{"id":22097,"date":"2015-01-21T21:43:46","date_gmt":"2015-01-21T19:43:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22097"},"modified":"2015-01-21T21:43:46","modified_gmt":"2015-01-21T19:43:46","slug":"traim-intr-o-epoca-a-fragmentului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/traim-intr-o-epoca-a-fragmentului\/","title":{"rendered":"Tr\u0103im \u00eentr-o epoc\u0103 a fragmentului"},"content":{"rendered":"

Vincent Teixeira \u00een dialog cu Ciprian V\u0103lcan<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Vincent Teixeira este un eseist \u015fi poet francez, n\u0103scut \u00een Auvergne, la Saint-Flour, \u00een 1969. Titular al unui doctorat \u00een literatur\u0103 francez\u0103, ob\u0163inut la l\u2019Universit\u00e9 Censier-Paris III, a colaborat o vreme la revista Digraphe, condus\u0103 de Jean Ristat. Din anul 2003, este profesor de limba \u015fi literatura francez\u0103 la Universitatea din Fukuoka (Japonia). <\/strong>
\nPrimul s\u0103u eseu, Georges Bataille, la part de l\u2019art \u2013 la peinture du non-savoir, a fost publicat la L\u2019Harmattan \u00een 1997; la acela\u015fi editor, a ap\u0103rut o prim\u0103 culegere poetic\u0103, \u00c0 l\u2019encre d\u00e9s derives (2007), prefa\u0163at\u0103 de Salah St\u00e9ti\u00e9. De atunci, \u00eencearc\u0103 s\u0103 concilieze critica literar\u0103 \u015fi critica social\u0103, mai ales \u00een eseuri precum Shakespeare et les boys band \u2013 Culture jetable et marchandisation h\u00e9doniste (\u00e9ditions Kim\u00e9, 2014), \u015fi De la col\u00e8re en l\u2019Occident fant\u00f4me (L\u2019Harmattan, 2014).<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Ciprian V\u0103lcan:<\/strong> Crede\u0163i c\u0103 ne putem imagina istoria spiritului ca pe o succesiune \u00eentre perioade dominate de obsesia sistemului, de completitudine, \u015fi perioade guvernate de fascina\u0163ia pentru fragmentar, aluziv, eliptic?
\nVincent Teixeira:<\/strong> La modul general, \u00een istoria spiritului nu exist\u0103 nici necesitate, nici teleologie, dup\u0103 cum nu exist\u0103 nici \u00een istoria lumii, pe care nicio lege, niciun sistem nu o explic\u0103 sau o descifreaz\u0103 \u00een mod complet. De altfel, eu nu cred c\u0103 istoria se confund\u0103 cu adev\u0103rat cu istoria ideilor, chiar dac\u0103 acestea din urm\u0103 depind de ea \u015fi sunt parte din ea. Istoria spiritului evolueaz\u0103 \u00een func\u0163ie de circumstan\u0163e socio-istorice pe care \u00een niciun caz nu le creeaz\u0103, dup\u0103 cum nici nu le reflect\u0103, dar pe care le exprim\u0103 \u015fi c\u0103rora \u00eencearc\u0103 s\u0103 le dea un sens. Istoria nu are sens \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi, dar este c\u00e2mpul \u00een care ia na\u015ftere sensul. \u00cen Occident, \u015fi f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u00een Fran\u0163a \u00eenainte de toate, suferim mult de un \u201esurplus de teorie\u201c, adesea distan\u0163at\u0103 de realitatea socio-istoric\u0103, \u015fi de o anumit\u0103 compl\u0103cere \u00een conceptualizare. De aceea avem o viziune a istoriei divizate \u00een perioade care ar fi clar tran\u015fate, aceste episteme care mi se par \u00een primul r\u00e2nd ni\u015fte construc\u0163ii ale spiritului, realizate a posteriori, relativ artificiale \u2013 cu at\u00e2t mai mult \u00een contemporaneitate, c\u00e2nd forfota de g\u00e2ndiri \u015fi voci diferite, discordante, nu las\u0103 pic de loc unor viziuni at\u00e2t de monolitice. Complexitatea cresc\u00e2nd\u0103 a lumii, a reprezenta\u0163iilor \u015fi \u015ftiin\u0163elor ei a z\u0103d\u0103rnicit \u015fi demodat voin\u0163a de sistem, ideea unui Tot sau a unui absolut \u00een lume. Iar dac\u0103 Lichtenberg, cu carnetele din \u201ecartea lui ce\u0163oas\u0103\u201c a inaugurat o nou\u0103 form\u0103 de scriere filozofic\u0103, eu cred c\u0103 Cioran are dreptate c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103 Nietzsche a sabotat \u00een modul cel mai violent academismul filozofic \u015fi ideea de sistem \u015fi c\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu el filozofia nu mai este posibil\u0103 dec\u00e2t ca \u201efragment\u201c, ca explozie. \u201eEu nu-s suficient de m\u0103rginit pentru un sistem \u2013 nici m\u0103car pentru un sistem al meu\u201c, scria el, l\u0103s\u00e2nd u\u015fa deschis\u0103 g\u00e2ndirii pluraliste, jocului divin al hazardului.
