{"id":21730,"date":"2015-01-15T13:04:03","date_gmt":"2015-01-15T11:04:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21730"},"modified":"2015-01-15T13:04:03","modified_gmt":"2015-01-15T11:04:03","slug":"sinecdoca-sorescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sinecdoca-sorescu\/","title":{"rendered":"Sinecdoca Sorescu"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Cosmin Borza, <em>Marin Sorescu \u2013 singur printre canonici,<\/em> Editura Art, Bucure\u015fti, 2014, 360 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Cum exist\u0103 un anumit tipar al debuturilor \u00een critica literar\u0103 (\u00een mare parte proiecte monografice sau studii de caz), exist\u0103 \u015fi o formul\u0103 prestabilit\u0103 \u00een interiorul acestora. Studiul monografic pe care \u00eel propune Cosmin Borza \u00een Marin Sorescu &#8211; Singur printre canonici permite desf\u0103\u015furarea unui astfel de argument. \u00cen primul r\u00e2nd, majoritatea lucr\u0103rilor de gen \u0163intesc o transla\u0163ie de autoritate: plec\u00e2nd de la un autor particular, demonstra\u0163ia vizeaz\u0103 un cadru general \u2013 de obicei tez\u0103 canonic\u0103 sau reevaluare a contextului social. Apoi, nuan\u0163ele interpret\u0103rii estetice \u015fi tehnice devin argumente macro-literare. Spre exemplu, pretextul Mihail Sebastian \u00eei folose\u015fte lui Mihai Iov\u0103nel pentru a discuta contextul interbelic (mai mult social-politic), \u00een spatele interpret\u0103rilor lui Claudiu Turcu\u015f pulseaz\u0103 permanent o ecua\u0163ie social\u0103 a recept\u0103rii; George Neagoe, discut\u00e2nd opera lui Doina\u015f, face o analiz\u0103 a deceniilor postbelice etc. Foarte clar, axa estetic\u0103 \u015fi cea etic\u0103 devin ustensile una pentru cealalt\u0103.<br \/>\nTotu\u015fi, seria monografiilor nu se rezum\u0103 la numele criticilor de prim-plan ai ultimului deceniu. Apar mereu (de altfel, Cosmin Borza nu este primul exeget al lui Sorescu) studii mai mult sau mai pu\u0163in serioase cu privire la ace\u015fti autori. Cum arat\u0103 c\u00e2teva din monografiile Sorescu? Spre exemplu, invers valoric, F\u0103nu\u015f B\u0103ile\u015fteanu este, \u00een studiul s\u0103u, un aliat fidel al autorului. At\u00e2t de prezente sunt axiomele de interpretare, \u00eenc\u00e2t orice efort analitic r\u0103m\u00e2ne doar o completare, un moft: \u201eIndiferent de p\u0103rerile sociologilor sau chiar ale teoreticienilor literari, poezia lui Marin Sorescu rezist\u0103 \u015fi se impune prin sine, m\u0103car pentru c\u0103, luat\u0103 \u015fi global, \u015fi \u00een particular (&#8230;), aceast\u0103 liric\u0103 se inspir\u0103 din \u015fi se \u00eenscrie pe orbita filosofiei lui Heidegger (&#8230;)\u201d. Apoi, un close-reading ghidat exclusiv de analogii referen\u0163iale este Marin Sorescu \u015fi deconstructivismul (Maria-Ana Tupan). Cu aceasta din urm\u0103 sau cu unele dintre teoriile \u201eprea\u201d teziste, studiul lui Borza va intra chiar \u00een polemic\u0103 direct\u0103: \u201eToate aceste abord\u0103ri sufer\u0103, cred, din cauza unei excesive dependen\u0163e fa\u0163\u0103 de modelul genettian, dublat\u0103 de o denaturare a principiilor formale din Palimpsestes. (&#8230;) A\u015fadar, \u015fi presupusa inova\u0163ie adus\u0103 de parodiile soresciene \u00een evolu\u0163ia literaturii autohtone, \u015fi perenitatea valorii lor artistice pot fi justificate doar par\u0163ial prin taxonomiile palimpsestice ale lui Genette\u201d (alternativa lui Borza este \u00een aceste momente ale interpret\u0103rii Jean-Marc Defays). \u00cens\u0103, dincolo de aceste \u00eencerc\u0103ri simpatice de a schi\u0163a portretul lui Sorescu, p\u00e2n\u0103 la Borza, exegeza real\u0103 se afl\u0103 \u00een periodice \u015fi volume critice, nu \u00een studii monografice.