{"id":21722,"date":"2015-01-15T12:55:29","date_gmt":"2015-01-15T10:55:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21722"},"modified":"2015-01-15T12:55:29","modified_gmt":"2015-01-15T10:55:29","slug":"suntem-cine-ne-spune-memoria-ca-suntem","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/suntem-cine-ne-spune-memoria-ca-suntem\/","title":{"rendered":"Suntem cine ne spune memoria c\u0103 suntem"},"content":{"rendered":"

Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd cititorii unei publica\u0163ii anume sunt din popula\u0163ia cu o educa\u0163ie bine integrat\u0103, articolele din presa destinat\u0103 unui public larg nu le ocup\u0103 g\u00e2ndurile dec\u00e2t \u00een trecere, p\u00e2n\u0103 a doua zi sau s\u0103pt\u0103m\u00e2na urm\u0103toare, c\u00e2nd altele le iau locul. Uneori \u00eens\u0103, subiectul poate avea pentru c\u00e2te un cititor o rezonan\u0163\u0103 particular\u0103, preocup\u00e2ndu-l mult dincolo de efemerul obi\u015fnuit. A\u015fa a fost pentru mine cazul editorialului Cine mai suntem? din num\u0103rul 463 (3 aprilie 2014) al acestei reviste. \u00centrebarea din titlu, pe care Angela Martin o indic\u0103 drept simptom al unei rezec\u0163ii culturale suferite \u00een mas\u0103, devine obsesiv\u0103 c\u00e2nd con\u015ftientizezi c\u0103 dispari\u0163ia sau confuzia reperelor sociale de baz\u0103 anticipeaz\u0103 pentru orice na\u0163iune pierderea identit\u0103\u0163ii. S\u0103 remarc\u0103m \u00eens\u0103 c\u0103, formulat\u0103 la singular, aceea\u015fi \u00eentrebare exprim\u0103 \u015fi \u00eengrijorarea confrunt\u0103rii individuale cu schimb\u0103rile implacabile ale trecerii timpului. C\u0103ci acel \u201emai\u201c din interoga\u0163ia \u201ecine mai sunt (sau suntem)?\u201c spune clar c\u0103 am devenit altcineva dec\u00e2t \u015ftiam c\u0103 sunt (sau suntem).<\/strong> <\/em>
\nAcest lucru este cum nu se poate mai evident pentru individul matur \u015fi, mai ales, v\u00e2rstnic c\u00e2nd prive\u015fte imaginile adolescentului \u015fi ale copilului care a fost. Iar rezultate sigure ale biologiei umane traduc \u00een date fizico-chimice precise m\u0103rturia oglinzii, atest\u00e2nd c\u0103 mai toate moleculele care intr\u0103 \u00een compozi\u0163ia corpului omenesc (\u201e\u0163\u0103r\u00e2na\u201c din care suntem cl\u0103di\u0163i!) sunt \u00eenlocuite \u00een mod continuu \u015fi c\u0103 imensa majoritate a celulelor unui organism uman (\u201ec\u0103r\u0103mizile\u201c alc\u0103tuirii noastre) au ap\u0103rut la diferite momente, mult ulterioare datei din certificatul de na\u015ftere al respectivei persoane. Celulele care ne c\u0103ptu\u015fesc interiorul stomacului \u015fi al intestinelor \u2013 \u201ereactorul chimic\u201c unde sunt transformate nutrimentele \u2013 sunt re\u00eennoite la fiecare c\u00e2teva zile \u015fi cele de la suprafa\u0163a pielii \u2013 \u201e\u00eenveli\u015ful\u201c nostru protector \u2013 la fiecare dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Globulele ro\u015fii din s\u00e2nge, care vehiculeaz\u0103 \u00een mod continuu oxigenul \u00een \u0163esuturi, sunt reciclate dup\u0103 aproximativ patru luni, \u00een care vor fi parcurs cam dou\u0103 mii de kilometri prin labirintul vaselor sangvine din toate ungherele corpului. P\u00e2n\u0103 \u015fi arm\u0103tura solid\u0103 a scheletului adult este re\u00eennoit\u0103 complet \u00eentr-un r\u0103stimp de zece ani, a\u015fa \u00eenc\u00e2t apare c\u0103 materialul fiin\u0163ei omene\u015fti este \u00eenlocuit de mai multe ori pe parcursul vie\u0163ii, ceea ce ne situeaz\u0103 \u00een situa\u0163ia desemnat\u0103 \u00een filosofie prin \u201eparadoxul lui Tezeu\u201c. Plutarh poveste\u015fte c\u0103 atenienii au p\u0103strat c\u00e2teva secole corabia cu care s-a \u00eentors Tezeu, \u00eenving\u0103torul Minotaurului de la Knossos, ancorat\u0103 \u00een portul Atenei, r\u0103stimp \u00een care sc\u00e2ndurile ei de origine, putrezind treptat, au fost \u00eenlocuite toate, ceea ce face fireasc\u0103 \u00eentrebarea dac\u0103 a mai r\u0103mas aceea\u015fi corabie.
