{"id":2193,"date":"2010-04-08T10:15:05","date_gmt":"2010-04-08T08:15:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2193"},"modified":"2026-01-23T20:42:35","modified_gmt":"2026-01-23T18:42:35","slug":"harvard-si-efectul-matei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/harvard-si-efectul-matei\/","title":{"rendered":"Harvard si \u201eefectul Matei\u201c"},"content":{"rendered":"

– interviu cu\u00a0Florin-Stefan \u00a0Morar –<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n

Daca as avea 80 de ani si as fi putin senil, l-as descrie pe Florin-Stefan\u00a0Morar, doctorand la Harvard, drept viitorul de aur al tarii noastre, dar paradigmele astea, cu o retorica mai mult sau mai putin sacrificiala, nu se mai poarta. Cum am 26, voi spune ca e un tip inteligent si extrem de simpatic. Ma \u00eent\u00e2lnesc cu el vara, pe terasele Clujului, la bere (nefiltrata, daca se poate). Morar a absolvit sectia de comparata a Literelor din Cluj, din cadrul Universitatii Babes-Bolyai. Apoi, a facut doua masterate \u00een Franta si Germania.<\/strong><\/em><\/p>\n

De mai bine de un semestru traieste \u00een orasul Cambridge, un fel de suburbie a Bostonului, \u201edar care este administrat ca oras separat si unde se afla Harvard si MIT, un punct de o extrema densitate culturala\u201c. Densitatea se datoreaza faptului ca zona e populata de studenti si personal universitar. \u201eAsta face lucrurile putin utopice, neexist\u00e2nd o granita prea clara \u00eentre spatiul academic si cel al vietii neacademice. Oamenii \u00eesi fac treaba at\u00e2t la biblioteca c\u00e2t si la cafenea, iar daca tragi cu urechea la restaurant auzi fragmente de seminar\u201c, povesteste Morar. Doctorandul aplica asupra universitatii Harvard o schema denumita \u201eefectul Matei\u201c, ce apartine sociologului stiintei Robert Merton si care si-a facut doctoratul aici. Ea poate fi aplicata sa explice istoria locului: \u201eMerton a numit efectul Matei dupa formula biblica din Evanghelia omonima: cei care au li se va da si mai mult, iar cei care nu au li se va lua si ceea ce au. Ideea lui Merton este ca atunci c\u00e2nd vine vorba de stiinta (at\u00e2t de institutii c\u00e2t si de oameni de stiinta), diferentele de avantaj initial minimale si cu valoare simbolica se accentueaza progresiv p\u00e2na devin gigantesti, iar prestigiul simbolic se transforma \u00een avantaj material\u201c. Adi Dohotaru<\/strong><\/p>\n

Cum e organizat accesul la profesorii de la Harvard ca sa discuti cu ei despre lucrare sau alte probleme care te intereseaza (si cum se diferentiaza fata de spatiul european)?<\/strong>
\nSpre deosebire de Europa unde doctoratul are 3 ani, \u00een care tu, ca doctorand, trebuie sa \u00eeti scrii teza, aici doctoratul dureaza cinci. \u00cen primii doi ani iei cursuri si te pregatesti pentru ceea ce se numeste field exams. Numai dupa asta \u00eeti formezi un comitet si stabilesti exact \u00een ce domeniu va fi lucrarea ta de doctorat si pe ce tema. Field exams sunt acolo ca sa \u00eeti construiesti si dovedesti competenta \u00eentr-un anume domeniu.
\nLa Harvard ai foarte mare libertate. Poti sa \u00eeti iei field-urile \u00een ce domenii vrei, multidisciplinar. Te pregatesti pentru field-uri prin sesiuni private unu la unu cu un profesor pe perioada de la un semestru la un an \u00een care citesti pe parcurs literatura si discuti cu el despre ea. La sf\u00e2rsit se organizeaza un examen. Eu nu am stabilit deocamdata exact ce field-uri o sa fac. Ma g\u00e2ndesc sa fac unul \u00een Istoria Germaniei, unul \u00een istorie intelectuala, poate unul \u00een sociologia stiintei. Mai nou, am \u00eenceput sa devin interesat de istoria economiei si proprietate intelectuala.
\nOricum, mie ideea asta a field-urilor mi se pare foarte buna. Asta cred ca da calitate studiilor tale doctorale asigur\u00e2ndu-ti competenta. \u00cen acelasi timp, ai un cadru organizat \u00een care sa interactionezi cu profesorii cu care vrei sa lucrezi si sa discuti problemele unui domeniu \u00eentreg de cercetare. Asta te face sa vezi ce s-a facut si ce nu s-a facut, \u00eeti da idei despre lucrul cu care urmeaza tu sa contribui si, ceea ce este de asemenea important, te face sa realizezi ce nu ti-ar placea sa faci. \u00cen treacat fie vorba, cred ca daca asa ceva s-ar introduce \u00een Europa, calitatea studiilor doctorale ar fi mult \u00eembunatatita – masteratul nu \u00eeti poate da o pregatire la fel de intensiva.
\n\u00cen orice caz, chiar daca nu ar exista field-urile, tot nu ai avea probleme sa interactionezi cu profesorii. Aici profesorii petrec marea majoritatea timpului lor cu doctoranzii. Mai mult, poti sa stabilesti cu ei sesiuni speciale unu la unu, \u00een care ori citesti si discuti literatura de specialitate, ori dezvolti o lucrare pe care vrei sa o publici.<\/p>\n

