{"id":22139,"date":"2015-01-28T14:10:58","date_gmt":"2015-01-28T12:10:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22139"},"modified":"2015-01-28T14:11:28","modified_gmt":"2015-01-28T12:11:28","slug":"scandalul-premiului-eminescu-e-prea-mult","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scandalul-premiului-eminescu-e-prea-mult\/","title":{"rendered":"Scandalul premiului Eminescu. E prea mult!"},"content":{"rendered":"

\u00cen loc s\u0103 fie prilej de festivism inofensiv \u015fi plictisitor, ca de obicei, 15 ianuarie 2015 a devenit o mic\u0103 dat\u0103 \u00een istoria recent\u0103 a vie\u0163ii literare rom\u00e2ne\u015fti. Nu-mi amintesc, \u00een ultimul deceniu, o mai aprig\u0103 \u00eenc\u0103ierare a lumii literare de la noi, cu mi\u015fc\u0103ri de trupe \u015fi cu lu\u0103ri de pozi\u0163ie at\u00e2t de vii. Pe o re\u0163ea de socializare cineva vorbea, mai mult sau mai pu\u0163in ironic, de un adev\u0103rat \u201e11 septembrie\u201c literar \u2013 din care b\u0103nuiesc c\u0103 re\u0163inea mai mult sensul de cutremur dec\u00e2t cel de atac terorist.<\/strong><\/em><\/p>\n

Ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi ce e \u00een joc aici, de fapt?<\/strong>
\n\u00cen mare, lucrurile sunt cunoscute deja de toat\u0103 lumea: \u00een urma decern\u0103rii Premiului Opera Omnia de la Boto\u015fani lui Gabriel Chifu, juriului compus din Mircea Martin (pre\u015fedinte), Nicolae Manolescu, Ion Pop, Al. Cistelecan, Cornel Ungureanu, Ioan Holban \u015fi Mircea A. Diaconu i se cere, de c\u0103tre un grup de peste 30 de scriitori (\u00eentre timp, lista de semnatari a devenit tot mai consistent\u0103), demisia. Printre semnatarii textului redactat de Claudiu Komartin \u015fi Radu Vancu, nume de prim-plan ale ultimei genera\u0163ii de scriitori, \u00een special poe\u0163i \u015fi critici (Dan Coman, Rita Chirian, Miruna Vlada, Andrei D\u00f3sa, Paul Cernat, Andrei Terian, Bianca Bur\u0163a-Cernat), dar \u015fi nume de rezonan\u0163\u0103 din genera\u0163iile trecute, precum Liviu Antonesei, Florin Iaru, Emilian Galaicu-P\u0103un sau Svetlana C\u00e2rstean. Chiar dac\u0103 n-au semnat apelul, destui scriitori \u015fi-au exprimat public indignarea, prin puncte de vedere individuale \u00een publica\u0163ii online sau pe re\u0163elele de socializare. Printre ei, O. Nimigean, Bogdan Cre\u0163u, Ruxandra Cesereanu, Mihai Iov\u0103nel, Costi Rogozanu \u015fi al\u0163ii. O mobilizare f\u0103r\u0103 precedent, cu at\u00e2t mai surprinz\u0103toare cu c\u00e2t solidarit\u0103\u0163ile sunt pu\u0163ine \u015fi izolate \u00een lumea literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, plin\u0103 ochi de genii. \u015etiu destui scriitori care n-ar sta la mas\u0103 \u00eempreun\u0103, dar care s-au aliniat acum de aceea\u015fi parte a baricadei.
