{"id":2188,"date":"2010-04-08T10:05:25","date_gmt":"2010-04-08T08:05:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2188"},"modified":"2010-04-08T10:09:33","modified_gmt":"2010-04-08T08:09:33","slug":"i%e2%80%99ll-follow-the-sun-sudan-loc-incremenit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/i%e2%80%99ll-follow-the-sun-sudan-loc-incremenit\/","title":{"rendered":"I\u2019ll Follow the Sun. Sudan: loc \u00eencremenit"},"content":{"rendered":"

Paradise Regained<\/strong>
\nAcum doi ani, cineva m-a sfatuit \u00een felul urmator: \u201eDaca vrei sa te simti bine \u00een Rom\u00e2nia, du-te \u00een Sudan\u201c. El fusese acolo. Un an batut pe muchie. \u201eLa tine a avut efect?\u201c, l-am \u00eentrebat. \u201eDa.\u201c \u201eC\u00e2t?\u201c \u201eVreo zece zile.\u201c
\nAm stat si am rumegat bine acest raspuns.
\nLa prima vedere, parea un fel de munca corporatista unde tragi pe br\u00e2nci un an ca sa mergi zece zile \u00een concediu la Miami, dar cum, \u00een decursul anilor, am dezvoltat o apetenta formidabila pentru implicarea \u00een proiecte nerentabile, am hotar\u00e2t ca merita sa transform Rom\u00e2nia \u00eentr-un paradis pentru c\u00e2teva zile din 2011.
\nCa sa nu mai pomenesc faptul ca, prin aceasta initiativa, mai adaugam un prezumtiv membru la familia selecta \u201eAm vazut si rom\u00e2ni fericiti\u201c. De aceasta data, chiar \u00een Rom\u00e2nia. (E drept, via Sudan.) Si nu pentru o zi, ci pentru zece.
\nLa r\u00e2nd. Una dupa alta.
\nDrept urmare, iata-ma \u00een Sudan!
\nStoria Di Due Innamorati<\/strong>
\nDaca istoria acestei tari v-a interesat tot at\u00e2t c\u00e2t i-a preocupat pe yankei fram\u00e2ntarile noastre mioritice, nu-i bai, va ofer eu acum c\u00e2teva date-reper sa va dumiriti!
\nAsadar, pe vremea c\u00e2nd geto-dacii se potcoveau cu 99 de oca de mesaje purt\u00e2nd stampila Sarmisegetuzei si s-aruncau smeriti \u00een slava cerului, cu trei sulite-n maruntaie, spre a ajunge mai usor la Zalmoxis al lor, ei bine, pe vremea aia, dar cu c\u00e2teva milenii \u00eenainte, pe actualul teritoriu al Sudanului se nastea una dintre primele civilizatii si culturi din lume, cea nubiana.
\nCeva mai t\u00e2rziu, la v\u00e2rsta adolescentei, Sudanului i s-au aprins calc\u00e2iele dupa marea sa iubire, Egipt, cu care a \u00eentretinut o relatie pasionala de iubire-ura p\u00e2na \u00een zilele noastre, argument irefutabil \u00een favoarea ideii ca, orice-ar zice c\u00e2rcotasii, dragostea adevarata exista, nu se sinchiseste de aranjamentele temporare facute \u00een dauna sa si, mai ales, nu moare niciodata. Astfel, dupa ce \u00een secolul al VIII-lea \u00ee.Ch. conducatorii regatului Kush din Nordul Sudanului au cotropit tandru Egiptul, \u00eentemeind cea de-a XXV-a dinastie faraonica, iar \u00een 1820 d.Ch. Egiptul lui Muhammad Ali Pasha a anexat dragastos, pentru 65 de ani, Sudanul de Nord, ceva mai t\u00e2rziu, la 1899, \u00eentregul Sudan avea sa fie condus \u00een fata altarului, vreme de 57 de ani, de un guvernator egiptean numit cu consimtam\u00e2ntul nasului, nimeni altul dec\u00e2t perfidul Albion.
\nCeea ce e doar un alt fel de a spune ca Sudanul, \u00een acest scurt interval, a fost o colonie engleza deghizata iar britanicii, pentru cine nu s-a prins \u00eenca, niste indivizi dati naibii, dar a caror fizionomie aratoasa, nitelus cam has been, deja \u00eencepe s-aduca cu a fostului regat Kush.
\nBitter Sweet Simphony<\/strong>
\nPe 1 ianuarie 1956 a fost proclamata independenta Sudanului.
\n\u00cen 1989, colonelul Omar Hassan Ahmad al-Bashir, fara a varsa pic de s\u00e2nge, a \u00eenaintat spre capitala Khartoum pe linia, altfel, mult mai rosie trasata de o serie de predecesori dedicati trup si suflet unor coups d’\u00e9tat \u00e0 la mode at\u00e2t \u00een Sudan c\u00e2t si \u00een Africa c\u00e2t si peste tot \u00een statele lumii a treia; o data ajuns acolo, a \u00eenlaturat de la putere pe primul-ministru Sadiq al-Mahdi si a instaurat, \u00eentr-o maniera pe c\u00e2t de profesionista pe at\u00e2t de previzibila, ce altceva dec\u00e2t un nou regim militar!
\nSuperb.
\nCel care l-a ajutat \u00een demersul sau conquistadorian a fost Hassan al-Turabi, o figura politica si religioasa proeminenta \u00een Sudan. Acesta, la r\u00e2ndul sau, va invita \u00een tara de-a lungul anilor ’90, pentru a tine conferinte despre lumea araba sau, efectiv, doar pentru relaxare, o seama de prieteni ai democratiei (ca Bin Laden si Carlos Sacalul) si grupari protectoare ale drepturilor omului (gen Hezbollah, Al Qaeda si Hamas), motiv pentru care SUA, \u00eentr-un acces de bascalie, va tatua pe bicepsii bronzati ai Sudanului, cu ocazia primului atentat asupra WTC din august 1993, porecla flatanta de \u201eStat sponsor al terorismului\u201c.