\nDac\u0103 despre un obiect ale c\u0103rui componente au fost treptat \u00eenlocuite \u00een totalitate se mai poate spune c\u0103 este acela\u015fi ca la \u00eenceput (\u201eeste tot corabia lui Tezeu !\u201c) fiindc\u0103 are exact aceea\u015fi alc\u0103tuire, situa\u0163ia pare net diferit\u0103 pentru b\u0103tr\u00e2nul chel, edentat \u015fi greoi care totu\u015fi se \u015ftie el \u00eensu\u015fi \u015fi este considerat de to\u0163i drept aceea\u015fi persoan\u0103 cu adolescentul zburlit \u015fi n\u0103valnic din urm\u0103 cu multe zeci de ani, de\u015fi au alc\u0103tuiri manifest diferite. Iar faptul c\u0103, dincolo de schimbarea \u00een timp a organismului pe cale natural\u0103, medicina modern\u0103 permite at\u00e2t ad\u0103ugarea a numeroase componente protetice artificiale (de la implanturi dentare, la stimulatori cardiaci, neuronali \u015fi implanturi auditive), c\u00e2t \u015fi grefa de \u0163esuturi (cornee etc.) \u015fi de organe (rinichi, inim\u0103) provenind de la o alt\u0103 persoan\u0103, face \u015fi mai paradoxal\u0103 identitatea.
\nTotu\u015fi, unicitatea persoanei cu aparen\u0163e \u015fi chiar alc\u0103tuiri succesive tot mai diferite se men\u0163ine \u015fi ea decurge \u00een primul r\u00e2nd din continuitatea memoriei, a faptului c\u0103 ne amintim ce am tr\u0103it, mai degrab\u0103 dec\u00e2t din identitatea amprentelor digitale sau a grupei sangvine. Iar memoria, \u00een particular memoria autobiografic\u0103 a evenimentelor emo\u0163ional importante \u015fi a contextului \u00een care s-au produs, este extrem de stabil\u0103, rezist\u00e2nd chiar celor mai dificile \u00eencerc\u0103ri. Spus simplu, sunt cine m\u0103 \u015ftiu c\u0103 sunt, chiar dac\u0103 ar\u0103t \u015fi tr\u0103iesc (muncesc, locuiesc, m\u0103n\u00e2nc etc.) altfel. Aceast\u0103 realitate, cel mai adesea ignorat\u0103 tocmai datorit\u0103 eviden\u0163ei ei, am putut-o sim\u0163i concret, de exemplu, atunci c\u00e2nd am avut \u015fansa s\u0103 s\u0103rb\u0103toresc o jum\u0103tate de secol de la absolvirea liceului (actualul Colegiu Na\u0163ional \u201eI.C. Br\u0103tianu\u201c din Pite\u015fti). Strigarea numelor din catalog \u00eemi evoca cu pregnan\u0163\u0103 sau colegul h\u00e2tru \u015fi sportiv sau colega inductoare de fantasme pre-erotice, chiar dac\u0103 bunicii care r\u0103spund acum la acelea\u015fi nume nu mai au \u00een comun cu adolescen\u0163ii de atunci dec\u00e2t… amintirile.