\nCu toate acestea, dorin\u0163a de sisteme sau de completitudine, cum ar veni de absolut, nu a fost totu\u015fi \u00eengropat\u0103, \u015fi de\u015fi complexitatea lumii \u015fi epoca suspiciunii \u00een care tr\u0103im noi invalideaz\u0103 o astfel de voin\u0163\u0103 sau preten\u0163ie, aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 pare s\u0103 \u0163\u00e2\u015fneasc\u0103 din nou, mai acut, \u00een perioadele de criz\u0103 profund\u0103, ca ast\u0103zi. O dorin\u0163\u0103 sau o \u201eobsesie\u201c, cum spui tu, care, chiar \u015fi \u00een forme ra\u0163ionale, este legat\u0103 de mitologic, ca un avatar al nevoii de mituri sau credin\u0163e. \u00centr-adev\u0103r, \u00een timpurile moderne suprema\u0163ia ra\u0163iunii a fost prosl\u0103vit\u0103 mai presus de toate, f\u0103r\u0103 s\u0103 se acorde aten\u0163ie \u015fi nesocotin\u0163ei de care este cu neputin\u0163\u0103 de desp\u0103r\u0163it. \u00cen acela\u015fi fel, ira\u0163ionalitatea fascismului, ai c\u0103rui germeni sunt \u00eenc\u0103 vii, nu este oare inversul ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii instrumentale moderne? Pentru c\u0103 \u00een istoria g\u00e2ndirii, ca \u015fi \u00een istoria lumii, sistemele tind \u00eentotdeauna s\u0103 se erijeze \u00een sisteme dominante, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd sf\u00e2r\u015fesc prin a se destr\u0103ma sau a fi destr\u0103mate. Ca toate puterile, nu fac dec\u00e2t s\u0103 treac\u0103, purtate de v\u00e2ntul istoriei. Astfel, se prea poate ca domnia ra\u0163iunii instrumentale s\u0103 nu fie dec\u00e2t o vraj\u0103 a \u201era\u0163iunii noastre neputincioase\u201c, dup\u0103 cum s-a exprimat Pascal. E\u015fecul sistemelor (niciunul nu este etern), st\u0103 \u00een lipsa lor de rezisten\u0163\u0103 la eroziunea timpului, la revolu\u0163ii, \u015fi totodat\u0103 \u00eentr-un abuz de abstrac\u0163iuni (g\u00e2ndiri absolute, incorporale) \u2013 \u015fi oare nu \u00een numele abstrac\u0163iunilor oprim\u0103 oamenii, ucid \u015fi se las\u0103 uci\u015fi? Printr-un abuz de toate aceste \u201e-isme\u201c, a c\u0103rui list\u0103 o \u00een\u015fir\u0103 Gherasim Luca, pe care tu \u00eel cuno\u015fti bine, \u00een poemul lui intitulat \u201eCrime f\u0103r\u0103 ini\u0163ial\u0103\u201c.
