{"id":21734,"date":"2015-01-15T13:12:37","date_gmt":"2015-01-15T11:12:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21734"},"modified":"2015-01-15T13:12:37","modified_gmt":"2015-01-15T11:12:37","slug":"leul-cu-cinci-picioare-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/leul-cu-cinci-picioare-2\/","title":{"rendered":"\u201eLeul cu cinci picioare\u201c"},"content":{"rendered":"

Dosarul de Securitate al lui G. C\u0103linescu<\/strong><\/p>\n

O carte \u00eentrist\u0103toare prin dezv\u0103luirile ei, o carte care devoaleaz\u0103 \u00eenc\u0103 una din tic\u0103lo\u015fiile Securit\u0103\u0163ii, este aceea a lui I. Opri\u015fan, Asaltul cet\u0103\u0163ii. Dosarul de Securitate al lui G. C\u0103linescu (Saeculum I.O., Bucure\u015fti, 2014, 592 p.). Autorul ei este vechi cercet\u0103tor la Institutul de Istorie \u015fi Teorie Literar\u0103 \u201eG. C\u0103linescu\u201c, pe directorul acestuia cunosc\u00e2ndu-l \u00eenc\u0103 din anii studen\u0163iei, c\u00e2nd, \u00eempreun\u0103 cu sec\u0163ia de limba \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103 de la Facultatea de Filologie din Bucure\u015fti, a dat examen cu profesorul \u00een anul universitar 1962\u20131963. Pe un exemplar din Via\u0163a lui Mihai Eminescu, profesorul i-a dat, la 23 aprilie 1964, dedica\u0163ia urm\u0103toare: \u201eLui Ionel Opri\u015fan, amintire afectuoas\u0103 de la G. C\u0103linescu\u201c. I. Opri\u015fan este unul dintre cei care \u00eei perpetueaz\u0103, cu imens respect, amintirea marelui scriitor \u015fi directorului Institutului. \u00cen G. C\u0103linescu. Spectacolul personalit\u0103\u0163ii. Dialoguri adnotate (Editura Vestala, Bucure\u015fti, 1999, 480 p.), a publicat interviurile cu Geo Bogza, Alice-Vera C\u0103linescu, I. C. Chi\u0163imia, G. Iva\u015fcu, D. Micu, George Muntean, Ovidiu Papadima, Al. Rosetti, D.I. Suchianu, Cornelia \u015etef\u0103nescu, \u015etefana Velisar Teodoreanu, D. Vatamaniuc, Teodor V\u00e2rgolici \u015fi Gh. Vrabie, iar \u00een 2010 a fost redactorul c\u0103r\u0163ii Institutul de Istorie \u015fi Teorie Literar\u0103 \u201eG. C\u0103linescu\u201c (Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, 396 p.).
\n\u00cen anii c\u00e2nd a fost director al amintitului Institut (1951\u20131965), G. C\u0103linescu, marele scriitor \u015fi deputatul \u00een Marea Adunare Na\u0163ional\u0103 (din 1946 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii), s-a socotit un om puternic, independent, pre\u0163uit \u015fi ascultat, cu bune rela\u0163ii cu st\u0103p\u00e2nirea, cu trecere la personaje de la v\u00e2rf, ca Gh. Gheorghiu-Dej \u015fi Chivu Stoica. La 2 martie 1960 le declara celor apropia\u0163i: \u201eSunt mai puternic dec\u00e2t v\u0103 \u00eenchipui\u0163i. Sunt ca un leu cu cinci picioare. Sunt un st\u0103p\u00e2n absolut \u015fi totdeauna victorios \u00een scrierile mele, oricare ar fi ele\u201c. Despre acest mare scriitor, at\u00e2t de st\u0103p\u00e2n pe el, \u00eencepuser\u0103 \u00eens\u0103 s\u0103 curg\u0103, din anul 1947, sesiz\u0103ri la Securitate. Apari\u0163ia, \u00een 1953, a romanului Bietul Ioanide provoac\u0103 o \u00eente\u0163ire a observ\u0103rii autorului, cartea fiind v\u0103zut\u0103 ca av\u00e2nd con\u0163inut legionar, Demostene Botez spun\u00e2ndu-i, spre exemplu, unei surse c\u0103 \u201eaceast\u0103 carte reprezint\u0103 o apologie a mi\u015fc\u0103rii legionare\u201c. La 19 octombrie 1959, Securitatea \u00eei deschidea autorului o \u201eac\u0163iune informativ\u0103\u201c, fiindc\u0103 era convins\u0103 c\u0103 are \u201eo activitate du\u015fm\u0103noas\u0103 \u00eempotriva Republicii Populare Rom\u00e2ne\u201c, o \u201eactivitate criminal\u0103 practic\u0103 \u015fi inten\u0163ii du\u015fm\u0103noase\u201c.