\nAm citit, \u00een cele c\u00e2teva zile scurse de la redactarea apelului, destule comentarii care \u00eencearc\u0103 s\u0103 discrediteze valul protestatar, minimaliz\u00e2ndu-i c\u00e2nd obiectul (De ce sunt scriitorii at\u00e2t de obseda\u0163i de premii \u00een loc s\u0103-\u015fi scrie c\u0103r\u0163ile?), c\u00e2nd subiec\u0163ii, m\u00e2na\u0163i, cum s-ar zice, \u00een lupt\u0103 de o reglare de conturi genera\u0163ionist\u0103. Surprinz\u0103toare, din acest punct de vedere, e pozi\u0163ionarea lui Dorin Tudoran, care rezum\u0103 \u00eentreaga chestiune la mesajul \u201eC\u0103ra\u0163i-v\u0103 de-aici cu subiectivit\u0103\u0163ile voastre, fiindc\u0103 a venit vremea noastr\u0103 \u015fi a subiectivit\u0103\u0163ilor noastre!\u201c. Or, tocmai ipoteza c\u0103 ar fi vorba aici de un protest genera\u0163ionist trebuie respins\u0103.
\nCeea ce a inflamat spiritele n-a fost acordarea unui premiu important domnului Gabriel Chifu, nici m\u0103car incompatibilitatea institu\u0163ional\u0103, de vicepre\u015fedinte premiat de pre\u015fedintele USR. De c\u00e2nd e \u00een func\u0163ie, Gabriel Chifu a mai ob\u0163inut premii: Premiul pentru poezie al USR pentru 2011, \u00een detrimentul unor poe\u0163i nu mai pu\u0163in demni de luat \u00een seam\u0103, precum cei pe care i-a surclasat la Boto\u015fani: Ioan Es. Pop, \u015etefan Manasia, Nichita Danilov sau Ion Pop. Nu-i nimic, se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103. De acela\u015fi succes la jurii s-a bucurat \u00eens\u0103 \u015fi cartea urm\u0103toare a scriitorului, care a \u00eencasat deja dou\u0103 premii: la Colocviile Romanului Rom\u00e2nesc Contemporan de la Alba Iulia din prim\u0103vara anului trecut, unde, se simte obligat s\u0103 precizeze nuan\u0163at \u201eOchiul magic\u201c al Rom\u00e2niei literare, \u201epremiul i-a revenit cu unanimitate de voturi lui Gabriel Chifu, cu volumul Punct \u015fi de la cap\u0103t\u201c (subl. mea, A.G.); nu iese din logica expus\u0103 mai sus nici Festivalul Na\u0163ional de Carte de la Cluj-Napoca de la finalul lui 2014, c\u00e2nd, \u00een loc s\u0103 se recuze ca organizator, scriitorul \u00een cauz\u0103 a reu\u015fit s\u0103 se impun\u0103 \u00een fa\u0163a Gabrielei Adame\u015fteanu, a Adrianei Babe\u0163i, a lui O. Nimigean, Mircea Anghelescu \u015fi a multor altora. Nu-i mare bai nici acum, se poate tr\u0103i cu asta. Numai c\u0103 la un bilan\u0163 atent al premiilor importante din ultimii ani, e de observat c\u0103 Gabriel Chifu a ratat doar competi\u0163iile literare din care s-a recuzat (v. Premiile Rom\u00e2niei literare pe 2014). Ceea ce \u00eenseamn\u0103 numaidec\u00e2t c\u0103 \u015fi inversul e adev\u0103rat: c\u00e2nd nu s-a recuzat, domnul Chifu a mers la sigur.
\nDe aceea, stupoarea scriitorilor care au aflat c\u0103 Gabriel Chifu a c\u00e2\u015ftigat Opera Omnia la Boto\u015fani n-are, ca orice stupoare scriitoriceasc\u0103, niciun fel de \u00eentemeiere matematic\u0103. Statistic vorbind, premiul se afla deja \u00een buzunarul vicepre\u015fedintelui USR.
