{"id":2212,"date":"2010-04-08T10:38:27","date_gmt":"2010-04-08T08:38:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2212"},"modified":"2010-04-08T10:42:52","modified_gmt":"2010-04-08T08:42:52","slug":"antifilm-%e2%80%9eantichrist%e2%80%9c-de-lars-von-trier","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/antifilm-%e2%80%9eantichrist%e2%80%9c-de-lars-von-trier\/","title":{"rendered":"Antifilm:  \u201eAntichrist\u201c de Lars von Trier"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>\u00cen \u201eDirekt\u00f8ren for det hele\u201c (\u201eSeful sefilor\u201c, 2006), Lars von Trier utiliza o tehnica moderna care \u00eenlatura mare parte din munca omului din spatele camerei, las\u00e2nd alegerea unghiurilor de filmare \u00een seama unui automat. Pentru prima data \u00een istorie, ochiul cineastului (fie el director de imagine, regizor sau si unul, si celalalt), dar mai ales ceea ce se ascunde \u00een spatele sau (un sistem de referinte \u00eentotdeauna altul si o inteligenta cinematografica \u00een mod ideal bine antrenata) erau \u00eenlocuite de un program de calculator.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Implicarea Autorului astfel redusa, diferentele de fond dintre cinematograf si teatru devin proportional difuze. Cinema-ul se transformas \u00eentr-un fel de spectacol de teatru filmat, \u00een care publicul e mutat de colo-colo dupa criterii de nepatruns. La un moment dat, \u00een timpul filmarilor, actorii au asteptat mai bine de trei ore ca Automavision-ul sa selecteze alt cadru dec\u00e2t cel al unui perete gol, e o situatie de un absurd asemanator celui din \u201eHollywood Ending\u201c (2002), unde regizorul interpretat de Woody Allen regizeaza un \u00eentreg film complet orb.<br \/>\n<strong>\u00cen absenta pudorii<\/strong><br \/>\nPrologul alb-negru al lui \u201eAntichrist\u201c ar fi aratat poate mai bine daca ar fi fost realizat \u00een Automavison (sau daca \u00een spatele camerei ar fi stat un regizor orb). Momentul scurt, dar lungit \u00een slowmotion al penetrarii (plan detaliu, cu picaturi de apa care sar peste tot) e o copilarie, mai exact un teribilism (sau poate fructul unei minti care jubileaza c\u00e2nd pune \u00eentr-o scena un penis si \u00een urmatoarea un sugar \u00een patut). Scena de sf\u00e2rsit a caderii sugarului pe geam, cea \u00een care copilul se zdrobeste de pam\u00e2nt, e la r\u00e2ndul ei superflua (unica utilitate poate fi aceea de a provoca disconfort psihic spectatorilor) si nu devine mai putin grosolana daca e filmata din dreptul geamului, adica de la departare. La c\u00e2teva secunde atinge pam\u00e2ntul ursuletul de plus, caderea lui e filmata \u00een prim-plan, e o maniera de sublimare de prost gust care devine inutila prin faptul ca dubleaza ceva ce oricum putem vedea (caderea copilului, dar de la departare).<br \/>\nUrsuletul de plus este pentru copil ceea ce programul masinii de spalat este pentru partida de sex a parintilor, un fel de a arasta ceea ce nu poate fi aratat (si totusi e arastat, ba mai mult, nu este filmata doar partida de sex, ci detaliul definitoriu, nimic nu poate fi mai graitor de at\u00e2t). \u00cen sf\u00e2rsit, filmarea din unghiul subiectiv al copilului \u00een cosciug e o impudoare \u00een plus, e ca si cum un pornograf ar firma o scena de sex din perspectiva buricului unuia dintre actanti, e o perspectiva noua, \u00eentr-adevar, dar nu si una care sa \u00eensemne ceva.<br \/>\nToate acestea \u00eempreuna sunt p\u00e2na la urma tot rezultatul unui automatism. Dar mecanismul care merge \u00een gol e unul uman si ceea ce \u00eei lipseste nu e doar coerenta vizuala, ci si pudoarea, cea umana si cea cinematografica dimpreuna.