\u015etim bine c\u0103 cei care ne las\u0103 a \u00een\u0163elege ceva cu privire la noi \u00een\u015fine o spun cel mai adesea \u00eentr-un mod vag, indirect, simplu. Nu formuleaz\u0103 explicit chestiunea ca atare. Nu se opresc la tot felul de concepte \u015fi ideologii care ne sunt proprii. Par s\u0103 vorbeasc\u0103 despre ceva str\u0103in, de pild\u0103 despre oamenii care tr\u0103iesc \u00eentr-o alt\u0103 lume, despre umbre \u015fi fantasme, locuri, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi amintiri ce scap\u0103 aproape complet acestui timp. Cu toate acestea, nimic mai concret ca apari\u0163iile c\u0103rora le dau via\u0163\u0103. Lumea lor devine dens\u0103 \u015fi vie, mai vie chiar dec\u00e2t cea pe care o pretinde percep\u0163ia cotidian\u0103. Reg\u0103sim acolo mult mai bine grani\u0163ele acestei lumi, pulsul ei \u015fi un posibil nume al vie\u0163ii.
\nS\u0103 ne amintim povestea din Toate numele, de Jos\u00e9 Saramago, publicat\u0103 \u00een 1997 (trad. rom. de Mioara Caragea, 2002). Perete \u00een perete cu Arhiva General\u0103 a St\u0103rii Civile locuie\u015fte Jos\u00e9, un simplu registrator, de fapt un func\u0163ionar m\u0103runt, umil, aproape ne\u015ftiut de ceilal\u0163i. El simte dintotdeauna nevoia s\u0103 adauge c\u00e2te ceva la numele unor oameni, m\u0103car o simpl\u0103 men\u0163iune din via\u0163a lor, un cuv\u00e2nt, o fotografie, o dat\u0103 oarecare, o imagine, un semn. \u00cencepe cu numele unor oameni cunoscu\u0163i, \u201eindiferent c\u0103 e vorba de politicieni sau de generali, de actori sau arhitec\u0163i, de muzicieni sau juc\u0103tori de fotbal, de cicli\u015fti sau de scriitori, de trafican\u0163i sau de balerine, de asasini sau de bancheri, de escroci sau de regine ale frumuse\u0163ii\u201c. Caut\u0103 s\u0103 le creeze o mic\u0103 biografie, dincolo de ce ar putea s\u0103 spun\u0103 singurul lor nume. Ini\u0163ial \u00ee\u015fi ob\u0163ine unele date din pres\u0103, prin st\u00e2ngace t\u0103ieturi din ziare, apoi merge mai departe, caut\u0103 singur \u00een fel \u015fi chip. La un moment dat risc\u0103 enorm, p\u0103trunde noaptea \u00een edificiul memoriei generale. Aici g\u0103se\u015fte, din \u00eent\u00e2mplare, fi\u015fa unei femei necunoscute, pentru a c\u0103rei biografie tr\u0103ie\u015fte o adev\u0103rat\u0103 pasiune, o obsesie. Afl\u0103 la un moment dat de existen\u0163a ei, este aproape s\u0103 o \u00eent\u00e2lneasc\u0103, doar c\u0103 \u00eentre timp femeia necunoscut\u0103 moare. Fi\u015fa ei va fi mutat\u0103 de func\u0163ionari \u00een arhiva rezervat\u0103 celor mor\u0163i, fapt ce complic\u0103 ancheta domnului Jos\u00e9. Pentru el, memoria lucrurilor \u00eei \u0163ine \u00een via\u0163\u0103 pe cei mor\u0163i \u015fi d\u0103 substan\u0163\u0103 vie\u0163ii celorlal\u0163i. Continu\u0103 s\u0103 caute date \u015fi semne despre moartea acelei femei. Merge \u00een Cimitirul General (a c\u0103rui deviz\u0103 coincide cu cea a Arhivei: \u201eToate numele\u201c), acolo unde un p\u0103stor bizar schimb\u0103 la \u00eent\u00e2mplare numele de pe morminte. Lumea celor \u00eengropa\u0163i tinde astfel s\u0103 devin\u0103 fantomatic\u0103. Se \u00eendreapt\u0103 apoi c\u0103tre casa p\u0103rin\u0163ilor ei, s\u0103 o recunoasc\u0103 \u00een chipul celor care i-au dat via\u0163\u0103. Ajunge, mai t\u00e2rziu, \u00een locuin\u0163a femeii necunoscute, acolo unde \u015fi-a tr\u0103it ultimele zile. \u00cen mod ciudat, simte deodat\u0103 c\u0103 nu ar trebui s\u0103 mai continue, ci s\u0103 lase neatinse \u015fi ne\u015ftiute ultimele lucruri din via\u0163a ei, \u00een acel loc al intimit\u0103\u0163ii simple \u015fi absolute. Ceea ce mai putea face era s\u0103 completeze \u2013 sau s\u0103 refac\u0103 singur \u2013 fi\u015fa femeii necunoscute, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t locul ei s\u0103 fie printre cei vii.