\nC\u00e2tiva ani mai t\u00e2rziu, acelasi Richelieu al fundamentalismului islamic, recte al-Turabi, specializ\u00e2ndu-se \u00een rolul de Gigi-contra fata de politica lui al-Bashir, va capata subit mania de a vizita relativ frecvent celulele \u00eenchisorilor sudaneze (ultima escala la zdup, urmare a recomandarii adresate fostului sau aliat de a se preda justitiei internationale pentru binele Sudanului, petrec\u00e2ndu-se \u00een perioada ianuarie-martie 2009), fapt ce-i va diminua considerabil influenta politica. Asa se face ca dizgratia prezidentiala, bulaul si v\u00e2rsta \u00eenaintata (78 de ani), puse cap la cap, l-au decis de c\u00e2teva luni pe venerabilul ideolog sa lase locul celor mai tineri si-n putere. Un gest mai mult dec\u00e2t salutar din perspectiva lui al-Bashir. La care ne vom si \u00eentoarce.
\nDomnia sa, cum era si firesc, a \u00eenceput sa conduca tara \u00eenca din momentul preluarii puterii prin lovitura de stat din 1989. Longeviva-i Presedintie, formal bifata \u00een catastife \u00een ’93 \u2013 c\u00e2nd, foarte inspirat, s-a autointitulat \u00eent\u00e2iul om \u00een stat si si-a arogat c\u00e2te puteri a avut chef ce i-au \u00eenlesnit c\u00e2te grozavii a dorit, astfel \u00eenc\u00e2t trimiterea involuntara la Nicolae Ceausescu face nenecesara detalierea lor \u2013, se afla \u00een plina desfasurare si promite mult ca, la alegerile dintre 11 si 13 aprilie 2010, sa-si adjudece un nou mandat de cinci ani cu ajutorul caruia, daca va avea talentul lui Serghei Bubka, poate va sari cu prajina peste propria-i performanta detinuta p\u00e2na acum \u00eentre sefii lumii, respectiv aceea de a fi primul presedinte acuzat de Curtea Internationala de Justitie pentru crime de razboi si crime \u00eempotriva umanitatii (pentru genocid, pare-se, nu a putut convinge juriul de specialitate).
\nAceasta celebritate mondiala si-a c\u00e2stigat-o juc\u00e2nd cu aplomb la masa istoriei africane, \u00eendeosebi prin straduintele de a face din Darfur, \u00eencep\u00e2nd cu 2003, unul dintre orasele cele mai cunoscute de pe planeta. (\u00centr-adevar, Darfur se afla \u00een Sudan.) Totusi, metoda aleasa si pretul c\u00e2torva sute de mii de oameni, eliminati pe criterii etnice, nu au fost deloc pe placul mapamondului adapat la principiile lui Locke si Rousseau, asa ca ONU si-a sumes m\u00e2necile si a decis sa-si bage coada. Care coada a luat, \u00een iulie 2007, forma misiunii UNAMID, menita sa-i suplineasca pe cei
\n7 000 de soldati ineficienti si slab echipati din forta de mentinere a pacii a Uniunii Africane.
\nAt\u00e2t si nimic mai mult!<\/p>\n

Memories Are Made of This<\/strong>
\nOriginea conflictului se confunda cu zorii Sudanului, dar ea a capatat un contur clar abia la sf\u00e2rsitul anilor \u201880, c\u00e2nd primul-ministru sudanez, Al Sadiq al-Mahdi, suparat ca luptele \u00eentre triburile de nomazi din regiunea Darfur au st\u00e2rnit praful p\u00e2na-n Khartoum, mai sa-l confunde c-un haboob, a decis \u00eenfiintarea unei militii arabe, Janjaweed, cu scopul de a struni zelul razboinic al insurgentilor. O treaba, aparent, de mult bun-simt. Numai ca baietii de baieti de Janjaweed, sub umbrela paternala a guvernului, au purces hotar\u00e2ti la o inofensiva oprimare a africanilor de origine nearaba. Care, cu timpul, s-a tradus \u00een crime de marimea unui genocid, violuri si torturi, sclavie, deportari, recrutare de copii-soldati si alte marafeturi. Treaba, facuta pe sustache, a mers ca unsa p\u00e2na \u00een februarie 2003 c\u00e2nd, tam-nisam, la doua grupari militare rebele, SLM si JEM, carora ulterior li s-a adaugat SPLA1, le-a sarit mustarul si au \u00eentors ne\u00eenfricate armele \u00eempotriva asupritorului. Asta, pe principiul \u201eIa sa vezi si tu cum e!\u201c
\nUna peste alta, cum a fost, cum n-a fost, nu se stie foarte precis, dar ce-a rezultat de aici tine deja de Guinness Book si de Curtea Internationala de Justitie si se recomanda stringent a ram\u00e2ne un caz izolat.
\nCeea ce nu \u00eenseamna ca va si fi.
\nIar \u00eentruc\u00e2t coada ONU, ca orice coada respectabila, e bifurcata, \u00een Sudan a mai fost implicata, \u00een martie 2005, o alta misiune, UNMIS, care, laolalta cu UNAMID, le transforma \u00een cea mai mare prezenta ONU desfasurata vreodata \u00een vreo tara. \u00cen jur de vreo 20 sau 30 si ceva de mii de oameni, nu-s prea sigur. Plus Rudoiu. Asta-i sigur.
\nAcum, pentru a \u00eentelege rolul UNMIS, sa aruncam o privire scrutatoare spre momentul 1956, anul invaziei sovietice \u00een Ungaria, al aparitiei melodiei \u201eMemories Are Made of This\u201c a lui Dean Martin si al independentei Sudanului.
