{"id":21743,"date":"2015-01-15T13:27:00","date_gmt":"2015-01-15T11:27:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21743"},"modified":"2015-01-15T13:27:00","modified_gmt":"2015-01-15T11:27:00","slug":"jean-rousset-rigoare-si-farmec","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jean-rousset-rigoare-si-farmec\/","title":{"rendered":"Jean Rousset,  rigoare \u015fi farmec"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u201eSuntem \u00eenconjura\u0163i de c\u0103r\u0163i, tr\u0103im \u00een literatur\u0103, ne observ\u0103m pe noi \u00een\u015fine prin intermediul formelor, al scenariilor \u015fi al personajelor ei. Or, personajele citesc \u015fi ele: don Quijote \u015fi Emma Bovary nu sunt singurele care \u00ee\u015fi tr\u0103iesc via\u0163a \u00een oglinda lecturilor lor\u201c, ne atrage aten\u0163ia, \u00een Leurs yeux se rencontr\u00e8rent, Jean Rousset. Admi\u0163\u00e2nd c\u0103 afirma\u0163iile criticului se verific\u0103 \u015fi sunt toate exacte, o asemenea via\u0163\u0103 depinde cov\u00e2r\u015fitor de calitatea \u015fi bog\u0103\u0163ia lecturilor, de \u00eenzestrarea personal\u0103 \u2013 de sensibilitatea \u015fi puterea fiec\u0103ruia de \u00een\u0163elegere \u015fi sim\u0163ire \u2013, condi\u0163ii care fac ca intensitatea tr\u0103irii, durata \u015fi amintirea acesteia s\u0103 varieze de la cititor la cititor. Fie acesta real sau imaginar. Vom remarca \u00eens\u0103, la r\u00e2ndul nostru, c\u0103 scriitorul \u015fi, inevitabil traduc\u0103torul, care se identific\u0103 prin chiar natura lucr\u0103rii sale cu el, sunt singurii cititori care se bucur\u0103 de o dubl\u0103 rela\u0163ie vital\u0103 cu c\u0103r\u0163ile: o dat\u0103, oglindindu-se ei \u00een\u015fi\u015fi \u00een lecturile lor, apoi, prilejuind \u015fi manipul\u00e2nd prin propriile scrieri oglindirile celorlal\u0163i. Ei sunt \u015fi tr\u0103iesc \u00een \u015fi prin literatur\u0103 deopotriv\u0103 ca fascina\u0163i \u015fi fascinatori \u2013 un fel de don Juani despre care tot autorul nostru punctase c\u00e2ndva c\u0103 n-ar putea s\u0103 fie mereu \u00eendr\u0103gosti\u0163i f\u0103r\u0103 a fi mereu \u00een\u015fel\u0103tori. Dac\u0103 ne referim \u00eens\u0103 la tr\u0103irea spontan\u0103, nereflectat\u0103, ea se \u00eenfirip\u0103 probabil \u015fi cre\u015fte \u015fi \u00een sufletul litera\u0163ilor, la fel ca \u00een al semenilor lor, \u00een chipul cel mai omenesc cu putin\u0163\u0103: emo\u0163ia se consum\u0103 tainic ori se comunic\u0103 prin gesturi sau cuvinte, a\u015ftept\u00e2nd \u00eentotdeauna un r\u0103spuns. Iar r\u0103spunsul acela vine firesc, uneori cum nu se poate mai simplu, din prima \u00eencruci\u015fare cu privirea celuilalt sau, cum at\u00e2t de frumos spune, \u00een cartea sa, Jean Rousset, din \u00eent\u00e2lnirea ochilor. Pentru oameni, ca \u015fi pentru personajele literare, crede criticul, o astfel de \u00eent\u00e2lnire poate r\u0103m\u00e2ne, prin mistuitoarea ei revela\u0163ie, nu doar memorabil\u0103, ci unic\u0103 \u015fi irepetabil\u0103.