\nCe am putea spune \u00een marginea acestei teribile povestiri? E greu s\u0103 nu vezi c\u0103 domnul Jos\u00e9, umilul func\u0163ionar, afl\u0103 totu\u015fi un rost \u00een via\u0163a pe care o duce. \u00ce\u015fi urmeaz\u0103 cursul vie\u0163ii \u00een acord cu o dorin\u0163\u0103 \u2013 profund\u0103 \u015fi inexplicabil\u0103 \u2013 de a da con\u0163inut biografiei celor necunoscu\u0163i. Sau de a readuce \u00een prezen\u0163\u0103 chipul cuiva ne\u015ftiut. Aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 ajunge \u00een cazul s\u0103u o credin\u0163\u0103 de via\u0163\u0103. Cum o asum\u0103 \u00een modul cel mai firesc, prin ceea ce simte \u015fi face, ea r\u0103spunde unui sens al vie\u0163ii sale. Doar c\u0103 acest \u201esens al vie\u0163ii\u201c nu se na\u015fte sub forma unei confrunt\u0103ri severe cu sine, \u00eenso\u0163it\u0103 de interoga\u0163ii grave, ultimative. Ci neobi\u015fnuit de discret, un simplu hobby, o preocupare gratuit\u0103, ceva potrivit pentru timpul de sear\u0103. Adun\u0103 pur \u015fi simplu tot felul de date \u015fi imagini despre numele unor oameni. F\u0103cea acest lucru a\u015fa cum al\u0163ii obi\u015fnuiesc s\u0103 adune \u201etimbre, monede, medalii, glastre, c\u0103r\u0163i po\u015ftale, cutii de chibrituri, c\u0103r\u0163i, ceasuri, tricouri sportive, autografe, pietre, figurine de lut, cutii goale de r\u0103coritoare, \u00eengera\u015fi, cactu\u015fi, programe de oper\u0103, brichete, stilouri, bufni\u0163e, cutii muzicale, sticle, bonsai, picturi, c\u0103ni, pipe, obeliscuri de cristal, ra\u0163e de por\u0163elan, juc\u0103rii vechi, m\u0103\u015fti de carnaval\u201c \u015fi multe altele. De ce totu\u015fi fac oamenii a\u015fa ceva? Sugestia scriitorului nu e lipsit\u0103 de umor \u015fi seriozitate \u00een acela\u015fi timp: \u201emotivul e probabil ceva ce s-ar putea numi angoas\u0103 metafizic\u0103, poate c\u0103 nu au cum s\u0103 \u00eendure ideea haosului ca st\u0103p\u00e2n unic al universului \u015fi, de aceea, cu slabele lor for\u0163e \u015fi f\u0103r\u0103 vreun ajutor divin, se str\u0103duiesc s\u0103 pun\u0103 ceva ordine \u00een lume\u201c. Pl\u0103cerea secret\u0103 de colec\u0163ionar a domnului Jos\u00e9 nu e str\u0103in\u0103 singur\u0103t\u0103\u0163ii sale. Nici dorin\u0163ei de a reface o via\u0163\u0103 necunoscut\u0103. Munca de registrator \u00een Arhiva General\u0103 a St\u0103rii Civile, lipit de zidul c\u0103reia ajunge s\u0103 locuiasc\u0103, face s\u0103 se \u00eentretaie o \u00eent\u00e2mplare cu fatalitatea \u00eens\u0103\u015fi. Nu avem cum \u015fti ce motiva\u0163ii ar ascunde preocuparea sa ciudat\u0103. \u015etim doar c\u0103 \u00eencerca zi \u015fi noapte s\u0103 refac\u0103 din nimicuri conturul unor vie\u0163i, desenul unor biografii, umbra lor vie, privind apoi cum ele \u00ee\u015fi afl\u0103 locul \u00een cuprinsul lumii sale.