\nAceast\u0103 imposibilitate actual\u0103 a sistemului mi se pare legat\u0103, de asemenea, de o muta\u0163ie major\u0103 petrecut\u0103 \u00een istoria spiritului, \u015fi care corespunde autonomiei \u015ftiin\u0163elor (moderne) \u015fi separ\u0103rii \u015ftiin\u0163ei de filozofie \u00een secolul al XVIII-lea. P\u00e2n\u0103 pe la Newton, marii oameni de \u015ftiin\u0163\u0103 au fost \u015fi filozofi, g\u00e2nditori. Dar mai t\u00e2rziu aceast\u0103 viziune de ansamblu s-a pierdut, iar evolu\u0163ia \u015ftiin\u0163elor, \u00een virtutea complexit\u0103\u0163ii lor cresc\u00e2nde, dar nu numai, s-a \u00eendreptat spre o specializare mai accentuat\u0103 \u015fi spre o anumit\u0103 abandonare a reflec\u0163iei asupra propriilor practici, descoperiri, inven\u0163ii, p\u00e2n\u0103 la o dependen\u0163\u0103, suprapunere (supunere?), foarte recent\u0103, a \u015ftiin\u0163ei ca \u015ftiin\u0163\u0103, cunoa\u015ftere, fa\u0163\u0103 de tehnic\u0103, de tehno-\u015ftiin\u0163e. Ast\u0103zi asist\u0103m la aceast\u0103 acaparare a cunoa\u015fterii \u015ftiin\u0163ifice, prins\u0103 \u00een angrenajul economiei \u015fi politicii, subordonat\u0103 industrializ\u0103rii tehnologiilor aplicate, imperativelor financiare pe termen scurt. Nu numai c\u0103 cercetarea \u015ftiin\u0163ific\u0103 fundamental\u0103 este atins\u0103 \u015fi amenin\u0163at\u0103 puternic, dar \u00eei lipse\u015fte \u015fi o viziune interdisciplinar\u0103. P\u00e2n\u0103 \u00eentr-acolo \u00eenc\u00e2t, cu ajutorul prezentismului din epoca noastr\u0103, separarea dintre \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi cultur\u0103, \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi filozofie, pare pe cale de a fi consumat\u0103; ca \u015fi cum \u015ftiin\u0163ele ar pretinde s\u0103 fac\u0103 abstrac\u0163ie de o cunoa\u015ftere a istoriei \u015ftiin\u0163elor \u015fi a istoriei ideilor. Tocmai aceast\u0103 \u201emare distan\u0163are\u201c o analizeaz\u0103, de pild\u0103, Jean-Marc L\u00e9vy-Leblond, care scrie c\u0103 \u201edac\u0103 scientismul \u015fi ra\u0163ionalismul, doi fra\u0163i du\u015fmani, prosper\u0103 ast\u0103zi, asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 pentru c\u0103 \u015ftiin\u0163a incult\u0103 devine cu aceea\u015fi u\u015furin\u0163\u0103 sau cult\u0103, sau ocult\u0103\u201c.<\/p>\n

C.V.:<\/strong> Tr\u0103im \u00eentr-o epoc\u0103 a fragmentului? Sau mai vis\u0103m \u00eenc\u0103 metanara\u0163iuni a c\u0103ror moarte a fost vestit\u0103 de pontifii postmodernismului?