<br \/>\nMarea provocare a studiului lui Borza este una structural\u0103 (dus\u0103 \u00een paralel cu multe polemici de interpretare ale altor studii): a explica cum un poet f\u0103r\u0103 legacy literar (\u00een formularea autorului, nu exist\u0103 un poet notabil de dup\u0103 optzeci care s\u0103 revendice explicit poetica lui Marin Sorescu) s-a aflat mult\u0103 vreme \u00een centrul canonului literar (demonstra\u0163iile finale ale volumului merg chiar c\u0103tre o influen\u0163\u0103 real\u0103 \u00eens\u0103 nerecunoscut\u0103 \u00een cadrul genera\u0163iei optzeci). Iar imaginea sa interna\u0163ional\u0103 \u00eenc\u0103 rezist\u0103: de la pagina \u00een The New Yorker din \u201990 p\u00e2n\u0103 \u00een noiembrie 2014, c\u00e2nd The Guardian publica \u00een sec\u0163iunea Poem of the Week poemul tradus Peasants al lui Sorescu. \u00centr-un fel, faptul c\u0103 autohtonii mai tineri sau discu\u0163iile literare l-au l\u0103sat \u00een urm\u0103 pe autorul Liliecilor nu l-a \u00eengrijorat pe Cosmin Borza. \u0162inta, departe de a fi una catchy sau imediat-savuroas\u0103, \u0163ine de o problem\u0103 mai larg\u0103 a recept\u0103rii: trecerea de la realismul socialist la neo-modernism \u015fi revaloriz\u0103rile perioadei, discu\u0163ia despre postmodernitate \u015fi darwinism critic (s.n.). Sau, mai mult, reevaluarea punctelor de influen\u0163\u0103 ale regimului idiopatic al poeziei tranzitive. Studiul, departe de a \u00eencerca s\u0103 \u00eel pun\u0103 pe Sorescu \u00een centrul unui canon literar, urm\u0103re\u015fte mai ales un revizionism profesionist (\u201e\u00cendrept\u0103\u0163ite uneori, aceste revizuiri etice ale scriitorilor rom\u00e2ni anuleaz\u0103, totu\u015fi, revizitarea profesionist\u0103, critic\u0103, a operei, nivel la care se lucreaz\u0103 \u00een continuare cu vechiul instrumentar analitic. \u015faizeci\u015ftilor li se confirm\u0103, a c\u00e2ta oar\u0103, \u00eenclina\u0163ia spre un evazionism auster, spre incomunicabilitate \u015fi ermetism\u201d) \u015fi reintegrarea poetului (desigur, se vorbe\u015fte mult \u015fi despre proiectul teoretic autolegitimator \u015fi critic al acestuia) \u00een discu\u0163iile contemporane. Pentru Cosmin Borza poetul nu pare s\u0103 fie \u201ecel mai\u201d, ci un important \u201eunul dintre\u201d.<br \/>\nDe aici \u015fi problemele atacate \u00een primul capitol. Situa\u0163ia neomodernismului rom\u00e2nesc trebuie, \u00een viziunea lui Borza, reevaluat\u0103: \u201eSorescu s-ar \u00eenscrie, deci, la r\u00e2ndul lui, \u00een nesf\u00e2r\u015fita serie a iluziona\u0163ilor autohtoni marca\u0163i de complexul \u00eenceputului perpetuu. Numai c\u0103 \u2013 de\u015fi (pornind de la orient\u0103ri ideatice\/ culturale\/ literare de strict\u0103 contemporaneitate) autorul Liliecilor asum\u0103 roluri \u015fi rosturi poetice preponderent anistorice \u2013 un paradoxal sim\u0163 al istoricit\u0103\u0163ii se insinueaz\u0103 \u00een majoritatea pozi\u0163ion\u0103rilor sale teoretice. (&#8230;) Spre deosebire de promotorii modernismului canonic, Sorescu sus\u0163ine c\u0103 ruptura fa\u0163\u0103 de trecut e imposibil\u0103, ba, mai mult, dezechilibrele \u015fi tensiunile dezintegratoare ale contemporaneit\u0103\u0163ii sunt generate tocmai de \u00eendep\u0103rtarea excesiv\u0103 