\n\u00cens\u0103 ceea ce face domnul Jos\u00e9 nu intereseaz\u0103 acolo pe nimeni. Dimpotriv\u0103, pare ceva cu totul absurd: c\u00e2t\u0103 vreme exist\u0103 Arhiva General\u0103, la ce bun s\u0103 mai completezi, dup\u0103 pu\u0163inele tale puteri \u015fi cumva la \u00eent\u00e2mplare, biografia unor oameni? Cui ar putea folosi acest lucru? Este f\u0103r\u0103 sens, mai grav chiar, pare s\u0103 dea la iveal\u0103 o form\u0103 de alienare, de\u015fi inofensiv\u0103 \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103. E adev\u0103rat c\u0103 un func\u0163ionar superior, conservatorul, dup\u0103 ce \u00eel p\u00e2nde\u015fte \u015fi inspecteaz\u0103 \u00een ascuns locuin\u0163a lui, caietele cu \u00eensemn\u0103ri, va folosi \u201e\u00een interesul institu\u0163iei\u201c astfel de date. El confer\u0103 un alt sens investiga\u0163ilor domnului Jos\u00e9, sens pe care acesta nu-l avea \u00een vedere. Probabil vede atunci c\u0103 via\u0163a sa nu apare inutil\u0103 celorlal\u0163i. Doar c\u0103 e vorba, a\u015fa cum spuneam, de un alt sens, v\u0103zut dinafar\u0103, \u00een rela\u0163ie greu sesizabil\u0103 cu cel pe care \u00eensu\u015fi domnul Jos\u00e9 l-ar percepe.
\nLucrul cel mai ciudat pare s\u0103 fie c\u0103 domnul Jos\u00e9 acuz\u0103 mereu st\u0103rile de lucruri \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rile acestei lumi ca lipsite de sens. Le vede haotice, f\u0103r\u0103 nici o noim\u0103. Sau de-a dreptul hazardate. O spune \u00een multe r\u00e2nduri, de pild\u0103 c\u00e2nd \u00eent\u00e2lne\u015fte p\u0103storul din cimitir, cel care schimb\u0103 absolut la \u00eent\u00e2mplare numele de pe morminte. \u201eOperele hazardului sunt infinite\u201c, avea s\u0103 afirme dup\u0103 ce vede o astfel de nebunie. Mai t\u00e2rziu, dup\u0103 un alt e\u015fec, adaug\u0103: \u201eLa urma urmelor, to\u0163i mor\u0163ii sunt la fel, ce po\u0163i face cu unii po\u0163i face \u015fi cu ceilal\u0163i, s\u0103-i amesteci, s\u0103-i \u00eencurci, e totuna, lumea asta n-are sens\u201c. \u00cens\u0103 nu-\u015fi propune s\u0103 \u00eendrepte o astfel de lume. Se situeaz\u0103 \u00een marginea ei \u015fi cumva \u00een r\u0103sp\u0103r cu st\u0103rile de lucruri incomprehensibile. \u00cen solitudinea preocup\u0103rilor sale, \u00ee\u015fi face loc o alt\u0103 lume, ini\u0163ial sub forma unor colec\u0163ii de nume \u015fi biografii gratuite. Nu-\u015fi propune un scop anume, urmeaz\u0103 pur \u015fi simplu o dorin\u0163\u0103. Iar aceasta prive\u015fte \u00een cele din urm\u0103 aducerea aminte \u015fi uitarea, via\u0163a \u015fi moartea. Ceea ce poate fi adus \u00een prezen\u0163\u0103 are parte de via\u0163\u0103, restul se afund\u0103 \u00een h\u0103u. Aten\u0163ia i se \u00eendreapt\u0103, prin urmare, c\u0103tre numele ne\u015ftiute, uitate, insignifiante pentru ceilal\u0163i. A\u015fa cum \u00eei va spune p\u0103storului din cimitir, caut\u0103 o persoan\u0103 \u00eentruc\u00e2t nu o cunoa\u015fte. O caut\u0103 \u00eentruc\u00e2t risc\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 printre cei mor\u0163i \u015fi ne\u015ftiu\u0163i. Via\u0163a proprie \u00eei cere s\u0103 recunoasc\u0103 via\u0163a unui alt nume. \u00cen felul acesta, domnul Jos\u00e9 are sentimentul c\u0103 realmente tr\u0103ie\u015fte. Nu munca de registrator \u00eei d\u0103 acest sentiment, nici comunicarea obi\u015fnuit\u0103 cu cei pe care-i \u00eent\u00e2lne\u015fte, cu at\u00e2t mai pu\u0163in grijile de zi cu zi. Ci o preocupare cumva de om simplu, naiv \u015fi retras. Va crede continuu, \u00een felul s\u0103u pu\u0163in ciudat, c\u0103 poate s\u0103 readuc\u0103 \u00een lumea vie\u0163ii chipul unor oameni mor\u0163i sau necunoscu\u0163i.