\nO armat\u0103 \u00eentreag\u0103 de ofi\u0163eri de securitate \u015fi de mili\u0163ie \u2013 vreo 47 consemneaz\u0103 indicele de nume al c\u0103r\u0163ii \u2013 \u015fi 19 agen\u0163i, numi\u0163i \u015fi surse, \u00eel urm\u0103re\u015fte pas cu pas pe scriitor \u015fi pe directorul Institutului. Trecem peste numele ofi\u0163erilor de Securitate \u015fi de Mili\u0163ie, \u015fi d\u0103m lista surselor, a pseudonimelor acestora: Ardeleanu, Arge\u015feanu, Armeanul, Costache, David, \u015etefan Dragomirescu, Filipescu, I. Ionescu, Niculescu Ion, Ric\u0103, S\u0103ndulescu Maria, Sibiu, Silviu, Sinaia, Stere Ion, S.M. Tissa, Tudor \u015fi Virgiliu.
\nSurprinz\u0103tor \u015fi trist este pentru noi, cercet\u0103torii de la Institutul \u201eG. C\u0103linescu\u201c, dar cu siguran\u0163\u0103 nu numai pentru noi, c\u0103 \u00eentre sursele care l-au turnat pe acesta s-au aflat cercet\u0103tori de la Institut, I. Opri\u015fan descoperind-o, sub numele de S\u0103ndulescu Maria, pe Cornelia \u015etef\u0103nescu, iar sub numele conspirativ \u015etefan Dragomirescu recunosc\u00e2ndu-l pe George Muntean, am\u00e2ndoi apropia\u0163i ai profesorului \u015fi bine aprecia\u0163i de el.
\nCornelia \u015etef\u0103nescu, doctor \u00een filologie cu teza Spiridon Popescu, realizat\u0103 sub conducerea lui G. C\u0103linescu (1957), an din care devine cercet\u0103toare la Institut, a fost arestat\u0103 de Securitate \u00een 1959 pentru c\u0103 fusese prieten\u0103 intim\u0103 cu Dinu Pillat \u015fi acesta \u00eei \u00eencredin\u0163ase manuscrisul romanului s\u0103u A\u015ftept\u00e2nd ceasul de apoi, pe care Securitatea \u00eel socotea o apologie a legionarilor, o carte mistico-legionar\u0103. A fost supus\u0103 unui interogatoriu \u00een septembrie 1959. G. C\u0103linescu a sc\u0103pat-o de \u00eentemni\u0163are pled\u00e2nd pentru ea la Emil Bodn\u0103ra\u015f, \u00een prezen\u0163a lui Athanase Joja \u015fi a lui Alexandru B\u00e2rl\u0103deanu.
