Dosarul de Securitate al lui G. C\u0103linescu<\/p>\n
\n
I. Opri\u015fan, Asaltul cet\u0103\u0163ii. Dosarul de Securitate al lui G. C\u0103linescu,<\/em> Bucure\u015fti, Editura Saeculum I.O., 2014, 592 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n
\nVolumul Asaltul cet\u0103\u0163ii. Dosarul de Securitate al lui G. C\u0103linescu este o contribu\u0163ie marcant\u0103 (istoriografic\u0103, sociologic\u0103 \u015fi politologic\u0103), unde se \u00eembin\u0103 acribia \u015fi senza\u0163ionalismul. I. Opri\u015fan s-a ocupat, \u00eentr-un mod riguros, necenzurat \u015fi demn perpetuat \u00een studiile din aceast\u0103 categorie, de editarea \u015fi de comentarea dosarului de urm\u0103rire informativ\u0103 (I 066960) de la C.N.S.A.S.<\/strong><\/em>
\nUn dosar tripartit<\/strong>
\nTrebuie specificat c\u0103, sub cota I 066960, nu se afl\u0103 un monolit. I. Opri\u015fan a \u00eemp\u0103r\u0163it materialul dup\u0103 c\u00e2teva repere majore. \u00cen ordine cronologic\u0103, ar fi \u00eent\u00e2i fragmente din perioadele 1941\/ 1942-1948, c\u00e2nd activau Direc\u0163ia General\u0103 a Poli\u0163iei de Siguran\u0163\u0103 \u015fi Serviciul (Special) de Informa\u0163ii. Anul 1941 \u00eel aduce \u00een aten\u0163ie pe Gh. Galinescu (!), profesor de muzic\u0103 din Ia\u015fi, vecin al lui G. C\u0103linescu. A\u015fadar, suntem pu\u015fi \u00een fa\u0163a dificult\u0103\u0163ii de a piguli adev\u0103rurile, de vreme ce organiza\u0163iile cele mai inteligente ale statului se ocupau cu \u00eenregistrarea dezinform\u0103rilor f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi fi dat seama. Pe l\u00e2ng\u0103 notele \u015fi rapoartele referitoare la Istoria literaturii rom\u00e2ne, descoperim c\u00e2teva fi\u015fe, din spe\u0163a CV-urilor. \u00centr-una dintre ele (3 iunie 1947) \u201ee consemnat\u0103 pentru prima dat\u0103 \u00eentr-un act oficial boala de nervi a scriitorului\u201c (p. 27). De acea insanitate s-au prevalat publici\u015ftii \u0163\u0103r\u0103ni\u015fti \u015fi liberali dup\u0103 23 August 1944. De pild\u0103, \u00een Dreptatea (14 iunie 1946), criticul era poreclit \u201eSpitalul Central\u201c, pentru atacurile \u015fi insinu\u0103rile la adresa lui I. Maniu. Urmeaz\u0103, \u00een dosarul I 066960, o serie de evenimente din preajma tip\u0103ririi romanului Bietul Ioanide (1952-1954), ceea ce, pe bun\u0103 dreptate, l-a determinat pe I. Opri\u015fan s\u0103 constate cum literatura devenise pies\u0103 curent\u0103 \u00een acuza\u0163iile politizate.
\n\u015ei, nu \u00een cele din urm\u0103, a treia secven\u0163\u0103 a dosarului este cea propriu-zis de urm\u0103rire informativ\u0103 (D.U.I.: obiectivul \u201eScriitorul\u201c), deschis\u0103 pe 20-29 octombrie 1959 \u015fi \u00eenchis\u0103 pe 2 februarie 1961, informa\u0163iile fiind clasate pe 10 noiembrie 1962, pe motiv c\u0103, dup\u0103 \u00eenscrierea \u00een P.M.R., \u00een acela\u015fi an, \u201eactivitatea sa nu mai prezint\u0103 interes pentru organele noastre\u201c (f. 446). A\u015fadar, tot o problem\u0103 romanesc\u0103 a determinat punerea sub supraveghere, \u015fi anume Scrinul negru. Dar \u015fi mai frapant\u0103 pentru \u201eGemenii\u201c C\u0103linescu ar fi fost ipoteza redact\u0103rii, \u00een paralel cu \u201eCronicile optimistului\u201c, folosite drept pav\u0103z\u0103 \u00een public, a unei istorii secrete, intitulate Ororile comunismului \u00een Rom\u00e2nia, care, totu\u015fi, pare s\u0103 fi fost o n\u0103scocire lansat\u0103 de histrionicul profesor (p. 74-85). Foarte captivante, \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, sunt interesele divergente ale p\u0103r\u0163ilor implicate. G. C\u0103linescu \u00ee\u015fi contura profilul unui sabotor al dictaturii, contribuind \u00eens\u0103 cu articole la cea mai prestigioas\u0103 revist\u0103 a \u0163\u0103rii, Contemporanul, referitoare la simfonia socialismului. Securitatea verifica rumorile, trimi\u0163\u00e2ndu-i \u00een preajm\u0103 o femeie atr\u0103g\u0103toare, pe agenta \u201eMaria S\u0103ndulescu\u201c. G. C\u0103linescu avea \u00een preajm\u0103 o persoan\u0103 afabil\u0103, \u00eens\u0103 confiden\u0163ele se limitau la sentimente \u015fi la literatur\u0103. \u00cen Anex\u0103 este reprodus\u0103 o bro\u015fur\u0103 semnat\u0103 de profesorul Gh. A. C. Cuza, privind Istoria literaturii rom\u00e2ne, intitulat\u0103 Profanare scelerat\u0103 sau act de demen\u0163\u0103. Cazul G. C\u0103linescu (1942).