<\/strong><\/em><br \/>\n*<br \/>\nNu-mi amintesc prea bine \u015fi parc\u0103 nici nu \u0163in s\u0103-mi amintesc o mul\u0163ime de am\u0103nunte pe care memoria mea le-a expediat demult \u00een penumbr\u0103 \u00een fundalul scenei primei \u00eent\u00e2lniri cu Jean Rousset: la Geneva, \u00een martie 1990, \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 neobi\u015fnuit de \u00eensorit\u0103 \u015fi cald\u0103 pentru un \u00eenceput de prim\u0103var\u0103 \u00een ora\u015ful elve\u0163ian. Urcam pentru prima oar\u0103 \u00een Vieille-Ville pe rue Verdaine pe l\u00e2ng\u0103 Palais de Justice \u2013 cl\u0103dire impozant\u0103 nu at\u00e2t prin monumentalitatea ei, c\u00e2t prin aerul solemn de institu\u0163ie public\u0103 secular\u0103. Drumul urma s\u0103 m\u0103 scoat\u0103 \u00een Place du Bourg-de-Four, acolo unde, pu\u0163in mai din st\u00e2nga d\u0103dea \u00een ea \u015fi rue Etienne Dumont, \u201efost\u0103 rue des Belles-Filles\u201c, cum, pentru mai mult\u0103 precizie, mi-o \u00eensemnase \u00een carne\u0163elul pe care \u00eemi schi\u0163ase itinerariul, un prieten genevez. Adic\u0103, strada pe care locuia profesorul Rousset. De\u015fi locul \u00eemi era complet necunoscut, pl\u0103cuta \u00eenv\u0103luire a vechimii medievale \u00een care decorul parc\u0103 m\u0103 absorbea, \u00eemi d\u0103dea, paradoxal, senza\u0163ia unei cuceriri personale de amploare.<br \/>\nConveniser\u0103m s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim pe Etienne-Dumont, \u00een col\u0163, \u015fi l-am z\u0103rit pe profesor \u00eenaint\u00e2nd din direc\u0163ia opus\u0103 spre vitrina joas\u0103 a buticului de antichit\u0103\u0163i, la locul stabilit. \u00cel petrecea o lumin\u0103 at\u00e2t de puternic\u0103, \u00eenc\u00e2t cel\u0103lalt cap\u0103t al str\u0103zii, r\u0103mas \u00een spatele s\u0103u, undeva departe, nu mai p\u0103rea dec\u00e2t gura unui tub \u00eentunecat \u00een care ziua se \u00eenv\u0103p\u0103ia. Eram numai noi pe strada pustie, c\u00e2nd ne-am oprit fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, eu, cu soarele \u00een ochi. Dar nu str\u0103lucirea lui arz\u0103toare m\u0103 \u00eempiedicase s\u0103-i \u00eent\u00e2lnesc privirea, ci emo\u0163ia. Care nu-i destul c\u0103 m\u0103 orbise, dar m\u0103 f\u0103cuse s\u0103 m\u0103 simt strivit\u0103 de propria bucurie, ca de povara unei mari nefericiri. Ca urmare, n-am fost capabil\u0103 atunci, pe loc, s\u0103 coagulez \u00een sinea mea nicio impresie. Mai confortabile aveau s\u0103 fie pentru mine abia viitoarele \u00eent\u00e2lniri. Deocamdat\u0103, eram invitat\u0103 s\u0103-i fac o vizit\u0103.<br \/>\nNe-am \u00eentors, a\u015fadar, \u015fi am f\u0103cut c\u00e2\u0163iva pa\u015fi \u2013 poate metri? \u2013 pentru a ne opri vis-\u00e0 vis, la num\u0103rul 16, \u00een fa\u0163a cl\u0103dirii care-i ad\u0103postea locuin\u0163a. Mai t\u00e2rziu aveam s\u0103 aflu c\u0103 \u00een aceea\u015fi cas\u0103 locuise odinioar\u0103 \u015fi Amiel, \u00eentr-un apartament \u00eenchiriat, \u00eencep\u00e2nd din 1862, timp de 12 ani: cu deosebirea c\u0103, sub numele ei at\u00e2t de expresiv, de rue des Belles Filles, strada era la vremea aceea pe c\u00e2t de cunoscut\u0103 pe at\u00e2t de r\u0103u famat\u0103.