{"id":22039,"date":"2015-01-21T19:28:13","date_gmt":"2015-01-21T17:28:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22039"},"modified":"2015-01-21T19:28:13","modified_gmt":"2015-01-21T17:28:13","slug":"cultura-in-europa-natiunilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cultura-in-europa-natiunilor\/","title":{"rendered":"Cultura \u00een Europa na\u0163iunilor"},"content":{"rendered":"<p>S\u0103rb\u0103torim \u00een 15 ianuarie nu doar ziua de na\u015ftere a celui mai important poet al rom\u00e2nilor, ci \u015fi un simbol al culturii \u015fi al identit\u0103\u0163ii noastre na\u0163ionale. De mai bine de o sut\u0103 de ani, Mihai Eminescu a fost omologat ca poet na\u0163ional de elitele noastre intelectuale \u015fi recunoscut ca atare de poporul din r\u00e2ndul c\u0103ruia s-a ivit, iar poporul s-a sim\u0163it reprezentat de el. Dar Eminescu nu este doar un mare poet na\u0163ional, un blazon al spiritului rom\u00e2nesc, ci \u015fi un mare spirit european. Un om al<br \/>\ntimpului s\u0103u, desigur, dar, prin ceea ce are mai autentic \u015fi mai profund, \u015fi al timpului nostru, \u015fi, \u00eendr\u0103znesc s\u0103 afirm, \u015fi al viitorului nostru.<br \/>\nS-a pus \u015fi se pune tot mai adesea \u00eentrebarea \u2013 iar de la o vreme tot mai insistent \u2013, ce relevan\u0163\u0103 mai are ideea de poet na\u0163ional \u00eentr-o lume global\u0103, \u00een care \u00eens\u0103\u015fi ideea de stat na\u0163ional \u015fi ideea de na\u0163iune cultural\u0103 tind s\u0103 fie privite cu rezerv\u0103, fiind uneori subordonate proiectelor confederative, suprana\u0163ionale. \u00cemi permit s\u0103 spun c\u0103 abordarea este gre\u015fit\u0103, de vreme ce globalizarea este un proces care, pe de o parte, \u015fi-a dovedit limitele, iar pe de alt\u0103 parte, actorii principali continu\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 na\u0163iunile \u015fi statele na\u0163ionale.<br \/>\nS-a vorbit \u015fi se vorbe\u015fte uneori, superficial \u015fi tenden\u0163ios, despre na\u0163ionalismul lui Mihai Eminescu, despre faptul c\u0103, azi, poetul n-ar mai reprezenta, chipurile, un model cultural \u00een procesul europeniz\u0103rii noastre. O asemenea viziune \u00eemi pare nu numai gre\u015fit\u0103 moral, ci \u015fi profund fals\u0103 intelectual. Eminescu nu trebuie judecat prin grila corectitudinii politice a zilelor noastre, care, \u00eentr-un fel, poate fi considerat\u0103 simptomului unui e\u015fec politic \u015fi social, \u00een acela\u015fi timp.<br \/>\nEminescu nu are nicio vin\u0103 pentru c\u0103 diferite ideologii totalitare \u2013 de dreapta sau de st\u00e2nga \u2013 au \u00eencercat s\u0103 se legitimeze, abuziv, prin geniul s\u0103u, desfigur\u00e2ndu-l \u015fi falsific\u00e2ndu-l. Eminescu a fost, ca elev \u00een Cern\u0103u\u0163ii de sub domina\u0163ia Imperiului Habsburgic, apoi ca student la Viena \u015fi Berlin, un spirit autohton format la \u015fcoala poeziei \u015fi a filosofiei romantice germane, dar \u015fi a marii culturi universale de pretutindeni. Un spirit poten\u0163at de marea tradi\u0163ie occidental\u0103 \u015fi deschis, deopotriv\u0103, c\u0103tre spiritualitatea Orientului, pe care, \u00eenaintea lui Mircea Eliade, a \u00eencercat s-o cunoasc\u0103 \u00een profunzime.<br \/>\nEminescu a fost un mare poet rom\u00e2n \u00eentr-o Europ\u0103 a na\u0163iunilor, o Europ\u0103 care valoriza la maximum ideea de na\u0163iune cultural\u0103. Excelen\u0163a literar\u0103, performan\u0163a lingvistic\u0103, amploarea viziunii erau forme de afirmare a identit\u0103\u0163ii \u015fi for\u0163ei unei na\u0163iuni care se afirma \u00een concertul european al valorilor ei. Eminescu a fost un na\u0163ionalist autentic, luminat \u015fi pasionat, \u00eentr-un stat rom\u00e2n aflat \u00een plin\u0103 criz\u0103 de cre\u015ftere \u015fi de coagulare, un stat prins \u00eentre presiunile dezna\u0163ionalizante a trei mari Imperii, Otoman, Habsburgic \u015fi \u0162arist, un stat care, la 1877, abia \u00ee\u015fi cucerea independen\u0163a. O mare parte a popula\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti se afla, pe atunci, sub domina\u0163ie austro-ungar\u0103 sau ruseasc\u0103. \u015ei-apoi s\u0103 nu uit\u0103m nici decalajele sociale enorme, nici marile handicapuri economice, nici precaritatea burgheziei \u015fi a institu\u0163iilor autohtone \u00eentr-o \u0163ar\u0103 predominant rural\u0103, \u00een care aproape totul era, \u00eenc\u0103, de f\u0103cut.