{"id":21753,"date":"2015-01-15T13:34:02","date_gmt":"2015-01-15T11:34:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21753"},"modified":"2015-01-15T13:34:02","modified_gmt":"2015-01-15T11:34:02","slug":"cortazar-pururi-tanar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cortazar-pururi-tanar\/","title":{"rendered":"Cort\u00e1zar, pururi t\u00e2n\u0103r"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Dintre marii scriitori latino-americani care au \u00eennoit proza contemporan\u0103, Julio Cort\u00e1zar, iat\u0103, la centenar (1914-1984), \u00eempreun\u0103 cu compatriotul \u015fi maestrul s\u0103u recunoscut Borges, desigur, \u015fi al\u0103turi de exuberantul narator \u00eenn\u0103scut Garc\u00eda M\u00e1rquez, este longevivul prin excelen\u0163\u0103 \u00een posteritate, declan\u015fatorul de voca\u0163ii \u015fi mentorul cu cei mai ferven\u0163i \u015fi numero\u015fi ucenici, printre care, la noi, \u00een modalit\u0103\u0163i diferite, fire\u015fte, i-a\u015f aminti neap\u0103rat pe Mircea C\u0103rt\u0103rescu \u015fi pe Bedros Horasangian.<\/strong><\/em><br \/>\nCum se explic\u0103 aceast\u0103 prospe\u0163ime a scrierilor sale, aceast\u0103 tinere\u0163e f\u0103r\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163e a unei opere care dateaz\u0103 \u00een mod deliberat, inten\u0163ion\u00e2nd s\u0103 fie expresia fidel\u0103 a unui anumit loc \u015fi a unui anumit moment, oper\u0103 caracterizat\u0103 prin acuitatea angoaselor tr\u0103ite intens aici \u015fi acum, \u015fi \u00een acela\u015fi timp, \u00een mod paradoxal, nu dateaz\u0103, pentru c\u0103 reu\u015fe\u015fte s\u0103 evadeze din voita circumstan\u0163iere aparent limitativ\u0103 \u015fi s\u0103 scuture, la fiecare atingere a lecturilor reiterate, promoroaca r\u0103celii \u00een care nu o dat\u0103 ne gr\u0103bim s\u0103 \u00eengrop\u0103m trecutul?<br \/>\nCel pu\u0163in dou\u0103 virtu\u0163i ale operei lui Cort\u00e1zar explic\u0103 adeziunea r\u00e2ndurilor de scriitori care i-au urmat (o genera\u0163ie?, dou\u0103?) \u015fi care-l simt foarte apropiat, ca pe un prieten mai mare \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, ca pe un pov\u0103\u0163uitor exigent \u015fi generos, f\u0103r\u0103 vreun as de pic\u0103 ascuns \u00een m\u00e2nec\u0103, scriitorul al c\u0103rui secret de seduc\u0163ie este chiar faptul c\u0103 nu \u0163ine nimic secret.<br \/>\nUna este complexitatea unei \u00eenc\u0103rc\u0103turi filosofice de calibru greu pe care \u015ftie ca nimeni altul s\u0103 o fac\u0103 accesibil\u0103. Cealalt\u0103 virtute este stilul, modalitatea de comunicare spontan\u0103 (\u015fi concomitent de configurare) a unei problematici profunde \u015fi dificile \u00eentr-o atmosfer\u0103 destins\u0103, de relaxare prielnic\u0103, de total\u0103 \u00eencredere \u00een parteneriatul comunic\u0103rii, prin identitatea scriitur\u0103-lectur\u0103, pe urmele lui Borges, \u015fi de colaborare la fel de total\u0103 cu cititorul atras treptat \u015fi irezisitibil \u00eentr-un v\u00e2rtej ne\u00eentrerupt de fervente c\u0103ut\u0103ri comune de mare urgen\u0163\u0103.