<br \/>\nN-ai fi zis c\u0103 intrarea \u00een apartamentul profesorului era o invita\u0163ie deschis\u0103. Ceea ce, de n-ar fi fost prea mult, s-ar fi putut chema \u201evestibul\u201c, era o trec\u0103toare \u00eengust\u0103, aglomerat\u0103, din \u00eentunericul c\u0103reia te \u00eent\u00e2mpina cam abrupt o scar\u0103; cobor\u00e2nd, nu te ducea nici ea, cum te-ai fi a\u015fteptat, \u00een largul unei \u00eenc\u0103peri, ci mai cur\u00e2nd \u00een cuprinsul unei alveole, anume parc\u0103 \u00eent\u0103rit\u0103 cu st\u00e2lpi de piatr\u0103 \u00eencastra\u0163i \u00een zid, pentru a o ajuta s\u0103 nu se pr\u0103bu\u015feasc\u0103 sub povara rafturilor prea \u00eenc\u0103rcate. Aici, \u00een aceast\u0103 \u201efort\u0103rea\u0163\u0103\u201c a c\u0103r\u0163ilor \u2013 cum pe drept cuv\u00e2nt \u00ee\u015fi numise Amiel biblioteca \u2013, lucra \u015fi \u00ee\u015fi consuma probabil reveriile, \u201ecititorul intim\u201c, iar ele puteau fi \u015fi pentru Jean Rousset ceea ce fuseser\u0103 odat\u0103 pentru fostul, ilustrul \u015fi demult disp\u0103rutul (co)locatar, \u201esingura consolare \u015fi tov\u0103r\u0103\u015fie\u201c. Dar s\u0103 nu m\u0103 las furat\u0103 de cuvinte, care, de\u015fi memorabile, nu sunt dec\u00e2t simple \u00eemprumuturi din alt\u0103 biografie \u015fi din alt\u0103 realitate. Bun\u0103oar\u0103, aceast\u0103 \u201efort\u0103rea\u0163\u0103\u201c, \u00een care m\u0103 aflam, nu mai era nici pe departe, ca pentru Amiel, una de ap\u0103rare \u201econtra oamenilor\u201c, profesorul fiind, dimpotriv\u0103, foarte primitor. La cei 80 de ani ai s\u0103i, era o persoan\u0103 prezent\u0103 \u00een cotidian. Dincolo de asta, bine informat\u0103 \u015fi rela\u0163ionat\u0103 cu institu\u0163ii academice \u015fi cu lumea universitar\u0103 \u015fi literar\u0103 din Elve\u0163ia, din Europa \u015fi cred c\u0103 \u015fi de dincolo de Ocean. Cu toate c\u0103 p\u0103r\u0103sise de aproape un deceniu \u015fi jum\u0103tate catedra de la Universitate, nu \u00eenceta s\u0103 fie profesor \u015fi, cu at\u00e2t mai pu\u0163in, critic: leg\u0103turile \u015fi prieteniile sale literare, \u00eentreaga sa atitudine, preocuparea constant\u0103 \u015fi proiectele erau profund motivate de acest dublu statut. Metoda \u015fi stilul profesorului, inseparabile de cariera interna\u0163ional\u0103 a operei sale critice, erau, ne\u00eendoielnic, poten\u0163ate de prestigiul \u015fi de for\u0163a de iradiere a g\u00e2ndirii \u015ecolii critice de la Geneva. \u00cen spiritul ei se reg\u0103sea \u00een descenden\u0163a mae\u015ftrilor s\u0103i, Albert Thibaudet \u015fi Marcel Raymond, \u00eempreun\u0103 cu o splendid\u0103 pleiad\u0103 de profesori, discipoli ai lor \u015fi prieteni, precum Albert B\u00e9guin, Jean-Pierre Richard, Georges Poulet, Jean Starobinski. \u015ei tot \u00een acela\u015fi spirit era identificat \u015fi considerat. \u00cen pofida noilor \u201eforme \u015fi semnifica\u0163ii\u201c, a\u015f spune, generate de contribu\u0163iile personale ale viziunii sale critice, ale metodei \u015fi ale demersului interpretativ. Sau poate tocmai de aceea.<br \/>\nDar, dac\u0103 imaginea profesorului aceasta era \u2013 identic\u0103 cu cea anticipat\u0103, care m\u0103 f\u0103cuse s\u0103-l \u00eendr\u0103gesc \u00eenainte chiar de a-l cunoa\u015fte, cu totul altfel \u00eemi st\u00e2rnea acum imagina\u0163ia amfitrionul meu. Nu avea nimic spectaculos, \u00een aparen\u0163\u0103, \u015fi totu\u015fi, nu reu\u015feam s\u0103 \u00eel separ, \u00een mintea mea, de scen\u0103, de spectacol. \u00cencercam, poate, s\u0103 descop\u0103r vreun efect al preocup\u0103rilor sale