\nSpirit critic<\/strong>
\nDe\u015fi nu este nici primul, nici ultimul care a consultat documentele respective, I. Opri\u015fan se num\u0103r\u0103 printre cei mai \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 sus\u0163in\u0103 eficient un asemenea demers de recuperare \u015fi de restaurare biografic\u0103. Apar\u0163in\u00e2nd g\u0103rzii vechi a Institutului care ast\u0103zi poart\u0103 numele ilustrului c\u0103rturar, I. Opri\u015fan apar\u0163ine autointitulatei promo\u0163ii \u201eG. C\u0103linescu\u201c (1962-1963), \u201esingura serie de dup\u0103 1949, care a trecut prin fa\u0163a profesorului la un examen, r\u0103spunz\u00e2nd la \u00eentreb\u0103rile lui\u201c (p. 102). Pot confirma c\u0103, \u00een iunie 2008, c\u00e2nd m\u0103 aflam \u00een Amfiteatrul Odobescu al Facult\u0103\u0163ii de Litere din Bucure\u015fti, fo\u015ftii absolven\u0163i \u00ee\u015fi aminteau cu bucurie decizia de a-\u015fi lua aceast\u0103 denumire.
\nAsaltul cet\u0103\u0163ii merit\u0103 s\u0103 fie considerat\u0103 o monografie, \u00een m\u0103sura \u00een care ofer\u0103 o imagine ampl\u0103 asupra unui tip de act oficial, a c\u0103rui \u00eentrebuin\u0163are \u00een exegeza literar\u0103 tinde s\u0103 se confunde cu reproducerea, nu cu discernerea faptelor \u015fi a proceselor. Sinteza constituie un exemplu pertinent asupra gestion\u0103rii fondului documentar, deoarece pu\u0163ine sunt observa\u0163iile stridente sau for\u0163ate. Principala calitate a investiga\u0163iei este de a fi extras nectarul. Spiritul critic func\u0163ioneaz\u0103 aproape irepro\u015fabil. Datele sunt montate pe canavaua biografiei compuse de Ion B\u0103lu (Via\u0163a lui G. C\u0103linescu) \u015fi completate de Pavel \u0162ugui (\u00een Amurgul demiurgilor). Aventurile amoroase sunt tratate f\u0103r\u0103 false pudori, ca ni\u015fte reac\u0163ii relevante pentru biologie \u015fi pentru complicatele rela\u0163ii politice, intelectuale \u015fi afective din mediul academic postbelic. De asemenea, ar fi relevant faptul c\u0103, de c\u00e2te ori apare c\u00e2te o informa\u0163ie eronat\u0103, cercet\u0103torul infirm\u0103 zvonurile date ca sigure de Securitate, precum presupusa calitate de redactor la ziarul legionar Buna Vestire. \u00cen umbra devotamentului pentru magistru, nealungit\u0103 \u00een direc\u0163ia cau\u0163ion\u0103rii c\u0103rturarului, se completeaz\u0103 portretul cu lumini care nasc noi zone grizonate: \u201eE o mostr\u0103 de \u00eempingere a suspiciunii p\u00e2n\u0103 la absurd, un document de dezicere, prin latura cea mai agresiv\u0103, Securitatea, a regimului, de G. C\u0103linescu, \u015fi de tratare a lui ca a oric\u0103rui potrivnic, drept \u00abdu\u015fman de clas\u0103\u00bb.\/\/ Dar prin aceasta, dosarul ca atare devine un act de reabilitate a omului \u015fi operei de toate \u00eenvinuirile (sau m\u0103car de o bun\u0103 parte a lor) ce i s-au adus \u00een necunoa\u015ftere de cauz\u0103, imediat dup\u0103 decembrie 1989\u00a0 \u015fi continu\u0103 s\u0103 i se mai aduc\u0103\u201c (p. 11-12).
