{"id":219,"date":"2009-12-09T15:50:45","date_gmt":"2009-12-09T13:50:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=219"},"modified":"2009-12-09T15:53:42","modified_gmt":"2009-12-09T13:53:42","slug":"goma-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/goma-i\/","title":{"rendered":"Goma-? (I)"},"content":{"rendered":"
\n

Cartea rom\u00e2neasca<\/em><\/strong><\/h3>\n

Paul Goma, Gherla-Latesti, <\/strong>Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, 304 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Daca anii ’90 au fost (cu o intensitate extrema in prima lor jumatate) ai discursului public anticomunist, deceniul urmator, aflat acum spre sf\u00e2rsit, s-a impregnat de un discurs postcomunist, relativizant si hedonist.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Pe acesta din urma il utilizeaza, dimpreuna, marxisti resapati si juni care nu l-au apucat pe Ceausescu, minimalisti postmodernisti si maximalisti ai problematicii multi-culti. Pe cel dinainte l-au folosit, p\u00e2na l-au stors si l-au scamosat ca pe o rufa oarecare, nu at\u00e2t fostii detinuti politici si putinii nostri disidenti, c\u00e2t anticomunistii post-’89, constiintele civice trezite la viata cu Revolutia, liberali, taranisti si regalisti subiti, care si-au pus intr-un sertar (daca nu l-au ars simbolic, in Cetate) carnetul de Partid unic.
\nN-as vrea sa ofer o versiune caricaturala a anticomunismului si, respectiv, postcomunismului autohton, ci dimpotriva, sa decelez si sa disociez exercitiul retoric, demersul lucrativ, moda ideologica, de convingerile reale si profunde, neinfluentate de contexte si conjuncturi, devenite, cum sa zic?, una cu persoana care le nutreste si le exprima. Aceste convingeri, de orice culoare ar fi ele, se cer observate, marcate si respectate; inclusiv prin rezerva noastra fata de pseudoconvingerile usurele, care se adapteaza si se afiseaza.
\nai pentru a nu vorbi doar la modul general, sa vedem cum a fost receptat Paul Goma in spatiul cultural rom\u00e2nesc, in primii ani postrevolutionari si dupa aceea. Imediat dupa decembrie 1989, meritele sale de disident au fost scoase in evidenta, subliniate, incununate cu stima si m\u00e2ndria acriitorului rom\u00e2n \u2013 desi acelasi acriitor generic, cu rare si onorante exceptii, nu facuse absolut nimic pentru a se solidariza cu protestele anticeausiste si anticomuniste ale lui Goma. A fost proiectata, p\u00e2na la saturatie, imaginea lui de rezistent, insa acum, in anii ’90, nu in cei anteriori, ai inchisorilor si tribulatiilor lui Paul Goma \u201eal nostru\u201c. Cu ani in urma, majoritatea literatorilor autohtoni \u201enu auzisera\u201c de Goma si de faptele lui; sau daca totusi auzisera, nu fusesera impresionati de ele; si aceasta pentru ca Goma \u201enu avea talent\u201c de scriitor, deci nu era, propriu-zis, un scriitor, asa ca de ce sa ne intereseze \u2013 pe noi, adevaratii scriitori rom\u00e2ni \u2013 cazul unui scandalagiu non-scriitor?
\nIn compensatie, girul moral acordat anticomunistului Goma dupa ce comunismul cazuse la noi a fost dublat de unul estetic. Daca, inainte vreme, ce-a facut acest Goma? si cine este, in fond, acest Goma?, acum, brusc, cu o inmarmuritoare adaptabilitate de diagnostic, Goma fusese totul si putea totul. Un critic n-a pregetat sa-l numeasca cel mai important prozator rom\u00e2n din perioada postbelica; dar si celorlalti, mai lenti in reactii, le-a fost extrem de greu sa mai gaseasca vreun lucru (un element, un aspect, un detaliu) criticabil in viata si opera lui Goma…
\nNu stiu c\u00e2ti dintre noi ar fi rezistat la o asemenea suprasarcina int\u00e2i descalificanta, apoi hipervalorizanta, aplicata de un c\u00e2mp receptor conformist unei bio-bibliografii care este una si aceeasi. Ca si cum n-ar fi fost suficient un asemenea balans, la o vreme dupa ce Goma-? devenise, la noi, Goma-!, subiectul transformat in obiectul adoratiei de breasla a inceput sa se certe, in parte, cu aproape toti actorii importanti ai scenei culturale autohtone. N-a durat mult p\u00e2na c\u00e2nd noua circumscriere si reformularea cazului Goma sa se produca. Paul Goma este intratabil; nu zicem ca n-a facut nimic inainte de ’89, dar, p\u00e2na la urma, ce carti a scris el? ai unde? Rezista la examenul nostru profesionist? Are relevanta estetica? Il reconsideram in latura documentara? Daca ne g\u00e2ndim mai bine, artistic, Goma e nul; iar in plan referential-documentar, ce credit poti sa-i dai unui ins cu un astfel de comportament?