pentru scrierile dramatice? Al binecunoscutei sale pasiuni pentru reprezenta\u0163iile de teatru \u015fi de oper\u0103? Fire\u015fte, nu aveam \u00een fa\u0163a mea un interpret. Dar \u00eel sim\u0163eam, cu toate acestea, capabil de metamorfoze \u015fi transpuneri. \u00centruchip\u00e2nd, de pild\u0103, vreun personaj cu peruca pudrat\u0103, foarte colorat, asemenea celor oglindite de teatrul barocului sau de barocul literar pe care l-a denumit ca atare, ocup\u00e2ndu-se de el \u00eendelung. Cu alte cuvinte, costumat: \u00een hain\u0103 de brocart \u2013 cu m\u00e2neci lungi terminate cu man\u015fete \u00eenfirate \u015fi r\u0103sfr\u00e2nte pe deasupra m\u00e2necilor c\u0103m\u0103\u015fii vaporoase rev\u0103rs\u00e2nd cu ostenta\u0163ie peste piep\u0163ii \u00eencheia\u0163i ai vestei spuma scor\u0163oas\u0103 a broderiei albe \u00eempodobite cu panglici \u2013, pantaloni p\u00e2n\u0103 la genunchi, ciorapi de m\u0103tase. Or, trebuia s\u0103 accept c\u0103 nu asistam la un spectacol; nici m\u0103car la o vizionare f\u0103r\u0103 costum. Profesorul era el \u00eensu\u015fi: \u00eenalt, gracil \u2013 o siluet\u0103 tinereasc\u0103. \u00cembr\u0103cat corect, stil clasic sport elegant: pull col roul\u00e9, sacou u\u015for, de l\u00e2n\u0103. Ochelarii cu ram\u0103 maronie \u00eei d\u0103deau un aer tineresc. Era agil, gra\u0163ios \u015fi expresiv, str\u0103in de orice preocupare de a produce impresie. \u00cemi propusese s\u0103 bem un campari (?) \u015fi, preg\u0103tindu-se s\u0103 m\u0103 serveasc\u0103, f\u0103cea totu\u015fi gesturile tacticos \u015fi cu exactitate, aproape le descria, \u00een ciuda faptului c\u0103 vorbea ne\u00eentrerupt. Retorica lor nu-i tulbura aten\u0163ia \u015fi cursivitatea rostirii. Toat\u0103 aceast\u0103 mobilizare, altminteri formal\u0103, comporta la el o anume plasticitate \u015fi armonie, fiind, \u00eentr-un fel, comparabil\u0103 cu \u015ftiin\u0163a c\u00e2nt\u0103re\u0163ilor de oper\u0103 care \u00ee\u015fi st\u0103p\u00e2nesc mimica \u00een timp ce frazeaz\u0103 doz\u00e2ndu-\u015fi volumul. Profesorul nu vorbea \u00eens\u0103 despre el. G\u0103sea mereu motive s\u0103-mi pun\u0103 \u00eentreb\u0103ri, s\u0103 deschid\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eenchid\u0103 paranteze, s\u0103 rezume preciz\u00e2nd chiar propriile-mi r\u0103spunsuri. Chipul s\u0103u exprima deopotriv\u0103 entuziasm, curiozitate, r\u0103bdare. M\u0103 cerceta \u00eens\u0103 cu discre\u0163ie, c\u0103ut\u00e2nd, parc\u0103 \u00eempotriva voin\u0163ei, s\u0103 m\u0103 livreze unei tipologii. \u00centre timp, nu sc\u0103pa din vedere nici pisica tol\u0103nit\u0103 pe pervazul ferestrei la soare: o adora. Era ultima grani\u0163\u0103 biologic\u0103 \u00eentre interior \u015fi exterior.<br \/>\nReamintindu-mi aceast\u0103 prim\u0103 conversa\u0163ie, a\u015f putea \u00eenc\u0103 s\u0103 recompun, \u00een mare, \u00eentreb\u0103rile pe care mi le pusese atunci: despre situa\u0163ia din Rom\u00e2nia, despre Revolu\u0163ie, despre Mircea Martin, pe care \u00eel stima \u015ftiindu-l ata\u015fat de Marcel Raymond \u015fi dedicat \u015ecolii geneveze, despre familia noastr\u0103, despre p\u0103rin\u0163i, despre Matei, b\u0103iatul nostru pe care avea s\u0103-l cunoasc\u0103 la proxima \u00eent\u00e2lnire, despre Luc \u015fi Heidi, fiul \u015fi nora maestrului Marcel Raymond, interes\u00e2ndu-se dac\u0103 mai locuiau \u00een apartamentul p\u0103rintesc din rue Gaspard Vallette, despre Jean Starobinski, bucuros pentru c\u0103 \u00eel vizitam, despre Adrian Marino \u015fi despre revista Cahiers Roumains d\u2019 \u00e9tudes Litteraires, pe care o aprecia, dar \u015fi despre Ion Pop, dac\u0103 nu gre\u015fesc. \u00cel pomeniser\u0103m, de asemenea, pe Jaap Lintvelt, doctorandul s\u0103u de la Universitatea din Groningen, cu care eram prieteni. De altfel, aveam s\u0103 \u015fi traduc Punctul de vedere. \u00cencercare de tipologie narativ\u0103 \u2013 la origine, teza de doctorat elaborat\u0103 sub \u00eendrumarea profesorului Rousset \u2013, carte publicat\u0103 de autorul olandez la Librairie Jos\u00e9 Corti, la Paris; edi\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00een 1994, la editura Univers, avea s\u0103 se deschid\u0103, a\u015fadar, cu studiul \u00centre ce \u015fi cum: punctul de vedere \u00een roman, de Mircea Martin.<br \/>\nDar abia \u00eentr-un t\u00e2rziu, c\u00e2nd i-am povestit despre autorii care m\u0103 atr\u0103seser\u0103 la \u00eenceput ca traduc\u0103toare din spaniol\u0103, despre cum tradusesem, mai apoi, \u00eentr-o pl\u0103cut\u0103 colaborare cu Irina B\u0103descu Metamorfozele cercului \u015fi c\u00e2t m\u0103 fascinaser\u00e3 \u00een timpul lucrului limba \u015fi scrisul lui Georges Poulet, am sim\u0163it, cumva, c\u0103 ne-am \u201e\u00eemprietenit\u201c. Georges Poulet, \u00eei m\u0103rturisisem, a r\u0103mas pentru mine unul dintre acei rari critici care \u00eei transfer\u0103 traduc\u0103torului cu at\u00e2ta for\u0163\u0103 \u015fi c\u0103ldur\u0103 sentimentul cople\u015fitor al vastit\u0103\u0163ii g\u00e2ndirii \u015fi sim\u0163irii omene\u015fti, \u015fi cu at\u00e2ta poezie, \u00eenc\u00e2t \u00eel face s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, nu o dat\u0103, experien\u0163a extazului de a fi el \u00eensu\u015fi poet. \u015ei mi-a dat dreptate. Ba mai mult, era \u2013 de parc\u0103-i vorbisem despre sine \u2013 m\u0103gulit. Se g\u00e2ndea, oare, la emo\u0163ia estetic\u0103, sub imperiul c\u0103reia spunea el \u00eensu\u015fi c\u0103 are loc un schimb aproape amoros \u00een \u00eent\u00e2lnirea cititorului \u015fi criticului cu textul \u015fi cu autorul? De va fi fost sau nu a\u015fa, reac\u0163ia sa nea\u015fteptat\u0103 era de \u00een\u0163eles. Pentru c\u0103 ceea ce \u00eel lega pe Jean Rousset de Georges Poulet era cu siguran\u0163\u0103 mult mai mult dec\u00e2t tot ce i-a desp\u0103r\u0163it vreodat\u0103 pe un parcurs comun \u2013 \u00een oper\u0103 \u015fi \u00een via\u0163\u0103. Divergen\u0163ele lor privitoare la con\u015ftiin\u0163a creatoare, la configurarea ei \u00een limbaj \u015fi structuri, de\u015fi \u00eentre\u0163inute de am\u00e2ndoi cu nedisimulat\u0103 determinare, s-au dovedit a fi, dincolo de acordul profund care \u00eei unea, o modalitate, o form\u0103 de a-\u015fi manifesta, fiecare, personalitatea, sensibilitatea, libertatea de a g\u00e2ndi diferit \u015fi de a se exprima. O form\u0103 care, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een termenii lui Georges Poulet, nu le-a ecranat prietenia \u015fi nu a fost deloc secundar\u0103. \u201eAm \u00een cel mai \u00eenalt