{"id":21728,"date":"2015-01-15T13:02:13","date_gmt":"2015-01-15T11:02:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21728"},"modified":"2015-01-15T13:02:36","modified_gmt":"2015-01-15T11:02:36","slug":"we-can-make-it-all-work","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/we-can-make-it-all-work\/","title":{"rendered":"We can make it all work"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>M. Du\u0163escu,<em> franceza un avantaj<\/em>, Editura Pandora M, Bucure\u015fti, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Naomi Klein, recunoscut\u0103 pe plan interna\u0163ional pentru critica globaliz\u0103rii de tip corporatist, analizeaz\u0103 gradual \u015focurile administrate omenirii. Printre cei care profit\u0103 de hipersensibilitatea uman\u0103 \u015fi de anxietatea instaurat\u0103 \u00een urma unor \u201edezastre naturale\u201d \u00eent\u00e2lnim politicienii \u015fi corpora\u0163iile, ce ofer\u0103 o fals\u0103 solu\u0163ie terapeutic\u0103, interesul lor fiind adesea subversiv capitalist. Unul dintre scriitorii rom\u00e2ni care aduce \u00een discu\u0163ie astfel de efecte, cu fine observa\u0163ii legate de traiectoria omului din mediul corporate, este M. Du\u0163escu, ale c\u0103rui c\u0103r\u0163i dau senza\u0163ia de trilogie bine \u00eenchegat\u0103, dincolo de genuri: de la lirismul vizibil al poeziei de debut, corporatismul e mult mai nuan\u0163at \u00een cel de-al doilea volum, dar sensibilitatea vocii este p\u0103strat\u0103, culmin\u00e2nd cu analiza zonei profesionale prin intermediul prozei. \u00a0<\/strong><\/em><br \/>\nContinuitatea ideatic-narativ\u0103 a volumelor de poezie \u015fi toat\u0103 bucuria acelor ani tri\u015fti (2009) sau franceza un avantaj a fost deja semnalat\u0103 \u015fi apreciat\u0103 (Bogdan-Alexandru St\u0103nescu, Marius Chivu) sau, dimpotriv\u0103, infirmat\u0103: \u201efranceza un avantaj e o carte de r\u0103mas-bun, discret ascuns\u0103 \u00eend\u0103r\u0103tul unor poeme care par doar s\u0103 continue ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een \u015fi toat\u0103 bucuria acelor ani tri\u015fti\u201d (Svetlana C\u00e2rstean).<br \/>\nSpre deosebire de \u015fi toat\u0103 bucuria&#8230;, prin care se urm\u0103re\u015fte adesea reconfigurarea securit\u0103\u0163ii \u015fi a confortului emo\u0163ional pierdute de subiect, \u00een franceza un avantaj se produce din start glisarea spre corporatism, ceea ce \u00eei ofer\u0103 cititorului o perspectiv\u0103 mult mai exact\u0103 asupra acestei zone. Vocea poetic\u0103 se distan\u0163eaz\u0103 u\u015for de afectivitatea volumului de debut, timpul nu mai este privit ca agent de recuperare \u015fi generare a st\u0103rii specifice unei anumite v\u00e2rste, realitatea fiind perceput\u0103 \u015fi asumat\u0103 ca atare. Totu\u015fi, jonglarea cu registrele potrivite fiec\u0103rei etape \u2013 ata\u015famentul \u015fi nevoia figurii paterne, primul moment de intimitate, singur\u0103tatea \u00een exces, \u00eencercarea de a prospera din punct de vedere financiar \u2013 din prima carte \u00eei permite lui Du\u0163escu s\u0103 ob\u0163in\u0103 continuitatea conceptual\u0103 \u015fi narativ\u0103 de care vorbeam mai sus \u015fi prefigureaz\u0103 poemele ap\u0103rute anul acesta.