fa\u0163\u0103 de valorile tradi\u0163iei\u201d. Mai mult, dincolo de redistribuirea autorilor \u00een cadrul genera\u0163iei \u201960, studiul monografic vizeaz\u0103 eliminarea (sau revizuirea) c\u00e2torva cli\u015fee de interpretare: \u201ePentru succesul respectivelor demersuri, apelul la cli\u015feele ori tiparele recept\u0103rii critice se dovede\u015fte o condi\u0163ie nu doar necesar\u0103, ci \u015fi suficient\u0103. Faptul este regretabil cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t volumele sale faciliteaz\u0103 \u00een\u0163elegerea \u015fi, cred, reevaluarea mai multor problematici literar-culturale caracteristice inclusiv sau mai ales ultimelor decenii: de la dezbaterile \u015fi polemicile ce vizeaz\u0103 genera\u0163ia poetic\u0103 ori canonul estetic, la revizionismul est-etic, la rela\u0163ia dintre ideologic \u015fi artistic, p\u00e2n\u0103 la relativizarea configura\u0163iilor clasicizate ale neomodernismului \u015fi postmodernismului rom\u00e2nesc\u201d. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103, epuiz\u00e2nd pe r\u00e2nd etichetele univoce pe care poetul tinde s\u0103 le comporte, Borza caut\u0103 \u00een opera autorului ceva dincolo de pasti\u015f\u0103, parodie, neo-modernism etc. (chiar spre apocaliptic \u015fi tonalitate grav\u0103), un fel \u00een care rela\u0163ia sa cu poezia tranzitiv\u0103 ar fi generat (probabil al\u0103turi de autori ca Mircea Iv\u0103nescu) alternativa.<br \/>\nAstfel c\u0103 Marin Sorescu &#8211; singur printre canonici este construit dup\u0103 regulile despre care vorbeam la \u00eenceputul cronicii. Discu\u0163ia despre contextul cultural \u015fi literar se \u00eembin\u0103 cu fi\u015fele de lectur\u0103, relu\u0103ri interpretative (cronologic) ale volumelor lui Sorescu \u00een cel de-al doilea capitol. Aici se duce turul de for\u0163\u0103 al c\u0103r\u0163ii. Pentru c\u0103 Borza nu se fere\u015fte s\u0103 fac\u0103 aprecieri necru\u0163\u0103toare, chiar \u015fi cu riscul c\u0103 imaginea poetului s\u0103 fie \u015fubrezit\u0103: \u201eLa fel ca Suflete, bun la toate, urm\u0103torul volum, Astfel, continu\u0103 linia marcat descendent\u0103 valoric, \u00eens\u0103 cu c\u00e2teva permut\u0103ri surprinz\u0103toare la nivel ideatic ori stilistic\u201d. Trecerea de la parodie la apocaliptic, de la rim\u0103 la poem epic (\u00eenainte de debut \u015fi La Lilieci) este tratat\u0103 exhaustiv at\u00e2t intern, c\u00e2t \u015fi ca receptare \u00een epoc\u0103. Borza \u00eencearc\u0103 s\u0103 analizeze grilele presetate ale cazului Sorescu: \u00eentr-un fel, printr-o discu\u0163ie care i s-a potrivit poate mai bine lui Iv\u0103nescu, despre mesianic \u015fi metafizic vs. cotidian \u015fi banal. Premisele sunt urm\u0103toarele (le \u00eent\u00e2lneam \u00een 2013, spre exemplu, \u015fi \u00een studiile lui Andrei Terian din Critica de export): pentru c\u0103 Hugo Friedrich cap\u0103t\u0103 notorietate cu teoria sa despre categoriile negative, deceniile \u015fapte \u015fi opt sunt cuprinse de o febr\u0103 unidirec\u0163ional\u0103. Cosmin Borza construie\u015fte (pornind de la dihotomia lui Mircea Scarlat, Baudelaire vs. Whitman) o tez\u0103 a inadecv\u0103rilor \u00een receptare. Verva justi\u0163iar\u0103 este \u00een astfel de momente vizibil\u0103 \u015fi deseori cost\u0103 mult \u00een economia argumentelor: \u015ftiind c\u0103 receptarea este de la sine imperfect\u0103, cititorul poate privi cu suspiciune corij\u0103rile permanente (\u00een capitolul al treilea, Mircea C\u0103rt\u0103rescu este o \u0163int\u0103 