grad instinctul \u015fi sim\u0163ul alian\u0163elor \u015fi al rela\u0163iilor, sim\u0163ul \u00eencadr\u0103rii \u015fi al \u00eencerc\u0103rii\u201c. Cu aceast\u0103 fraz\u0103 (din The Letterrs of Henry James), \u00een chip de motto &#8211; pe c\u00e2t de declarativ\u0103, pe at\u00e2t de sugestiv\u0103 \u00een toate nuan\u0163ele ei \u2013, \u00ee\u015fi \u00eencepea Georges Poulet capitolul despre Henry James, din Metamorfozele cercului, dedicat\u0103 lui Jean Rousset. Se \u00eent\u00e2mpla cu doi ani \u00eenainte ca acesta s\u0103-\u015fi fi precizat, \u00een Form\u0103 \u015fi semnifica\u0163ie, pozi\u0163ia \u00een mai vechea disput\u0103 dintre Leo Spitzer \u015fi Georges Poulet. Disput\u0103 \u00een care Rousset avea s\u0103 se declare de partea cunoscutului romanist, desp\u0103r\u0163indu-se de prietenul s\u0103u, sub repro\u015ful c\u0103 practica \u00een critic\u0103 o metod\u0103 \u201eexisten\u0163ialist\u0103\u201c. Ceea ce, \u00eens\u0103, nu-l va \u00eempiedica s\u0103-i dedice lui Poulet prefa\u0163a la volumul men\u0163ionat, al c\u0103rui mesaj avea s\u0103 fie formulat \u00eenc\u0103 din titlu limpede \u015fi ferm \u2013 Pentru o lectur\u0103 a formelor.<br \/>\nDar este lucru \u015ftiut c\u0103 \u015fi-au impus dintotdeauna aceast\u0103 frumoas\u0103 exigen\u0163\u0103 criticii \u015ecolii de la Geneva: anume, s\u0103-\u015fi trateze colegii \u015fi prietenii cu profund respect \u015fi cu o pre\u0163uire afectuoas\u0103, indiferent dac\u0103 le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc sau nu le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc \u00eentru totul opiniile critice. \u00centreaga lor oper\u0103, actul pedagogic, ca \u015fi demersul critic, pledoariile publice, discu\u0163iile private \u015fi scrisorile sunt, toate, purt\u0103toare ale unui sentiment \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit de demnitate \u015fi orgolioas\u0103 apartenen\u0163\u0103 la o familie special\u0103 de spirite. Un sentiment pe care criticii l-au cultivat, l-au r\u0103sfr\u00e2nt unii asupra altora cu noble\u0163e \u015fi l-au perpetuat. \u00cei va fi obligat, oare, s\u0103-i creasc\u0103 mereu mizele chiar greutatea propriilor opere?<br \/>\n*<br \/>\nFapt este c\u0103 nu m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 traduc Mitul lui Don Juan sub emo\u0163ia \u00eent\u00e2lnirii cu Jean Rousset. Nu i-am f\u0103cut profesorului nicio promisiune c\u0103 \u00eei voi traduce vreodat\u0103 o carte. De\u015fi dorin\u0163a de a-l cunoa\u015fte venea \u015fi dintr-o curiozitate profesional\u0103, c\u0103ci \u00een principiu m\u0103 interesau, ca traduc\u0103toare, m\u0103car c\u00e2teva dintre c\u0103r\u0163ile sale, l\u0103sam deocamdat\u0103 aceast\u0103 vizit\u0103 \u00een planul unei datorii de polite\u0163e: mi-o impunea \u00een chipul cel mai firesc leg\u0103tura str\u00e2ns\u0103 pe care so\u0163ul meu o avea de peste dou\u0103 decenii cu criticii genevezi. Cu Jean Rousset, nu \u00een ultimul r\u00e2nd. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, aveam atunci \u00een fa\u0163\u0103 alte dou\u0103 proiecte \u00eempreun\u0103 cu Mircea Martin, pe care, \u00een ciuda dificult\u0103\u0163ilor de a le face loc \u00een planurile editurilor, le-am dus la bun sf\u00e2r\u015fit \u00een anii urm\u0103tori: Melancolie, nostalgie, ironie de Jean Starobinski (Editura Meridiane, 1993) \u015fi Elve\u0163ia sau istoria unui popor fericit de Denis de Rougemont (Editura Univers, 1996), aceast\u0103 carte, din urm\u0103, \u00een colaborare cu Lumini\u0163a Br\u0103ileanu, o alt\u0103 traduc\u0103toare prieten\u0103. M-am re\u00eentors \u00eens\u0103 la profesor de \u00eendat\u0103 ce m-am eliberat. Iar Mitul lui Don Juan a fost cel mai bun pretext : tema \u015fi personajul m\u0103 interesau \u00een primul r\u00e2nd ca hispanist\u0103, dat\u0103 fiind originea spaniol\u0103 a lui Don Juan. C\u0103ci \u00een Spania, cum spunea \u015fi Gregorio Mara\u00f1on, la vremea sa, i-a insuflat Tirso de Molina emo\u0163ia dramatic\u0103, f\u0103c\u00e2nd din el un erou legendar.<br \/>\n\u00cen acea Spanie, adic\u0103, \u00een care au \u00eenflorit poezia, dramaturgia \u015fi \u015fcoala lui Lope, teatrul baroc al lui Calder\u00f3n, lirismul gongoric, proza mistic\u0103 a lui Baltasar Graci\u00e1n iar pe paleta lui Vel\u00e1zquez, culorile. Acolo i-au reverberat legenda \u015fi al\u0163i mari dramaturgi: un Zamora, cu Nu-i soroc s\u0103 nu se \u00eemplineasc\u0103, nici datorie s\u0103 nu se pl\u0103teasc\u0103 \u015fi oaspetele de piatr\u0103, un Zorrilla, cu Don Juan Tenorio. Dram\u0103 religios-fantastic\u0103 \u00een dou\u0103 p\u0103r\u0163i, un Jacinto Grau cu Don Juan de Carrillana. Dar Jean Rousset nu a urm\u0103rit \u00een principal \u015fi nici p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t traiectoria spaniol\u0103 a lui Don Juan. I-a recunoscut hispanitatea n\u0103scut\u0103, iar nu \u00eenn\u0103scut\u0103, fiind, dimpotriv\u0103, interesat s\u0103 \u00eei pun\u0103 \u00een valoare europenitatea. Dar, dac\u0103 Don Juan a migrat din teatrul spaniol \u00een Europa, \u201eistoria mitului, ne spune Jean Rousset, este \u015fi o c\u0103l\u0103torie prin forme\u201c. Aceasta este premisa de la care porne\u015fte \u00een exegeza sa comparatist\u0103 criticul. Ca urmare, nu e suficient c\u0103 trece \u00een revist\u0103 autori \u015fi arti\u015fti reprezentativi pentru mitul lui Don Juan, din epoci diferite \u2013 de la Moli\u00e8re \u015fi Goldoni, la Lenau, Hoffmann, Kierkegaard, Mozart, Berlioz, Gluck, Shaw, Joyce, Milosz sau Frisch \u2013, nu e suficient c\u0103 observ\u0103, interpreteaz\u0103 \u015fi compar\u0103 prezen\u0163a respectivelor epoci \u00eempreun\u0103 cu mentalit\u0103\u0163ile lor, \u00een operele acestora, cu luxura, cu decaden\u0163a moravurilor, cu problemele etice \u015fi religioase. Cartea lui Jean Rousset este un model de analiz\u0103 aplicat\u0103, exhaustiv\u0103 \u015fi de persuasiune. Ea \u00eel conduce cu fermitate pe cititor, \u00een ciuda bibliografiei \u00eendesate, spre o clar\u0103 \u00een\u0163elegere a firelor unei triple istorii: a metamorfozele suportate de Don Juan \u00een interiorul genului dramatic \u015fi dincolo de el (\u00een trecerea de la textul dramatic la cel narativ), a evolu\u0163iei genurilor culturale av\u00e2ndu-l ca protagonist pe Don Juan \u015fi a devenirii \u015fi supravie\u0163uirii mitului, de la ivirea acestuia, cu secole \u00een urm\u0103, p\u00e2n\u0103 la dezvolt\u0103rile memorabile pe care le-a cunoscut \u00een cultura modern\u0103 \u015fi, recent, \u00een zilele noastre. Nu vom trece, la r\u00e2ndul nostru cu vederea, o constant\u0103 pe care criticul o subliniaz\u0103, \u00een analiza sa, \u00een toate variantele, dramatice sau narative: efectul puternic pe care \u00eel d\u0103 confruntarea \u00eentre intensitatea tragicului \u015fi for\u0163a comicului \u00een secven\u0163ele-cheie a produc\u0163iilor dedicate temei donjuane\u015fti.