\nV.T.:<\/strong> \u00centrebarea se leag\u0103 de cea precedent\u0103. \u00cens\u0103 ar trebui s\u0103 l\u0103murim sensul cuv\u00e2ntului \u201efragment\u201c. Vorbim despre scriitura fragmentar\u0103, care \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 mai mare sau mai mic\u0103 a existat dintotdeauna, de pe vremea lui Heraclit sau Parmenide, chiar dac\u0103 epoca suspiciunii, inaugurat\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea, \u00een vremea lui Nietzsche, i-a consolidat prestigiul \u015fi poate \u015fi necesitatea? Sau despre fragmentar \u00een sensul de fragmente, fr\u00e2nturi de adev\u0103r? \u00cen sensul c\u0103 filozofia ofer\u0103 nu at\u00e2t r\u0103spunsuri c\u00e2t \u00eentreb\u0103ri sau cel pu\u0163in \u201er\u0103spunsuri enigmatice\u201c, cum se exprim\u0103 Kostas Axelos. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cele dou\u0103 accep\u0163ii ale \u201efragmentului\u201c sunt legate \u00eentre ele. Privi\u0163i, de pild\u0103, traiectoriile lui Nietzsche, Blanchot sau Cioran. Fragmentul este cu siguran\u0163\u0103 semnul unui cuv\u00e2nt plural, cuv\u00e2nt care las\u0103 loc multiplului, necunoscutului, ne\u00eemplinirii, care ne smulge de sub domina\u0163ia Unului \u015fi caut\u0103 s\u0103 reprezinte un tiraj de aer \u00eentr-o lume devenit\u0103 din ce \u00een ce mai irespirabil\u0103, care este deja fragmentat\u0103, prad\u0103 unui zaping permanent al g\u00e2ndirii \u2013 \u015fi nu doar al informa\u0163iilor. \u00cen acest caz da, tr\u0103im f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u00eentr-o epoc\u0103 a fragmentului \u2013 dar, este doar o intui\u0163ie, oare nu este propriu epocilor dezvr\u0103jirii, marcate de o acumulare de dezastre \u015fi mutil\u0103ri? Ba chiar asist\u0103m la o revenire a explica\u0163iilor p\u0103tate de o religiozitate mai mult sau mai pu\u0163in frust\u0103, ca \u015fi cum omul \u2013 pentru a se lini\u015fti sau consola \u2013 nu ar fi terminat nici acum cu umbra lui Dumnezeu.
\nSe poate totu\u015fi ca \u00een fa\u0163a dezastrelor actuale \u015fi a orizonturilor \u00eengr\u0103dite s\u0103 nu putem dec\u00e2t s\u0103 b\u00e2lb\u00e2im r\u0103spunsuri, glasuri, solu\u0163ii, \u00een \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea noastr\u0103 \u00eennebunitoare \u015fi aventuroas\u0103 de a conferi un sens abera\u0163iei vie\u0163ii noastre
\n\u2013 \u201eun no se que que se quedan balbuciendo\u201c. Astfel, dincolo de scriitura \u00een fragment, fragmentarul este cel care se impune, \u00een via\u0163\u0103 \u015fi g\u00e2ndire, g\u00e2ndirea \u00een\u0163eleas\u0103 ca experien\u0163\u0103 \u2013 \u00een accep\u0163iunea lui Blanchot, \u201eexigen\u0163a fragmentarului, legat\u0103 de dezastru\u201c (L\u2019\u00c9criture du d\u00e9sastre). \u00centr-o lume discontinu\u0103, orice tip de g\u00e2ndire va fi fragmentar, ca o marc\u0103 a tensiunilor \u015fi conflictelor imposibil de solu\u0163ionat prezente \u00een experien\u0163a g\u00e2ndirii. Epoca noastr\u0103 este a\u015fadar cea a fragmentului \u00een virtutea absen\u0163ei adev\u0103rurilor (absolute), a garan\u0163iilor universale (\u00eenainte de toate moartea lui Dumnezeu), a falimentului sistemelor, miturilor, a st\u0103p\u00e2nirii ra\u0163ionale a totului \u015fi a preten\u0163iei de universal \u2013 ceea ce implic\u0103 o fragmentare a cuv\u00e2ntului, din cauza c\u0103reia nu ne putem exprima altfel dec\u00e2t prin str\u0103fulger\u0103ri. Este ceea ce scrie Bataille \u00een