\nIn Defense of Poesie<\/strong>
\nDoar c\u0103 de data asta a fost, \u00eentr-adev\u0103r, prea mult, chiar pentru o lume literar\u0103 inert\u0103, care se scarpin\u0103 de trei ori dup\u0103 cap p\u00e2n\u0103 la a se exprima deschis. Prea mult prin cumulul de onoruri anterioare, prea mult raportat la posibilit\u0103\u0163ile poeziei lui Gabriel Chifu (cuviincioase, dar at\u00e2t), mult prea mult \u00een compania unor poe\u0163i precum Mircea C\u0103rt\u0103rescu, Marta Petreu, Ioan Moldovan, Liviu Ioan Stoiciu sau Aurel Pantea. \u015ei poate c\u0103 nici asta n-ar fi fost decisiv \u00een coagularea indign\u0103rii generale, dac\u0103 din juriul care a scos numele lui Gabriel Chifu din p\u0103l\u0103rie n-ar fi f\u0103cut parte c\u00e2teva dintre personalit\u0103\u0163ile de top ale criticii rom\u00e2ne\u015fti din ultimele trei-patru decenii: Mircea Martin, Ion Pop, Al. Cistelecan, Cornel Ungureanu. Personalit\u0103\u0163i care \u015fi-au dovedit, de at\u00e2tea ori, nu doar gustul estetic, ci \u015fi probitatea moral\u0103 \u00een epoci mult mai complicate dec\u00e2t cea actual\u0103. \u00cen acest context, apelul (obraznic-t\u0103ios dup\u0103 unii, ironic sau franc-reveren\u0163ios dup\u0103 al\u0163ii) s-a constituit \u00eentr-un destul de patetic, old school, Defense of Poesie, care cerea membrilor juriului demisia \u00een bloc, \u00een consonan\u0163\u0103 cu demisia de la ap\u0103rarea unor criterii valorice vizibile cu ochiul liber. Repro\u015furi, \u00eentr-adev\u0103r, extrem de grave, abia camuflate de o retoric\u0103 politicoas\u0103, de la discipol la magistru.
\nDac\u0103 mobilizarea s-a realizat at\u00e2t de prompt \u015fi de vehement n-a fost, a\u015fadar, datorit\u0103 importan\u0163ei premiului ca atare (un premiu nu e niciodat\u0103 mai mult dec\u00e2t un premiu, chiar \u015fi c\u00e2nd el are mize financiare \u00eensemnate \u00een context rom\u00e2nesc: 20.000 de lei), nici din cauza singularit\u0103\u0163ii nedrept\u0103\u0163ii (regula o fac premiile pe deplin meritate, din p\u0103cate), ci datorit\u0103 amenin\u0163\u0103rii c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi pu\u0163inele repere morale stabile \u00eencep s\u0103 se clatine. \u015ei dac\u0103 reac\u0163iile protestatarilor au dep\u0103\u015fit, poate, limitele reale ale evenimentului, e tocmai din cauza pre\u0163uirii multor semnatari ai peti\u0163iei fa\u0163\u0103 de numele men\u0163ionate mai sus. C\u00e2nd nu s-au rezumat la a urm\u0103ri cu simpatie scrierile genera\u0163iilor mai tinere, Mircea Martin, Ion Pop sau Al. Cistelecan au sus\u0163inut deschis, prin zeci de articole sau prin proiecte comune, ba chiar prin participarea la juriz\u0103ri, activitatea mai tinerelor genera\u0163ii \u2013 \u015fi aici, nu m\u0103 refer doar la ultima. La r\u00e2ndul lor, tinerii i-au privit cu deferen\u0163\u0103 chiar \u015fi c\u00e2nd, prin firescul lucrurilor, viziunea diferit\u0103 asupra literaturii ar fi reclamat rupturi mai ferme.
\nDin p\u0103cate, din seria modelelor nu mai face parte, de o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme, Nicolae Manolescu. \u00cen cazul s\u0103u, avem de a face cu un paradox b\u0103t\u0103tor la ochi, dac\u0103 privim activitatea sa de dinainte \u015fi dup\u0103 \u201990: dintre to\u0163i postbelicii, e criticul cel mai liber \u00een perioada cea mai dogmatic\u0103 \u015fi cel mai dogmatic \u00een perioada cea mai liber\u0103. Cunoscuta butad\u0103 \u201ecanonul se face, nu se discut\u0103\u201c, nu p\u0103rea, la \u00eenceputul anilor \u201990, mai mult dec\u00e2t o formul\u0103 caracteristic\u0103 neseriozit\u0103\u0163ii mimate a criticului. Treptat, ea a prins concrete\u0163e pe de o parte \u00een Istoria critic\u0103, un monument de improviza\u0163ie cu preten\u0163ie de judecat\u0103 absolut\u0103, \u015fi \u00een activitatea public\u0103 a criticului, care a privit cu ochi r\u0103i cam tot ce s-a petrecut \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 dup\u0103 1990. Poe\u0163ii \u015fi prozatorii, r\u0103ma\u015fi neciti\u0163i, au fost taxa\u0163i totu\u015fi drept \u201emizerabili\u015fti\u201c \u015fi \u201eminimali\u015fti\u201c, \u00een timp ce critica t\u00e2n\u0103r\u0103 e reductibil\u0103 la \u201eneogherism\u201c.
