{"id":21769,"date":"2015-01-15T13:58:53","date_gmt":"2015-01-15T11:58:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21769"},"modified":"2015-01-15T13:58:53","modified_gmt":"2015-01-15T11:58:53","slug":"viata-de-zi-cu-zi-dupa-25-de-ani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-de-zi-cu-zi-dupa-25-de-ani\/","title":{"rendered":"Via\u0163a de zi cu zi. Dup\u0103 25 de ani"},"content":{"rendered":"<p>Mi-aduc limpede aminte de vara anului 1969. Ma\u015fina de propagand\u0103 a partidului fusese pus\u0103 \u00een mi\u015fcare pentru a aniversa, cu fast, cei 25 de ani de la \u201einsurec\u0163ia na\u0163ional\u0103\u201d de la 23 august 1944. Imaginile din celebrul film turnat \u00een 1945 care se pretindeau a fi din 1944, cu muncitori \u00eenarma\u0163i care le ar\u0103tau solda\u0163ilor cum trebuie s\u0103 lupte \u00eempotriva inamicului nazist, erau peste tot. Oamenii se bucurau c\u0103 puteau s\u0103 m\u0103n\u00e2nce crenvur\u015fti, dup\u0103 ce treceau de tribuna din Pia\u0163a Aviatorilor (fost\u0103 Hitler, fost\u0103 Stalin, actualmente Charles de Gaulle). \u00cen pie\u0163e se g\u0103seau pepeni verzi \u015fi la cofet\u0103rii se vindea Pepsi. Rom\u00e2nii erau ferici\u0163i c\u0103 sc\u0103paser\u0103 de invazia sovietic\u0103 \u015fi se bucurau de cluburile de la Mamaia. Senza\u0163ia general\u0103 era c\u0103 ie\u015fiser\u0103m dintr-un co\u015fmar care durase 25 de ani \u015fi c\u0103 ne \u00eendreptam, \u00een sf\u00e2r\u015fit, spre o via\u0163\u0103 normal\u0103. Socialismul ceau\u015fist p\u0103rea de neclintit, dar majoritatea rom\u00e2nilor nu era foarte \u00eengrijorat\u0103. \u00cenc\u0103 nu avusese loc Plenara de la Mangalia \u015fi impresia mai tuturor era c\u0103 o s\u0103 ne descurc\u0103m noi, cumva, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103. Credeam c\u0103 greul trecuse&#8230;<br \/>\nDup\u0103 al\u0163i 20 de ani, la manifesta\u0163ia de la 23 august 1989, c\u00e2nd se aniversau 45 de ani de la \u201evictoria revolu\u0163iei na\u0163ionale, antifasciste \u015fi antiimperialiste\u201c (era a treia denumire schimbat\u0103 \u00een 30 de ani), aceea\u015fi ma\u015fin\u0103 de propagand\u0103 era complet obosit\u0103, de\u015fi urla mai tare dec\u00e2t oric\u00e2nd \u00een trecut. La manifesta\u0163ia de pe Calea \u015etirbey Vod\u0103, din balconul viitorului (acum, defunctului) Muzeu Na\u0163ional de Istorie a RSR (cl\u0103dire care zace \u015fi ast\u0103zi, ca un monstru r\u0103pus, \u00een inima Bucure\u015ftilor), b\u0103tr\u00e2nelul Ceau\u015fescu d\u0103dea obosit din m\u00e2ini, \u00een fa\u0163a unor militari care defilau f\u0103r\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103toare la celebrele \u015fi expiratele AKM-uri de produc\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103. Activi\u015ftilor \u015fi celorlal\u0163i participan\u0163i la defilare li se confiscaser\u0103 bricegele, forfecu\u0163ele \u015fi alte obiecte care ar fi putut s\u0103 fie utilizate drept arme. Sf\u00e2r\u015fitul regimului era aproape, dar noi eram prea orbi \u015fi prea dobor\u00e2\u0163i de grijile supravie\u0163uirii zilnice pentru a recunoa\u015fte semnele.<br \/>\nSuntem acum la aniversarea altor 25 de ani. Rom\u00e2nia face figur\u0103 aparte \u00een corul na\u0163iunilor foste socialiste. Toat\u0103 lumea se bucur\u0103. La noi e atmosfer\u0103 de parastas. E drept, noi avem de comemorat 1.142 de oameni care au murit tragic \u2013 unii dintre ei, eroic \u2013 \u00een doar c\u00e2teva zile. Pe l\u00e2ng\u0103 tragedia rom\u00e2neasc\u0103 ce s-a \u00eent\u00e2mplat la Sofia, la Budapesta sau chiar la Praga, de exemplu, a fost mai degrab\u0103 un carnaval.