\nAceasta din urma, promisa de englezi \u00eenca din 1954, a alimentat peste masura presimtirile sumbre pe care sudul separatist le pastra fata de nordul unionist vizavi de prosperitatea comuna anticipata. Sudul se temea (si se mai teme \u00eenca) de dominatia exercitata de nordul mult mai dezvoltat economic, asa ca a mizat totdeauna pe cartea autonomiei. Care, fireste, nu prea i-a fost acordata. Dec\u00e2t sporadic si cu caracter limitat. \u00cen alta ordine de bataie, treaba a stat la fel ca \u00een razboiul de secesiune american. Cu diferenta ca, desi Sudanul musteste de ani buni de alde Lee si Grant, de un Abraham Lincoln bastinas nu par sa fi avut cunostinta vreodata localnicii.
\nAstfel au aparut cele doua razboaie civile care, pentru pasionatii de statistici, contin cifre la fel de impresionante ca acelea din Darfur. Daca nu si mai si.
\nSa mentionam ca animozitatile dintre nord si sud au fost \u00eentretinute si de catre englezi care, din 1924, urmarind sa stopeze expansiunea influentei arabe si musulmane spre Sud si, \u00een acelasi timp, sa faciliteze convertirea la crestinism a c\u00e2t mai multor triburi animiste din aceasta parte, au interzis locuitorilor din Sud sa \u00eenainteze spre Nord dincolo de paralela 8, iar locuitorilor din Nord sa mearga mai la Sud de paralela 10, fapt ce a contribuit si mai mult la izolarea acestor zone caracterizate prin culturi si religii deja foarte distincte.
\nCu alte cuvinte, ce n-a putut natura, a desav\u00e2rsit omul. O vorba din \u00eentelepciunea populara.
\nBagatelles pour un massacre.
\nOr maybe two.<\/strong>
\nPrimul razboi civil, oficial declansat \u00een 1955, o data cu \u00eenfiintarea gruparii militare rebele Anyanya, a constat \u00een doua etape. Prima, o ratoiala de 14 ani at\u00e2t de neinteresanta ca nici nu merita a o pomeni macar, iar a doua, cu adevarat atractiva, \u00eenceputa \u00een jurul anului 1969, c\u00e2nd Anyanya a lasat joaca deoparte si a pledat \u00een favoarea unui conflict profesionist. Atunci, mai multe triburi din Sud s-au alaturat acestei grupari \u2013 care \u00een 1971 au dat nastere la SSLM2 \u2013 si au pornit un razboi de gherila pe cinste \u00eempotriva guvernului sudanez de orientare pro-araba.
\nTrei ani mai t\u00e2rziu, palmaresul de 500 000 de morti (dintre care o cincime combatanti), contabilizat la \u00eencheierea ostilitatilor prin Acordul de la Addis Abeba, nu a facut dec\u00e2t sa anime ambitia participantilor la urmatorul razboi de a transforma jumatatea de milion de victime \u00eentr-un numar irelevant.
\nAcordul din martie 1972, ce oferea pentru prima data autonomie limitata Sudului, a reprezentat pentru locuitorii tarii cel mult o perioada de ciudata acalmie, si \u00eenca una nu prea pe placul presedintelui de atunci, Gaafar Nimeiry, din moment ce acesta, \u00een 1983, s-a g\u00e2ndit ca ar fi o idee excelenta sa transforme tot Sudanul \u00eentr-un stat arabo-musulman, instituind Sharia, legea islamica, la nivel national si diviz\u00e2nd Sudul crestino-animist \u00een trei regiuni aflate la cheremul guvernului sau.
\nAstfel a aparut, ca o pasare Phoenix din ramasitele raposatei Anyanya (SSLM), noua gherila SPLA care, sub conducerea lui dr. John Garang3, a tinut sa argumenteze, de-a lungul celui mai luuuuung razboi civil din istoria Africii (1983-2005), ca ideea cu Sharia a lui Nimeiry a fost de o vulgara indecenta politica si ca mult tr\u00e2mbitata dorinta de independenta a Sudului nu era v\u00e2nturata la urechile unioniste ale guvernului musulman de florile marului.
\nDupa ianuarie 2005, data oficiala a \u00eencetarii ostilitatilor, consfintite prin Acordul de la Naivasha \u2013 cunoscut si ca CPA (Comprehensive Peace Agreement) \u2013, semnat \u00eentre SPLM, miscarea politica a SPLA, si guvernul sudanez, au iesit la iveala chestii surprinzatoare, pe care minorii, fiind vorba de divulgarea unor informatii de violenta explicita, le pot accesa aici doar cu \u00eengaduinta parintilor. La o prima strigare, \u00eentre 1,5 si 2 milioane de morti, la care putem adauga vreo doua sute de mii de sclavi racolati dintre prizonierii de razboi.
\nSi ar fi bine sa ne oprim aici.
\nTotusi, care-i miza? Pai, simplu\u2026
\nIt’s All ‘Bout the Money<\/strong>
\nDe secole, diversele guverne de orientare arabo-musulmana din Nordul Sudanului au \u00eencercat sa exploateze Sudul crestino-animist, subdezvoltat, predominant agrar. Motivul: pozitia geografica a fiecaruia \u00een parte. Nordul, \u00een proximitatea desertului Saharei, Sudul, bogat \u00een resurse naturale si, de la mijlocul anilor \u201870, \u00een zacaminte de petrol.
\nCeea ce, la o judecata rece, te face macar sa \u00eentelegi, daca nu sa si aprobi politica de expansiune a Nordului.
\nActualmente, economia \u00een plina dezvoltare a Sudanului (a 17-a din punctul de vedere al cresterii economice, conform unei editii New York Times din octombrie 2006) datoreaza \u00eentre 70% si 90% din veniturile sale exporturilor de petrol, \u00een conditiile \u00een care 85% din rezervele nationale se gasesc \u00een Sud.
