1. De\u015fi nu-mi fac iluzii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu originalitatea, am c\u0103utat zile \u00eentregi (f\u0103r\u0103 mare efect, dup\u0103 cum ve\u0163i vedea), \u00een prozatori \u015fi poe\u0163i (\u00een tratatele filosofilor nu avea rost, nimic mai previzibil \u015fi mai anost dec\u00e2t stilul unui filosof) asocieri de cuvinte, \u00een care adjectivul s\u0103 aib\u0103 oarece conota\u0163ii teologice \u015fi, mai cu seam\u0103, s\u0103 fie surprinz\u0103tor, inedit.
\nRepet, nu m-am a\u015fteptat la cine \u015ftie ce descoperiri. Tot ceea ce a fost de scris s-a scris, \u00eenc\u0103 de la Homer \u015fi mai dinainte. \u015ei nu cred c\u0103 exist\u0103 sintagm\u0103 mai ame\u0163itoare dec\u00e2t oinops pontos: \u201emarea de culoarea \u00eentunecat\u0103 a vinului\u201c. Dar asta nu i-a \u00eempins c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in pe poe\u0163i \u015fi prozatori s\u0103 renun\u0163e la scris. Se vede c\u0103 sunt o stirpe optimist\u0103…
\nPoe\u0163ii au \u00eembinat substantivul \u015fi epitetul \u00een toate felurile posibile, \u015fi-au stors vlaga \u015fi mintea \u00een versific\u0103ri \u00eendr\u0103zne\u0163e, c\u00e2nd nu au fost ei \u00een\u015fi\u015fi purta\u0163i \u015fi vorbi\u0163i de limbaj \u015fi de rutinele lui, f\u0103r\u0103 a-\u015fi da seama c\u0103, de fapt, nu sunt nimic altceva dec\u00e2t ni\u015fte surcele purtate de un torent ira\u0163ional, orb.
\nCombina\u0163iile lexicale, figurile, tropii sunt, din p\u0103cate, \u00een num\u0103r finit. \u015ei numai Dumnezeu \u015ftie dac\u0103 acest num\u0103r finit este par sau impar (sau \u015fi par, \u015fi impar, \u00een acela\u015fi timp). Oricum ar fi, sintagmele poetice se \u00een\u015fir\u0103 \u00een spa\u0163iul str\u00eemt dintre oximoronul lui Nerval (\u201esoarele negru al melancoliei\u201c) \u015fi tautologia Doamnei de fier (\u201eA crime is a crime is a crime\u201c). \u00cen opinia mea, de la o vreme, tautologia a devenit mai interesant\u0103 dec\u00e2t oximoronul. O tautologie reu\u015fit\u0103 este, ne\u00eendoielnic, o summa a teologiei (\u015fi poeziei). \u00cen chip riguros, divinitatea se define\u015fte numai tautologic, este cea care este, at\u00e2t. \u015ei, altminteri, ce poate fi mai straniu, la miezul nop\u0163ii, dec\u00e2t un \u201e\u00eentuneric bezn\u0103\u201c? Probabil, doar \u00eentunericul \u00eensu\u015fi, nedefinit, alb.
\nExist\u0103, nu \u015ftiu dac\u0103 a\u0163i b\u0103gat de seam\u0103, tautologii remarcabile, rare, mai presus de orice metafor\u0103. Aleg doar un exemplu din O mie \u015fi una de nop\u0163i, un superlativ: \u201e\u015ei hakimul Ruian r\u0103mase uluit de mirare \u015fi \u00een cea mai mirat\u0103 uluire\u201c. Ce poate fi mai frumos?
\nS\u0103 revin la prochimen. M-am \u00eendreptat, a\u015fadar, spre domeniul vast \u015fi pestri\u0163 al ordinelor religioase. \u00cen R\u0103s\u0103rit, to\u0163i c\u0103lug\u0103rii sunt de-un fel, poart\u0103 b\u0103rbi r\u0103s-firate ca m\u0103turile de sorg, stau prin pe\u015f-teri (scorburi, vizuine, grote) \u015fi se hr\u0103nesc cu l\u0103custe (\u00een zilele de har\u0163i), cu stafide
\n\u015fi acadele (\u00een celelalte zile), cu miere s\u0103lbatic\u0103 \u015fi uleiuri vegetale (\u00een zilele de post).
\n\u00cen Occident, este orecum altfel, mai mult\u0103 varietate \u00een denumiri, mai mult\u0103 inven\u0163ie culinar\u0103, mai mult\u0103 frenezie olfactiv\u0103. Acolo, c\u0103lug\u0103ri\u0163ele \/ c\u0103lug\u0103rii \u0163in de ordine \u015fi comunit\u0103\u0163i diferite: benedictini, camalduli, carmeli\u0163i descul\u0163i (sic!), dominicani (predicatori), iezui\u0163i (Papa Francisc, de-o pild\u0103, face parte din ordinul iezuit, este un iezuit la propriu), franciscani (minori\u0163i, cer\u015fetori), cistercieni, cartusieni, trapi\u015fti etc.