<br \/>\nImpresia mea este c\u0103 na\u0163iunea rom\u00e2n\u0103 este de fapt nepreg\u0103tit\u0103 s\u0103 aniverseze cei 25 de ani de libertate. O face cu st\u00e2ng\u0103cie, cu formalism, cu un fel de s\u0103lb\u0103ticie a emo\u0163iilor \u015fi cu g\u00e2ndul la c\u00e2rna\u0163ii de Cr\u0103ciun&#8230; Cu toate astea, avem un raport final al Comisiei Preziden\u0163iale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Rom\u00e2nia, aprobat de Parlament, \u00een care se spune c\u0103 ar trebui \u00eenfiin\u0163at un \u201eMuzeu al Dictaturii Comuniste din Rom\u00e2nia\u201d. Am mai discutat, \u00een paginile Culturii despre acest lucru. Ar fi, cu siguran\u0163\u0103, unul dintre lucrurile pe care autorit\u0103\u0163ile Rom\u00e2niei ar trebui s\u0103 \u00eel fac\u0103, pentru c\u0103 majoritatea cet\u0103\u0163enilor \u00eel a\u015fteapt\u0103. Sunt destui aceia care se \u00eentreab\u0103 de ce ar trebui s\u0103 ne ocup\u0103m numai de dictatura comunist\u0103 \u015fi nu \u015fi de cele care au precedat-o. Regimul democratic a decedat, \u00een Rom\u00e2nia, \u00eenc\u0103 de la 10 februarie 1938. N-ar trebui s\u0103 explic\u0103m dictatura comunist\u0103 pornind \u015fi de la celelalte dictaturi? Este o discu\u0163ie care nu poate fi neglijat\u0103. Dar este nevoie, \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103, de un muzeu de istorie recent\u0103. Muzeul Na\u0163ional de Istorie a Rom\u00e2niei, l\u0103s\u00e2nd la o parte faptul c\u0103 este paralizat \u00een continuare de lipsa banilor pentru investi\u0163ii (paranteza pe care ar trebui s\u0103 o fac aici despre bugetul catastrofal propus de fostul ministru al Culturii pentru anul 2015 este prea lung\u0103; ar merita un articol \u00eentreg, a\u015fa \u00eenc\u00e2t renun\u0163 la ea de data asta), are o problem\u0103 major\u0103 \u00een a decide unde s\u0103 se opreasc\u0103 \u00een discursul s\u0103u muzeal. \u00cen 1947? \u00cen 1989? Unde se termin\u0103 istoria contemporan\u0103 \u015fi unde \u00eencepe istoria recent\u0103? Unde se termin\u0103 istoria pe care o putem analiza cu maximum de obiectivitate \u015fi unde \u00eencepe aceea \u00een care aducem \u00een discu\u0163ie propriile noastre convingeri politice (at\u00e2t de diferite!) \u015fi propriile noastre umori? Greu de r\u0103spuns.<br \/>\nExist\u0103 din fericire \u015fi oameni care se g\u00e2ndesc c\u0103 ar fi mai bine ca, \u00een loc s\u0103 ne tot g\u00e2ndim, s\u0103 ne tot lament\u0103m \u015fi s\u0103 ne \u00eempotmolim \u00eentr-o dezbatere f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit, este preferabil s\u0103 facem ceva. O asemenea ini\u0163iativ\u0103 a ap\u0103rut la Boto\u015fani. Prim\u0103ria Municipiului, \u00eempreun\u0103 cu Asocia\u0163ia CulturEst, prezidat\u0103 de domnul Constantin Iftime, \u00een parteneriat cu Direc\u0163ia pentru Cultur\u0103 a Jude\u0163ului Boto\u015fani, Inspectoratul \u015ecolar al Jude\u0163ului Boto\u015fani \u015fi Universitatea de Arhitectur\u0103 \u015fi Urbanism \u201eIon Mincu\u201c, au lansat la 10 octombrie 2013 ini\u0163iativa \u00eenfiin\u0163\u0103rii unui Muzeu al Vie\u0163ii Cotidiene \u00een Comunism. \u00cenc\u0103 din 30 septembrie 2013 Prim\u0103ria Boto\u015fanilor a pus la dispozi\u0163ia acestui proiect fosta central\u0103 termic\u0103 a ora\u015fului (CET), pentru o perioad\u0103, deocamdat\u0103, de 20 de ani. Am s\u0103 citez din proiectul lansat acum un an \u015fi ceva (un citat lung, dar necesar): \u201eCl\u0103direa fostului CET Boto\u015fani, prin forma arhitectural\u0103, ofer\u0103 o imagine iconic\u0103 pentru viziunea