\nCa naiba, as zice.
\nPe scurt, situatia sta astfel: Nordul detine rafinariile, iar Sudul, petrolul care, transportat prin conducte de peste 1000 de km lungime p\u00e2na la Port Sudan, e trimis mai departe prin Marea Rosie catre principalii importatori (China, India, Japonia si Malaezia).
\nPrecum ziceam, ca naiba.
\nAsta face ca rolul CPA-ului sa constea tocmai \u00een desc\u00e2lcirea acestui nod gordian, el garant\u00e2nd deopotriva autonomie limitata Sudului, p\u00e2na la referendumul din 2011, c\u00e2t si \u00eempartirea echitabila a veniturilor rezultate din exportul de petrol \u00eentre cele doua zone.
\nUn ultim reper: \u00een 2009, pe 18 decembrie, am sosit eu. La 7 seara! Cu o cursa KLM! UNMO (Observator militar) \u00een cadrul UNMIS. Spre a superviza implementarea acordului CPA. Ma rog, o bucatica din el. Una mititica de tot. Tin\u00e2nd de partea militara.
\nSi cam at\u00e2t cu datele istorice ale Sudanului!
\n\u2026Just the Way That You Walk<\/strong>
\nClose Protection, forta care se ocupa de paza \u00eenaltilor demnitari ONU aflati \u00een Sudan, e alcatuita exclusiv din ofiteri SPP. I-am cunoscut \u00eendeaproape si, daca vreunii dintre voi nu vreti sa riscati un tub de cerneala pe sacou c\u00e2nd veti fi sefi de stat si veti trece duios printre alegatori, vi-i recomand!!!
\nKhartoum vs. Bucuresti. A Tale of Two Cities.
\nCapitala, \u00een plin av\u00e2nt de modernizare, profita din belsug de pe urma petrolului sudanez. Desi kitsch-ul si chinezariile sunt la fel de prezente ca praful, care-ti intra peste tot, au \u00eenceput sa se asfalteze bulevarde, companiile straine \u00eesi ridica aici sedii impunatoare din sticla, hotelul Burj Al-Fateh, de departe cel mai smecheros din Khartoum, are o arhitectura mai interesanta dec\u00e2t a Sofitelului, iar majoritatea vilelor pe care le-am zarit sunt nu doar somptuoase, ci si realizate cu bun gust.
\nMai mult de at\u00e2t, Khartoumul, asemenea capitalei rom\u00e2nesti acum c\u00e2tiva ani, a facut si el rost de un prim mall, Africa Mall. Nu prea aduce cu cel din Vitan (nu are cinematografe si magazine de fite, e de vreo trei ori mai mic si de vreo suta de ori mai putin sclipicios), dar deja a devenit un loc de pelerinaj printre tineri si multe cupluri am vazut ca-si dau \u00eent\u00e2lnire acolo. Daca doriti o previziune, p\u00e2na la aparitia unui mall corespunzator celui din Cotroceni sunt deosebit de \u00eencrezator \u00een aparitia unei elite de Dorobanti purt\u00e2nd amprenta locala. Daca n-o exista deja una.
\nOricum ar sta lucrurile, Khartoumul merita un Poponet la fel de mult ca Parisul o liturghie.
\nLa televizor gasesti MTV Arabia, canale de sport, de stiri sau care difuzeaza filme non-stop, dovada ca globalizarea, via media&comunicatii, a ajuns si aici. Si, fara \u00eendoiala, se va extinde si \u00een alte ramuri.
\nSharia fac\u00e2nd legea \u00een Nord, bauturile alcoolice sunt interzise \u00een Khartoum, asa ca, daca esti invitat la o chermeza iar pe stap\u00e2nul casei nu l-a dus capul sa traga o ocheada la prohibitia americana sa vada cum s-au descurcat baietii \u00een vremurile de odinioara, e foarte posibil sa bei Cola. Iar daca faci mutre la cico si vrei sa te-ntorci pe jos la tine \u00een apartament, trebuie sa fii foarte atent sa nu-ncurci strazile, deoarece noaptea 90% dintre acestea sunt neiluminate. Iar pe celelalte 10% te asigur eu ca nu locuiesti.
\nTraficul e haotic, mai haotic dec\u00e2t \u00een Bucuresti, performanta ce nu sta la \u00eendem\u00e2na oricarei capitale. N-am habar c\u00e2t e de adevarat, dar mi s-a povestit ca 50% dintre soferi nu au permise auto. Mi se pare o cifra de bun-simt. Semaforizarea \u00eencearca sa tina pasul cu iluminatul nocturn, din care motive (cumulate) nu am \u00eent\u00e2lnit o singura masina cu caroseria zdravana (nu exagerez), iar o calatorie cu un tuk-tuk (un fel de taxi-motocicleta locala) sau Damas (celalalt taxi) prin oras e un prilej unic sa te umpli cu adrenalina, praf si sudoare. Toate de provenienta sudaneza.
\nAutomobilele carora locuitorii din Khartoum vor sa le schimbe look-ul sunt cu precadere masini de teren, de putere mare, japoneze sau sud-coreene. Dintre masinile europene, si sper ca dezvaluirea va face sa fosneasca de m\u00e2ndrie nationala inimile c\u00e2torva persoane, am vazut\u2026ce credeti? Dacia.
\nGlumesc, normal. Am remarcat doar c\u00e2teva Skoda si Mercedesuri, la fel de busite ca restul. Daciile, din teama de a nu fi mutilate aidoma suratelor lor japoneze si nemtesti, sunt pastrate probabil de sudanezi \u00een garaje, fiind achizitionate exclusiv pentru satisfactia estetica pe care o produc.
