{"id":21720,"date":"2015-01-15T12:51:26","date_gmt":"2015-01-15T10:51:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21720"},"modified":"2015-01-15T12:51:26","modified_gmt":"2015-01-15T10:51:26","slug":"cum-evaluam-opiniile-altora","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-evaluam-opiniile-altora\/","title":{"rendered":"Cum evalu\u0103m opiniile altora?"},"content":{"rendered":"

\u00cen jurul nostru unele persoane se reped s\u0103 evalueze opiniile altora \u015fi dau sentin\u0163e. Departe de mine g\u00e2ndul de a contesta dreptul cuiva de a evalua. Ceea ce m\u0103 determin\u0103 s\u0103 intervin este constatarea c\u0103 acei care se reped comit erori ce vin tot dintr-o ideologie: cea a accesului privilegiat la adev\u0103r \u015fi dreptate. \u015ei observa\u0163ia c\u0103, \u00een loc s\u0103 se combat\u0103 idei, se atac\u0103 persoane.<\/strong><\/em>
\n\u015etim prea bine c\u0103 \u00een orice situa\u0163ie istoric\u0103 se ridic\u0103 personalit\u0103\u0163i care se implic\u0103 \u00een dezbaterea public\u0103 \u015fi-\u015fi iau pe umeri r\u0103spunderi. A\u015fa se petrec lucrurile oric\u00e2nd. \u00cen ultimul secol \u201ecazuri\u201c precum Heidegger, John Dewey, Karl Barth, Ernst J\u00fcnger, Carl Schmitt, Georg Luk\u00e1cs, Ernst Bloch, Jean-Paul Sartre, Norberto Bobbio, Hans Georg Gadamer, Herbert von Karajan sunt cunoscute. <\/strong><\/em>
\nLa noi, recent, un mare actor a fost blamat pentru c\u0103 a avut o op\u0163iune politic\u0103, alta dec\u00e2t a celui care evalueaz\u0103. Sau, mai nou, s-a pretins c\u0103 cineva nu poate fi consilier la Cotroceni dup\u0103 peregrin\u0103ri \u00een diferite partide, \u00eenainte de a-l consilia cu succes pe c\u00e2\u015ftig\u0103torul alegerilor preziden\u0163iale. Sunt multe alte exemple. Alt\u0103dat\u0103, Lucian Blaga a p\u0103timit pentru c\u0103 a fost ambasadorul unui regim. Pe Liviu Rebreanu \u00eel a\u015ftepta o soart\u0103 analog\u0103. Al\u0163ii au pl\u0103tit din pricini similare.<\/strong> <\/em>
\nSe poate constata u\u015for c\u0103 \u00een ultima decad\u0103 taxarea de acum \u015fapte decenii a apartenen\u0163ilor a\u015fa-zisului \u201eregim burghezo-mo\u015fieresc\u201c a revenit, din direc\u0163ia invers\u0103. Nu se discut\u0103 valoarea a ceea ce au f\u0103cut sau nu persoanele, ci se atac\u0103 traseul lor. Ca \u015fi \u00een anii 1950, unii fac carier\u0103 nu pe temelia performan\u0163ei, ci c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-i \u00eempiedice pe al\u0163ii s\u0103 lucreze.
\nNimeni nu poate s\u0103-\u015fi ascund\u0103 trecutul. Evaluatorii, cei din anii 1950 \u015fi cei de ast\u0103zi, vor \u00eens\u0103 cu tot dinadinsul ca oamenii s\u0103 dea examene cu ei \u015fi s\u0103 li se repro\u015feze opinia. \u00cen cazul cunoscutului actor, cea de azi, pentru a o ataca pe cea de ieri, \u015fi invers. \u00cen alte cazuri, oarecum la fel. Observa\u0163ia mea este c\u0103 aceast\u0103 opera\u0163iune a celor care se erijeaz\u0103 \u00een examinatori nu este \u00een ordine: ea cuprinde erori de stabilire a faptelor \u015fi erori de explica\u0163ie, precum \u015fi \u00eenc\u0103lc\u0103ri ale minimei simetrii \u00een raporturile morale. Iat\u0103 cum stau lucrurile.
\nPrima obliga\u0163ie pe care o avem atunci c\u00e2nd invoc\u0103m fapte este s\u0103 le reconstituim cu acurate\u0163e. Evaluatorii de la noi tocmai asta nu fac. Ei se mul\u0163umesc cu amestecul de fragmente rupte din context \u015fi simple zvonuri, dac\u0103 nu chiar b\u00e2rfe, pe care le iau laolalt\u0103 ca fapte. Se pot invoca numeroase ilustr\u0103ri. Nu are acurate\u0163e, de pild\u0103, invocarea a ceea ce eventual a semnat celebrul actor \u00een condi\u0163iile regimului de p\u00e2n\u0103 \u00een 1989, \u00eempreun\u0103 cu ceea ce putea discuta prin birouri sau cu ceea ce i se atribuie de \u201ebinevoitori\u201c gata de r\u0103zbun\u0103ri. \u00centre altele trebuie constatat cu triste\u0163e, pentru degringolada la care s-a ajuns, c\u0103 se inventeaz\u0103 texte, cu toate tehnicile posibile, dup\u0103 cum simple vorbe niciodat\u0103 subscrise de o persoan\u0103 i se atribuie f\u0103r\u0103 scrupule. Or, nu se poate face niciodat\u0103 o analiz\u0103 serioas\u0103 dac\u0103 faptele nu sunt sigure. Iar siguran\u0163a nu vine din aceea c\u0103 se g\u0103sesc \u015fi al\u0163ii care intr\u0103 \u00een cor.