\nSunt mai mult dec\u00e2t sigur c\u0103 a\u0163i auzit de c\u0103lug\u0103rii augustini (ignor, \u00een schimb, dac\u0103 sf\u00e2ntul Augustin a fost el \u00eensu\u015fi un c\u0103lug\u0103r augustin: va trebui s\u0103 verific c\u00e2ndva, \u00eenainte de sf\u00eer\u015fit, sau dup\u0103 sf\u00e2r\u015fit, dar nu prea cred), de c\u0103lug\u0103ri\u0163ele ursuline, de c\u0103lug\u0103rii capucini (o varietate de \u201ecer\u015fetori\u201c). Ce fel de pension a urmat Emma Bovary? Sunt curios, dar nici asta n-am timp s\u0103 verific acum: a \u00eenv\u0103\u0163at la \u201ereligioase\u201c, la maici, asta e sigur, nu cred c\u0103 Flaubert a f\u0103cut vreo precizare \u00een acest sens. James Joyce a frecventat un colegiu iezuit \u015fi n-a mai putut uita niciodat\u0103 acest episod traumatic. Ne putem face o idee recitind Portret al artistului la tinere\u0163e \u015fi \u00eendeosebi sec\u0163iunea predicii despre eternitatea infernului: \u201e\u00eencerca\u0163i s\u0103 v\u0103 \u00eenchipui\u0163i groaznicul \u00een\u0163eles al acestui lucru…\u201c. Pentru Joyce era suficient s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la Clongowes Wood College \u015fi avea aievea infernul \u00een fa\u0163\u0103…
\nCum am spus deja, recolta de epitete monahale a fost, mai degrab\u0103, mediocr\u0103. Ca ieri \u015fi azi \u015fi \u00eentotdeauna, n-am avut noroc. M-am resemnat de mult cu acest destin ingrat. Iat\u0103 ce am cules, totu\u015fi. \u00cencep cu un fragment dintr-un prozator la care am mai f\u0103cut aluzie \u00een notele din carte, l-am citit de cur\u00eend \u015fi a\u015fa se explic\u0103 simpatia mea subit\u0103 \u015fi, probabil, temporar\u0103 pentru el. C\u00e2nd voi mai avea oare timp \u015fi dispozi\u0163ie s\u0103-l recitesc? A\u015fadar:
\n\u201e<Tristano> se \u00eentinse pe pat \u00een \u00eenc\u0103perea aceea at\u00e2t de franciscan\u0103, dar care apar\u0163inea totu\u015fi unui palat aristocratic, o camer\u0103 modest\u0103, cu o oglind\u0103 p\u0103trat\u0103 \u015fi cu un pat… <El> \u00een\u0163elese c\u0103 sobrietatea franciscan\u0103 a acelei camere era unicul mod prin care ea \u015fo grecoaic\u0103, Mavri Elia, n. m.\u0163 se putea opune unei vie\u0163i mohor\u00e2te, tr\u0103it\u0103 \u00eentr-o lume mohor\u00e2t\u0103\u201c (Antonio Tabucchi, Tristano moare, traducere de Vasile Mitu, Ia\u015fi: Polirom, 2009, p.27). Ca s\u0103 fiu pedant, sintagma \u201esobrietate franciscan\u0103\u201c (cum altfel pot fi franciscanii dac\u0103 nu sobri?) nu este o asociere formidabil\u0103, se putea g\u0103si ceva \u015fi mai original, nu spun \u201enu\u201c. Este vorba \u00eens\u0103 de o odaie din Atena (loc \u00een care c\u0103lug\u0103rii franciscani lipsesc, probabil, cu des\u0103v\u00e2r\u015fire) \u015fi, pentru acest cuvios motiv, sintagma lui Tabucchi mi-a r\u0103mas \u00een memorie.
\nPasajul de mai sus mi-a sugerat aproape instantaneu un altul, afin; nu con\u0163ine vreun epitet monahal, dar, la fel, sugereaz\u0103 o virtute evanghelic\u0103. S\u0103-l citim: \u201eAm aruncat o privire \u00een jurul meu. O od\u0103i\u0163\u0103 minuscul\u0103, amenajat\u0103 cu o sobrietate lapidar\u0103: o mas\u0103, un scaun, un pat…\u201c (Milan Kundera, Gluma, traducere de Jean Grosu, Bucure\u015fti: Editura Univers, 1992, p.124). Numai odaia unei fecioare poate ar\u0103ta a\u015fa.