\nSi, ca tot am adus \u00een discutie, indirect, Rom\u00e2nia, la sediul central al UNMIS din Khartoum \u2013 acolo unde debarca, pentru c\u00e2teva saptam\u00e2ni, militari din toate colturile lumii \u00eenainte de a-si lua \u00een primire misiunea undeva pe teritoriul Sudanului \u2013, am renuntat, dupa vreo doua tentative penibile, sa mai vorbesc despre \u201etara mea de glorii\u201c intelectuale \u00een termenii triadei Eliade-Ionesco-Cioran sau ai altor combinatii de nume din aceeasi familie. Tot ce stiu oamenii, atunci c\u00e2nd stiu, e Hagi-Nadia-Dracula.
\nResemnati-va cu asta! Sau bucurati-va! Cum preferati.
\nUn ultim amanunt, cladirea Ansamblului National din Khartoum \u2013 Camera Inferioara a Parlamentului sudanez \u2013 a fost oferita moca de catre Nicolae Ceausescu \u00een semn de prietenie statului sudanez. Mai mult, pe chestia asta, un taximetrist mi-a oferit \u00eentr-o zi, c\u00e2nd ma \u00eendreptam spre Africa Mall, un discount de 2 pounds (ceva mai putin de 1$), gest care m-a decis sa reevaluez, cu mai multa nepartinire, figura istorica a ilustrului conducator din tarisoara mea.
\nAsa ca, spre a fi echitabil, din ceea ce credeam despre tovaras am scazut echivalentul celor 2 pounds. Scurt pe doi.
\nSi, sa nu uitam: traiasca prietenia rom\u00e2no-sudaneza!
\nOut of Africa<\/strong>
\nSenzatiile pe care le adulmeci \u00eendata ce parasesti capitala \u2013 civilizatie \u00eenseamna aici preponderent Khartoum si Port Sudan \u2013 si pasesti \u00een adevaratul Sudan pot fi gasite usor \u00een cartea lui Neagu Djuvara, \u201e\u00centre Orient si Occident\u201c, la capitolul unde sunt redate o parte dintre \u00eensemnarile calatorilor straini aflati \u00een trecere, \u00een perioada regimurilor fanariote, prin Tara Rom\u00e2neasca si Moldova.
\nTrairile sunt cam identice, dupa mine.
\n\u00cen decurs de c\u00e2teva zile, sentimentele dornice sa execute un arpegiu pe strunele sufletului \u00eembibat de realitatile locului le simti catar\u00e2ndu-se lejer \u00een v\u00e2rful notei celei mai stridente pentru ca apoi sa coboare \u00een cea mai grabnica viteza, variind de la stupoare, empatie, compasiune, mila, \u00eentelegere, dorinta de a ajuta si revolta la consternare, ne\u00eencredere, repulsie, dispret, scepticism, descurajare, indiferenta si renuntare.
\nC\u00e2t priveste situatia inversa, am doar o mica umbra de \u00eendoiala ca impresiile pe care le aduna elita sud-sudaneza din afara tarii ar diferi \u00een vreun fel de cele pe care Dinicu Golescu le-a notat \u00een calatoriile sale prin Italia, Bavaria si Elvetia, acum doua secole. Anume, sa se extazieze orbeste \u00een fata \u201edreptei si dulcei obladuiri\u201c si a \u201efericirii si slobozeniei norodului\u201c din statele civilizate si, simultan, sa priceapa ca, datorita \u201emultei juguiri ce au avut si neluminarii\u201c, un popor poate ajunge indolent si batut bine \u00een cap, ca \u201ene\u00eenvatatura si \u00eenjuguirea prosteste pre om, fac\u00e2ndu-l si rau\u201c, ori ca \u201ene buna r\u00e2nduiala\u201c si \u201edarea de bani\u201c sunt printre cauzele \u00eenapoierii tarii.
\n\u00cen traducere libera, nu trebuie privit mai departe de ograda rom\u00e2neasca spre a \u00eentelege ce se petrece aici. Profilul mental al ultimei generatii de Zalmoxisi, daca-l cureti de abtibildurile moderne, dezvaluie multe din traditionalele modele \u00een henna ale nubianului recent.
\nPuteti verifica!
\nBreakfast at Tiffany’s<\/strong>
\nPe 14 ianuarie 2010 am ajuns \u00een Odnes, capitala Dokka State.
\n\u00cent\u00e2lnirea dintre mine si orasul din inima Sudanului a fost identica cu cea dintre Livingstone si Stanley \u00een inima Africii:
\n– Odnes, Dokka State, I presume, m-am adresat acestui oras c\u00e2nd am cobor\u00e2t din elicopterul UN.
\nEram suspicios, \u00eentruc\u00e2t credinta mea era ca altfel ar fi trebuit sa arate capitala unuia dintre statele cele mai bogate \u00een zacaminte petroliere din Sudan. Dar mi-am revenit. Extrem de rapid.
\nCa majoritatea rom\u00e2nilor aflati \u00een misiune \u00een Sudan, eu si Mugurel, celalalt conational, am optat pentru o cazare \u00een afara team-site-ului. Nu pentru c-ar fi de vreo patru ori mai ieftin, Doamne fereste, ci pentru ca am preferat sa luam pulsul vietii locale drept de la sursa. Si am nimerit destul de bine, as adauga.
\nLa Hotel Paradise. O locuinta cu doua camere de camin studentesc si curte. Nu avem electricitate, apa curenta, bucatarie, baie sau dus dar, cel putin, zidurile locuintei sunt din caramizi. Una dintre putinele de fel din zona. Ca aspect, e doar putin mai darapanata dec\u00e2t casa guvernatorului. Si doar de doua ori mai mica.
\nTraim pe picior mare, as putea completa. Ca niste boieri.