L\u2019Exp\u00e9rience int\u00e9rieure: \u201eO continu\u0103 punere sub semnul \u00eentreb\u0103rii a tuturor lucrurilor \u015f\u2026\u0163 ne oblig\u0103 s\u0103 ne exprim\u0103m prin str\u0103fulger\u0103ri rapide\u201c. Prin urmare, se prea poate ca mitul modern s\u0103 fie chiar \u201eabsen\u0163a mitului\u201c, o contra-mitologie \u00eempotriva credin\u0163elor alienante, a supersti\u0163iilor religioase \u015fi a fanatismelor politice. Asta nu \u00eenseamn\u0103 o retragere a fic\u0163iunii (reprezent\u0103rii), nici a c\u0103ut\u0103rii sensului, c\u0103ci r\u0103m\u00e2nem \u00een continuare fiin\u0163e fic\u0163ionale, \u201eveghem asupra sensului absent\u201c. Exist\u0103 o necesitate a fic\u0163iunii c\u0103reia nu i se sustrage nimic, cu at\u00e2t mai pu\u0163in literatura, gesta istoric\u0103, politic\u0103, existen\u0163a a\u015fa-zis cotidian\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai pomenim de incon\u015ftient. Nu \u015ftiu la ce mai vis\u0103m, at\u00e2t de puternic\u0103 este impresia c\u0103 epoca noastr\u0103, \u00een care scopul justific\u0103 brutalitatea mijloacelor, viseaz\u0103 din ce \u00een ce mai pu\u0163in, c\u0103 visele sunt \u00eempiedicate, orizonturile \u00eengr\u0103dite, ba chiar umplute de co\u015fmaruri. Ne amintim de faimoasa zis\u0103 a lui Baudelaire, \u201etrebuie s\u0103 vrei s\u0103 visezi \u015fi s\u0103 \u015ftii s\u0103 visezi\u201c; \u00een secolul trecut \u00eens\u0103, cu revolu\u0163iile lui transformate \u00een tiranii, toate \u00eencerc\u0103rile ra\u0163ionale \u015fi politice de eliberare a omului \u015fi-au demonstrat e\u015fecul, utopiile au fost tr\u0103date \u00een fapte, au fost golite de substan\u0163a lor p\u00e2n\u0103 la caricatur\u0103, iar marile idealurile sunt \u00eenjosite \u015fi ridiculizate f\u0103r\u0103 \u00eencetare de capii lumii economico-politice.
\nC\u00e2t despre \u201emetanara\u0163iuni\u201c, istoria filozofiei nu este o istorie a povestirilor (Metafizica lui Aristotel, Critica ra\u0163iunii pure, Etica lui Spinoza…) \u2013 iar dac\u0103 unii mai viseaz\u0103 \u00eenc\u0103 la o revenire a \u201emetanara\u0163iunilor\u201c, vedem \u00een cel mai r\u0103u caz \u201ec\u00e2rp\u0103ceala frazeologic\u0103\u201c, dup\u0103 expresia lui Bataille, \u00een cel mai bun caz (?) ni\u015fte nara\u0163iuni mitice ca \u201eistoria fiin\u0163ei\u201c dup\u0103 Heidegger, o voin\u0163\u0103 de re-mitologizare a realului, \u00een care ma\u015fina\u0163iunile perverse au dus la dezastrele pe care le \u015ftim. \u00cen momentul de fa\u0163\u0103, \u00een fa\u0163a acestor saga ale dezagreg\u0103rii, noile nara\u0163iuni pe care le vedem i\u0163indu-se oglindesc \u00eenainte de toate delincvescen\u0163a vie\u0163ii politice \u015fi a dezbaterii ideilor \u2013 marcate \u00een principal de voga comploti\u015ftilor contra \u201epoliticului corect\u201c sau a \u201eg\u00e2ndirii de bine\u201c (tot at\u00e2tea cuvinte lipsite de sens, dar pline de prejudec\u0103\u0163i), sinuozit\u0103\u0163ile comunitariste sau obsesia identitar\u0103, al c\u0103ror joc de p\u0103c\u0103leli ne st\u00e2njenesc societ\u0103\u0163ile. \u00cend\u0103r\u0103tul dorin\u0163ei de nara\u0163iuni fondatoare se afl\u0103 nostalgia rizibil\u0103 dup\u0103 o epoc\u0103 spectral\u0103, o lectur\u0103 ideologic\u0103 a istoriei, pl\u0103m\u0103dit\u0103 din resentiment na\u0163ionalist, anexat\u0103 miturilor originilor sau unei epoci de aur cu neputin\u0163\u0103 de g\u0103sit, de exemplu \u00een numele unei imagini \u00een mare m\u0103sur\u0103 n\u0103scocite \u015fi ideale a unei culturi lipsite de orice fel de amestec. Toate aceste discursuri r\u00e2ncede forfotesc \u00een brazda angoaselor, temerilor, paranoiei \u015fi durerilor colective, ponegrind o dec\u0103dere al c\u0103rei stindard suprem ar fi luna mai \u201968. Dac\u0103 am \u015fti c\u00e2t de \u00eencorsetat\u0103 \u015fi cenzurat\u0103 era dezbaterea public\u0103 \u00eenaintea acestei epoci, chestiunea ar deveni mai degrab\u0103 rizibil\u0103. Din dorin\u0163a de a reg\u0103si impulsul marilor nara\u0163iuni structurante, anumi\u0163i declinologi ai momentului (ca \u00c9ric Zemmour, produs al unui sistem pe care \u00eel critic\u0103, dar \u00een care tr\u0103ie\u015fte, fapt simptomatic pentru societatea noastr\u0103 mediatic\u0103), cultiv\u0103 basmul \u201eera mai bine \u00eenainte\u201c sau al \u201eromanului na\u0163ional\u201c, antren\u00e2nd un \u015fuvoi de locuri comune \u2013 praf \u00een ochi al revolu\u0163iei conservatoare, care perpetueaz\u0103 sau construie\u015fte noi mituri. \u00cens\u0103 \u201eteama crede totul\u201c, cum zicea Michelet, iar zg\u00e2nd\u0103relile acestor proaspe\u0163i \u015fi m\u0103run\u0163ei mae\u015ftri ai g\u00e2ndirii, produse ale unui circ mediatic, sunt adev\u0103rate debarale ideologice care se hr\u0103nesc din \u015fi profit\u0103 de pe urma fricilor, ranchiunelor, fantasmelor, suferin\u0163elor, frustr\u0103rilor, iluziilor pentru a-\u015fi vinde pretinsa cheie sau pretinsul remediu care ne-ar salva de relele prezente.<\/p>\n

C.V.:<\/strong> Unde vede\u0163i locul filozofiei \u00een cultura contemporan\u0103? Joac\u0103 \u015fi acum un rol important \u00een dezbaterile publice?
\nV.T.:<\/strong> Impresia c\u0103 \u00een lumea noastr\u0103 modern\u0103 totul se mi\u015fc\u0103, merge foarte repede, din ce \u00een ce mai repede \u2013 cu excep\u0163ia spiritului? Dup\u0103 exemplul finan\u0163elor, care ne guverneaz\u0103, omul a creat sisteme care au sc\u0103pat \u00een mare m\u0103sur\u0103 de sub control \u015fi, cum scria Ren\u00e9 Char, totul se petrece de parc\u0103 \u201eam fi indus vitez\u0103 \u00een ceva ce nu suport\u0103 viteza\u201c. Epoca se mai caracterizeaz\u0103 \u015fi prin acapararea puterii \u015fi a dezbaterii intelectuale de c\u0103tre polemi\u015fti mediatici, pseudo-\u201eg\u00e2nditori\u201c ai platourilor de televiziune, care se autorizeaz\u0103 singuri, \u015fi cu satisfac\u0163ie de sine, s\u0103 vorbeasc\u0103 despre orice \u015fi s\u0103 judece totul, distil\u00e2nd contrarul \u00eensu\u015fi al unei g\u00e2ndiri critice, nesatisf\u0103cute; \u00een timp ce adev\u0103ra\u0163ii franctirori sunt, bine\u00een\u0163eles, \u00een alt\u0103 parte, la periferia sau \u00een aluviunile culturii noastre, \u00een orice caz nu sub sorii fal\u015fi ai proiectoarelor mediatice. Asist\u0103m astfel, \u00eentruc\u00e2tva \u00eencremeni\u0163i, la un bruiaj puternic al discursurilor, la o cacofonie a firimiturilor insipide (dup\u0103 moda ciripelilor pe Twitter), o manie senten\u0163ioas\u0103 \u015fi peremptorie de a judeca totul, imediat, \u201e\u00een timp real\u201c \u2013 \u015fi \u00een ciuda oric\u0103rui recul, a oric\u0103rei reflec\u0163ii, distan\u0163\u0103ri, analize, ar dori s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 credem c\u0103 acesta ar fi noul etalon al comunic\u0103rii, c\u00e2nd de fapt aceste discursuri nu sunt armonizate cu o \u201emor\u0103li\u0163\u0103\u201c meschin\u0103 de nivelatoare de cranii.