\nDezinteresul fa\u0163\u0103 de literatura actual\u0103 n-ar fi at\u00e2t de flagrant \u2013 a nu \u00een\u0163elege sau a nu-\u0163i pl\u0103cea literatura t\u00e2n\u0103r\u0103 nu-i un defect \u00een sine \u2013 dac\u0103 n-ar ascunde o dubl\u0103 m\u0103sur\u0103. Oricine deschide Istoria critic\u0103 sau recentul compendiu poate constata c\u0103 harta valoric\u0103 a literaturii de dup\u0103 1990 se suprapune f\u0103r\u0103 rest cu harta redactorilor \u015fi a colaboratorilor de la Rom\u00e2nia literar\u0103 sau a apropia\u0163ilor din conducerea Uniunii Scriitorilor. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 at\u00e2t activitatea scriitoriceasc\u0103, c\u00e2t \u015fi cea institu\u0163ional\u0103 a lui Nicolae Manolescu au demonstrat un lucru lipsit de echivoc, \u00eens\u0103 descump\u0103nitor pentru to\u0163i fanii lui: dup\u0103 \u201990, orizontul literar al criticului n-a dep\u0103\u015fit orizontul rela\u0163iilor sale personale. Atitudine, din nou, opus\u0103 cu 180 de grade pledoariei de dinainte de Revolu\u0163ie pentru cronicarul impar\u0163ial, izolat de rela\u0163ii sociale, \u201ef\u0103r\u0103 mam\u0103, f\u0103r\u0103 tat\u0103\u201c. Faptul c\u0103 lista premiilor patronate de Manolescu e coincident\u0103 cu \u201elista lui Manolescu\u201c din Istorie \u015fi cu lista adjunc\u0163ilor din institu\u0163iile conduse de el nu e dec\u00e2t consecin\u0163a logic\u0103 a provincializ\u0103rii tot mai accentuate a \u201eInstitu\u0163iei Manolescu\u201c. At\u00e2t de puternic\u0103 a fost aceast\u0103 \u201einstitu\u0163ie\u201c, \u00eenc\u00e2t nici m\u0103car criticul \u00eensu\u015fi, prin ac\u0163iuni concrete de tipul celor men\u0163ionate mai sus, n-a reu\u015fit s-o discrediteze. Acestea nu sunt interpret\u0103ri, nici figuri de stil genera\u0163ioniste, a\u015fa cum crede domnul Dorin Tudoran sau al\u0163ii, ci fapte.