\n\u00cen orice caz, restul sudanezilor, asa cum \u00eent\u00e2lnesti \u00een tot Sudanul de Sud, au parte doar de ceea ce se numeste tukul, un bordei autohton din pam\u00e2nt\/stuf si cu acoperis din iarba locala, de marimea unei camere mult mai modeste dec\u00e2t cea de la Hotel Paradise. Dar \u00een care locuieste o familie sudaneza \u00eentreaga. Care, sa precizam, e destul de numeroasa. Geamuri, evident, nu sunt prevazute la tukul. Pentru ca nu exista ferestre. Singura fereastra o reprezinta usa, cam de un metru si jumatate \u00eenaltime si care noaptea se acopera cu o patura. Sau nu.
\nDeci chiar suntem rezidenti de lux. Q.e.d.
\nSeara, \u00eencep\u00e2nd cu sapte si jumatate, bezna. Bezna, bezna, bezna. Cele c\u00e2teva magazine si baruri deschise \u00eesi iau lumina de la generator, care produce un zgomot infernal. Unul se afla l\u00e2nga \u201ehotelul\u201c nostru, carevasazica stiu ce vorbesc.
\n\u00cen unele parti, lumina generatorului e si sursa de iluminare, caci noaptea, daca opresti \u00een fata unui magazin, poti \u00eent\u00e2lni tineri v\u00e2nzatori de 18-20 de ani chinuindu-se sa \u00eenvete limba engleza dintr-un manual pentru elevii de scoala primara. Fiindca engleza, cu putin noroc, reprezinta o sansa \u00een plus sa ajungi sa lucrezi pentru UN sau pentru o alta agentie nonguvernamentala. Si, implicit, sansa spre o viata putin diferita de cea care, altfel, te striveste sub apasarea unei fatalitati, as zice, inexorabile. Si nu se ascunde vreo figura de stil \u00een spatele acestor cuvinte.
\nSpre deosebire de restul oraselor din Dokka State4, aici exista si 10 km de sosea asfaltata. Traversata cu precadere de magari harnici ce trag dupa ei mici carute pe doua roti \u00een care troneaza, alaturi de stap\u00e2n, un bazin cilindric umplut cu apa potabila, care va fi v\u00e2nduta en detail.
\nO afacere ce merge ca pe roate. Desi la o viteza foarte mica.
\nSi mai gasesti, dar asta nu e chiar o situatie rarisima, un \u201emarket\u201c, un bazar cu de toate, de la papuci la carne de miel, ligheane, sapun, tricouri si alune. \u00cen magazine nu \u00eent\u00e2lnesti mare lucru, cu exceptia unor biscuiti simpli, p\u00e2ine si Pepsi-Cola, ketch-up, conserve de ton, gem, zahar si ceai. \u00centr-un cuv\u00e2nt, lucruri de stricta necesitate gasesti, dar sa nu ai pretentii exagerate. Ca doar nu esti Audrey Hepburn!<\/p>\n

I’ll Follow The Sun<\/strong>
\nTotul devine \u00eensa si mai dificil de acceptat c\u00e2nd iesi din Odnes spre alte localitati.
\nMomente de realism greu digerabil, de un firesc primitiv, traite la o caldura \u00eenabusitoare, sub privirea \u00eencruntata a unui soare omniprezent, te confrunta cu conditii inumane de trai, cu o mizerie, o saracie, o sfidare a civilizatiei si a normelor elementare de igiena foarte la locul lor \u00een peisajul sudanez.
\nContrastul cu Khartoum-ul, ca sa nu mentionez o capitala europeana, e dureros, astfel \u00eenc\u00e2t oric\u00e2t de familiarizat ai fi cu documentarele despre dictaturile africane, ori cu subiectele din \u201eHotel Rwanda\u201c si \u201eLast King of Scotland\u201c, socul e de proportii.
\nDatorita caldurii (40-42 de grade reprezinta o temperatura obisnuita \u00een toiul zilei) si a lipsei ploilor \u00een sezonul uscat, poti vedea suprafete imense de vegetatie uscata incendiate. Sosele nu exista, ci doar drumuri batatorite, strabatute de infinite denivelari fine care, atunci c\u00e2nd treci cu masina, te zg\u00e2lt\u00e2ie ca o portie tripla de electrosocuri, declans\u00e2nd de multe ori automat stergatoarele parbrizului. \u00cen plus, aerul se \u00eenvolbureaza de un praf at\u00e2t de dens \u00eenc\u00e2t, \u00een timpul unei patrule, face aproape insesizabila masina din fata.
\nDin (ne)fericire, pe drumurile Sudanului ai senzatia ca esti singur cuc. Poti parcurge kilometri buni p\u00e2na sa dai de o alta masina. \u00cen rest, esti tu si natura. Si, ah, sa nu uitam caldura! Cu ajutorul careia, daca ti-e foame, poti fierbe un ou pe capota, exact ca \u00een filmul \u201e\u00cen arsita noptii\u201c, daca vi-l mai amintiti.
\nCele c\u00e2teva masini pe care le \u00eent\u00e2lnesti apartin companiilor petroliere din zona (camioane sau jeep-uri), ori sunt pick-up-uri ce trec totdeauna \u00een viteza foarte mare pe l\u00e2nga tine, av\u00e2nd \u00een spate soldati \u00eenarmati, cu berete rosii pe cap, st\u00e2nd drepti, \u00een posturi martiale. Restul masinilor sunt vechi si ruginite, av\u00e2nd pe putin 30 de ani \u00een c\u00e2mpul muncii. Asa arata, cel putin. Autobuzele care asigura legatura \u00eentre localitati sunt rare si aproape toate-s pline ochi cu oameni si bagaje; poti observa persoane catarate pe autobuz, printre genti, sau \u00een fata, cu picioarele at\u00e2rn\u00e2nd deasupra geamului soferului.