direct\u0103) \u015fi procesul de retrocedare cultural\u0103. Pe de alt\u0103 parte, aceast\u0103 redeschidere a dosarului \u201etranzitiv\u201d poate aduce destule complet\u0103ri unei discu\u0163ii care pare s\u0103 capete tot mai mult teren. \u00cens\u0103 ce lipse\u015fte este discu\u0163ia larg\u0103 despre notorietatea interna\u0163ional\u0103 \u015fi desfacerea etapizat\u0103 a influen\u0163elor externe (un fel \u00een care Mircea Iv\u0103nescu, spre exemplu, sub o tez\u0103 asem\u0103n\u0103toare s-a sim\u0163it mai acoperit \u00een studiul lui Radu Vancu).<br \/>\nModern, antimodern, postmodern prin anticipa\u0163ie, Sorescu este pentru Cosmin Borza un subiect generos. Pentru c\u0103 \u00eei permite s\u0103 lucreze abil cu analiza intern\u0103 (structura de rezisten\u0163\u0103 a volumului este dat\u0103 de fi\u015fele de analiz\u0103 cronologic\u0103 a muta\u0163iilor poetice) \u015fi s\u0103 reconstruiasc\u0103 traseul paradigmatic al unuia din cei mai cunoscu\u0163i poe\u0163i rom\u00e2ni. Mai mult, fragilitatea conceptelor este expus\u0103 polemic. Fie c\u0103 suntem de acord cu teza pus\u0103 la b\u0103taie, fie c\u0103 sinecdoca Sorescu pare uneori pu\u0163in \u201eumflat\u0103\u201d, nu putem s\u0103 nu urm\u0103rim desf\u0103\u015furarea analizei ca pe o metafor\u0103 a fluidit\u0103\u0163ii poetice: \u201eTocmai de aceea, cred c\u0103 mecanismele de atrac\u0163ie ori de respingere instituite de contactul autorului Liliecilor cu lirica \u015fi ideile teoretice optzeciste pot fi interpretate drept simptome ale manierei \u00een care s-a scris literatur\u0103 \u015fi despre literatur\u0103 \u00een spa\u0163iul autohton din deceniile de final ale secolului trecut\u201d.<br \/>\nDin dorin\u0163a de reorganizare a conceptelor \u015fi a etichetelor puse autorilor perioadei a ie\u015fit un foarte bun proiect monografic despre literatura postbelic\u0103. At\u00e2t receptarea \u00een epoc\u0103 a lui Marin Scorescu (spune Cosmin Borza), c\u00e2t \u015fi criza actual\u0103 a recept\u0103rii sunt simptomatice pentru b\u0103t\u0103liile canonice contemporane. \u00cen alte cuvinte, o lectur\u0103 integral\u0103 Sorescu ghidat\u0103 de acest studiu poate explica at\u00e2t persisten\u0163a unor registre literare autohtone, c\u00e2t \u015fi regimul obsolescent al altora.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cosmin Borza, Marin Sorescu \u2013 singur printre canonici, Editura Art, Bucure\u015fti, 2014, 360 p. &nbsp; Cum exist\u0103 un anumit tipar al debuturilor \u00een critica literar\u0103 (\u00een mare parte proiecte monografice sau studii de caz), exist\u0103 \u015fi o formul\u0103 prestabilit\u0103 \u00een interiorul acestora. Studiul monografic pe care \u00eel propune Cosmin Borza \u00een Marin Sorescu &#8211; Singur&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sinecdoca-sorescu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Sinecdoca Sorescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4222,13184],"class_list":["post-21730","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cosmin-borza","tag-marin-sorescu-singur-printre-canonici"],"views":1349,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21730","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21730"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21730\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21730"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21730"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21730"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}