\nDup\u0103 ce a sc\u0103pat-o de \u00eentemni\u0163are, scrie un cercet\u0103tor din Institut, C. Ciuchindel, \u201ea adus-o \u00een \u015fedin\u0163\u0103, i-a s\u0103rutat m\u00e2na \u00een fa\u0163a colaboratorilor \u015fi i-a spus urm\u0103toarele: \u00ab\u00cemi pare bine c\u0103 ai revenit \u00een mijlocul nostru; ia-\u0163i locul, care n-a fost niciodat\u0103 liber \u015fi \u00ee\u0163i apar\u0163ine\u00bb.\u201c G. C\u0103linescu a procedat ca un mare maestru. G. C\u0103linescu declara c\u0103 are \u00eencredere \u00een ea, c\u0103 lucreaz\u0103 serios, c\u0103 este \u201eserioas\u0103 ca un mausoleu\u201c, c\u0103 admir\u0103 la ea \u201eatitudinea corect\u0103 \u015fi conduita ei moral\u0103 irepro\u015fabil\u0103\u201c. \u00centr-at\u00e2t era convins de seriozitatea ei, \u00eenc\u00e2t voia s\u0103-i or\u00e2nduiasc\u0103 manuscrisele, s\u0103-i corecteze cele scrise. \u00centr-un lung interviu (p. 305\u2013377), din cartea de interviuri adnotate a lui I. Opri\u015fan, ea a scris c\u0103 \u201emul\u0163umit\u0103 profesorului \u015fs-a\u0163 n\u0103scut a doua oar\u0103\u201c.
\n\u201eCa urmare a acestor demersuri \u2013 scrie
\nI. Opri\u015fan \u2013, Cornelia \u015etef\u0103nescu a fost eliberat\u0103, dar probabil a fost legat\u0103 de Securitate printr-un angajament verbal sau scris. \u00cen orice caz, a fost de o asemenea manier\u0103 intimidat\u0103 \u00een continuare, \u00eenc\u00e2t a devenit cea mai frecvent solicitat\u0103 \u00absurs\u0103\u00bb pentru informa\u0163iile privitoare la G. C\u0103linescu \u015fi la Institut (sub numele Maria S\u0103ndulescu)\u201c.
\nCunosc\u00e2nd bunele rela\u0163ii cu G. C\u0103linescu \u015fi cu so\u0163ia acestuia, Alice-Vera, Cornelia \u015etef\u0103nescu a fost dirijat\u0103 de Securitate s\u0103 informeze despre o palet\u0103 larg\u0103 de probleme: activitatea profesorului la Institut, scrierile sale de sertar, cu deosebire despre manuscrisul Ororile comunismului \u00een Rom\u00e2nia, lucrare pe baza c\u0103reia se inten\u0163iona s\u0103 i se intenteze scriitorului un proces penal, ca s\u0103 se dovedeasc\u0103 \u00een final c\u0103 o astfel de lucrare n-a existat, rela\u0163iile directorului Institutului cu cercet\u0103torii, via\u0163a sa familial\u0103 \u015fi tenta\u0163iile amoroase cu Liliana Fischer \u015fi Roxana Catargi, opiniile unor cercet\u0103tori \u015fi scriitori despre romanul Scrinul negru, reac\u0163iile academicianului \u00een cadrul Academiei, prelegerile profesorului la universitate, rela\u0163iile familiei C\u0103linescu cu alte familii, vizitele pe care le prime\u015fte aceasta, \u00een fine delatoarea a fost obligat\u0103 s\u0103 fac\u0103 o schi\u0163\u0103 a locuin\u0163ei lui C\u0103linescu, cu toate \u00eenc\u0103perile ei, \u00een vederea introducerii aparaturii de ascultare. Informatoarea s-a dovedit extrem de docil\u0103 \u015fi, \u00een cele 19 note informative pe care le-a f\u0103cut \u00eentre 31 octombrie 1959 \u015fi 19 ianuarie 1962, s-a achitat de obliga\u0163ii. Ea a raportat astfel despre atmosfera \u00eenc\u0103rcat\u0103 din Institut dup\u0103 arestarea lui Dinu Pillat, despre blocajul pe care-l f\u0103cea directorul tinerilor care voiau s\u0103 publice \u00een reviste, despre prelegerile de la Facultatea de Filologie, unde profesorul C\u0103linescu mai f\u0103cea \u015fi unele afirma\u0163ii \u201ecare nu-\u015fi