\n\u00cen afara de masini, ce poti \u00eent\u00e2lni \u00een drumul tau sunt capre. Si vite. Daaa, cirezi peste cirezi de vite. Prima data c\u00e2nd am fost \u00een patrula am fost coplesit la vederea primei asemenea \u00eembulzeli de cornute. Am oprit masina (oricum nu aveam de ales) si am facut instantanee si filmulete p\u00e2na s-au descarcat bateriile de la aparat. Pentru ca era impresionant.
\nAcum, daca as mai vedea \u00eent\u00e2mplator, din fuga retinei, o singura secventa cu ferma de vaci a lui Jack Ewing, stiu sigur ca as arunca televizorul pe geam \u00een secunda urmatoare. \u00cemi ajunge.
\nMai am \u00eensa de stat 9 luni. He heeee!<\/p>\n

Stairway to Heaven
\nou Highway to Hell?<\/strong>
\nSi, \u00een afara de vite, mai poti vedea oameni. \u00cenaintezi zece-douazeci de minute fara a \u00eent\u00e2lni tipenie de om si, deodata, \u00een fata ta se iveste un localnic \u00eembracat cu camasa alba, pantaloni de stofa si slapi \u00eenaint\u00e2nd agale \u00eentr-o directie numai de el cunoscuta. Ori treci pe l\u00e2nga un soldat musc\u00e2nd dintr-o p\u00e2ine si pedal\u00e2nd la o bicicleta, cu AK-47 at\u00e2rn\u00e2ndu-i la spate, \u00een diagonala. Ori treci pe l\u00e2nga lacuri m\u00e2loase, de o culoare incerta, situate la granita \u00eentre negru-galben-gri, din care beau vitele si \u00een care \u00eesi cauta hrana pasari albe cu g\u00e2t subtire si \u00een care se scalda copiii si femeile spala rufe iar barbatii, complet dezbracati, se sapunesc. Sau dai peste vreun bunic cu barba, cu fata supta si arsa de soare, \u00eembracat arabeste, cu o galabia murdara si un turban mare pe cap, \u00eenaint\u00e2nd cu nepotul care trage dupa el un scaun de plastic, pe c\u00e2nd el \u00eempinge o geanta grea, din vinilin, prin praful care se st\u00e2rneste din orice. Sau vezi femei car\u00e2nd pe cap bidoane\/galeti de 10 litri de apa, eventual sacose \u00eencarcate cu de toate, ori legaturi groase de stuf, lungi de trei metri, pentru construirea vreunui tukul, deplas\u00e2ndu-se \u00eentr-o pozitie verticala impecabila, cu g\u00e2tul drept, fara a sustine \u00een vreun fel cu m\u00e2na greutatea de pe cap si care mai au puterea sa \u00eeti si z\u00e2mbeasca daca le z\u00e2mbesti. Iar fetitele lor sunt la fel, le vezi car\u00e2nd diverse lucrusoare ori galetuse de apa pe cap, si aceasta echilibristica demna de Cirque du Soleil pare o joaca pentru ele.
\nTotul sub obladuirea acelui infernal soare african.
\nIar la \u00eentoarcerea din patrula constati doar ca acesti oameni au mai mers c\u00e2tiva kilometri, \u00eei vezi c\u00e2nd masina ta se apropie de ei, oprindu-se si uit\u00e2ndu-se din nou la tine, eventual z\u00e2mbindu-ti si fac\u00e2ndu-ti cu m\u00e2na daca mai binevoiesti sa \u00eei saluti, \u00eei vezi prin oglinda retrovizoare cum, ramasi pe loc, continua sa se uite la masina cu m\u00e2na ramasa ridicata, p\u00e2na ce praful valatucit prin aerul fierbinte \u00eei \u00eenghite la loc, de parca nu ar fi existat, pentru ca apoi sa-si continue drumul in the middle of nowhere, de parca tu nu ai fi existat.
\nSi peste tot unde te duci afli de la autoritatile locale ca nu exista apa potabila, ca nu exista alimente si medicamente, ca payom-ul (oraselul), ori buma (satul) unde opresti nu au macar o infirmiera iar malaria si dizenteria si un alai funebru de alte boli sapa morminte printre oameni, ca mine de teren ramase neexplodate din timpul razboiului civil \u00eenca mai mutileaza si omoara copii, ca zilele trecute s-au mai furat niste vite si s-au \u00eempuscat alte persoane (printre care o femeie sau un copil) \u00eentr-o \u00eenclestare \u00eentre triburile nomade si localnici si soldati (oricare din combinatii), descoperi iar ca scoala primara, daca exista, este doar o baraca din paie cu o tabla unde elevii sunt \u00eentotdeauna prea multi iar personalul didactic insuficient, vezi fete si baieti care se aduna entuziasmati \u00een jurul tau, poz\u00e2nd \u00een atitudini de Jackie Chan sau Eminem c\u00e2nd vrei sa le faci o fotografie, ori copilasi de 2-3 ani, cu fetele si parul c\u00e2rliontat acoperite de muste, ochii plini de urdori si nasul curg\u00e2ndu-le continuu, cu picioarele goale si \u00eembracati doar cu niste tricouri murdare, rupte, pe care se zareste imprimat chipul lui Barack Obama sau Ronaldinho, venind l\u00e2nga tine pentru ca \u00eendata ce s-au apropiat sa o ia la goana chiuind de parca ti-au tras cea mai tare pacaleala.
\nIar tu stai printre ei, asculti de sfaturile din Khartoum ca e recomandat sa nu atingi pe niciunul si, c\u00e2nd imboldul de a str\u00e2nge la piept pe unul dintre micuti e mai puternic dec\u00e2t recomandarile medicale, crezi ca ai comis un act de mare curaj. Iar \u00een vreme ce \u00eel tii \u00een brate, poate fiindca petele ciudate de pe corpul sau \u00eeti devin suspecte sau fiindca mirosul pielii lui devine pregnant, \u00eel lasi jos si pleci grabit \u00eentr-o directie aiurea, fara a putea explica de ce-ti vine sa fugi si de la t\u00e2mple \u00een jos ti se rasp\u00e2ndeste o angoasa profunda, angoasa pe care o capeti mereu c\u00e2nd golfurile tale linistite, unde acosteaza si pleaca sentimente si trairi firesti, sunt invadate brusc de precaritatea vietii si aberanta ei lipsa de noima.