<br \/>\nAcestea au fost, \u00een cele din urm\u0103, motivele care m-au determinat s\u0103 o aleg, dintre toate c\u0103r\u0163ile criticului, anume pe aceasta, despre Don Juan. Iar dac\u0103 \u00eemprejur\u0103rile \u00eent\u00e2lnirii cu profesorul Rousset mi-au r\u0103mas at\u00e2t de viu \u00eentip\u0103rite \u00een minte, cele ale desp\u0103r\u0163irii e posibil s\u0103 fi fost ecranate chiar de bucuria apari\u0163iei \u00een rom\u00e2n\u0103, \u00een 1999, a Mitului lui Don Juan. Vestea intern\u0103rii sale \u00eentr-un c\u0103min de b\u0103tr\u00e2ni, la Vandoeuvres, am primit-o ca pe o lovitur\u0103 de teatru. Ce se \u00eent\u00e2mpla, era \u00een travesti? Impietatea acestui g\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 mi-o curme profesorul \u00eensu\u015fi, dar apr\u00e8s coup, sting\u00e2ndu-se din via\u0163\u0103. \u015ei, totu\u015fi, s\u0103 fi c\u0103zut cortina, pentru el, definitiv? Nu voi putea s\u0103 mi-l \u00eenchipui pe Jean Rousset altfel vreodat\u0103 dec\u00e2t redistribuit \u00eentr-un rol tragic, pe care divinitatea i l-a h\u0103r\u0103zit s\u0103-l joace cu senin\u0103tate: rolul seduc\u0103torului \u2013 burlador, \u00een felul s\u0103u, condamnat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 solitar, etern \u00eendr\u0103gostit de arte \u015fi literatur\u0103, cititor intim\u00a0 \u015fi destinatar\u00a0 erudit, pasional \u015fi \u00eensetat, \u201e\u00eenchis \u00een ochiurile unei povestiri\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eSuntem \u00eenconjura\u0163i de c\u0103r\u0163i, tr\u0103im \u00een literatur\u0103, ne observ\u0103m pe noi \u00een\u015fine prin intermediul formelor, al scenariilor \u015fi al personajelor ei. Or, personajele citesc \u015fi ele: don Quijote \u015fi Emma Bovary nu sunt singurele care \u00ee\u015fi tr\u0103iesc via\u0163a \u00een oglinda lecturilor lor\u201c, ne atrage aten\u0163ia, \u00een Leurs yeux se rencontr\u00e8rent, Jean Rousset. Admi\u0163\u00e2nd c\u0103 afirma\u0163iile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jean-rousset-rigoare-si-farmec\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Jean Rousset,  rigoare \u015fi farmec<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13201,13199,13200,13196,13198,13197],"class_list":["post-21743","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cititorul-intim","tag-dubla-relatie-cu-cartile","tag-intalnire-cu-jean-rousset","tag-jean-rousset","tag-leurs-yeux-se-rencontrerent","tag-personaje-care-citesc"],"views":1308,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21743","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21743"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21743\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21743"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21743"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21743"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}