<br \/>\nA\u015fa-zisa xenofobie a lui Eminescu avea un caracter exclusiv economic \u015fi defensiv, refuz\u00e2nd violen\u0163a, excluderea \u015fi ura. Dac\u0103 vom reciti cu aten\u0163ie publicistica eminescian\u0103, vom descoperi, \u00een paginile ei, un g\u00e2nditor geopolitic articulat \u015fi, \u00een plus, deloc perimat. Ca poet, ca g\u00e2nditor, ca intelectual public \u00een sens larg, Eminescu a fost un mare iubitor al trecutului. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: ad\u00e2ncindu-se \u00een \u201ecronice b\u0103tr\u00e2ne\u201d \u015fi \u00eensufle\u0163indu-le cu imagina\u0163ia \u015fi geniul s\u0103u, el a cucerit, de fapt, acest trecut de glorii \u015fi, \u00eempreun\u0103 cu el, o \u00eentreag\u0103 \u015fi veche tradi\u0163ie autohton\u0103 pe care mul\u0163i dintre contemporanii s\u0103i o ignorau sau o bagatelizau.<br \/>\nA ne raporta la Eminescu, azi, ca \u015fi ieri, \u00eenseamn\u0103 a ne raporta la identitatea noastr\u0103, la locul \u015fi rolul culturii noastre na\u0163ionale \u00een lumea modern\u0103. Reflec\u0163ia identitar\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u015fi ast\u0103zi, \u00een contextul Europei unite, dar marcate de inegalit\u0103\u0163i \u015fi crize, o chestiune esen\u0163ial\u0103, de o importan\u0163\u0103, a\u015f spune, strategic\u0103. Academia Rom\u00e2n\u0103 a g\u0103zduit de cur\u00e2nd un simpozion interna\u0163ional, din seria colocviilor Penser l\u2019Europe, despre dificult\u0103\u0163ile unei Uniuni Europene cu dou\u0103 viteze. Adic\u0103, ale unei Uniuni \u00een care decalajele dintre Vest \u015fi Est, dintre centre \u015fi periferii, dintre membrii fondatori \u015fi noii veni\u0163i, pot constitui, dac\u0103 nu suntem aten\u0163i, un factor de risc major pentru unitatea european\u0103.<br \/>\nS-a vorbit atunci \u2013 \u015fi pe bun\u0103 dreptate \u2013 despre faptul c\u0103 procesul construc\u0163iei europene nu const\u0103 doar \u00een respectarea unor reguli \u015fi mecanisme abstracte, impersonale \u015fi coercitive, a unor proceduri mai mult sau mai pu\u0163in tehnice sau birocratice, ci este, \u00eenainte de orice, o problem\u0103 de valori. Altfel spus, de afirmare \u015fi integrare, \u00eentr-un patrimoniu identitar comun, a valorilor culturale din toate \u0163\u0103rile membre. Exist\u0103, din p\u0103cate, o tensiune \u00eentre Europa politic\u0103 \u015fi Europa cultural\u0103 \u015fi poate c\u0103 ar trebui s\u0103 discut\u0103m mai aplicat \u00een ce m\u0103sur\u0103 acestea se condi\u0163ioneaz\u0103 reciproc.<br \/>\nCum ar putea Europa cultural\u0103 s\u0103 influen\u0163eze mai profund Europa politic\u0103 \u015fi, prin aceasta, s\u0103 o redefineasc\u0103? \u00cen nici un caz prin eliminarea specificit\u0103\u0163ilor na\u0163ionale, ci prin integrarea lor, prin cunoa\u015ftere reciproc\u0103. Ar trebui s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m, bun\u0103oar\u0103, \u00een ce m\u0103sur\u0103 cultura Estului european este cunoscut\u0103 \u00een Vest \u015fi cum ar trebui s\u0103 ac\u0163ion\u0103m noi, rom\u00e2nii, pentru a ne afirma marile valori ale tradi\u0163iei na\u0163ionale, inclusiv pe Mihai Eminescu. Nu putem fi europeni prin aruncarea peste bord a na\u0163iunilor, ci prin asumarea lor \u00eentr-o manier\u0103 c\u00e2t mai competitiv\u0103 \u015fi mai creativ\u0103. Nu ne afirm\u0103m europenitatea desp\u0103r\u0163indu-ne de Eminescu, cum ne sugereaz\u0103 unii fal\u015fi binevoitori, ci reg\u0103sindu-l \u015fi pre\u0163uindu-l. Cu m\u00e2ndrie necontraf\u0103cut\u0103 \u015fi nedisimulat\u0103, cu inteligen\u0163\u0103 \u015fi responsabilitate.