\nA\u015f mai insista totu\u015fi asupra unui detaliu pe care azi \u00eel elud\u0103m. M\u0103rturiile gazet\u0103re\u015fti f\u0103cute de G. C\u0103linescu arat\u0103 un cert av\u00e2nt pentru implicarea \u00een via\u0163a public\u0103, \u00een inten\u0163ia declarat\u0103 \u2013 poate nu g\u00e2ndit\u0103 \u2013 de a unifica trei coordonate: intelectualul, politicianul \u015fi jurnalistul (a se vedea editorialul Un an, \u00een Na\u0163iunea, 20 martie 1947). A\u015fadar, nimeni nu-l obligase, ci, mai degrab\u0103, \u00ee\u015fi dorea s\u0103 i se acorde dreptul de a-\u015fi exercita aceast\u0103 misiune (a se vedea Adrian Marino, Via\u0163a unui om singur). Dar, a\u015fa cum rezult\u0103 din cercet\u0103rile \u00eentreprinse de subsemnatul, tot la C.N.S.A.S., criticul literar le solicita conduc\u0103torilor Partidului Na\u0163ional Popular (G. Vl\u0103descu-R\u0103coasa, Petre Constantinescu-Ia\u015fi, Mihail I. Dragomirescu) subiecte pe care s\u0103 le trateze \u00een oficiosul de pres\u0103, adic\u0103 \u00een Na\u0163iunea. De altfel, un document din Arhivele Na\u0163ionale Istorice Centrale, pe care l-am consultat, atest\u0103 faptul c\u0103, \u00eentr-o \u015fedin\u0163\u0103 a Biroului Executiv al P.N.P. (februarie 1946), P. Constantinescu-Ia\u015fi, comunist notoriu, membru \u00een P.C.R., dar \u015fi \u00een P.N.P. (!), ca \u015fi ceilal\u0163i men\u0163iona\u0163i, pe atunci Ministrul Propagandei \u00een Guvernul Petru Groza, a venit cu o list\u0103 de teme, \u00een 19 puncte, de abordat \u00een gazeta penepist\u0103, care, ini\u0163ial fusese\u0103 botezat\u0103 Popularul. Pe toate le-a aplicat G. C\u0103linescu, mai pu\u0163in pe cele de natur\u0103 organizatoric\u0103. Evident, situa\u0163ia impozantului intelectual se complic\u0103 \u015fi mai tare dup\u0103 astfel de conjecturi.
\nLa Institut<\/strong>
\nUn lucru fundamental cred c\u0103 \u00eei scap\u0103 lui I. Opri\u015fan, ca \u015fi altor istorici literari. S-a perpetuat prejudecata c\u0103, dup\u0103 eliberarea de la facultate, \u00een 1949, G. C\u0103linescu a fost marginalizat. Desigur, pentru publicul filolog, acolo se afl\u0103 interesul. Numai c\u0103, avem de-a face, din p\u0103cate pentru juste\u0163ea afirma\u0163iilor, cu o perspectiv\u0103 \u00eengust\u0103. Marea Adunare Na\u0163ional\u0103, unde scriitorul fusese ales deputat \u00een toate legislaturile, \u00eencep\u00e2nd cu 1948, reprezenta, m\u0103car declarativ, forul care asigura suveranitatea statului. O institu\u0163ie de atare anvergur\u0103 emana, \u00een contextul de atunci, mai mult prestigiu. La fel Academia, care, dup\u0103 denumirea oficial\u0103 (Academia Republicii Populare Rom\u00e2ne), indica apartenen\u0163a la forma de guvernare, respectiv la \u201edemocra\u0163ia popular\u0103\u201c. O remarc\u0103 personal\u0103, f\u0103cut\u0103 dup\u0103 studierea istoricului P.N.P. \u2013 autodizolvat pe 6 februarie 1949 \u2013 arat\u0103 c\u0103 membrii marcan\u0163i fuseser\u0103 preg\u0103ti\u0163i pentru trecerea \u00eenspre Academie. \u00cen 1948 au fost ale\u015fi G. C\u0103linescu, P. Constantinescu-Ia\u015fi, Gh. Nicolau (fost ministru \u00een Guvernul Petru Groza, 6 martie 1945; devenit secretar general al Academiei) \u015fi C. Balmu\u015f.