aveau locul\u201c, ca aceea c\u0103 el este \u201eun om vechi, care poart\u0103 haine de bun\u0103 calitate, dar reconsiderate\u201c, despre impresiile sale dup\u0103 participarea la un congres al Partidului Comunist Rom\u00e2n, despre o confruntare a lui cu Tudor Vianu la Academie, \u00een fine, despre avansurile pe care i le f\u0103cea C\u0103linescu subalternei sale, cum s-a \u00eent\u00e2mplat la 26 februarie 1960, acas\u0103 la el: \u201eDe ast\u0103 dat\u0103, chiar de la sosire am fost \u00eent\u00e2mpinat\u0103 de un nea\u015fteptat val de s\u0103rut\u0103ri. Eram a\u015fa de uluit\u0103 \u015fi contrariat\u0103 c\u0103 totul mi se citea pe fa\u0163\u0103. \u00abNici tu nu m\u0103 iube\u015fti, a spus acad. C\u0103linescu, \u015fi e\u015fti amabil\u0103 din caritate\u00bb. M-a rugat s\u0103-i spun pe nume m\u0103car o singur\u0103 dat\u0103, s\u0103-l tutuiesc. \u00cemi venea s\u0103 r\u00e2d, dar mi-era \u015fi tare mil\u0103\u201c.
\n\u00centr-o convorbire telefonic\u0103, \u00eenregistrat\u0103 de Securitate, profesorul C\u0103linescu \u00eei spune celui cu care vorbe\u015fte, probabil Mihai Novicov, director adjunct al Institutului, c\u0103 dore\u015fte \u201ecu orice pre\u0163 ca Du\u0163\u0103 \u015fi Muntean s\u0103 treac\u0103\u201c. Primul era Marcel Du\u0163\u0103, care a fost cercet\u0103tor la Institut, iar al doilea George Muntean. C\u0103linescu pledase deci pentru acesta s\u0103 c\u00e2\u015ftige vreun concurs, \u00een urma c\u0103ruia a \u015fi devenit cercet\u0103tor la Institut. \u00cen lungul interviu pe care i l-a luat
\nI. Opri\u015fan \u00een cartea pe care am amintit-o, George Muntean a \u0163inut s\u0103 spun\u0103, cu m\u00e2ndrie, c\u0103
\nG. C\u0103linescu i-a f\u0103cut urm\u0103toarea dedica\u0163ie pe volumul Lauda lucrurilor: \u201ePrietenului George Muntean, cu afec\u0163iune\u201c. Dup\u0103 care scriitorul a ad\u0103ugat: \u201eBag\u0103 de seam\u0103! N-am mai scris nim\u0103nui \u00abprietenului\u00bb! De aici s\u0103 nu se \u00een\u0163eleag\u0103 \u2013 Doamne fere\u015fte! \u2013 c\u0103 am fost prieten cu C\u0103linescu… Dar pl\u0103cere mi-a f\u0103cut. Am v\u0103zut dintre dedica\u0163iile c\u0103tre Iva\u015fcu, c\u0103tre Rosetti, c\u0103tre Piru, unele formidabile… La mine scrie: \u00abPrietenului G. Muntean, cu afec\u0163iune\u00bb. E adev\u0103rat p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, sau nu, asta nu \u015ftiu! Mi-a f\u0103cut mare bucurie… Dar prieten cu C\u0103linescu nu \u00eendr\u0103znesc s\u0103 spun c\u0103 am fost. E destul c\u0103 am fost adesea \u00een preajma lui\u201c. Prieten sau neprieten, simplul fapt c\u0103 a fost \u00een preajma lui C\u0103linescu, ad\u0103ug\u0103m noi, n-a fost pentru George Muntean o obliga\u0163ie de onoare de a-l respecta cu adev\u0103rat, de a nu-l spiona. \u015ei totu\u015fi asta a f\u0103cut George Muntean, de c\u00e2teva ori nesolicitat, unele note informative con\u0163in\u00e2nd din partea ofi\u0163erului de leg\u0103tur\u0103 men\u0163iunea: \u201enota a fost dat\u0103 din proprie ini\u0163iativ\u0103\u201c. Sau: \u201eSursei \u015eerban Dragomirescu, care aduce informa\u0163ii importante nu i se traseaz\u0103 niciodat\u0103 sarcini \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u015ftirile comunicate\u201c. Deci nu prin constr\u00e2ngere, ca \u00een cazul Corneliei \u015etef\u0103nescu.