<br \/>\nS\u0103 ne amintim c\u00e2teva aspecte ale acestei problematici extrem de actuale oprindu-ne la romanul care l-a f\u0103cut celebru, \u015eotron, scris parc\u0103 ieri, de\u015fi a trecut mai bine de jum\u0103tate de secol de la apari\u0163ie (1963), transformat de atunci, prin numeroase reedit\u0103ri, \u00eentr-o perpetu\u0103 epifanie de ritual obligatoriu. Din prima clip\u0103 a recept\u0103rii, a fost perceput ca romanul latino-american cel mai ambi\u0163ios de p\u00e2n\u0103 atunci, care izbutea o conectare deplin matur\u0103 a Lumii Noi hispanice la c\u0103ut\u0103rile artistice din vechiul continent. Manifest filosofic, revolt\u0103 \u00eempotriva limbajului tradi\u0163ional \u015fi cronic\u0103 palpitant\u0103 a unei extraordinare aventuri spirituale.<br \/>\nPrin spiritul critic \u015fi autocritic de o neobi\u015fnuit\u0103 vehemen\u0163\u0103, prin satirizarea permanent\u0103 a re\u0163etelor romanului de tip secolul al XIX-lea, Cort\u00e1zar se \u00eencadra \u00een modalitatea numit\u0103 anti-roman. Propun\u00e2ndu-\u015fi s\u0103 exprime o lume care sufer\u0103 de \u201efragmentarism cultural\u201c \u00eentrerupea, cum a remarcat prompt critica francez\u0103, marea tradi\u0163ie wagnerian\u0103. Joyce, Proust, Thomas Mann, Hesse erau scriitori de forma\u0163ie wagnerian\u0103, aveau cultul muzicii, al miturilor. Crescendoul prozei lui Proust \u0163ine incontestabil de aceast\u0103 tradi\u0163ie. Cort\u00e1zar marcheaz\u0103 o reac\u0163ie net\u0103 \u00eempotriva unui asemenea tip de roman. \u201eJocul meu \u2013 declar\u0103 \u2013 const\u0103 \u00een a surprinde nesemnificativul, neostentativul\u201c.<br \/>\nPrin experien\u0163ele radicale de limbaj \u015fi prin eliberarea de psihologism \u015fi de anecdotica strict\u0103, \u015eotron descinde din Ulysses. Se mai pot observa, desigur, asem\u0103n\u0103ri cu romanele lui Huxley sau interferen\u0163e narative cu L\u2019emploi du temps de Butor \u015fi, \u00een general, cu \u201enoul roman\u201c francez: motivul labirintului, objectualitatea, cititorul colaborator \u015fi complice etc.<br \/>\nFerindu-se abil de ostenta\u0163ie \u015fi de solemnitate, Cort\u00e1zar sondeaz\u0103, \u00een maniera lui proprie de complicitate solidar\u0103 cu cititorul, profunzimi neb\u0103nuite, experimenteaz\u0103 modalit\u0103\u0163i artistice fundamental noi \u00een literatura latino-american\u0103, este deliberat contradictoriu, mare polemist \u015fi mare ironist, este creatorul unei lumi \u00een care farsa \u015fi metafizica se amestec\u0103 inextricabil. Romanul se constituie astfel ca o pasionat\u0103 confesiune a \u00eendoielilor, c\u0103ut\u0103rilor \u015fi n\u0103zuin\u0163elor intelectuale ale scriitorului. \u00centr-o \u201enot\u0103 pedant\u0103\u201c Morelli (unul dintre personajele centrale, care, la fel ca Oliveira, dar \u00een alt plan, este un alter ego al autorului) declar\u0103 c\u0103 inten\u0163ia lui e s\u0103 scrie un \u201eroman \u2013 comic\u201c \u00een sensul posibilit\u0103\u0163ii de a insinua \u00een text alte valori dec\u00e2t cele sus\u0163inute explicit \u015fi de a colabora astfel la o antropofanie posibil\u0103. Morelli reia o idee drag\u0103 autorului, anume primatul c\u0103ut\u0103rii asupra solu\u0163iilor fatal iluzorii: \u201eSe pare \u2013 spune el \u2013 c\u0103 romanul obi\u015fnuit distruge c\u0103utarea prin faptul c\u0103 \u00eel limiteaz\u0103 pe cititor la un spa\u0163iu \u00eengust. E o deten\u0163ie