Daca ar fi sa te raportezi polemic la anumite realitati din viata universitara rom\u00e2neasca, ce crezi ca ar trebui drastic modificat \u00een sistemul superior de \u00eenvatam\u00e2nt de la noi?<\/strong><\/p>\n

Sa ma raportez polemic? Hai sa \u00eeti spun pentru \u00eenceput niste lucruri bune despre sistemul nostru de \u00eenvatam\u00e2nt. Exista, e drept foarte rar, niste oameni extrem de pasionati de ceea ce fac si care sunt la acelasi nivel, sau poate unul si mai bun dec\u00e2t multi din cei mai buni din Occident. Asta e ceva care este \u00eentr-adevar exceptional daca stai sa te g\u00e2ndesti la c\u00e2te piedici ti se pun \u00een tara noastra \u00een special daca respecti regulile si \u00eencerci sa misti lucrurile spre bine. Eu \u00eel admir foarte mult pe Corin Braga, actual decan la Literele clujene. \u00cen ciuda tuturor dificultatilor, el a reusit sa creeze la Facultatea de Litere de la Cluj, unde am absolvit, aproape de unul singur un departament separat de literatura comparata cu un centru de cercetare bransat la o retea internationala si o revista academica peer reviewed de cel mai bun nivel. Vorbesc de \u201eCaietele Echinox\u201c, care apare si \u00een Franta, unde universitari straini publica constant alaturi de universitari rom\u00e2ni. Sigur, lucrurile de genul asta sunt, mai degraba, exceptii rafinate si cred ca nu trebuie sa cadem \u00een capcana de a justifica aspectul ciolanos al sistemului de \u00eenvatam\u00e2nt rom\u00e2nesc prin ele. Exista \u00een \u201ePodul peste Drina\u201c al lui Ivo Andric ceva care reflecta cel mai bine situatia. Spune \u00een carte ca \u00een Europa de Est exista un blestem care cade asupra acelora care se ridica prin propria lor putere deasupra nivelului obisnuit pentru a institui ceva de folos celor multi. Daca \u00een alte locuri viata lor este continuata prin viata operelor lor, aici \u00een Est ei sunt blestemati la doua morti. Prima este cea data de firea lucrurilor si a doua este cea data de urmasi care rastalmacesc, batjocoresc si ruineaza ceea ce ei au lasat \u00een urma. Exista din pacate foarte multe exemple \u00een Rom\u00e2nia care merg pe aceasta poveste. Si daca exista un ceva, c\u00e2t de putin, pe care noi ca generatie l-am putea face, ar fi ca macar sa ne asiguram ca lucrurile bune sa continue.Dincolo de asta, exista niste lucruri foarte concrete care ar \u00eembunatati situatia \u00eenvatam\u00e2ntului rom\u00e2nesc. Trebuie cumva evitat ca profesorilor sa le mai fie permis sa publice carti fara bibliografie, cu citate preluate de altundeva, produse la editura vecinului de bloc si v\u00e2ndute studentilor proprii, oblig\u00e2ndu-i sa o cumpere. Trebuie eliminate examenele platite si diplomele obtinute pe bani. Astea sunt lucrurile cele mai grosolane care ne fac cel mai mult de rusine. O solutie ar fi poate criminalizarea serioasa a acestor situatii. Felul \u00een care universitatile angajeaza cadre noi trebuie revizuit. O idee buna ar fi poate sa pui o regula ca cei care au facut doctoratul la o universitate sa nu se poata angaja la aceeasi universitate. Aceasta regula a fost aplicata pentru prima data \u00een Germania \u00een secolul XIX pentru a stopa incestuozitatea angajarilor la universitati si s-a dovedit a avea consecinte benefice \u00een marirea performantei. Apoi, la multe universitati din Europa, \u00een multe domenii de studiu, este acum obligatoriu ca student sa studiezi macar un semestru la o universitate din alta tara europeana. Daca ar fi bani ca asta sa fie aplicat \u00een Rom\u00e2nia, cred ca ar produce miracole. Oricum, chiar daca nu este obligatoriu asta functioneaza deja \u00eentr-un anumit fel si la noi. Studentii rom\u00e2ni circula, ceea ce este bine. Ar fi, desigur, multe alte lucruri, dar ma opresc aici.<\/p>\n