\nSe face confuzie \u00eentre proces \u015fi progres, tehnic\u0103 \u015fi modernitate, \u015fi se vorbe\u015fte sub dictatul imediatului, al prezentismului, al senza\u0163ionalului (a\u015fa-numitul buzz), \u00een c\u0103utarea scandalului sau a compara\u0163iilor. Cele mai vizibile dezbateri publice sunt \u00een principal locul unui mare vacarm, \u00een care inep\u0163ia rivalizeaz\u0103 cu aversiunile, iar atunci c\u00e2nd las\u0103 un loc\u015for c\u00e2t de mic \u2013 \u00eentre o bufonerie \u015fi un mic \u201eclash\u201c (cum se spune) c\u0103utat \u2013 pretinsei culturi, ne cufund\u0103m \u00een miasmele cosmeticii sau ale edulcora\u0163iei mediatice. O mare parad\u0103 sau un carnaval ale c\u0103rui paia\u0163e, intelectuali domestici sau indigna\u0163i de salon, sunt preocupa\u0163i \u00een primul r\u00e2nd s\u0103-\u015fi etaleze zorzoanele. \u00cen domeniul intelectual, ca \u015fi \u00een clasa politico-mediatic\u0103, suntem n\u0103p\u0103di\u0163i de mistific\u0103ri, posturi \u015fi imposturi, de demagogie sau prostitu\u0163ie spiritual\u0103 \u2013 \u015fi dup\u0103 sosirea acestui marketing intelectual care guverneaz\u0103 cultura dominant\u0103, cea difuzat\u0103 de industriile culturale \u015fi alimenteaz\u0103 esen\u0163ialul hr\u0103nii spirituale de proast\u0103 calitate. Ace\u015fti m\u0103run\u0163i mae\u015ftri-g\u00e2nditori \u015fi al\u0163i farsori ai g\u00e2ndirii care-\u015fi propag\u0103 ideologia, sunt noii sofi\u015fti ai epocii noastre, ni\u015fte guru vagi care au \u015ftiut s\u0103-\u015fi creeze o mistic\u0103 ieftin\u0103 de curte, cu lachei devota\u0163i. Kickboxingul acestor retori jalnici (ca Alain Soral) pare s\u0103 aib\u0103 v\u00e2ntul din pup\u0103, dac\u0103 judec\u0103m dup\u0103 mi\u015fc\u0103rile g\u0103l\u0103gioase \u015fi teleghidate ale admiratorilor fanatici \u015fi idolatri \u2013 dac\u0103 ar fi s\u0103 credem c\u0103 devo\u0163iunea, nevoia de identificare \u015fi \u201espiritul de gramofon\u201c sunt mai r\u0103sp\u00e2ndite dec\u00e2t n\u0103zuin\u0163a de a g\u00e2ndi singuri. Un alt reflex pavlovian de asemenea foarte r\u0103sp\u00e2ndit (iar logomahiile de pe net sunt afectate \u00een num\u0103r mare de el) este cel care ignor\u0103 orice complexitate (\u015fi orice singularitate), potrivit c\u0103ruia ajungem automatic la un maniheism uluitor (fascist versus antifascist, tro\u0163kist versus ultraliberal etc.).