<br \/>\n\u00cen \u00eencheiere, citez dintr-un articol eminescian de la 1880, la fel de actual \u015fi azi: \u201eOric\u00e2t de deosebi\u0163i ar fi oamenii dup\u0103 clime \u015fi rase, demagogia \u00eei face s\u0103 semene ca dou\u0103 pic\u0103turi de ap\u0103 \u00eentreolalt\u0103. \u00cendealtminterea lesne de \u00een\u0163eles. Numai popoarele care au o organiza\u0163ie natural\u0103 pot s\u0103 se deosebeasc\u0103 unul de altul. Organiza\u0163ia bazat\u0103 pe leg\u0103turile fire\u015fti dintre deosebitele clase, pe munc\u0103, pe compensare \u015fi, asupra tuturora, pe iubire \u015fi respect reciproc, favorizeaz\u0103 \u00eenaintarea lin\u0103, dar sigur\u0103 a meritului. Meritul fiind \u00eens\u0103 \u00eentotdeauna ceva individual, cu at\u00e2t mai deosebit cu c\u00e2t caracterul \u015fi mintea omului sunt mai deosebite, rezult\u0103 de aici c\u0103 spiritul na\u0163ional \u00eensu\u015fi se va impregna de bog\u0103\u0163ia distinselor spirite individuale ce se ivesc. Pentru demagogie orice merit, \u00een genere orice superioritate, e o insult\u0103 adus\u0103 platitudinii \u015fi \u00eenapoierii intelectuale \u015fi morale a demagogilor; astfel dar, \u00eenl\u0103turarea meritului, \u00eengroparea lui de viu, e regula general\u0103 de purtare a alian\u0163ei perpetue a tuturor celor de r\u00e2nd \u00een contra celor ce r\u0103sar c-un cap deasupra platitudinii generale. Cei de r\u00e2nd se-aseam\u0103n\u0103 \u00een toate \u0163\u0103rile, precum seam\u0103n\u0103 nul\u0103 cu nul\u0103. Unde domne\u015fte demagogia orice carne cu ochi poate deveni om mare, pentru c\u0103 nu se cere nimic de la el. O m\u0103rire cam trec\u0103toare, nu-i vorb\u0103, c\u0103ci, lipsind orice m\u0103sur\u0103toare, fiecine se crede a avea destul\u0103 talie \u015fi destul\u0103 barb\u0103 ca s\u0103 ocupe locul celuilalt, \u00eens\u0103, oric\u00e2t s-ar du\u015fm\u0103ni nulit\u0103\u0163ile \u015fi cumularzii \u00eentre sine, \u00een contra unui pericol sunt totdeauna uni\u0163i \u00een contra \u00eenvingerii meritului(&#8230;)\u201d.<br \/>\n\u00cen combaterea demagogiei \u015fi a platitudinii, ca \u015fi \u00een procesul, nu mai pu\u0163in dificil, al promov\u0103rii meritului \u015fi al valorii, avem \u00een Mihai Eminescu un mare \u015fi pre\u0163ios aliat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>S\u0103rb\u0103torim \u00een 15 ianuarie nu doar ziua de na\u015ftere a celui mai important poet al rom\u00e2nilor, ci \u015fi un simbol al culturii \u015fi al identit\u0103\u0163ii noastre na\u0163ionale. De mai bine de o sut\u0103 de ani, Mihai Eminescu a fost omologat ca poet na\u0163ional de elitele noastre intelectuale \u015fi recunoscut ca atare de poporul din r\u00e2ndul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cultura-in-europa-natiunilor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cultura \u00een Europa na\u0163iunilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[13233,13234,4,2619,13235,4858],"class_list":["post-22039","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-15-ianuarie","tag-cultura-si-globalizarea","tag-editorial","tag-nationalism","tag-natiune-culturala","tag-patriotism"],"views":2022,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22039","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22039"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22039\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22039"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22039"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22039"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}