\nGeorge Muntean a fost, timp de mul\u0163i ani, leg\u0103tura lui George Iva\u015fcu cu G. C\u0103linescu. A mers de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 la C\u0103linescu, \u00een strada Vl\u0103descu, o dat\u0103 ca s\u0103 ia articolul pentru Contemporanul \u015fi a doua oar\u0103 s\u0103-i comunice observa\u0163iile cenzurii. A notat tot ce spunea C\u0103linescu, \u00een 1958, spre exemplu, consemn\u00e2nd opinia acestuia despre cenzur\u0103 ca \u201efenomen al birocra\u0163iei paralizante\u201c: \u201eNiciodat\u0103 n-a existat o cenzur\u0103 mai sever\u0103 \u015fi cenzori mai speria\u0163i\u201c. Alt\u0103 dat\u0103 el, \u00eempreun\u0103 cu o alt\u0103 surs\u0103, \u201eau furnizat material din care rezult\u0103 activitatea du\u015fm\u0103noas\u0103 pe care C\u0103linescu Gheorghe o desf\u0103\u015foar\u0103\u201c. La 30 mai 1960 informa c\u0103 \u015fi-a dat seama c\u0103 G. C\u0103linescu \u201ed\u0103 semne v\u0103dite de boln\u0103vicioas\u0103 megalomanie\u201c, c\u0103 era m\u00e2ndru de icoanele expuse f\u0103r\u0103 vreo team\u0103 \u00een bibliotec\u0103: \u201eCare scriitor mai \u00eendr\u0103zne\u015fte s\u0103-\u015fi etaleze icoanele ca mine?\u201c La 1 septembrie 1960 a scris o lung\u0103 informare critic\u0103 asupra romanului Scrinul negru, semnal\u00e2nd, \u00eentre altele: \u201eE penibil s\u0103 consta\u0163i c\u0103 \u00een Scrinul negru, roman care \u00ee\u015fi va avea locul s\u0103u de seam\u0103 \u00een istoria literaturii noastre contemporane, toate personagiile pe care ne-am obi\u015fnuit s\u0103 le numim negative tr\u0103iesc o via\u0163\u0103 absurd\u0103, dac\u0103 vre\u0163i, dar tr\u0103iesc, pe c\u00e2nd personagiile pu\u0163ine, care trebuie s\u0103 ne dea imaginea oamenilor noi, par fanto\u015fe mecanice, cu un limbaj \u015fi o comportare lipsite de orice semnifica\u0163ie \u015fi \u00een orice caz nereprezentative\u201c. Alt\u0103 dat\u0103, este instruit s\u0103-l determine pe C\u0103linescu \u201es\u0103-\u015fi exprime mai pe larg concep\u0163iile politice despre locul pe care literatura \u00eel ocup\u0103 \u00een procesul de transformare a societ\u0103\u0163ii\u201c. \u00cen fine, la 4 iunie 1960 a informat c\u0103 G. C\u0103linescu i-a vorbit despre stagnarea literaturii noastre, pus\u0103 de marele critic \u00een seama \u201enepriceperii \u00een materie a celor care ne conduc\u201c.