\nNu cred, totu\u015fi, \u00een demonizarea lui Manolescu. Nu e vina criticului c\u0103 a mo\u015ftenit o legitimare simbolic\u0103 pe care nici el, nici cei din jurul s\u0103u n-o \u015ftiu gestiona. \u015ei iat\u0103 c\u0103 ajungem, \u00eencet-\u00eencet, la una dintre problemele de fond ale chestiunii premiilor de la Boto\u015fani: dezastrul juriz\u0103rii de acolo demonstreaz\u0103 c\u0103 raporturile de autoritate \u00een dauna argumentelor \u015fi a valorilor nu func\u0163ioneaz\u0103 doar \u00een redac\u0163ia Rom\u00e2niei literare, unde avem de a face cu \u201eunanimit\u0103\u0163i\u201c, ci \u015fi la case mult mai mari. E nobil gestul lui Florin Iaru de a \u00eencerca s\u0103 probeze, detectivistic, c\u0103 juriul de la Boto\u015fani a fost manipulat, dac\u0103 nu \u00een\u015felat pe fa\u0163\u0103 de pre\u015fedintele de facto, devenit maestru al long distance call-urilor \u015fi c\u0103 votul pentru Chifu a fost unul cu c\u00e2ntec. Cel mai probabil, are \u015fi dreptate. M\u0103 \u00eentreb, \u00eens\u0103, dac\u0103 cealalt\u0103 postur\u0103, de naivi \u00een fa\u0163a mascaradei democratice \u00eenscenate de autorul Istoriei critice, e complet favorabil\u0103 criticilor \u00een cauz\u0103. Nu m\u0103 intereseaz\u0103 nici s\u0103 identific \u0163api isp\u0103\u015fitori, nici s\u0103 revendic m\u0103rturisirea public\u0103 a voturilor (astfel de inchizi\u0163ii \u015fi interogatorii mi se par nedemne at\u00e2t pentru cel care le cere, c\u00e2t \u015fi pentru cel c\u0103ruia i se cer), \u00eens\u0103, repet: problema nu \u0163ine de \u201etr\u0103dare\u201c, ci de acceptarea, \u00een continuare, a \u201eInstitu\u0163iei\u201c manolesciene ca mecanism discre\u0163ionar \u00een fa\u0163a c\u0103ruia nu se discut\u0103, ci se voteaz\u0103. Nereclamarea, de c\u0103tre membrii juriului, a unor reguli stricte \u015fi a unor mecanisme transparente de vot, ba chiar, \u00eendr\u0103znesc s\u0103 spun, lipsa protestului \u00een momentul c\u00e2nd aceast\u0103 majoritate l-a consacrat pe cel mai slab candidat, aflat \u00een clar conflict de interese prin func\u0163ia ocupat\u0103, ridic\u0103 \u00een continuare semne de \u00eentrebare cu privire la \u00eentreaga activitate a juriului. Impulsurile autarhice sunt, \u00eentr-adev\u0103r, vina lui Manolescu. Faptul c\u0103 ele se realizeaz\u0103 e vina celeilalte p\u0103r\u0163i a vie\u0163ii literare.
\nNici m\u0103car demisia juriului nu mi se pare important\u0103 \u00een contextul acestui scandal literar. Ci na\u015fterea, \u00een paralel \u015fi probabil alimentat\u0103 de mi\u015fc\u0103rile protestatare din ultimii doi-trei ani, a unei con\u015ftiin\u0163e scriitorice\u015fti puternice, care nu mai accept\u0103 autorit\u0103\u0163ile necondi\u0163ionate \u2013 sau condi\u0163ionate de ni\u015fte institu\u0163ii din ce \u00een ce mai \u00eendoielnice. Lumea literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 ar putea deveni, din no man\u2019 s land-ul moral \u00een care ideea de compromis frizeaz\u0103 nonsensul, un spa\u0163iu \u00een care, datorit\u0103 acestei con\u015ftiin\u0163e scriitorice\u015fti treze, te po\u0163i compromite din nou. E de bine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen loc s\u0103 fie prilej de festivism inofensiv \u015fi plictisitor, ca de obicei, 15 ianuarie 2015 a devenit o mic\u0103 dat\u0103 \u00een istoria recent\u0103 a vie\u0163ii literare rom\u00e2ne\u015fti. Nu-mi amintesc, \u00een ultimul deceniu, o mai aprig\u0103 \u00eenc\u0103ierare a lumii literare de la noi, cu mi\u015fc\u0103ri de trupe \u015fi cu lu\u0103ri de pozi\u0163ie at\u00e2t de vii.… Cite\u0219te mai mult »Scandalul premiului Eminescu. E prea mult!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3586,5926,13324,13323],"class_list":["post-22139","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-florin-iaru","tag-gabriel-chifu","tag-juriul-de-la-botosani","tag-premiul-eminescu"],"views":10490,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22139","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22139"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22139\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22139"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22139"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22139"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}