\nN-am \u00eent\u00eelnit deocamdat\u0103 nicio asociere de\u015fteapt\u0103, care s\u0103 cuprind\u0103 epitetul \u201ebenedictin\u201c. Toat\u0103 lumea spune \u201er\u0103bdare (sau minu\u0163ie) benedictin\u0103\u201c, dar asta nu \u00eenseamn\u0103 mare br\u00eenz\u0103 (a se vedea alineatul urm\u0103tor!). Sintagma a devenit deja un cli\u015feu hidos. Poetul Mihai Ursachi o folosea \u00eenc\u0103 la \u00eenceputul anilor 70, \u00een batjocur\u0103, cu privire la be\u0163ivii care nu se mai dau du\u015fi dintr-o tavern\u0103…
\nApropo de benedictini. \u00centr-o aba\u0163ie din Quebec, c\u0103lug\u0103rii produc o varietate de br\u00e2nz\u0103 (\u201eblue cheese\u201c), numit\u0103 \u201ebenedictin\u0103\u201c. Este, desigur, o br\u00eenz\u0103 eremitic\u0103, spiritual\u0103, cu foarte pu\u0163ine calorii. Dac\u0103 gusta\u0163i o buc\u0103\u0163ic\u0103 din numita br\u00e2nz\u0103 benedictin\u0103, cere\u0163i neap\u0103rat \u015fi un p\u0103h\u0103rel de Benedictin\u0103. Este un lichior g\u0103lbui, din plante, mai presus de orice superlativ. Nu ve\u0163i regreta.
\nDespre Constantin Noica s-a zis adesea c\u0103 te \u00eent\u00e2mpina cu un \u201esur\u00e2s iezuit\u201c (adic\u0103 viclean, ipocrit, nesincer etc.). C\u00e2nd ne-am \u00eent\u00eelnit, mie nu mi s-a p\u0103rut deloc a\u015fa. Ca adverb, \u201eiezuit\u201c apare \u00eentr-un vers de Emil Brumaru: \u201eCiuperci umplute iezuit cu greieri\u201c (\u201eEa st\u0103p\u00e2ne\u015fte\u201c, in Commedia dell\u2019Arte, Editura LiterNet, 2006, p.11). Ca locu\u0163iune adjectival\u0103, \u00eel \u00eent\u00e2lnim, bine\u00een\u0163eles, la Joyce: \u201eglumele tale lugubre de iezuit\u201c (James Joyce, Ulysses, traducere de Mircea Iv\u0103nescu, Bucure\u015fti: Editura Univers, 1984, vol. 1, p.21).
\n2. \u00cen fine \u015fi f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu restul, un epitet livresc, mai rar la prozatori (mai frecvent la critici \u015fi esei\u015fti), am identificat \u00een fraza urm\u0103toare: \u201eSoarele \u00eenc\u0103 str\u0103lucea, albastrul cerului era cristalin, de o trufie emersonian\u0103, dar eu m\u0103 sim\u0163eam ca un tic\u0103los\u201c (Saul Bellow, Darul lui Humboldt, traducere de Antoaneta Ralian, Bucure\u015fti: Editura ART, 2012, vol. 1, p.194).
\nAsta-i tot. Poate vreun cititor cucernic a avut (va avea) mai mult noroc dec\u00e2t mine.
\n3. Iat\u0103, de pild\u0103, ce poate descoperi un cititor pios, cu mult timp la dispozi\u0163ie: \u201eFruntea benign\u0103 a bibliotecarului puritan se aprinse trandafirie de speran\u0163\u0103\u201c (Joyce, 1, p.234). Este drept c\u0103 la puritani nu prea sunt monahi…
\n\u015ei dac\u0103 nu se d\u0103 b\u0103tut \u015fi caut\u0103 \u00een continuare, este imposibil s\u0103 nu descopere c\u0103 poetul Jules Laforgue \u00eel socotea pe un anume Charles Ephrussi, critic \u015fi colec\u0163ionar de art\u0103, un \u201edandy benedictin\u201c (cf. Edmund de Waal, Iepurele cu ochi de chihlimbar. O misterioas\u0103 mo\u015ftenire de familie, traducere de Ioana Aneci, Ia\u015fi: Polirom, 2014).
\nUnii au pretins c\u0103 numitul Charles Ephrussi ar fi fost modelul lui Swann al lui Proust..<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
1. De\u015fi nu-mi fac iluzii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu originalitatea, am c\u0103utat zile \u00eentregi (f\u0103r\u0103 mare efect, dup\u0103 cum ve\u0163i vedea), \u00een prozatori \u015fi poe\u0163i (\u00een tratatele filosofilor nu avea rost, nimic mai previzibil \u015fi mai anost dec\u00e2t stilul unui filosof) asocieri de cuvinte, \u00een care adjectivul s\u0103 aib\u0103 oarece conota\u0163ii teologice \u015fi, mai cu seam\u0103,… Cite\u0219te mai mult »Epitete monahale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[13254,13253],"class_list":["post-22062","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-epitete-monahale","tag-substantivul-si-epitetul"],"views":1872,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22062","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22062"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22062\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22062"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22062"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22062"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}