Ce subiect are lucrarea pe care te pregatesti sa o publici si de unde interesul tau pentru zona aceasta de studiu?<\/strong>
\nLucrarea la care lucrez eu acum este pe tema descoperirii stiintifice. Mai precis, ce ma intereseaza pe mine este sa dau un raspuns la \u00eentrebarea: care sunt conditiile de posibilitate ale unei istorii a descoperirii stiintifice. Asta e interesant pentru ca exista o directie \u00een sociologia si filosofia stiintei care face efortul sa delegitimeze ideea de descoperire stiintifica. Nu exista un timp, un spatiu si o persoana careia sa i se poata atribui o anumita descoperire, spune aceasta literatura. A descoperit Lavoisier oxigenul? Nu, el a formulat doar o teoriei a arderilor fara a face apel la ideea ca ar exista substanta numita flogiston. Oxigenul ca element chimic a fost descoperit mult mai t\u00e2rziu, \u00een secolul XIX. Pentru Lavoisier, oxigenul era doar un principiu de aciditate. Deci, povestile despre decoperirile stiintifice sunt \u00eentotdeauna atributive si retrospective. Istoria este rescrisa activ pentru a plasa o descoperire \u00eentr-un timp mai \u00eendepartat si a forma ideea unei traditii. \u00cen sensul acesta, sa faci istoria unei descoperiri stiintifice \u00eenseamna sa rescrii anacronic istoria.
\nTotusi, zic eu, exista \u00eenca o modalitate legitima \u00een care se poate face \u00eenca istoria descoperirilor stiintifice \u2013 nu a \u00eencerca sa gasesti timpul, locul si persoanele \u00een care o descoperire stiintifica a avut loc, sa pui de pilda \u00eentrebarea c\u00e2nd a fost descoperit oxigenul, ci sa faci o istorie a procesului de constituire a ideii ca o descoperire stiintifica a avut loc, sa pui \u00eentrebarea cum se face ca noi credem ca oxigenul a fost descoperit atunci c\u00e2nd credem ca a fost descoperit. Asta \u00eenseamna sa faci o istorie a procesului de rescriere a istoriei.<\/p>\n

Am citit un articol despre Universitatea Yale si acolo era o norma pentru studenti mai mult sau mai putin informala de 1 000 de pagini pe saptam\u00e2na. Spuneai c\u00e3 se citeste foarte mult pentru cursuri. Poti sa aproximezi o medie saptam\u00e2nala? Sau, \u00een cazul tau, o medie zilnica de ore de lectura?<\/strong>
\nSe citeste foarte mult. Depinde desigur si de seminarul pe care \u00eel iei, dar nu e neobisnuit sa trebuiasca sa citesti o carte \u00eentreaga pentru un singur seminar. Asta \u00eeti limiteaza foarte mult si numarul de cursuri si seminarii pe care poti sa le iei. \u00cen general, nu ti se recomanda sa faci mai mult de patru unitati (curs sau seminar) pe semestru. Nu pot sa-ti spun exact un numar de pagini, dar 1 000 pe saptam\u00e2na nu e exagerat si se poate \u00eent\u00e2mpla daca iei patru cursuri la care la fiecare trebuie sa citesti c\u00e2te o carte. Eu, \u00een general, lucrez de la\u00a0 la 7 la 5 \u00een fiecare zi. Cam asta e programul meu.<\/p>\n

