{"id":22072,"date":"2015-01-21T21:07:07","date_gmt":"2015-01-21T19:07:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22072"},"modified":"2015-01-21T21:07:07","modified_gmt":"2015-01-21T19:07:07","slug":"ioan-grosan-sau-realismul-ironic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ioan-grosan-sau-realismul-ironic\/","title":{"rendered":"Ioan Gro\u015fan sau realismul ironic"},"content":{"rendered":"

N-ar fi drept ca, pe motiv de vag\u0103 asem\u0103nare fizic\u0103, boem\u0103, pasiuni bahice \u015fi oper\u0103 restr\u00e2ns\u0103, Ioan Gro\u015fan s\u0103 fie perceput ca un Nicolae Velea al genera\u0163iei \u201980. Echinoxistul nu are nimic \u00een comun cu tematica \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 a c\u00e2mpiei \u015fi nici cu stilul vetust, serios, aproape crispat, al prozei lui Nicolae Velea.<\/strong> <\/em>
\nReperele unui umorist<\/strong>
\nNicolae Manolescu \u00eel apropie mai degrab\u0103 de Teodor Mazilu, at\u00e2t prin profilul fizic \u015fi disponibilitatea spre fars\u0103, c\u00e2t \u015fi prin umorismul axat pe \u201espectacolul mediocrit\u0103\u0163ii\u201c. Criticul adaug\u0103, limit\u00e2nd apropierea: \u201eGro\u015fan are \u00eens\u0103 ambi\u0163ii mai mari\u201c, dincolo de economia subtil\u0103 a scenetei sau a schi\u0163ei umoristice. Cu alte cuvinte, exist\u0103 o diferen\u0163\u0103 apreciabil\u0103 de talent \u00een favoarea lui Ioan Gro\u015fan, at\u00e2t \u00een raport cu primul caz de similitudine posibil\u0103, c\u00e2t \u015fi \u00een al doilea. Pe deasupra, referin\u0163a celor doi scriitori \u015faizeci\u015fti e un modernism relaxat, ancorat \u00eentr-un realism vigilent, pe c\u00e2nd pentru Gro\u015fan referin\u0163a definitorie este un postmodernism cu toate antenele sociale \u015fi culturale \u00een alert\u0103. Un alt termen de compara\u0163ie ar fi poate mai potrivit: Ion B\u0103ie\u015fu. Ioan Gro\u015fan i-ar fi putut reedita, cu marile sale resurse de umor, pe Tan\u0163a \u015fi Costel \u2013 \u015fi chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u00een sensul din Pre\u015ful sau poate chiar \u00een sfera mazilian\u0103 din Pro\u015ftii sub clar de lun\u0103, pentru c\u0103 \u00een Ioan Gro\u015fan zace un dramaturg neexploatat, de\u015fi el s-ar vrea mai degrab\u0103 un om de film. Dac\u0103 Balan\u0163a este un roman demn de Ioan Gro\u015fan (a \u015fi f\u0103cut figura\u0163ie \u00een filmul realizat de Lucian Pintilie dup\u0103 roman), Nicolae Velea nu a dat nimic comparabil cu Un om din Est, o veritabil\u0103 capodoper\u0103 a postmodernismului rom\u00e2nesc \u2013 nu una irepro\u015fabil\u0103, ca tot ce \u0163ine de postmodernism, \u00eeng\u0103duitor cu imperfec\u0163iunile, dar una memorabil\u0103. L\u0103s\u00e2ndu-l la o parte pe Nicolae Velea, ca nepotrivit \u00een acest context, ni-l putem imagina pe Ioan Gro\u015fan ie\u015find din spuma celor mai bune texte, proz\u0103 sau teatru, de Teodor Mazilu \u015fi de Ion B\u0103ie\u015fu. Asta pentru a-i da o explica\u0163ie despre cum a ap\u0103rut el \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103, pe ce filier\u0103. Evident c\u0103 la originea tuturor umori\u015ftilor no\u015ftri \u00eel punem, din reflex, pe I.L. Caragiale, dar, altfel, arborele genealogic nu e prea complicat. Referin\u0163ele externe ne pot da \u015fi ele o l\u0103murire. Ioan Gro\u015fan are o mare admira\u0163ie pentru Bulgakov, \u00eens\u0103 prozatorul rus este un reper aflat la mare distan\u0163\u0103 prin imaginarul s\u0103u fantast, mult prea complicat simbolic pentru explor\u0103rile \u015fi incisivit\u0103\u0163ile prozatorului nostru, care nu \u0163intesc at\u00e2t de departe \u015fi nici nu sunt at\u00e2t de alambicate. Ceea l-a fascinat, probabil, pe Ioan Gro\u015fan la Bulgakov e subtilitatea subversivit\u0103\u0163ilor \u00een raport cu regimul comunist. Mult mai aproape \u015fi mai adecvat ar putea fi \u00een\u0163eles Ioan Gro\u015fan prin referin\u0163\u0103 la Milan Kundera, pentru a c\u0103rui proz\u0103 mediocritatea \u015fi compromisurile din comunism reprezint\u0103 mediul favorit al personajelor, examinate \u00eentr-o lumin\u0103 necru\u0163\u0103toare. Nu am f\u0103cut aceste trimiteri dec\u00e2t pentru a defini mai bine specificul prozei lui Ioan Gro\u015fan \u00een registrul unui realism ironic \u015fi fantast, \u00eenc\u0103rcat de virtuozit\u0103\u0163i livre\u015fti \u015fi de referin\u0163e culturale ce fac deliciul unui cititor f\u0103r\u0103 prejudec\u0103\u0163i \u00een privin\u0163a resurselor postmodernismului.
\nDragostea sub dictatur\u0103<\/strong>
\nRomanul Un om din Est (2010) se anun\u0163\u0103 ca bilan\u0163ul provizoriu al unui b\u0103rbat la cump\u0103na vie\u0163ii: Nelu Cucerzan, zis \u015fi Nelu Sanepidu, profesor de limba rom\u00e2n\u0103 la o \u015fcoal\u0103 din provincie, din or\u0103\u015felul A. (ce ar putea fi Agnita, dup\u0103 unele indicii). La treizeci de ani, profesorul \u00ee\u015fi face un examen de con\u015ftiin\u0163\u0103: absolvent de Filologie la Cluj, autor de recenzii neutre prin revistele literare, constat\u0103 cu triste\u0163e c\u0103, de fapt, nu are nicio voca\u0163ie, de\u015fi aspir\u0103 \u00een secret s\u0103 fie prozator, s\u0103 dea \u201eun mare roman\u201c. Literatura i-a fost \u00een liceu mai degrab\u0103 un refugiu dec\u00e2t o mare pasiune. Ne\u00eencrez\u0103tor \u00een propriul talent, \u00ee\u015fi caut\u0103 un surogat de voca\u0163ie \u015fi are \u201erevela\u0163ia\u201c c\u0103 aceasta ar putea fi amorul fizic, sexualitatea f\u0103r\u0103 frontiere. Solu\u0163ia \u00eel entuziasmeaz\u0103, dup\u0103 cum se confeseaz\u0103 el autoironic \u00eentr-o scrisoare c\u0103tre prietenul s\u0103u Iuliu Borna, coleg mai mare \u015fi mai prestigios de la Filologia clujean\u0103, ini\u0163iatorul s\u0103u \u00een lumea literar\u0103, coleg \u015fi la \u015fcoala de provincie: \u201eP\u0103i bine, m\u0103 prostule, m\u0103 incon\u015ftientule \u2013 mi-am zis \u2013 ce-ai tr\u0103it tu p\u00e2n\u0103 acum a fost un soi de gueril\u0103 erotic\u0103, te-ai comportat ca un Che Guevara f\u0103r\u0103 