<br \/>\nAici putem vorbi de la \u00eenceput de un blocaj, de o circumspec\u0163ie specific uman\u0103, instalat\u0103 cu prec\u0103dere \u00een medii de genul celui corporatist, anihilarea eului nemaifiind reglat\u0103 prin tehnici ca rememorarea sau proiec\u0163iile \u00een viitor. Cel dint\u00e2i grupaj, ini\u0163ial ne vorbeam la per tu (reluat aproape integral din prima carte) cu un ritm mult mai alert fa\u0163\u0103 de al altor poeme din \u015fi toat\u0103 bucuria&#8230;, mizeaz\u0103\u00a0 la \u00eenceput pe un umor u\u015for de remarcat \u015fi destul de ieftin: madam, dl Corneliu care duce resturile de m\u00e2ncare c\u00e2inilor s\u0103i, secretarele ce apar \u00een adida\u015fi la o \u00eent\u00e2lnire oficial\u0103, replici precum: \u201ele facem surpriz\u0103 \u2013 mi-a zis, le facem surpriz\u0103\u201d surprind doar ni\u015fte forme de parvenitism. For\u0163a poetic\u0103 rezid\u0103 \u00eens\u0103 \u00een acceptarea conven\u0163iilor, ce vin ca brand-uri (Zara, Converse, Lacoste), situa\u0163ii de via\u0163\u0103 (\u00eent\u00e2lniri cu personaje afectate, aproape meschine) \u015fi care ne permit s\u0103 \u00een\u0163elegem lupta dat\u0103 \u00een interiorul acestui spa\u0163iu. O lupt\u0103 precis\u0103, t\u0103ioas\u0103, care provoac\u0103 anxietate: \u201e\u015ei atunci\/ s-au ridicat \u015fi-au plecat f\u0103r\u0103 s\u0103 decid\u0103 nimic.\/ Ne era team\u0103 c\u0103 pierdem contractul\u201d (p. 11), \u201eAi deadline poim\u00e2ine\/ iar dl Corneliu nu accept\u0103 scuze, \u00eent\u00e2rzieri, gre\u015feli, am\u00e2n\u0103ri\u201d (p. 18). Foarte frumoase poemele 4 \u015fi 5 din acest ciclu, cu frustr\u0103ri \u015fi clivaje emo\u0163ionale duse p\u00e2n\u0103 la paroxism: \u201eiar tu, cu drujba-ntr-o m\u00e2n\u0103 \u015fi sticla de Jack \u00een cealalt\u0103\/\/ t\u0103iai anvelopele de la X5-ul familiei\/ \u015f\u2026\u0163 beat, ai intrat \u00een buc\u0103t\u0103rie\/ ai deschis u\u015fa frigiderului \u015fi ai urinat \u00een\u0103untru\u201d (p. 17). Du\u0163escu nuan\u0163eaz\u0103 cauzele descentr\u0103rii umane: lupta, ca act performativ \u015fi demonstrativ, dar \u015fi repeti\u0163ia instalat\u0103 prin asumarea pozi\u0163iei profesionale \u2013 Franz care \u201edoarme cca 4 ore pe noapte\u201d (p. 24), drumurile zilnice ale aceluia\u015fi individ p\u00e2n\u0103 \u015fi de la munc\u0103 amintesc de personajele din proza scurt\u0103 a lui Cheever, cu un deficit sensibil similar \u00een interac\u0163iunile cu ceilal\u0163i. Astfel, mediul corporate, cu inside-urile specifice: meeting-uri, small talk-uri, e-mail-uri, check-in-uri, sparge barierele cadrului profesional \u015fi devine o form\u0103 de via\u0163\u0103.<br \/>\nCiclul urm\u0103tor, franceza un avantaj, e de e o mare triste\u0163e; aventuri \u00eentr-o atmosfer\u0103 s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103: \u201eghemuit\/ sub pupitrul \u0103sta \u00een caz c\u0103 aveai dubii m\u0103 \u0163in\/ de cuv\u00e2nt baby\u201d (p. 29), dublate de o voce resemnat\u0103; pe fundal, un zgomot cu spectru continuu \u015fi spa\u0163ii dezolante: \u201etriste birouri garsoniere\/ din gipscarton albastru \u015fi balcon\/ transformat \u00eentr-un mic punct de lucru\u201d (p. 39). Apoi, c\u00e2teva sonete \u2013 nisipurile de aur 2010 \u2013 \u00een care orice form\u0103 de rela\u0163ionare e anulat\u0103 \u015fi gesturile mecanice, ca pornirea climatiz\u0103rii sau mesele bogate, \u0163in la suprafa\u0163\u0103 personajul \u015fi \u00eei anihileaz\u0103 pornirile: \u201eJos \u00een foyer e iar\u0103\u015fi Latino\/ Party \u015fi nu po\u0163i s\u0103 dormi, \u015fi ai vrea\/ s\u0103-i \u00eenjuri pe to\u0163i, s\u0103-i fu\u0163i, s\u0103-i omori\u201d (p. 43). Dincolo de aceast\u0103 singur\u0103tate (chiar dac\u0103 \u00een doi) \u015fi plonjare \u00een lux, realitatea se manifest\u0103 tragic, prin moartea bebelu\u015filor de la maternitatea Giule\u015fti. De\u015fi rima pare c\u0103 mascheaz\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103rile sumbre, ea alimenteaz\u0103 at\u00e2t dezorientarea existen\u0163ial\u0103 a personajului, c\u00e2t \u015fi drama exterioar\u0103 lui.