-la-sibiu","tag-manifest-poetic-stefan-aug-doinas","tag-stefan-aug-doinas","tag-text-stefan-aug-doinas"],"views":1067,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22169","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22169"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22169\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22169"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22169"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22169"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}