for\u0163at\u0103 \u00een diverse grade ale dramaticului, psihologicului, tragicului, satiricului sau politicului. Ar trebui s\u0103 \u00eencerc, dimpotriv\u0103, s\u0103 scriu un text care s\u0103 nu-l subjuge pe cititor, ci s\u0103-l fac\u0103 doar complice, \u015foptindu-i la ureche, concomitent cu desf\u0103\u015furarea conven\u0163ional\u0103, care sunt drumurile celelalte, drumuri ezoterice. S\u0103 ne amintim sfatul lui Gide: ne jamais profiter de l\u2019\u00e9lan acquis. La fel ca at\u00e2tea alte crea\u0163ii majore ale Occidentului, romanul se mul\u0163ume\u015fte cu o ordine \u00eenchis\u0103. Declar\u00e2ndu-m\u0103 hot\u0103r\u00e2t \u00eempotriva acestei ordini, caut \u015fi aici o deschidere, \u015fi pentru ob\u0163inerea ei \u00eenl\u0103tur din capul locului g\u00e2ndul unei construc\u0163ii sistematice de caractere \u015fi situa\u0163ii. Metoda mea: ironia, autocritica necontenit\u0103, incongruen\u0163a, imagina\u0163ia \u00een serviciul nim\u0103nui\u201c. Astfel de reflec\u0163ii lucide \u015fi subtile asupra propriei sale opere \u00een curs de elaborare sunt frecvente la unul dintre scritorii capabili s\u0103-\u015fi comenteze scrierile cu acuitatea criticilor de profesie \u015fi dispu\u015fi s\u0103 ne introduc\u0103 \u00een laboratorul propriei lor crea\u0163ii prin m\u0103rturisiri de valoare inestimabil\u0103. O veste bun\u0103 ne-a parvenit recent despre volumul de eseuri Ocolul zilei \u00een optzeci de lumi, care urmeaz\u0103 s\u0103 apar\u0103 \u00een versiune rom\u00e2neasc\u0103. \u00cenc\u0103 o dovad\u0103 a absorb\u0163iei scriitorului argentinian \u00een spa\u0163iul nostru literar, at\u00e2t de receptiv la explor\u0103ri \u015fi inova\u0163ii artistice.<br \/>\nRevenind la \u015eotron, capodopera lui narativ\u0103, refuzul \u201eordinii \u00eenchise\u201c reprezentate de romanul tradi\u0163ional \u00eenseamn\u0103 implicit pentru Cort\u00e1zar acceptarea acelei \u201eordini secrete\u201c a lucrurilor pe care i-a revelat-o Jarry, \u00een descenden\u0163a suprarealismului, potrivit propriei sale m\u0103rturisiri: \u201ePentru mine b\u0103nuiala c\u0103 exist\u0103 o alt\u0103 lume, mai tainic\u0103 \u015fi mai pu\u0163in comunicabil\u0103, precum \u015fi descoperirea at\u00e2t de fructuoas\u0103 a lui Jarry, pentru care studiul profund al realit\u0103\u0163ii nu const\u0103 \u00een legi, ci \u00een excep\u0163iile la aceste legi, au constituit adev\u0103rate principii de orientare\u201c.<br \/>\nIndica\u0163iile de lectur\u0103 din prolog (\u00een care, de exemplu, capitolul 58 ne trimite la capitolul 131, iar capitolul 131 la capitolul 58) nu pot fi, evident, urmate \u00eentocmai, c\u0103ci ar \u00eensemna s\u0103 nu putem termina romanul niciodat\u0103. Pentru descoperirea acelei ordini a lucrurilor mai tainice \u015fi mai greu comunicabile, cartea poate fi citit\u0103 \u2013 spune Morelli \u2013 \u201edup\u0103 bunul plac al fiec\u0103ruia\u201c. \u015eotron nu e o succesiune ordonat\u0103, ci un drum cu bifurca\u0163ii \u015fi o deschidere infinit\u0103 de posibilit\u0103\u0163i, capitolul urm\u0103tor fiind doar una dintre acestea. Celelalte posibilit\u0103\u0163i apar \u00een alte capitole ale c\u0103r\u0163ii, care posed\u0103 astfel o pluralitate de ordini.