\nSi fiecare zi pe care o petreci \u00een patrula e la fel, reiei la nesf\u00e2rsit acelasi decor cu aceiasi oameni, si sentimentul apasator ca aici asa a fost din totdeauna si asa va fi mereu, rezultat din nemiscarea aceea eterna pe care nimic nu pare a o tulbura, \u00een afara zgomotului motorului masinii tale si a pasarilor din jur, omoara ceva \u00een trupul tau si te copleseste de rusine ca tu traiesti unde traiesti, ca ai parte de lucrurile pe care le ai si ca, undeva, undeva \u00eentr-o tara de care nimeni nu stie nimic, se \u00eent\u00e2mpla… nu se \u00eent\u00e2mpla nimic.
\nPentru ca nu exista nimic. NIMIC. Nici macar speranta.
\nWelcome to Miami, Bienvenido a Miami<\/strong>
\n\u00centr-adevar, c\u00e2nd ma voi \u00eentoarce \u00een Rom\u00e2nia ma voi simti mai bine. Ca \u00een Miami. Zece zile. Fara oprire. La all inclusive.
\n\u00cen prima zi voi face o baie fierbinte de o ora si voi m\u00e2nca cu totul altceva dec\u00e2t conserve si instanturi, voi baga \u00een mine \u00eenghetata si ciocolata p\u00e2na voi plezni, ma voi uita la televizor la emisiuni t\u00e2mpite, seara voi merge la mall sa vad o comedie oric\u00e2t de proasta si apoi ma voi opri \u00eentr-un bar unde aerul conditionat ma va feri de caldura\/frigul de afara iar prietenii mei vor auzi, la un pahar de vin, povesti amuzante despre Sudan. Le voi zice ca genocidul de acolo e o manevra publicitara a Ministerului Culturii din Khartoum viz\u00e2nd implicarea industriei muzicale din lumea \u00eentreaga \u00een compunerea gratuita a unor melodii faine (vezi Mattafix, \u201eLiving Darfur\u201c) ce atrag atentia asupra Sudanului, le voi povesti cum sudanezii, \u00een ciuda luminii puternice a soarelui, \u00eenca mai cauta sa evadeze de la \u00eentuneric spre lumina, despre vacile care, puse pe capatuiala, stau \u00eencapat\u00e2nate \u00een mijlocul drumului \u00een asteptarea unui UNMO fraier care sa le sarute cu botul masinii pentru 600 $ (conform contractului \u00eencheiat \u00eentre UN si guvern), despre leii, hipopotamii, girafele si elefantii pe care nu i-am vazut, despre lenea proverbiala a sudanezului care nu vrea sa munceasca la 40 de grade Celsius doar ca sa dea dreptate teoriei lui Montesquieu, despre babuinii sudanezi care, cocotati \u00een v\u00e2rful copacilor, par mult mai prezentabili si mai demni dec\u00e2t omologii lor rom\u00e2nesti din alte v\u00e2rfuri, si mult mai putin vizibili, despre imposibilitatea realizarii unui recensam\u00e2nt \u00een Sudan din pricina migrarii triburilor nomade spre zona bancurilor rom\u00e2nesti cu somalezi, carora vor sa le ia locul\u2026 si tot asa.
\nCaci orice poate fi facut amuzant.
\nDar poate ca baia aia fierbinte nu ma va relaxa. Si poate ca \u00eenghetata si ciocolata le voi m\u00e2nca cu noduri. Iar la filmul acela stupid nu ma voi putea concentra. Dupa cum glumele mele s-ar putea nu aiba niciun haz.
\nFiindca, uneori, un concediu all inclusive \u00een Miami poate avea un gust mai fad dec\u00e2t biscuitii simpli, sudanezi.<\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. Sudan Liberation Movement\/Army (SLM\/A), Justice and Equality Movement (JEM), South People’s Liberation Army (SPLA);
\n2. Southern Sudan Liberation Movement (SSLM), a fost prima miscare separatista care, sub conducerea lui John Lagu, a reusit sa adune toate gruparile rebele din Sudul tarii sub o comanda centralizata capabila sa puna in discutie necesitatea aparitiei unui stat independent in Sudul Sudanului.
\n3. Incep\u00e2nd cu 2005, al 11-lea vice-presedinte al Sudanului si primul conducator al Sudanului de Sud; avea sa moara, 3 saptam\u00e2ni de la investirea in functie, intr-un accident de elicopter.
\n4. Din motive care tin de securitatea misiunii, denumirile unor locuri si orase au fost schimbate.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Paradise Regained Acum doi ani, cineva m-a sfatuit \u00een felul urmator: \u201eDaca vrei sa te simti bine \u00een Rom\u00e2nia, du-te \u00een Sudan\u201c. El fusese acolo. Un an batut pe muchie. \u201eLa tine a avut efect?\u201c, l-am \u00eentrebat. \u201eDa.\u201c \u201eC\u00e2t?\u201c \u201eVreo zece zile.\u201c Am stat si am rumegat bine acest raspuns. La prima vedere, parea un… Cite\u0219te mai mult »I\u2019ll Follow the Sun. Sudan: loc \u00eencremenit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[1802,1801,1800],"class_list":["post-2188","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-misiuni-sudan","tag-reportaj-sudan","tag-sudan"],"views":2768,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2188","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2188"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2188\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2188"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2188"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2188"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}