\nEfectul, previzibil, a fost ca despre Paul Goma nu s-a mai scris deloc, nici de bine, nici de rau; ca volumele mai vechi nu i s-au mai reeditat, iar cele noi i-au fost refuzate de editurile importante, provoc\u00e2nd alunecarea lui spre spatiul fara filtre al internetului, de unde i-au venit si puseele antisemite. Desconsiderarea fostului coleg \u201eturbulent\u201c din perioada Chartei \u201877 si a scriitorului \u201ecu majuscula\u201c din anul Pietei Universitatii si-a atins, cred, pragul critic prin aceasta ignorare voita, tactica, mai dureroasa pentru un autor dec\u00e2t orice obiectie la adresa cartilor lui. Si daca de la colegii de generatie si sistem literar Paul Goma nu mai poate astepta nimic semnificativ, singura lui sansa de a fi citit si redescoperit tine de o generatie t\u00e2nara, care nu a avut insa dec\u00e2t un contact mediat cu inchisorile si ororile regimului trecut. Rezista bietul Goma, scuturat at\u00e2ta timp, si in at\u00e2tea directii, de catre ai lui, acestui examen facut de lectori inocenti si de evaluatori carora le-ar putea fi bunic?
\nSa citim, pentru edificare, doua fragmente din \u201eGherla-Latesti\u201c, volumul-binom compus din \u201eGherla\u201c, ce evoca experienta detentiei propriu-zise, si \u201eLatesti\u201c (manuscris neterminat, suspendat in mijlocul unei fraze!), centrat pe anii domiciliului obligatoriu in Baragan. Fragmentele citate sunt dinspre finalul \u201eGherlei\u201c si focalizeaza frica plus sc\u00e2rba de sine insusi resimtite cu cincizeci de ani in urma de catre foarte t\u00e2narul bandit. Cititorul va observa insusi daca netalentatul Paul Goma are totusi talent literar; daca are acuitate psihologica, senzitivitate morala, densitate a paginii si compozitie bine lucrata. Daca stie sa construiasca o scena si daca, urmarind-o ca personaj implicat, se serveste de tonalitati eroizante sau de un registru autovictimizant pentru a se pune intr-o lumina favorabila si a se detasa de ceilalti tovarasi de suferinta.
\nDeocamdata, in prezentul resuscitat, studentul Paul Goma asteapta sa fie maltratat, dupa ce organele atatului vor fi terminat cu \u201efrontieristul\u201c Klapka: \u201eurletele au inceput sa urce, ritmul sa schiopateze, in loc de urlet sanatos, de tipat, acum se auzeau horcaituri. Horcaiturile au inceput si ele sa scada. acheauna, Nandi Klapka; din ce in ce mai slab si mai fara legatura cu loviturile care se aud distinct \u2013 dupa timbru imi dau seama si unde lovesc. atateam rezemat de peretele de sc\u00e2ndura al tarcului, cu urechile la p\u00e2nda \u2013 la un moment dat m-am surprins numar\u00e2nd loviturile, dar m-am incurcat pe la unsprezece si abia dupa aceea mi-am dat seama ca ar trebui sa-mi fie rusine \u2013 si mi-a fost. atateam l\u00e2nga perete, nu-mi mai era frica, nu-mi mai era deloc frica, dar imi ramasese rusinea ca numarasem loviturile primite de un coleg \u2013 si fusese de parca as fi privit prin gaura unei chei. (…) Klapka n-a mai urlat. Asa: a inceput sa neurle. Fulgerator. Nici nu mai horcaia. Nu scheuna. Nu, nimic. Si totusi, atunci nici o clipa nu m-am g\u00e2ndit ca el tace fiindca ar fi murit. Am asteptat, calm, rabdator, sa-i reaud glasul \u2013 pentru ca asa trebuia. Loviturile s-au mai simtit o vreme, apoi, rusinate de lipsa de ecou, s-au asezat pe scaune, s-au culcat pe jos \u2013 pentru ca sunasera singure si fals si de neacolo.\u201c (pp. 159-160); \u201eurechea nu-mi era de folos, se lasase ceata pe auz si ma intrebam: peste zece secunde? peste douazeci? peste patruzeci?, nu conteaza, dar sa vina odata \u2013 si-atunci am auzit un… \u2013 ba nu, gresesc, am auzit inainte de robi… A, nu! Dupa robinet am auzit, insa inainte ca ceata sa mi se lase peste tot \u2013 dar ce conteaza? Conteaza. Conteaza, conteaza, fiindca inainte ca. Desi pare ilogic, asa a fost: int\u00e2i s-a auzit racnetul lui Nandi si numai dupa racnet a venit… ai, Dumnezeule, a fost racnetul cel mai. Mai cum: mai aproape de moarte. Auzisem destule la Interne, mai ales sus, la anchete, apoi la Jilava, ce sa mai vorbim aici, la Gherla \u2013 a pornit de