ideal, f\u0103c\u00e2nd sex pe coclauri cu oricine \u015fi oric\u00e2nd, \u00eentr-o impur\u0103, animalic\u0103 be\u0163ie a sim\u0163urilor! Dac\u0103 tot \u00ee\u0163i place asta, atunci hai, t\u00e2mpitule, s-o facem cu un sens, programatic, chiar \u015ftiin\u0163ific dac\u0103 se poate, s\u0103-nv\u0103\u0163\u0103m de fiecare dat\u0103 ceva esen\u0163ial, profund, \u00eentre cearceafuri. S\u0103 c\u0103ut\u0103m nu orice femeie, ci pe aceea, pe fiin\u0163a aceea care exprim\u0103 \u00eentr-un spa\u0163iu dat fizionomia, chintesen\u0163a acelui loc, spiritul lui, fie el un spirit nu prea elevat. Spiritus loci. Sau poate nu ea, ci tat\u0103l sau bunicul ei. Dar ca s-ajung la ei, nu trebuie oare s-o cunosc, s-o cuceresc mai \u00eent\u00e2i pe ea? Nu conteaz\u0103 dac\u0103 e frumoas\u0103, inteligent\u0103, cu picioare p\u00e2n\u0103-n laringe sau dac\u0103 e balc\u00e2z\u0103, l\u0103l\u00e2ie, sa\u015fie, peltic\u0103, slab\u0103, gras\u0103 \u015f.a.m.d. S\u0103 exprime spiritul locului, asta-i important\u201c (pp. 99-100). Eternul feminin, pur\u0103 retoric\u0103, e \u00eenlocuit, \u00een mod programatic \u015fi ironic, cu ternul feminin. Mediocritatea cu nuri face deliciul colec\u0163ionarului, p\u00e2n\u0103 la un punct.
\nS\u0103 cau\u0163i spiritul locului \u00een femeile pe care le posezi f\u0103r\u0103 a le iubi sau, mai degrab\u0103, s\u0103 cau\u0163i femeile pentru modul \u00een care reprezint\u0103 un loc din \u0163ar\u0103 (proiect hibrid) \u2013 acesta nu poate fi programul liber al unui individ care \u00ee\u015fi caut\u0103 o voca\u0163ie practic\u0103 \u00een amorul liber, fiind mai degrab\u0103 programul teoretic al unui prozator \u00een c\u0103utarea realit\u0103\u0163ilor semnificative pentru romanul s\u0103u. Ce conteaz\u0103 spiritul locului pentru gratuitatea amorului? Printr-o contaminare abia ascuns\u0103, personajul \u00ee\u015fi asum\u0103 misiunea unui scriitor realist, ambalat\u0103 \u00eentr-o misiune erotic\u0103. E tertipul scriitorului pentru cucerirea cititorului printr-un surogat de ideologie consumist\u0103. Dac\u0103 sexualitatea \u00een roman se caut\u0103 \u015fi se vinde, prozatorul asta va da, urm\u0103rindu-\u015fi \u00eens\u0103 \u015fi obiectivele sale mai \u00eenalte de scriitor. Satisfac\u0163iile erotice ale personajului sunt grevate de satisfac\u0163iile realiste ale autorului. Un realism postmodern \u00een care prozatorul respect\u0103 la limit\u0103 conven\u0163iile, submin\u00e2ndu-le prin umor, parodie sau ironie. Rezultatul este dublul discurs al romanului: realist \u015fi ironic, \u00een acela\u015fi timp. Referin\u0163ele lui majore (Flaubert, Tolstoi, Caragiale, Gorki, Kafka, Rebreanu, G. C\u0103linescu, Marin Preda etc.) nu sunt sugerate dec\u00e2t pentru a fi subminate sau pentru ca nara\u0163iunea s\u0103-\u015fi creeze o distan\u0163\u0103, o evitare a cli\u015feului. Realismul este oferit \u00een ambalajul lui parodic, adic\u0103 \u00een forma celui mai agreabil postmodernism. El nu st\u0103 pe o carte, ci pe o \u00eentreag\u0103 bibliotec\u0103.