<br \/>\n<strong>Remake in the Dark<\/strong><br \/>\nHuiduit la Cannes 2009, \u201eAntichrist\u201c marcheaza cel putin a sasea \u00eencercare a lui Von Trier de a spune o poveste si de a comunica un mesaj care, \u00een linii mari, nu s-au modificat c\u00e2tusi de putin de-a lungul anilor. Animat de cele mai bune intentii, protagonistul \u00eencearca sa faca un bine comunitatii sau vrea doar sa fie lasat \u00een pace. Din motive care nu au de-a face cu el si pe care nu le poate controla, situatia sa se \u00eenrautateste accelerat. Este obligat sa ia decizii pe care, din teama de a nu face rau altora, ezita sa le ia, si \u00een cele din urma, prin abuzuri succesive din ce \u00een ce mai mari si care initial pareau imposibile, comunitatea \u00eel \u00eengenuncheaza \u2013 simbolic, fr\u00e2ng\u00e2ndu-i rezistenta, dar si \u00een moduri care nu lasa loc de interpretari (eroina lui \u201eDancer in the Dark\u201c, de pilda, plateste cu viata, la fel si protagonistul din \u201eZentropa\u201c). De aproape 20 de ani \u00eencoace, povestea nu s-a schimbat, semnificatia e aceeasi: societatea te obliga sa te implici si te pedepseste fara ezitare atunci c\u00e2nd esti altfel.<br \/>\nUnii din eroii lui von Trier \u00eenvata lectia asta precum mieii despre tasiere. Personajul interpretat de Charlotte Gainsbourg nu face parte din aceasta categorie, poate si pentru ca, mai mult dec\u00e2t o alegorie de festival, \u201eAntichrist\u201c e un exploitation. Mai exact, un rape\/revenge.<br \/>\nViolul este permanentul asalt mental carUia eroina e supusa de sotul sau (Willem Dafoe), ce \u00eei devine psiholog si o obliga sa se vindece \u00eenainte de vreme. Reafirm\u00e2ndu-i permanent granitele normalitatii psihologice general acceptate, barbatul o obliga, \u00eentr-un mod care nu suporta contestare, sa le respecte. Pentru acest viol intelectual, protagonista se razbuna cu o violenta fizica aparent excesiva; nu e excesiva, acestea sunt limitele genului: \u00eentr-un rape\/revenge, emascularea e o realitate la fel de comuna precum taxiurile \u00eentr-o metropola.<br \/>\nSi totusi, \u201eAntichrist\u201c depaseste \u00een intentii constr\u00e2ngerile povestii pe care Von Trier \u00eenca nu s-a saturat sa o spuna, de data aceasta cu un plus de sadism, secrete si secretii. Imaginile finale, impregnate de un ce hipnotic tributar operei lui Hieronymus Bosch, transforma senzatia \u00een certitudine: Von Trier ar mai fi vrut sa ne zica ceva, un lucru nou, de data asta, dar numai el stie ce.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen \u201eDirekt\u00f8ren for det hele\u201c (\u201eSeful sefilor\u201c, 2006), Lars von Trier utiliza o tehnica moderna care \u00eenlatura mare parte din munca omului din spatele camerei, las\u00e2nd alegerea unghiurilor de filmare \u00een seama unui automat. Pentru prima data \u00een istorie, ochiul cineastului (fie el director de imagine, regizor sau si unul, si celalalt), dar mai ales&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/antifilm-%e2%80%9eantichrist%e2%80%9c-de-lars-von-trier\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Antifilm:  \u201eAntichrist\u201c de Lars von Trier<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1828,1827],"class_list":["post-2212","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-antichrist-de-lars-von-trier","tag-antifilm"],"views":2306,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2212","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2212"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2212\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2212"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2212"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2212"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}