\nCritici la adresa directorului Institutului au fost formulate \u015fi de al\u0163ii, nu \u00een note informative, ci oral, auzite \u00eens\u0103 \u015fi acestea de unele surse \u015fi transmise Securit\u0103\u0163ii.<\/p>\n

Ele sunt mai cur\u00e2nd, am spune, expresia insa\u0163iabilei pofte de a b\u00e2rfi a unora. Zoe Dumitrescu Bu\u015fulenga, cercet\u0103toare la Institut \u00eentre anii 1952 \u015fi 1954, a spus, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie probabil c\u0103 o spune \u00een fa\u0163a unei surse cu numele conspirativ \u201eSibiu\u201c, c\u0103 G. C\u0103linescu \u201eeste un inegal, r\u0103u, du\u015fman din punct de vedere politic\u201c, c\u0103 achizi\u0163ioneaz\u0103 documente literare, \u201ede la multe familii de reac\u0163ionari\u201c, c\u0103 i-a dat afar\u0103 de la Institut, \u00een 1952, pe to\u0163i de la Catedra de Literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 pentru c\u0103 \u201evor s\u0103 aplice \u00een cercetare materialismul istoric, care-i displace lui C\u0103linescu\u201c. Gheorghe Vrabie, cercet\u0103tor la Institut \u00eentre anii 1957 \u015fi 1962, a spus, de asemenea unei surse, c\u0103 G. C\u0103linescu \u201enu trebuie considerat sub nici o form\u0103, ca integrat \u00een regimul nostru socialist\u201c, c\u0103 rubrica lui din Contemporanul este sus\u0163inut\u0103 formal, c\u0103 este indiferent fa\u0163\u0103 de lucr\u0103rile Institutului. Chiar \u015fi bunul, rezervatul Perpessicius, colaborator al Institutului \u00eencep\u00e2nd din 1952, putea s\u0103 spun\u0103, \u00een 1959, fire\u015fte c\u0103 \u00een particular: \u201e\u00cel s\u0103rb\u0103tore\u015fte pe G. C\u0103linescu la Academie. Prea bine. E un om ce merit\u0103, datorit\u0103 lucr\u0103rilor lui. Apoi scrie, acum, servind regimul. Dar cu privire la sinceritatea acestor servicii, cred, toat\u0103 lumea e convins\u0103…\u201c Teodor V\u00e2rgolici, preparator \u00eenc\u0103 din studen\u0163ie (1952) \u015fi dup\u0103 absolvirea Facult\u0103\u0163ii de Filologie cercet\u0103tor p\u00e2n\u0103 \u00een anul 1966, apoi din nou \u00eentre anii 1968\u20131969, a relatat unei surse \u201emomente din nebunia maestrului\u201c \u015fi a cobor\u00e2t b\u00e2rfa foarte jos spun\u00e2nd c\u0103 G. C\u0103linescu \u201ea f\u0103cut dest\u0103inuiri at\u00e2t colaboratorilor s\u0103i, c\u00e2t \u015fi personalului de serviciu, c\u0103 el \u00eei cunoa\u015fte \u015fLilianei Fischer\u0163 toate tainele trupe\u015fti. Fa\u0163\u0103 de femeile de serviciu, f\u0103cea descrierea genunchilor, a mu\u015fchilor, a coapselor, feselor etc., ale femeilor care l-au p\u0103r\u0103sit\u201c. Mai t\u00e2rziu, \u00een interviul pe care i l-a dat lui I. Opri\u015fan \u00een cartea sa din 1999, V\u00e2rgolici a vorbit cu pruden\u0163\u0103 despre via\u0163a intim\u0103 a celui care le-a fost membrilor Institutului pater familias: \u201eNu. \u00cen via\u0163a lui intim\u0103 nu ne b\u0103g\u0103m…\u201c
\nO \u00eentrebare se pune: n-a b\u0103gat de seam\u0103 niciodat\u0103 G. C\u0103linescu c\u0103 este observat? Da, cel pu\u0163in o dat\u0103 a fost st\u00e2njenit de a\u015fa ceva. La una dintre prelegerile sale de la Facultatea de Filologie a avut aceast\u0103 convingere. \u201eAcademicianul C\u0103linescu \u2013 a notat informatoarea Cornelia \u015etef\u0103nescu \u2013 spunea c\u0103 era st\u00e2njenit \u015fi de faptul c\u0103 cineva, \u00een primele b\u0103nci, stenografia \u015fi c\u0103 tot timpul a avut impresia c\u0103 este controlat \u00een tot ceea ce vorbe\u015fte, parc\u0103 inten\u0163ionat s\u0103-i g\u0103seasc\u0103 ceva care n-ar fi pe placul \u00abcelor de sus\u00bb.\u201c