\nO nou\u0103 mod\u0103 ar fi \u015fi cea de a ne ag\u0103\u0163a de anumite \u201elegende\u201c sau \u201emituri\u201c ale trecutului sau cel pu\u0163in \u015ftampilate ca atare (Freud, Sartre, Sade\u2026) \u2013 asta cu un ifos de negustor. Dup\u0103 aceast\u0103 m\u0103sur\u0103, filozofia, sau pretinsa filozofie, e demn\u0103 de coafura cu care o compara Lichtenberg, ad\u0103ug\u00e2nd c\u0103 \u201eam\u00e2ndou\u0103 se ocup\u0103 de ornamentarea capului \u00een func\u0163ie de mod\u0103\u201c. Dar filozofia tr\u0103ie\u015fte, bine\u00een\u0163eles, \u00een alt\u0103 parte, iar dincolo de aceste \u00eenjosiri \u00een curs de recreere (platouri de televiziune, ziare, re\u0163ele sociale sau grupuri de creduli orbi\u0163i) exist\u0103 spa\u0163ii sau cenacluri ferite de luminile rampei unde dezbaterea filozofic\u0103 d\u0103inuie, la modul serios, fie c\u0103 ne g\u00e2ndim la Colegiul filozofic interna\u0163ional (a c\u0103rui supravie\u0163uire a fost amenin\u0163at\u0103 de cur\u00e2nd \u2013 semn al timpurilor), la Ars Industrialis \u015fi la multe alte entit\u0103\u0163i care profit\u0103 \u00een mod inteligent de internet \u015fi de noile tehnologii pentru a le transforma \u00eentr-un instrument de \u00eemp\u0103r\u0163ire \u015fi difuzare a \u015ftiin\u0163ei, a g\u00e2ndirii. Oricum ar sta lucrurile \u015fi \u00een ciuda unui anti-intelectualism primar deja extrem de r\u0103sp\u00e2ndit, locul filozofului, ca de altfel \u015fi cel al poetului, nu este la putere \u2013 \u00eens\u0103 ei \u00eentruchipeaz\u0103 g\u00e2ndirea liber\u0103, prin urmare critic\u0103: punerea \u00eentreb\u0103rilor despre ceea ce exist\u0103, zdruncinarea ordinii stabilite \u015fi a micilor noastre certitudini, punerea \u00een discu\u0163ie a existen\u0163ei sociale, a\u015fadar a umanului \u00een general, deschiderea de noi orizonturi, crearea sensului, c\u0103ci a g\u00e2ndi \u00eenseamn\u0103 totodat\u0103 \u015fi a visa \u2013 toate acestea presupun o distan\u0163are, o \u201eprivire \u00eendep\u0103rtat\u0103\u201c care lipse\u015fte cronic din societ\u0103\u0163ile noastre marcate de divertisment, urgen\u0163\u0103 \u015fi prezentism. Dar, ca \u00een Curajul poetului, putem crede, asemenea lui H\u00f6lderlin, c\u0103 \u201eodat\u0103 cu pericolul spore\u015fte \u015fi ceea ce ne m\u00e2ntuie\u015fte\u201c.<\/p>\n

\nTraducere din limba francez\u0103 de Cornelia Dumitru<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vincent Teixeira \u00een dialog cu Ciprian V\u0103lcan   Vincent Teixeira este un eseist \u015fi poet francez, n\u0103scut \u00een Auvergne, la Saint-Flour, \u00een 1969. Titular al unui doctorat \u00een literatur\u0103 francez\u0103, ob\u0163inut la l\u2019Universit\u00e9 Censier-Paris III, a colaborat o vreme la revista Digraphe, condus\u0103 de Jean Ristat. Din anul 2003, este profesor de limba \u015fi literatura… Cite\u0219te mai mult »Tr\u0103im \u00eentr-o epoc\u0103 a fragmentului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[48],"tags":[13277],"class_list":["post-22097","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-interviu-vincent-teixeira"],"views":2360,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22097","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22097"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22097\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22097"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22097"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22097"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}