<br \/>\n\u00cen octombrie, poemele narative exploreaz\u0103 ritualurile din via\u0163a de cuplu: se \u00eencepe prin imaginarea unui traseu fericit, cu \u00eencredere \u00een \u201esuflete \u015fi ambi\u0163ii frumoase\u201d (p. 53); banii ca putere, micile remu\u015fc\u0103ri, feti\u0163a care \u00eentrege\u015fte familia, dar limiteaz\u0103 apropierea erotic\u0103, sunt cumulate printr-o semi-concluzie \u2013 mult prea general\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 rost \u2013 privind tipurile de rela\u0163ii. Ultimele poeme din acest ciclu dilueaz\u0103 sau chiar anuleaz\u0103 efectele ob\u0163inute prin vocea ini\u0163ial\u0103, frecvent decuplat\u0103 de la orice mecanism obiectiv de func\u0163ionare (de aici, realitatea ca vis, amintirile, totul ca hiperreal moderat), versuri precum: corpul iubitei \u2013 \u201ebumerang amor\u0163it\u201d (p. 59), \u201ete g\u00e2nde\u015fti la ea ca la o fereastr\u0103 de internet banking\u201d (p. 61) fiind mai degrab\u0103 for\u0163ate \u015fi rupte de discursul anterior.<br \/>\n\u201e\u015fI\u0163nima mea iese la lupt\u0103 a voastr\u0103 bate din palme\u201d (p. 67) pare s\u0103 fie logica fundamental\u0103 a penultimului grupaj, deasupra ora\u015fului. Dinamicitate \u015fi iluzia rezisten\u0163ei la atacul sistemului, munc\u0103 p\u00e2n\u0103 la epuizare pentru construirea viitorului, derapajul ce nu mai poate fi controlat. Aici e spa\u0163iul \u00een care Du\u0163escu se manifest\u0103 pe deplin: personalitatea omului este treptat neutralizat\u0103, el caut\u0103 refugii alternative, dar toate se pr\u0103bu\u015fesc, fie c\u0103 e vorba de trecut, am\u0103giri sau propuls\u0103ri \u00een viitor. Un fel de tabula rasa, regresie identitar\u0103 greu\/ imposibil de \u00eempiedicat, \u00een ciuda aparentei \u00eempliniri oferite de activitatea profesional\u0103. Ciclul din urm\u0103, it\u2019s not a religion, it\u2019s a relationship, prezint\u0103 trecutul cu situa\u0163ii amare, \u00eentreruperea st\u0103rii naturale de s\u0103n\u0103tate, forme u\u015foare de disperare. Poemul final, \u201e\u00een care dispare tonul impersonal \u015fi \u00een care se distinge cu adev\u0103rat vocea poetului M. Du\u0163escu\u201d (Marius Chivu) este, poate, cel mai sincer din toat\u0103 cartea. Nu e vorba doar de renun\u0163area la referin\u0163ele ra\u0163ionale, care nu mai func\u0163ioneaz\u0103, ci de o confirmare, un alt fel de reper, \u201esupapa acelei \u00eembr\u0103\u0163is\u0103ri imposibil de primit de la to\u0163i cei din jur\u201d (p. 82). E nevoia unei prezen\u0163e deasupra sistemului, care s\u0103 fie acolo c\u00e2nd totul se pr\u0103bu\u015fe\u015fte: \u201eDoamne\/ Dumnezeule arat\u0103-mi un semn\u201d \u015fi care \u00eencheie simplu tot ce s-a spus \u00een franceza un avantaj.<br \/>\nTot \u00een 2014, M. Du\u0163escu a publicat Uranus Park, roman \u00een care personajul principal, Horia Petrescu, ilustreaz\u0103 corporatismul pur. Aruncat \u00een jungla real estate, e obligat la raiduri precise pentru a ie\u015fi din anonimat \u015fi a triumfa pe pia\u0163a dur\u0103 a arhitecturii din capital\u0103: \u201eNu fi letargic, ne\u00eencrez\u0103tor, ci escaladeaz\u0103 r\u0103bd\u0103tor \u015fi mecanic, treapt\u0103 cu treapt\u0103. Sau dac\u0103 po\u0163i, sari c\u00e2te dou\u0103 trepte deodat\u0103, iute, lucid, ca o capr\u0103 neagr\u0103\u201d (p.168).