\nG. C\u0103linescu nu putea conduce Institutul f\u0103r\u0103 aceast\u0103 mutare. C. Balmu\u015f, transferat de la Facultatea de Litere a Universit\u0103\u0163ii din Ia\u015fi, a ocupat postul de director al Sec\u0163iei de istorie veche a Institutului de Istorie Universal\u0103. P. Constantinescu-Ia\u015fi era directorul Institutului de Istorie Universal\u0103 \u015fi vicepre\u015fedinte al M.A.N.
\n\u00cen condi\u0163iile de mai sus, nici G. C\u0103linescu nu \u00een\u0163elegea totdeauna c\u0103 nu-i proteja, aduc\u00e2ndu-i la Institut, pe Ovidiu Papadima \u015fi pe Dinu Pillat. Pe primul, profesorul l-a ap\u0103rat, ca martor la proces, pe 28 decembrie 1953 (p. 320). Pe cel\u0103lalt, dup\u0103 spusele \u201eMariei S\u0103ndulescu\u201c, magistrul l-a blamat \u00eentr-o convorbire telefonic\u0103 purtat\u0103 cu mama de\u0163inutului, din 30 martie 1960, \u00eenvinuindu-l pentru \u201e\u00ablipsa lui de orientare\u00bb, care l-a dus la situa\u0163ia actual\u0103, de a fi condamnat \u015fi de a-\u015fi fi distrus familia\u201c (f. 156, reprodus dup\u0103 p. 326). \u00cen situa\u0163ii similare, de prigoan\u0103, scriitorul a reac\u0163ionat diferit. Deosebirea major\u0103 era \u015fi c\u0103, \u00een 1960, G. C\u0103linescu se consacrase ca personaj public. Am l\u0103sat la final \u00eentrebarea pe care cititorii \u2013 aviza\u0163i sau inocen\u0163i \u2013 vor fi av\u00e2nd-o \u00eenainte de a deschide cartea. Cine sunt turn\u0103torii? Evident, oamenii apropia\u0163i. Despre leg\u0103turile Corneliei \u015ftef\u0103nescu, aprig\u0103 ap\u0103r\u0103toare a rezisten\u0163ei culturale dovedite de G. C\u0103linescu, au circulat multiple zvonuri. Sunt confirmate. Ea este \u201eMaria S\u0103ndulescu\u201c. Mai exist\u0103 \u00eens\u0103 un zelator al notelor informative \u2013 \u201e\u015etefan Dragomirescu\u201c \u2013 pe care I. Opri\u015fan \u00eel identific\u0103, \u00een opinia mea corect, \u00een persoana lui G. Muntean, omul care juca rolul de secretar personal \u015fi de curier \u00eentre redac\u0163ia revistei Contemporanul \u015fi domiciliul scriitorului (vezi Indicele de nume).
\nAsaltul cet\u0103\u0163ii reprezint\u0103 un reper de probitate \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi de etic\u0103 a cercet\u0103rii, care confirm\u0103, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, c\u0103 dictatura comunist\u0103 nu i-a judecat pe intelectuali maniheist, a\u015fa cum, uneori, ne \u00eendeamn\u0103 spiritul justi\u0163iar de azi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Dosarul de Securitate al lui G. C\u0103linescu I. Opri\u015fan, Asaltul cet\u0103\u0163ii. Dosarul de Securitate al lui G. C\u0103linescu, Bucure\u015fti, Editura Saeculum I.O., 2014, 592 p. Volumul Asaltul cet\u0103\u0163ii. Dosarul de Securitate al lui G. C\u0103linescu este o contribu\u0163ie marcant\u0103 (istoriografic\u0103, sociologic\u0103 \u015fi politologic\u0103), unde se \u00eembin\u0103 acribia \u015fi senza\u0163ionalismul. I. Opri\u015fan s-a ocupat, \u00eentr-un… Cite\u0219te mai mult »Nume de cod: Scriitorul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13185,1059],"class_list":["post-21732","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-asaltul-cetatii-dosarul-de-securitate-al-lui-g-calinescu","tag-i-oprisan"],"views":2315,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21732","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21732"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21732\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21732"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21732"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21732"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}