<br \/>\nRomanul este totodat\u0103, \u00een inten\u0163ia autorului, o invita\u0163ie adresat\u0103 celor ce vor s\u0103 fac\u0103 \u201eun salt mortal \u00een afara timpului, pentru a ajunge \u00een eternitate\u201c. G\u00e2ndul ne duce la c\u0103utarea a ceea ce Musil numea \u201eregatul milenar\u201c, aspira\u0163ia omului de a se reg\u0103si \u00eentr-o \u00eemp\u0103care total\u0103 cu sine \u015fi cu lumea. (\u00cen parantez\u0103 fie spus, printre numeroasele lucr\u0103ri rom\u00e2ne\u015fti de exegez\u0103 cortazarian\u0103 se remarc\u0103 excelentul studiu al Ilinc\u0103i Ulian despre Cort\u00e1zar \u015fi Musil.)<br \/>\nF\u0103r\u0103 s\u0103 epuiz\u0103m aici prezentarea problematicii complexe \u015fi mereu actuale a operelor lui Cort\u00e1zar, invocat\u0103 mai \u00eenainte ca virtute de natur\u0103 s\u0103 \u00eei asigure perenitatea, s\u0103 ne oprim o clip\u0103 asupra celui de al doilea atribut care face din el unul dintre marii \u201elongevivi \u00een posteritate\u201c. Acesta este stilul. De pu\u0163ine ori a fost mai adev\u0103rat\u0103 ca \u00een cazul lui Cort\u00e1zar constatarea c\u0103 stilul este omul. Stilul ne dezv\u0103luie omul \u201ea\u015fa cum a fost\u201c, cu sufletul lui neascuns, \u00een c\u0103utarea neostenit\u0103 a \u00een\u0163elesurilor propriei sale existen\u0163e \u00een timpul \u015fi locul \u00een care i-a fost dat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. E un stil direct, colocvial, franc, f\u0103r\u0103 urme de retoric\u0103 sau de ostenta\u0163ie. E un stil nepref\u0103cut \u015fi inimitabil. Discipolilor care au \u00eencercat s\u0103-i \u201eimite\u201c stilul le-a spus c\u0103 pot s\u0103-i fie cu adev\u0103rat discipoli numai dac\u0103 descoper\u0103 propriul lor glas, inconfundabil \u015fi autentic, \u015fi dac\u0103 \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 umble cu elegan\u0163\u0103 \u00een lumea literelor cu pasul lor propriu, pasul obi\u015fnuit de fiecare zi, nu pasul de parad\u0103, fiindc\u0103 umbletul \u015fi portul nu pot fi niciodat\u0103 contraf\u0103cute.<br \/>\nNu numai discipolii din propriu s\u0103u spa\u0163iu lingvistic au \u00eenv\u0103\u0163at lec\u0163ia respira\u0163iei fire\u015fti, a intona\u0163iei fire\u015fti, a umbletului firesc \u015fi propriu fiec\u0103ruia, ci \u015fi bunii interpre\u0163i ai scriitorului \u00een alte limbi. Din fericire, la noi opera lui Cort\u00e1zar a \u00eenc\u0103put pe m\u00eeini bune: Cristina H\u0103ulic\u0103, Mona Ionescu \u0162epeneag, Tudora \u015eandru-Mehedin\u0163i, Ilinca Ulian, Lumini\u0163a Voinea R\u0103u\u0163 \u015fi mul\u0163i al\u0163ii, ale c\u0103ror versiuni p\u0103streaz\u0103 firescul, suple\u0163ea \u015fi elegan\u0163a originalului.<br \/>\n\u015ei \u00eenc\u0103 ceva: rela\u0163ia dintre realitatea frust\u0103 \u015fi cultur\u0103 la Cort\u00e1zar, altfel spus func\u0163ia culturii, necesara ei refunc\u0163ionalizare.