\u00cen discutiile pe care le aveam noi mai demult, eu spuneam ca discursul intelectual ar trebui sa presupuna un proiect iluminist, o intentie de emancipare sociala, o adresare spre un public mai larg din afara universitatilor. Cum \u00eeti propui sa faci tu asta \u00een viitorul mediu sau \u00eendepartat? <\/strong>
\nNu sunt de acord cu ideea ca trebuie sa propagi neaparat proiectul iluminist si ideea de emancipare, astea sunt lucruri foarte definite, dar cred \u00een misiunea publica a intelectualului si cred ca asta este foarte important. Cred ca e important sa te adresezi unui public mai larg, sa discuti idei \u00een spatiul public. Asta se poate face cel mai bine, cred, scriind \u00een reviste care au o anumita deschidere. \u00cen Rom\u00e2nia, spre deosebire de alte tari, mai exista \u00eenca intelectuali publici, ceea ce este remarcabil si cred ca aceasta traditie trebuie continuata. Sper sa pot face si eu ceva de genul asta \u00eentr-o zi. Nu pot sa spun nimic dincolo de asta.<\/p>\n

\u00cen ce sens mai exista \u00eenca intelectuali publici \u00een Rom\u00e2nia, spre deosebire de alte tari?<\/strong>
\nC\u00e2nd spun asta ma g\u00e2ndesc la Plesu, Patapievici, Liiceanu, grupul din jurul revistei \u201e22\u201c, chiar si postmodernii, desi mai putin. Faptul ca acesti oameni apar la televizor si \u00een ziare, ca opiniile lor sunt ascultate, ca revistele lor sunt citite si ideile lor discutate, sigur nu \u00een masa, dar mai ales de o anumita clasa sociala medie, cea care va deveni centrala \u00een Rom\u00e2nia de peste c\u00e2tiva ani, este un fapt remarcabil. Si cred, foarte putin studiat sau comentat, de altfel. Da, \u00een Rom\u00e2nia exista intelectuali publici.<\/p>\n

Asisti la discutii pe teme politice \u00een campus? Daca da, pe ce anume se axeaza?<\/strong>
\nMa duc, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, sa vad conferintele de la Kennedy School la Institute of Politics. Ma duc mai mult din curiozitate si pentru entertainment, nu sunt interesat sa fac politica. Acolo vin de obicei sa conferentieze oameni politici si lideri de peste tot. Recent, am vazut-o pe Valerie Jarrett, care este consilier al presedintelui Obama. Semestrul trecut am vazut-o pe Nancy Pelosi, care a vorbit despre reforma sistemului de sanatate.<\/p>\n

Cum te distrezi la Harvard?<\/strong>
\nExista o groaza de posibilitati de distractie. Harvard este organizat la nivel studentesc pe case (houses). Casele sunt pentru undergrads niste cladiri foarte mari cu multe camere (aproximativ 600) \u00een care ei locuiesc si \u00een care se organizeaza tot felul de evenimente de la sindrofii intelectuale la petreceri dezbumbate. Si noi, doctoranzii, avem o casa \u00een campus, \u00een Harvard Yard (Dudley House), \u00eensa noi nu locuim \u00een ea. Casa e doar pentru evenimente. Spatiile rezidentiale pentru doctoranzi sunt altundeva, dar tot \u00een campus. Exista deci o gama larga de chestii la care poti sa participi \u00een scopuri de distractie la Dudley. Concerte, parties, \u00eent\u00e2lniri cu premianti Nobel, cercuri de discutii, serate literare, avem p\u00e2na si un club de carte, avem si o sala de jocuri unde poti sa joci biliard si alte sporturi de camera. Eu \u00eencerc sa particip \u00een fiecare saptam\u00e2na la c\u00e2te un eveniment. \u00cen plus, \u00een weekend mai ies la o bere prin Cambridge si prin Boston cu cunoscutii mei de aici.<\/p>\n

Interviu de Adi Dohotaru<\/strong><\/p>\n

Intr-o varianta comprimata, acest dialog a fost publicat initial pe blogul <\/strong>http:\/\/dohocampus.wordpress.com\/<\/strong><\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

– interviu cu\u00a0Florin-Stefan \u00a0Morar – Daca as avea 80 de ani si as fi putin senil, l-as descrie pe Florin-Stefan\u00a0Morar, doctorand la Harvard, drept viitorul de aur al tarii noastre, dar paradigmele astea, cu o retorica mai mult sau mai putin sacrificiala, nu se mai poarta. Cum am 26, voi spune ca e un tip… Cite\u0219te mai mult »Harvard si \u201eefectul Matei\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1804,1803,1807,1805,1806],"class_list":["post-2193","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-boston","tag-cambridge","tag-doctorand-la-harvard","tag-harvard-yard","tag-stefan-florin-morar"],"views":3161,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2193","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2193"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2193\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28099,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2193\/revisions\/28099"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2193"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2193"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2193"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}