\nAcum c\u00e2\u0163iva ani, un grup de cercet\u0103tori suedezi a f\u0103cut o descoperire ce d\u0103 o baz\u0103 structural\u0103 faptului c\u0103 fiecare r\u0103m\u00e2ne mereu cine \u00ee\u015fi aminte\u015fte c\u0103 este. Cercet\u00e3torii au demonstrat c\u0103, spre deosebire de marea majoritate a multiplelor tipuri de celule din care ne este alc\u0103tuit organismul, neuronii din scoar\u0163a creierului (actorii efectivi ai activit\u0103\u0163ii mentale) sunt aceia\u015fi pe parcursul \u00eentregii noastre vie\u0163i, a\u015fa c\u0103 nu suntem chiar complet \u00een paradoxul lui Tezeu. Deci eu sunt aceea\u015fi persoan\u0103 ca studentul \u201eprimit \u00een partid\u201c (cu toat\u0103 originea lui \u201enes\u0103n\u0103toas\u0103\u201c!) acum cinci decenii \u015fi ca micul \u015fcolar aflat \u00een vacan\u0163\u0103 la bunici \u00een noaptea c\u00e2nd Securitatea \u201el-a ridicat\u201c pe bunicul s\u0103u \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor (\u201evinovat\u201c de a fi fost pre\u015fedintele Asocia\u0163iei generale a \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor din Rom\u00e2nia), fiindc\u0103 \u00eemi amintesc c\u0103 am tr\u0103it acele evenimente, r\u0103mase \u00eenscrise \u00een re\u0163eaua acelora\u015fi neuroni corticali ai mei de acum, pe care \u00eei aveam \u015fi atunci. Dar, \u00een eventualitatea c\u0103 a\u015f mai tr\u0103i \u00eenc\u0103 cincisprezece ani, riscul de a pierde prin degenerare o parte important\u0103 din acei neuroni \u00eemi va fi de circa 25%. Iar o persoan\u0103 la care moartea neuronilor cerebrali atinge o propor\u0163ie critic\u0103 efectiv nu mai este cine a fost, fiindc\u0103 nu mai \u015ftie cine este, chiar dac\u0103 mai continu\u0103 un timp o existen\u0163\u0103 vegetativ\u0103 \u015fi are\u00a0 aparen\u0163e similare persoanei care a fost.
\nDar pot oare considera\u0163iile despre individul care, devenind amnezic, \u00ee\u015fi pierde \u015fi identitatea odat\u0103 cu memoria s\u0103 aib\u00e3 vreo semnifica\u0163ie la nivelul extins al popula\u0163iei unei \u0163\u0103ri sau extrapolarea r\u0103m\u00e2ne doar o metafor\u0103? Sociologul francez Maurice Halbwachs (1877\u20131945), remarc\u00e2nd c\u0103 amintirile individuale sunt puternic influen\u0163ate de cadrul social \u00een care se \u00eenscriu, a introdus conceptul de memorie colectiv\u0103, desemn\u00e2nd reprezent\u0103rile trecutului comune unui grup uman. Acel grup poate fi restr\u00e2ns doar la o familie sau la o clas\u0103 de elevi sau poate s\u0103 fie extins, cuprinz\u00e2nd o \u00eentreag\u0103 popula\u0163ie cu istorie comun\u0103. Semnalez cititorului interesat de detalii eseul (postum) al lui\u00a0 Halbwachs, Memoria colectiv\u0103, tradus \u00een 2007 la Institutul European Ia\u015fi. Halbwachs a observat c\u0103, al\u0103turi de memoria autobiografic\u0103 a evenimentelor efectiv tr\u0103ite, orice individ are \u015fi o memorie istoric\u0103 a evenimentelor pe care nu le-a tr\u0103it el \u00eensu\u015fi, ci i-au fost transmise de contextul social \u00een care tr\u0103ie\u015fte. Aceast\u0103 memorie nu se confund\u0103 cu istoria scris\u0103 \u2013 mereu rescris\u0103! \u2013 din manuale, ci e format\u0103 din amintiri istorice pe care societatea le induce indivizilor prin reconstruc\u0163ie din povestiri \u015fi simboluri, capabile s\u0103 determine identitatea respectivei popula\u0163ii. Evenimentele petrecute \u00eenaintea vie\u0163ii genera\u0163iilor ce convie\u0163uiesc la un moment dat constituie o istorie veche, care se men\u0163ine doar prin conservare \u00een muzee, vestigii \u015fi \u00een c\u0103r\u0163ile de istorie. Iar \u00een procesul conserv\u0103rii, realitatea poate fi \u00eenfrumuse\u0163at\u0103, l\u0103s\u00e2nd loc miturilor prin care toate etniile se auto\u00eennobileaz\u0103, sau deformat\u0103 prin denigrare etnocentrist\u0103 a istoriei altei etnii. Dar privind istoria mai recent\u0103, despre evenimente marcante tr\u0103ite \u015fi povestite de p\u0103rin\u0163ii, bunicii sau de anturajul nostru \u015fi, eventual, consolidate prin lecturi \u015fi vizion\u0103ri de opere memorialistice, avem reprezent\u0103ri mentale ce pot fi la fel de pregnante ca \u015fi cum le-am fi tr\u0103it. \u00cen m\u0103sura \u00een care sunt comune la o \u00eentreag\u0103 popula\u0163ie, acele reprezent\u0103ri constituie memoria colectiv\u0103 care ne spune \u201ecine suntem\u201c, iar pierderea ei anticipeaz\u0103 o apropiat\u0103 pierdere a identit\u0103\u0163ii colective.
\nS\u0103 nu credem \u00eens\u0103 c\u0103 apartenen\u0163a la un acela\u015fi popor \u015fi la o aceea\u015fi etnie garanteaz\u0103 comunitatea identit\u0103\u0163ii colective. Cataclismul Revolu\u0163iei Franceze din 1789 a generat \u201edou\u0103 Fran\u0163e\u201c, cu memorii colective ireconciliabil diferite despre acel moment teribil al istoriei, ocupa\u0163ia nazist\u0103 din timpul r\u0103zboiului a l\u0103sat \u00een Belgia memorii colective radical divergente la urma\u015fii Rezisten\u0163ei \u015fi la cei ai colaboratorilor etc. Iar la noi, doar tranzitoriu, \u00een mizerabilii ani \u201980, cei doi Ceau\u015fescu reu\u015fiser\u0103 s\u0103 sudeze \u00eentregul popor… \u00een ura neputincioas\u0103 fa\u0163\u0103 de ei. \u00cens\u0103, dincolo de marele moment istoric al \u00eemplinirii unit\u0103\u0163ii na\u0163ionale din 1918, deja din anii \u201930 cu greu se mai poate vorbi despre o memorie colectiv\u0103 unic\u0103, definitorie pentru poporul rom\u00e2n \u00een totalitate. C\u0103ci \u015fi despre \u201ecanalul\u201c din anii \u201950 \u015fi despre colectivizare \u015fi despre mineriade etc., etc. este c\u00e2t se poate de evident c\u0103 nu pot fi dec\u00e2t memorii colective disparate. Drept care, r\u0103spunsul la \u00eentrebarea \u201ecine mai suntem\u201c s-ar putea s\u0103 fie: suntem tot cine ne spune memoria c\u0103 suntem \u015fi am fost, dar avem memorii colective diferite!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd cititorii unei publica\u0163ii anume sunt din popula\u0163ia cu o educa\u0163ie bine integrat\u0103, articolele din presa destinat\u0103 unui public larg nu le ocup\u0103 g\u00e2ndurile dec\u00e2t \u00een trecere, p\u00e2n\u0103 a doua zi sau s\u0103pt\u0103m\u00e2na urm\u0103toare, c\u00e2nd altele le iau locul. Uneori \u00eens\u0103, subiectul poate avea pentru c\u00e2te un cititor o rezonan\u0163\u0103 particular\u0103, preocup\u00e2ndu-l… Cite\u0219te mai mult »Suntem cine ne spune memoria c\u0103 suntem<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[13175,11805,13172,13176,5245,13177,13174,13173],"class_list":["post-21722","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-amintiri-istorice","tag-angela-martin","tag-biologia-umana","tag-identitatea-colectiva","tag-memorie","tag-memorii-colective-disparate","tag-paradoxul-lui-tezeu","tag-unicitatea-persoanei"],"views":1900,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21722","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21722"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21722\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21722"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21722"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21722"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}