comunismului cu specific rom\u00e2nesc, o imagine a dezvolt\u0103rii industriei planificate la nivel gigantic, dar rezult\u00e2nd un ansamblu ineficient \u015fi ruinat. Aceast\u0103 cl\u0103dire d\u0103r\u0103p\u0103nat\u0103, hilar\u0103 \u015fi ruginit\u0103 poate oferi o sc\u00e2nteie de adev\u0103r despre un sistem social, a c\u0103rui utopie de a perfecta via\u0163a oamenilor se baza pe tehnologii sociale \u015fi pe o industrializare for\u0163at\u0103, anacronic\u0103, ireal\u0103. Via\u0163a comun\u0103, de la aspectele ei intime, de familie, p\u00e2n\u0103 la cele culturale, redat\u0103 acolo, \u00een interiorul acestei cl\u0103diri gigantice \u015fi ruinate, \u00eentr-un mod c\u00e2t mai explicit, vizual, poate comunica vizitatorilor un mesaj clar, simplu \u015fi expresiv. Interiorul ei, prin reconversie arhitectural\u0103, poate deveni spa\u0163iul adecvat amenaj\u0103rii unor astfel de expozi\u0163ii, fie permanente, fie temporare, ansamblul \u00eensu\u015fi fiind obiectul cel mai expresiv al vie\u0163ii din comunism. Acolo exist\u0103 posibilitatea amenaj\u0103rii \u00een etape a s\u0103lilor de expozi\u0163ie, \u00een func\u0163ie de ritmul \u00een care va evolua finan\u0163area, pornind de la un nivel minim, sau a anexelor specifice unui muzeu, de la birouri pentru administra\u0163ie sau depozite, p\u00e2n\u0103 la o sal\u0103 de conferin\u0163e \u015fi o bibliotec\u0103\u201d. Ini\u0163iatorii au lansat un concurs de idei pentru organizarea viitorului muzeu. \u00cen paralel a fost \u00eenceput\u0103 o sus\u0163inut\u0103 campanie de colectare a obiectelor care vor fi expuse \u00een muzeu. Campania este sus\u0163inut\u0103 de Consiliul Jude\u0163ean Boto\u015fani \u015fi are loc \u00een \u00eentregul jude\u0163, cu sprijinul \u015fcolilor. \u00centr-o sal\u0103 de clas\u0103 a Liceului \u201eElie Radu\u201d din Boto\u015fani au \u00eenceput s\u0103 se adune cumin\u0163i, pe rafturi, obiecte care amintesc de via\u0163a cotidian\u0103 din timpul regimului comunist. Zeci de elevi au acceptat s\u0103 participe, ca voluntari, la acest proiect. Muzeul Na\u0163ional al Literaturii din Ia\u015fi a contribuit la campanie prin organizarea unei expozi\u0163ii temporare \u00een vara acestui an. Postul de televiziune TeleM a lansat o serie de emisiuni prin care \u00eencearc\u0103 s\u0103 con\u015ftientizeze cet\u0103\u0163enii cu privire la importan\u0163a realiz\u0103rii acestui muzeu. Bine\u00een\u0163eles, Muzeul Jude\u0163ean Boto\u015fani sprijin\u0103, la r\u00e2ndul s\u0103u, campania, \u00een parteneriat cu Editura Polirom, care ofer\u0103 c\u0103r\u0163i donatorilor. Din nou apelez la textul scris de domnul Iftime, pentru c\u0103 este elocvent \u00een ceea ce prive\u015fte mesajul viitorului muzeu, care are deja un element de identitate vizual\u0103 (creat de Agen\u0163ia Non din Ia\u015fi) \u015fi un acronim (MuViCC): \u201eViziunea MuViCC se apropie c\u00e2t de c\u00e2t de cea care a stat la baza cre\u0103rii unui sec\u0163iuni de la Muzeul \u0162\u0103ranului Rom\u00e2n de la Bucure\u015fti, care trateaz\u0103, \u00een not\u0103 minimal\u0103, \u015fi tema vie\u0163ii cotidiene \u00een comunism\u201d. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre un memorial de genul celui de la Sighetu Marma\u0163iei sau de at\u00e2t de a\u015fteptatul memorial de la R\u00e2mnicu S\u0103rat (un alt proiect \u00eenceput \u00een timpul Guvern\u0103rii T\u0103riceanu \u015fi care se afl\u0103 \u015fi azi acolo unde l-am l\u0103sat acum \u015fapte ani).