\nUn Don Juan care se ignor\u0103<\/strong>
\nT\u00e2n\u0103rul profesor de provincie Nelu Cucerzan este un cuceritor, dup\u0103 cum i-o spune \u015fi numele. Niciodat\u0103 nu se deconspir\u0103 \u00eens\u0103 ca un Don Juan (referin\u0163a este consecvent evitat\u0103 \u00een roman), ceea ce nu \u00eenseman\u0103 c\u0103 nu ar vrea s\u0103 fie. Experien\u0163ele erotice ale unui plezirist \u00ee\u015fi urmeaz\u0103 programul sistematic, experien\u0163e descrise \u00een episoade independente \u00een roman, pres\u0103rate ritmic pe canavaua narativ\u0103 a vie\u0163ii monotone de provincie, ca evad\u0103ri, aventuri \u015fi escapade: o \u0163es\u0103toare la o \u00eentreprindere textil\u0103 din F\u0103urei; o liceanc\u0103 s\u0103soaic\u0103 din Sighi\u015foara, \u00een curs de a ob\u0163ine pa\u015faportul de plecare definitiv\u0103 \u00een Germania; o t\u00e2n\u0103r\u0103 practicant\u0103 a amorului liber la Costine\u015fti, venit\u0103 nu se \u015ftie de unde; o \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare din cartierul Militari, prin care profesorul \u00eencepe balzacian cucerirea Bucure\u015ftiului; o cofet\u0103reas\u0103 cu veleit\u0103\u0163i literare din Zal\u0103u; o finan\u0163ist\u0103 cu func\u0163ie de director la Banca Na\u0163ional\u0103, deci o reprezentant\u0103 din protipendada bucure\u015ftean\u0103; o metodist\u0103 de la Casa de Cultur\u0103 a Studen\u0163ilor din Bucure\u015fti, cu pasiuni teosofice, cucerit\u0103 dup\u0103 o \u00eendoctrinare a amorezului experimental cu Madame Blavatsky \u015fi Krishnamurti la Biblioteca Academiei. Doctori\u0163a Vianda, proasp\u0103t repartizat\u0103 la \u015fcoala unde era profesor Nelu Cucerzan, pare din alt\u0103 categorie, speran\u0163a probabil\u0103 a unei iubiri adev\u0103rate, m\u0103rul discordiei \u00eentre el \u015fi cel mai bun prieten, colegul Iuliu Borna. Alegerile sau \u00eent\u00e2mpl\u0103rile conteaz\u0103 pentru reprezentativitatea unor tipologii \u015fi a unor medii \u00een programul realist al romanului \u015fi \u00een programul erotic al protagonistului, cuprinse \u00een secven\u0163e sau e\u015fantioane semnificative pentru via\u0163a social-politic\u0103 \u00een anii imediat anteriori lui 1989. Promi\u0163\u00e2nd o continuare, romanul (primul volum) se \u00eencheie chiar la momentul revolu\u0163iei \u00een Bucure\u015fti, c\u00e2nd Nelu Cucerzan se afl\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Vianda, disp\u0103rut\u0103 misterios din or\u0103\u015felul de provincie \u015fi c\u0103utat\u0103 disperat de Iuliu Borna. Scenele de amor au un fel de ideologie (c\u0103utarea femeii care exprim\u0103 spiritul locului \u015fi alc\u0103tuirea unei colec\u0163ii din aceste e\u015fantioane de feminitate), au referin\u0163e politice la regimul ceau\u015fist ca fundal de epoc\u0103 (\u00eentr-un joc interesant de eros \u015fi politic\u0103), au umor (contrapunct ironic) care salveaz\u0103 par\u0163ial unele indecen\u0163e. Ele sunt g\u00e2ndite cu un ingenios spirit de compozi\u0163ie, au planuri epice alternative, iar sentimentele sunt c\u00e2nd rezonante, c\u00e2nd disonante. Cercet\u0103rile experimentale ale lui Nelu Cucerzan, zis Sanepidu, alc\u0103tuiesc o serie deschis\u0103 (\u00ee\u015fi a\u015fteapt\u0103 continuarea) de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri irepetabile \u015fi