<br \/>\nLectura oric\u0103rui text al scriitorului \u00ee\u0163i d\u0103 senza\u0163ia c\u0103 te afli \u00eentr-un spa\u0163iu cultural de o mare densitate \u015fi \u00een acela\u015fi timp de o mare discre\u0163ie. Cultura nu este nicidecum la el un element ostentativ, ci unul familiar, firesc, este aerul pe care-l respir\u0103m \u00een universul lui. Lista \u00een care Morelli enumer\u0103 pe cei fa\u0163\u0103 de care se simte dator ca scriitor alc\u0103tuie\u015fte un caleidoscop enorm, de o vastitate \u015fi o varietate impresionante. \u00cen acela\u015fi timp \u00eens\u0103, pentru a-\u015fi merita numele, la el cultura nu ar avea nevoie de asemenea interminabile liste de nume prestigioase. Pentru c\u0103 erudi\u0163ia seac\u0103 \u015fi mig\u0103loas\u0103 se afl\u0103 chiar la polul opus culturii autentice, care nu poate fi a\u015fezat\u0103 solemn pe un soclu, ci are nevoie de un suport virtual, presupune \u00eenainte de toate crea\u0163ie. Este motivul pentru care Cort\u00e1zar porne\u015fte \u00eentotdeauna de la materia concret\u0103 a experien\u0163ei directe \u00een ceea ce prive\u015fte substan\u0163a scrierilor sale, iar \u00een ordinea scriiturii experimenteaz\u0103 mai \u00eent\u00e2i pe cont propriu, chiar dac\u0103 o face adesea sub forma unor pasti\u015fe omagiale sau ironice, diferite modalit\u0103\u0163i stilistice pe care le boteaz\u0103 apoi cu nume de autori consacra\u0163i, put\u00e2ndu-se oric\u00e2nd dispensa \u00eens\u0103 de aceste etichete, potrivite, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u015fi totu\u015fi superflue.<br \/>\nAsemenea lui Marin Sorescu, cel care a pornit la drum \u201esingur printre poe\u0163i\u201c, pare s\u0103 ne spun\u0103, cu un aer complice: dac\u0103 vre\u0163i ca decupajul acesta din vasta realitate fantastic\u0103 (\u201edin lipsa unui nume mai potrivit\u201c) sau pur \u015fi simplu fic\u0163ional\u0103 \u00een care tr\u0103im s\u0103 poarte un nume, atunci spune\u0163i-i Shakespeare, sau Eminescu, sau Kafka, sau Borges, \u00een acord cu felurite moduri de a o exprima. De aceea, referirile livre\u015fti nu p\u0103c\u0103tuiesc la el c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in prin pedanterie. Altfel, Cort\u00e1zar n-ar mai fi fost irezistibilul cuceritor pururi t\u00e2n\u0103r, care continu\u0103 s\u0103 ne fascineze f\u0103r\u0103 poze, f\u0103r\u0103 am\u0103giri \u015fi f\u0103r\u0103 trucuri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dintre marii scriitori latino-americani care au \u00eennoit proza contemporan\u0103, Julio Cort\u00e1zar, iat\u0103, la centenar (1914-1984), \u00eempreun\u0103 cu compatriotul \u015fi maestrul s\u0103u recunoscut Borges, desigur, \u015fi al\u0103turi de exuberantul narator \u00eenn\u0103scut Garc\u00eda M\u00e1rquez, este longevivul prin excelen\u0163\u0103 \u00een posteritate, declan\u015fatorul de voca\u0163ii \u015fi mentorul cu cei mai ferven\u0163i \u015fi numero\u015fi ucenici, printre care, la noi, \u00een&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cortazar-pururi-tanar\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cort\u00e1zar, pururi t\u00e2n\u0103r<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-21753","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1154,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21753","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21753"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21753\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21753"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21753"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21753"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}