<br \/>\nConcursul de idei fiind lansat, \u00een organizarea competent\u0103 a Cristinei \u015eerban (directorul Departamentului de Proiectare de Arhitectur\u0103 de Interior \u015fi Design din cadrul Universit\u0103\u0163ii \u201eIon Mincu\u201d), am fost invitat s\u0103 particip la jurizare al\u0103turi de Marius Marcu-Lapadat (cunoscutul arhitect este \u015fi decanul Facult\u0103\u0163ii de Arhitectur\u0103 de Interior din cadrul Universit\u0103\u0163ii \u201eIon Mincu\u201d), Ovidiu Iulian Portariuc (primarul Boto\u015fanilor), Augustin Ioan \u015fi Constantin Iftime. Am avut pl\u0103cuta surpriz\u0103 s\u0103 pot juriza nu mai pu\u0163in de cinci proiecte, provenite de la autori din Rom\u00e2nia, Irlanda, Regatul Unit \u015fi Danemarca. To\u0163i arhitec\u0163ii care au participat la concurs sunt tineri, iar nivelul general al proiectelor a fost, pentru to\u0163i membrii juriului, peste a\u015ftept\u0103ri.<br \/>\nProiectul c\u00e2\u015ftig\u0103tor apar\u0163ine irlandezului tr\u0103itor \u00een Rom\u00e2nia Arthur O\u2019Looney \u015fi doctorandei Raluca Nedelcu, t\u00e2n\u0103r cadru didactic la facultatea bucure\u015ftean\u0103. Cei doi arhitec\u0163i au reu\u015fit s\u0103 propun\u0103 un proiect viabil, actual, \u00een deplin\u0103 concordan\u0163\u0103 cu cerin\u0163ele concursului.<br \/>\nDesigur, deocamdat\u0103, este doar un proiect, iar c\u00e2\u015ftig\u0103torii au primit un modest premiu \u00een lei. Dar, a\u015fa cum i-am cunoscut pe ini\u0163iatori \u015fi v\u0103z\u00e2nd c\u00e2t\u0103 determinare exist\u0103 \u00een sus\u0163inerea proiectului, nu pot dec\u00e2t s\u0103 fiu, m\u0103car o dat\u0103 \u00een anul \u0103sta, entuziast. Avem \u00een fa\u0163a noastr\u0103 un proiect real, viu, fezabil, prin care s\u0103rb\u0103torim cei 25 de ani de libertate, privind, f\u0103r\u0103 alt regret, dec\u00e2t dup\u0103 tinere\u0163ea noastr\u0103, \u00een trecut.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n<p>P.S. Am zis c\u0103 nu \u00eei mai vorbesc de bine pe mini\u015ftrii Culturii, pentru c\u0103 le aduc ghinion \u015fi au parte de mandate scurte (de\u015fi \u00een ceea ce o prive\u015fte pe fostul ministru am constatat, cu un uria\u015f regret, c\u0103 a avut parte de un mandat mult prea lung fa\u0163\u0103 de c\u00e2t ar fi meritat). Dar nu pot s\u0103 nu observ c\u0103 unul dintre cei care scrie, ca \u015fi mine, \u00een \u201eCultura\u201c, tocmai a primit aceast\u0103 imens\u0103 responsabilitate, de a fi ministrul Culturii din Rom\u00e2nia. Avem o speran\u0163\u0103!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mi-aduc limpede aminte de vara anului 1969. Ma\u015fina de propagand\u0103 a partidului fusese pus\u0103 \u00een mi\u015fcare pentru a aniversa, cu fast, cei 25 de ani de la \u201einsurec\u0163ia na\u0163ional\u0103\u201d de la 23 august 1944. Imaginile din celebrul film turnat \u00een 1945 care se pretindeau a fi din 1944, cu muncitori \u00eenarma\u0163i care le ar\u0103tau solda\u0163ilor&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-de-zi-cu-zi-dupa-25-de-ani\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Via\u0163a de zi cu zi. Dup\u0103 25 de ani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[13219],"class_list":["post-21769","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-muzeul-vietii-cotidiene-in-comunism"],"views":1383,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21769","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21769"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21769\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21769"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21769"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21769"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}