foarte jos si parca opintindu-se in urcus, uneori sarind, stirbit, dar continu\u00e2nd sa… Degeaba, ce fac eu aici: incerc sa prind in cuvinte? Dar ar trebui, pe l\u00e2nga talent \u2013 eh, talent, da-l dracului de talent, spuneam ca fusese ilogic: int\u00e2i urletul lui Klapka si numai dupa ce el si-a luat av\u00e2nt, cumva pe fondul lui, a venit aomlea cu grohaitul. Desi in realitate, sigur fusese invers: urletul lui Klapka fiind cauza grohaitului somlesc. Dar. Dar grohaitul a fost scurt, infundat. A lasat numaidec\u00e2t loc injuraturilor. Apoi urletul lui Nandi a fost astupat, mecanic, i-a fost astupata gura, simultan produc\u00e2ndu-se multe zgomote, unele inutile, altele decurse din astuparea gurii: buseli, lovituri infundate, icnete (le distingeam pe cele de efort, ale lui aomlea de cele ale lui Klapka: de durere). Apoi din nou urletul lui Klapka, de asta data liber. Zanganit de galeata goala, rasturnata. Zanganit de bare metalice. Busiturile continua, din ce in ce mai dezordonat, glasul lui Klapka fiind acum un scheunat neintrerupt, loviturile nu-l pot fr\u00e2nge, nici sterge. Pentru c\u00e2teva clipe cineva ii infunda gura. Dar numai pentru c\u00e2teva clipe. Am inteles ca acolo se int\u00e2mplase ceva in afara programului, ceva care, de obicei, nu se int\u00e2mpla. Nu-mi era frica, nu-mi era dec\u00e2t… graba: de s-ar termina odata! Aceasta asteptare, graba s-au pov\u00e2rnit intr-o altfel de asteptare, altfel de graba, vreau sa spun: acum asteptam altceva \u2013 desigur si aici asteptam un r\u00e2nd la ceva, dar acum asteptam altceva, la altceva, si mi s-a parut ca-mi slabise basica, m-am pipait pe sub fusta-pantalon, nu m-as fi mirat daca as fi dat de ud \u2013 insa C\u00e2inele Rosu care ma p\u00e2ndea prin gard: \u00abCe ai, ma? Te-ai pisat pe tine?\u00bb \u2013 n-am raspuns, el a continuat: \u00abNo, las’, ca-ti vine si tie r\u00e2ndu’: te piti tu si te caci pe t\u00f2te part’, pe nas-g\u00e2t-urechi!\u00bb Clapaugul gaseste ca tovarasul si initiatorul lui in gardien\u00ece rostise ceva nemaipomenit de intelept si, mai ales, inveselitor. ae porneste pe r\u00e2s. Inauntru nu se mai aud loviturile. Doar scheunatul subtire, firav, ramas intr-o ata. Eu, desi verificasem, ma simteam pisat, dar nu indrazneam sa ma repipai. In sf\u00e2rsit, usa se deschide \u2013 usa lor, pe care eu din tarc n-o vad. G\u00e2f\u00e2itul lui aomlea: \u00abL\u00f2ti-l pe-asta s-aduc\u00e8ti-l pe student\u00bb!\u201c (pp. 162-163).
\nCe i se int\u00e2mpla in continuare t\u00e2narului si incapat\u00e2natului detinut politic e de citit in aceasta carte in care el tine sa-si aminteasca totul: sa-i \u201eneuite\u201c pe tortionari, sa-i \u201enetaca\u201c. E destul sa spun ca, ajuns in celula, omul nostru isi descopera trei unghii aproximativ intregi. Restul de saptesprezece sunt carne vie.
\nCred ca abia de-aici, de la acest prag al unghiilor zdrobite si al carnii tocate de lovituri, poate incepe o lectura critica si o onesta analiza literara a lui Paul Goma.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cartea rom\u00e2neasca Paul Goma, Gherla-Latesti, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2008, 304 p. Daca anii ’90 au fost (cu o intensitate extrema in prima lor jumatate) ai discursului public anticomunist, deceniul urmator, aflat acum spre sf\u00e2rsit, s-a impregnat de un discurs postcomunist, relativizant si hedonist. Pe acesta din urma il utilizeaza, dimpreuna, marxisti resapati si juni… Cite\u0219te mai mult »Goma-? (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[109,108],"class_list":["post-219","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gherla-latesti","tag-paul-goma"],"views":2105,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/219","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=219"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/219\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=219"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=219"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=219"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}