de personaje feminine unice, neraportabile la niciun model. Ca la Balzac, provincialul cucere\u015fte Capitala, dar amuzat, nu \u00eend\u00e2rjit. Iar \u00een final, ca \u00een Proust, dar f\u0103r\u0103 minu\u0163ie psihologic\u0103, amorezul se \u00eencurc\u0103 \u00een propriile sentimente sau repere. Referin\u0163ele exist\u0103 \u00een text, func\u0163ion\u00e2nd ca farurile de la \u0163\u0103rm pentru marinari, de\u015fi romanul nu va ancora niciodat\u0103 acolo. S-ar zice, supralicit\u00e2nd, c\u0103 Nelu Cucerzan trece de la Balzac la Proust \u00een rafinamentul psihologic al interac\u0163ion\u0103rii cu feminitatea, evolu\u00e2nd de la una plebeian\u0103 la una aristocratic\u0103. Via\u0163a personajelor lui Ioan Gro\u015fan se \u00eencurc\u0103 \u00een bibliografie, \u00eentr-un mod savuros postmodern. Nu am exagera dac\u0103 am spune c\u0103 romanul este prea filologic pe alocuri (detaliile despre sertarele cu fi\u015fe ale fostului student la Filologie; portretul c\u0103linescian al lui Lovinescu potrivit pentru cofet\u0103reasa din Zal\u0103u). De cealalt\u0103 parte, ca s\u0103 vorbesc de al doilea defect al romanului, deranjeaz\u0103 tenta\u0163ia vulgarit\u0103\u0163ii, ce ar fi putut fi diminuat\u0103 \u00een preten\u0163ii dac\u0103 autorul nu l-ar fi l\u0103sat s\u0103 se manifeste pe umoristul din ofilitul Jurnal de bordel (1994), cu nostalgia unor trivialit\u0103\u0163i nepotrivite \u00een noul context. Dar s\u0103 trecem peste acestea, \u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 oricare scriitor \u00ee\u015fi scrie o carte nou\u0103 nu numai cu calit\u0103\u0163ile lui verificate, ci \u015fi cu unele sl\u0103biciuni din trecutul s\u0103u. \u015ei apoi nici nu \u015ftiu dac\u0103 nu cumva unele trivialit\u0103\u0163i \u00ee\u015fi \u00eendeplinesc rolul lor de a scandaliza \u015fi de a-i epata pe burghezi: pe burghezii lecturilor comode, desigur.
\nCa \u015fi Rogulski al lui Nicolae Breban, Nelu Cucerzan nu este un seduc\u0103tor tipic. Cele dou\u0103 personaje au multe lucruri \u00een comun, printre care atrac\u0163ia vulgarit\u0103\u0163ii \u015fi, prin contrast, a snobismului ar fi cea mai important\u0103. \u015ei unul, \u015fi altul doresc s\u0103 scandalizeze, \u00eengloda\u0163i \u00een kitsch-ul unei lumi cu valorile corupte. Ei nu g\u00e2ndesc moral, ci \u00ee\u015fi iau o libertate care \u00eenseamn\u0103 abolirea oric\u0103rei morale. Cuceritorul lui Ioan Gro\u015fan nu e (cum spuneam) un Don Juan, nici nu se prezint\u0103 ca atare, ca un seduc\u0103tor, de\u015fi ar putea fi unul \u00een r\u0103sp\u0103r, ca \u015fi al lui Nicolae Breban. Cum toate firele narative din romanul lui Ioan Gro\u015fan au noduri sau intersec\u0163ii parodice, \u015fi romanul \u00een ansamblu trebuie citit ca o parodie. Aparent, Nelu Sanepidu e un Don Juan din Est, desf\u0103\u015furat \u00een condi\u0163iile neprielnice ale comunismului rom\u00e2nesc. Ambi\u0163ia prozatorului nu e, de fapt, at\u00e2t de mare (o parodie a unui Don Juan al tuturor timpurilor) \u015fi referin\u0163a nu e at\u00e2t de \u00eendep\u0103rtat\u0103. Termenul de compara\u0163ie secret, mai subtil vizat, e Don Juan din versiunea lui Nicolae Breban, cheia de lectur\u0103 cea mai potrivit\u0103 pentru romanul lui Ioan Gro\u015fan. Nelu Cucerzan e o replic\u0103 la Rogulski, \u00een regimul farsei postmoderne.