\nI. Opri\u015fan a inclus \u00een cartea sa toate documentele din r\u0103stimpul 29 septembrie 1959 \u015fi 2 februarie 1961, din spa\u0163iul c\u00e2nd a fost deschis \u015fi s-a \u00eenchis dosarul de urm\u0103rire, ca \u015fi sesiz\u0103rile f\u0103cute dup\u0103 aceea. Pentru ca s\u0103 fie tot mai concludent\u0103 campania dus\u0103 \u00eempotriva scriitorului \u015fi directorului Institutului, autorul c\u0103r\u0163ii a reprodus o serie de texte-atacuri la autorul Istoriei literare de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, odiosul text al lui Gh. A. Cuza, Profanare scelerat\u0103 sau act de demen\u0163\u0103? Cazul G. C\u0103linescu, ap\u0103rut \u00een Cetatea Moldovei (1942, nr. 1), textul lui Marin Preda, Despre literatura cu aristocra\u0163i \u015fi c\u00e2teva texte arestate ale lui G. C\u0103linescu. O ampl\u0103 prezentare face I. Opri\u015fan c\u0103r\u0163ii lui C\u0103linescu, Kiev-Moscova-Leningrad (1949), necomentat\u0103 de nimeni la apari\u0163ie \u015fi retras\u0103 de pe pia\u0163\u0103.
\nJurnalul de Securitate al lui C\u0103linescu este important pentru istoricul literar, biograful, sociologul literar, politologul \u015fi analistul stilului lui C\u0103linescu. Dosarul, scrie I. Opri\u015fan, \u201edevine un act de reabilitare a omului \u015fi operei de toate \u00eenvinuirile (sau de o bun\u0103 parte a lor) ce i s-au adus \u00een necunoa\u015ftere de cauz\u0103, imediat dup\u0103 decembrie 1989 \u015fi continu\u0103 s\u0103 i se aduc\u0103. Descoperim prin dosarul de urm\u0103rire informativ\u0103, c\u0103, asemenea \u00eentregii elite intelectuale rom\u00e2ne\u015fti, ap\u0103r\u0103toare a valorilor na\u0163ionale, nici C\u0103linescu nu a fost scutit de \u00eenjosiri, umiliri, nedrept\u0103\u0163i \u015fi cercet\u0103ri pentru activit\u0103\u0163i subversive, pasibile a-l duce dup\u0103 gratii. E marele c\u00e2\u015ftig pe care ni-l ofer\u0103 un document altfel odios\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dosarul de Securitate al lui G. C\u0103linescu O carte \u00eentrist\u0103toare prin dezv\u0103luirile ei, o carte care devoaleaz\u0103 \u00eenc\u0103 una din tic\u0103lo\u015fiile Securit\u0103\u0163ii, este aceea a lui I. Opri\u015fan, Asaltul cet\u0103\u0163ii. Dosarul de Securitate al lui G. C\u0103linescu (Saeculum I.O., Bucure\u015fti, 2014, 592 p.). Autorul ei este vechi cercet\u0103tor la Institutul de Istorie \u015fi Teorie Literar\u0103… Cite\u0219te mai mult »\u201eLeul cu cinci picioare\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13186],"class_list":["post-21734","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dosarul-de-securitate-al-lui-g-calinescu"],"views":1471,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21734","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21734"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21734\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21734"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21734"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21734"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}