\nA\u015fadar, un om care nu-\u015fi pune explicit \u00eentrebarea cu privire la sensul vie\u0163ii, nu face din aceasta o problem\u0103, nu vede ceva \u00eencurajator \u00een cuprinsul vast al lumii \u015fi nu-\u015fi propune un scop aparte al propriei vie\u0163i. Tr\u0103ie\u015fte mai cur\u00e2nd dincoace de concepte, drame publice \u015fi ideologii. Cu toate acestea, via\u0163a pe care o duce pare s\u0103 descopere singur\u0103 un sens, \u00een mod simplu \u015fi ne\u015ftiut, ini\u0163ial ca o dorin\u0163\u0103 copil\u0103reasc\u0103 aproape, ca \u015fi cum \u015fi-ar pierde vremea cu unele preocup\u0103ri nevinovate, apoi cu credin\u0163a c\u0103 alte nume, necunoscute sau aruncate din via\u0163\u0103, pot s\u0103 revin\u0103 cu chipul lor viu \u00een fa\u0163a noastr\u0103.
\nNu \u015ftim dac\u0103 prin vocea domnului Jos\u00e9 vorbe\u015fte scriitorul \u00eensu\u015fi. \u00cens\u0103 acesta a \u00eencercat el \u00eensu\u015fi ceva similar. A\u015fa cum spune \u00een convorbirile cu Jorge Halperin, din 1998, a c\u0103utat o vreme s\u0103 reg\u0103seasc\u0103 via\u0163a acelui frate mort la patru ani, pe c\u00e2nd el avea numai doi ani. \u201eAm c\u0103utat \u00een registrul st\u0103rii civile din localitatea mea natal\u0103, \u00eens\u0103 nu exista certificatul de deces. Astfel c\u0103, din punct de vedere legal, fratele meu este viu\u201c. O astfel de \u00eent\u00e2mplare l-a ajutat s\u0103-\u015fi scrie romanul, c\u0103ruia, pentru \u00eenceput, nu-i aflase dec\u00e2t titlul. La fel \u015fi memoria acelor genera\u0163ii de oameni simpli, la locul lor, despre care \u015ftia bine c\u0103 istoria \u00eei uit\u0103. \u201eDac\u0103 eu n-a\u015f exista, nimeni nu ar mai vorbi de bunicii mei. Astfel, concluzia mea este c\u0103 eu exist ca s\u0103-i men\u0163in \u00een via\u0163\u0103 prin memorie\u201c. Mai t\u00e2rziu, \u00een discursul \u0163inut \u00een fa\u0163a Academiei Suedeze cu ocazia decern\u0103rii Premiului Nobel pentru literatur\u0103 (1998), scriitorul \u00eensu\u015fi avea s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Toate numele: \u201eo persoan\u0103 pleac\u0103 \u00een c\u0103utarea altei persoane pentru c\u0103 a \u00een\u0163eles c\u0103 via\u0163a nu are nimic mai important de cerut de la o fiin\u0163\u0103 uman\u0103\u201c. Este absolut memorabil\u0103 aceast\u0103 afirma\u0163ie. \u00centr-adev\u0103r, c\u00e2nd cineva pleac\u0103 \u00een c\u0103utarea altui om se vede atunci pe sine ca fiin\u0163\u0103 omeneasc\u0103. \u00cen\u0163elege \u00een acela\u015fi timp c\u0103 dorin\u0163a de a pleca \u00eentr-o asemenea c\u0103utare apar\u0163ine vie\u0163ii ca atare. Adic\u0103 unei vie\u0163i care numai astfel este ceea ce este. O idee simpl\u0103, n\u0103scut\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi ca fapt de via\u0163\u0103 \u015fi nu ca tez\u0103 a unei min\u0163i chinuite de concepte \u015fi ra\u0163ionamente.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u015etim bine c\u0103 cei care ne las\u0103 a \u00een\u0163elege ceva cu privire la noi \u00een\u015fine o spun cel mai adesea \u00eentr-un mod vag, indirect, simplu. Nu formuleaz\u0103 explicit chestiunea ca atare. Nu se opresc la tot felul de concepte \u015fi ideologii care ne sunt proprii. Par s\u0103 vorbeasc\u0103 despre ceva str\u0103in, de pild\u0103 despre oamenii… Cite\u0219te mai mult »Privind de la distan\u0163\u0103 c\u0103tre noi \u00een\u015fine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[2718,13312],"class_list":["post-22126","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-jose-saramago","tag-toate-numele"],"views":1285,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22126","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22126"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22126\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22126"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22126"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22126"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}