\nUn scriitor care se suspecteaz\u0103 de puteri malefice<\/strong>
\nProzatorul multiplic\u0103 mizele romanului \u015fi \u00eei \u00eencurc\u0103 cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 i\u0163ele. Dezvoltarea voca\u0163iei erotice a lui Nelu Cucerzan urmeaz\u0103 un fir narativ, poate nu cel mai important, dup\u0103 cum s-ar putea dovedi \u00een cele din urm\u0103. Un alt traseu poate fi urm\u0103rit al\u0103turi de profesorul de biologie Grigore Samsaru, care, \u00eentr-o bun\u0103 diminea\u0163\u0103 de octombrie 1989, \u201ese trezi brusc cu o irepresibil\u0103 dorin\u0163\u0103 de a intra \u00een partid\u201c (p. 32). Voia s\u0103 devin\u0103 \u015fi el un om important, s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 o fiin\u0163\u0103 insignifiant\u0103 ca mul\u0163i dintre colegii s\u0103i marginaliza\u0163i (un fel de Gregori Samsa, abandona\u0163i \u00een agonia lor lent\u0103 de g\u00e2ndaci \u00eentor\u015fi cu picioarele \u00een sus), voia s\u0103 ini\u0163ieze o metamorfoz\u0103 de emancipare. Str\u0103duin\u0163ele \u015fi umilin\u0163ele \u00eei sunt zadarnice sau \u00eei sunt z\u0103d\u0103rnicite de al\u0163ii. El r\u0103m\u00e2ne protagonistul unei comedii triste: intelectualul de provincie, f\u0103r\u0103 orizont \u015fi f\u0103r\u0103 \u015fanse de evolu\u0163ie, am\u0103git c\u0103 singura lui salvare ar fi \u00eenscrierea \u00een partid. Cu o mare iluzie se hr\u0103ne\u015fte \u015fi inginerul silvic Willy Schuster, convins c\u0103 \u00een sectorul s\u0103u de p\u0103dure a ap\u0103rut \u00eentr-un mod imprevizibil \u015fi inexplicabil cel mai frumos cerb imaginabil, un trofeu de v\u00e2n\u0103toare ce merit\u0103 s\u0103 fie oferit doar primului om al \u0163\u0103rii. Ceau\u015fescu vine, se organizeaz\u0103 o mare v\u00e2n\u0103toare, dar nu se \u015ftie dac\u0103 nu cumva a c\u0103zut victim\u0103 un cerb b\u0103tr\u00e2n, \u015fchiop, bolnav \u015fi cu coarnele rupte, obi\u015fnuit al acelor locuri. Nu se \u015ftie dac\u0103 p\u0103durarul \u2013 \u015fi a\u015fa suspect din studen\u0163ie pentru Securitate \u2013 va sc\u0103pa teaf\u0103r din aceast\u0103 fars\u0103 pe care i-a jucat-o imagina\u0163ia sau destinul sau altcineva. Cine altcineva ar putea fi?
\nExist\u0103 \u00een romanul lui Ioan Gro\u015fan un personaj capabil de mari farse, r\u0103zbun\u0103tor, \u00eenzestrat probabil cu puteri malefice. Prozatorul las\u0103 s\u0103 cad\u0103 aceast\u0103 b\u0103nuial\u0103 pe Iuliu Borna, prietenul \u015fi colegul lui Nelu Cucerzan. Unele dintre prevederile prezente \u00een textele lui (c\u0103ci Iuliu Borna e scriitor) sunt descifrate de Securitate ca aluzii subversive, periculoase. F\u0103c\u00e2ndu-\u015fi un proces de con\u015ftiin\u0163\u0103, el constat\u0103 c\u0103 \u201etextele sale, oric\u00e2t de bine ar fi fost scrise, nu intr\u0103 \u00een real dec\u00e2t dac\u0103 fac r\u0103u\u201c (p. 281). Nu se \u015ftie dac\u0103 multe dintre \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din roman erau farsele sau previziunile sale (c\u0103derea directoarei \u00een haznaua \u015fcolii, cerbul din p\u0103dure, presupunerea anumitor replici sau detalii din scene care urmeaz\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple). Face el \u00eensu\u015fi r\u0103ul sau doar \u00eel prevede? \u2013 aceasta-i \u00eentrebarea \u015fi \u00een acest mod Ioan Gro\u015fan schimb\u0103 radical miza romanului. Problema e dac\u0103 o astfel de miz\u0103 rezist\u0103! Depinde de rezolvarea ei \u00een volumul al doilea, promis \u015fi deocamdat\u0103 nepublicat. Autorul revine aici la o obsesie mai veche a sa din nuvela Marea am\u0103r\u0103ciune, din volumul de debut Caravana cinematografic\u0103 (1985), unde personajele \u00ee\u015fi