\u00a0 Du\u0163escu surprinde fundamentul capitalist al mediului, cu planuri de viitor, cu scheme care s\u0103 faciliteze prosperitatea. De remarcat momentele pline de eroism (profesional) ale t\u00e2n\u0103rului, care nu se fere\u015fte de nicio ac\u0163iune, contracarate de decuplarea sa emo\u0163ional\u0103: momente \u00een \u015fir \u00een care prive\u015fte ecranul mobilului, sper\u00e2nd s\u0103 primeasc\u0103 un mesaj de la Ema, ce obi\u015fnuia s\u0103 \u00eei fie partener\u0103 de via\u0163\u0103, necesitatea unui prieten adev\u0103rat al\u0103turi: \u201eun apel pierdut de la Paul, ce m\u0103 umple de o bucurie atroce \u015f\u2026\u0163 \u00eemi e din ce \u00een ce mai dor de el\u201d (p. 236) \u015fi \u201eo triste\u0163e care parc\u0103 s-a acumulat \u015fi care \u00een cur\u00e2nd are s\u0103 fac\u0103 ravagii\u201d (p.115).<br \/>\nDac\u0103 \u00een proz\u0103 sc\u0103p\u0103rile lui Du\u0163escu sunt mai evidente \u2013 liste \u00eentregi de obiecte decorative, ce nu poten\u0163eaz\u0103 deloc nivelul discursiv, schimb\u0103ri de atitudine ale personajului, prea pu\u0163in justificate, precum \u015fi o nevoie major\u0103 de epatare prin limbaj \u2013, franceza un avantaj evit\u0103 patetismul prin alternarea continu\u0103 a planului profesional cu cel sentimental, valid\u00e2nd at\u00e2t calit\u0103\u0163ile analitice, conectate la real, ale poetului, c\u00e2t \u015fi \u00een\u0163elegerea exact\u0103 a rela\u0163iilor fragile dintre oameni. Astfel, poezia lui<br \/>\nM. Du\u0163escu dep\u0103\u015fe\u015fte orice form\u0103 de reduc\u0163ionism proprie mediilor exclusiviste \u2013\u00a0 corporate \u2013, ar\u0103t\u00e2ndu-ne c\u0103 omul alienat, \u00eenstr\u0103inat este parte integrant\u0103 a societ\u0103\u0163ii actuale. \u00centr-un an destul de s\u0103rac \u00een ceea ce prive\u015fte poezia, volumul lui Du\u0163escu are un aer fresh, aproape cosmopolit, prin ie\u015firea din ni\u015fa strict sentimental\u0103, uneori dramatic\u0103, \u015fi p\u0103trunderea \u00eentr-o zon\u0103 de tip urban, mult mai ofertant\u0103 \u00een momentul de fa\u0163\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>M. Du\u0163escu, franceza un avantaj, Editura Pandora M, Bucure\u015fti, 2014 &nbsp; Naomi Klein, recunoscut\u0103 pe plan interna\u0163ional pentru critica globaliz\u0103rii de tip corporatist, analizeaz\u0103 gradual \u015focurile administrate omenirii. Printre cei care profit\u0103 de hipersensibilitatea uman\u0103 \u015fi de anxietatea instaurat\u0103 \u00een urma unor \u201edezastre naturale\u201d \u00eent\u00e2lnim politicienii \u015fi corpora\u0163iile, ce ofer\u0103 o fals\u0103 solu\u0163ie terapeutic\u0103, interesul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/we-can-make-it-all-work\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">We can make it all work<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13183,3046],"class_list":["post-21728","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-franceza-un-avantaj","tag-m-dutescu"],"views":2606,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21728","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21728"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21728\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21728"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21728"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21728"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}