prescriu dragostea, se comport\u0103 dup\u0103 cum prev\u0103d. Acolo sensul era pozitiv, constructiv: o poveste de dragoste lua na\u015ftere pas cu pas, dup\u0103 cum era g\u00e2ndit\u0103 cu o zi \u00eenainte. \u00cen roman, Iuliu Borna se \u00eentreab\u0103 dac\u0103, av\u00e2nd capacitatea de previziune, el poate determina numai premoni\u0163ii \u00een r\u0103u (pleonastic vorbind, pentru c\u0103 orice premoni\u0163ie este nefast\u0103), ceea ce l-ar transforma \u00eentr-un mic sau mare demon. P\u00e2n\u0103 unde poate merge capacitatea sa de crea\u0163ie, de influen\u0163\u0103 asupra viitorului? C\u00e2t de profet poate fi un scriitor? C\u00e2t \u00eei este permis s\u0103 fie, p\u00e2n\u0103 va st\u00e2rni gelozia Marelui Creator? E direc\u0163ia \u00een care a mers romanul lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103, Lumea \u00een dou\u0103 zile. \u00centre Nicolae Breban (cu o variant\u0103 proprie a unui Don Juan din Est) \u015fi George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 (p\u00e2n\u0103 unde se poate glumi cu destinul altora?), Ioan Gro\u015fan trebuie s\u0103 impun\u0103 o cale proprie. Oricum, tonalitatea prozei lui e radical diferit\u0103 de a celor doi, amprenta stilistic\u0103 e imediat recognoscibil\u0103, dar exist\u0103 riscul nu numai al pasti\u015fei, ci \u015fi al autopasti\u015fei.
\nProza savuros umoristic\u0103 \u015fi explicit satiric\u0103 a lui Ioan Gro\u015fan, foarte productiv\u0103 (de la O sut\u0103 de ani de zile la Por\u0163ile Orientului la Planeta mediocrilor \u015fi altele de acest fel), se cite\u015fte r\u00e2z\u00e2nd, iar proza lui cea mai bun\u0103, din registrul realismului ironic, speculat postmodernist (nuvelele din primele dou\u0103 volume, antedecembriste \u015fi romanul Un om din Est), se cite\u015fte z\u00e2mbind continuu de satisfac\u0163ie, participare \u015fi \u00een\u0163elegere complice a subtextelor ei. Ceea ce nu e pu\u0163in lucru, ast\u0103zi c\u00e2nd se scrie \u015fi se public\u0103 at\u00e2ta literatur\u0103 chinuit\u0103 \u015fi chinuitoare pentru cititor.
\nCu nuvelele Caravana cinematografic\u0103, Marea am\u0103r\u0103ciune, Trenul de noapte, cel pu\u0163in acestea trei, deta\u015fate dintr-o baz\u0103 de selec\u0163ie nu prea mare, cu romanul Trenul de noapte, Ioan Gro\u015fan este un prozator excep\u0163ional. Celelalte scrieri ale sale sunt exerci\u0163iile de \u00eentre\u0163inere ale unui maestru, exerci\u0163ii la care merit\u0103 s\u0103 asi\u015fti ca la antrenamentul unui mare tenisman sau al unei mari gimnaste.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

N-ar fi drept ca, pe motiv de vag\u0103 asem\u0103nare fizic\u0103, boem\u0103, pasiuni bahice \u015fi oper\u0103 restr\u00e2ns\u0103, Ioan Gro\u015fan s\u0103 fie perceput ca un Nicolae Velea al genera\u0163iei \u201980. Echinoxistul nu are nimic \u00een comun cu tematica \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 a c\u00e2mpiei \u015fi nici cu stilul vetust, serios, aproape crispat, al prozei lui Nicolae Velea. Reperele unui umorist… Cite\u0219te mai mult »Ioan Gro\u015fan sau realismul ironic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1790,4298,13266],"class_list":["post-22072","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ioan-grosan","tag-postmodernism","tag-umorism"],"views":1587,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22072","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22072"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22072\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22072"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22072"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22072"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}