\nDe pe traseul biografiei unei personalit\u0103\u0163i se pot cita multe afirma\u0163ii. Unele \u0163in strict de context, altele trec de acesta. Nu vreau s\u0103 aduc \u00een discu\u0163ie nevoia contextualiz\u0103rii, c\u0103ci ea are, fatal, dou\u0103 t\u0103i\u015furi. Pe de o parte, contribuie la \u00een\u0163elegerea unor afirma\u0163ii, pe de alt\u0103 parte, contextualizarea risc\u0103 mereu s\u0103 alimenteze oportunismul. Ar trebui sim\u0163 istoric sau sim\u0163 pur \u015fi simplu pentru a evita a doua implica\u0163ie, dar, \u00eempotriva optimismului lui Descartes, trebuie admis c\u0103 bunul-sim\u0163 nu este bine distribuit \u00een lume.
\nA\u015f mai accentua ceva \u2013 nevoia de a distinge \u00eentre \u201econvingeri\u201c \u015fi \u201eafirma\u0163ii de circumstan\u0163\u0103\u201c. O personalitate face multe afirma\u0163ii, dar, retroactiv, este datoria celui care vrea s\u0103 evalueze s\u0103 despart\u0103, la r\u00e2ndul s\u0103u, convingerile de afirma\u0163ii de circumstan\u0163\u0103. Mihai Ralea spunea c\u0103 inteligen\u0163a \u00eenseamn\u0103 tocmai capacitatea de a face distinc\u0163ii.
\nEste irepro\u015fabil c\u00e2nd afirma\u0163iile unei persoane sunt \u00een linie cu convingerile. Sub un regim lipsit de discu\u0163ie liber\u0103, precum cel de p\u00e2n\u0103 \u00een 1989, dac\u0103 acel om a f\u0103cut, totu\u015fi, afirma\u0163ii de circumstan\u0163\u0103 ce nu sunt convingeri, atunci trebuie v\u0103zut despre ce este vorba. Poate fi vorba, \u00een fapt, de afirma\u0163ii care i s-au pus \u00een gur\u0103 (prin obiceiul, de pild\u0103, al presei de atunci de a scrie ea \u00eens\u0103\u015fi declara\u0163ii \u00een numele autorilor) sau de afirma\u0163ii care i s-au atribuit mai t\u00e2rziu (prin contrafacerile ce au proliferat \u015fi \u00een regimul de atunci, \u015fi \u00een cel \u00eencheiat \u00een 2014) sau de afirma\u0163ii la care cineva a fost constr\u00e2ns (ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, ca s\u0103 p\u0103streze o pozi\u0163ie profesional\u0103, ca s\u0103 realizeze ceva de interes mai larg etc.) sau de simple afirma\u0163ii oportuniste pentru a prop\u0103\u015fi \u00een dauna altora. Blamarea afirma\u0163iilor ce \u00eencalc\u0103 drepturile altora nu este discutabil\u0103, dar celelalte eventualit\u0103\u0163i pretind discu\u0163ia cump\u0103nit\u0103. Orice afirma\u0163ie poate avea o semnifica\u0163ie public\u0103, dar faptul nu d\u0103 dreptul evaluatorului de a o judeca \u00een afara circumstan\u0163elor \u015fi de a o socoti o convingere a celui evaluat. C\u00e2nd s-au evaluat cazuri precum cele ale lui Hans Georg Gadamer sau Norberto Bobbio, s-a avut \u00een vedere aceast\u0103 exigen\u0163\u0103. E un expedient comod s\u0103 confunzi afirma\u0163ii de circumstan\u0163\u0103 cu convingeri, din orice direc\u0163ie ar veni confuzia.
\n\u00cen Germania a avut loc, \u00een anii 1990, o dezbatere asupra celor implica\u0163i \u00een sprijinirea regimului de dup\u0103 1947 din partea r\u0103s\u0103ritean\u0103 a \u0163\u0103rii. \u00cen cadrul ei s-a spus simplu: unele sunt faptele penale, care au atras limitarea libert\u0103\u0163ilor celorlal\u0163i \u015fi trec \u00een competen\u0163a justi\u0163iei, altele sunt faptele ce pot fi examinate civic \u015fi moral, dar care \u0163in de manifest\u0103rile unei personalit\u0103\u0163i. Distinc\u0163ia precis\u0103 care s-a propus este \u00eentre fapte penalizabile \u015fi fapte ce \u0163in de \u201eexisten\u0163ialitatea\u201c vie\u0163ii umane \u2013 de \u00eemprejurarea c\u0103 \u00een condi\u0163ii date o personalitate decide liber (f\u0103r\u0103 a afecta libert\u0103\u0163ile altora!) s\u0103 se angajeze. Chiar oameni precum Mazowiezky \u015fi Gyeremek, ataca\u0163i cu pu\u0163ini ani \u00een urm\u0103 de evaluatori oportuni\u015fti, m\u0103rturiseau c\u0103 au ajuns la \u00een\u0163elegere cu ini\u0163iatorul legii mar\u0163iale din Polonia pentru c\u0103 nu au v\u0103zut alt\u0103 solu\u0163ie \u00een situa\u0163ia dat\u0103. Iar dac\u0103 oameni cu for\u0163a de penetra\u0163ie a istoriei, precum cei cita\u0163i, nu au v\u0103zut, ce s\u0103 mai spunem de al\u0163ii? Nu ar fi oare cazul s\u0103-l lu\u0103m \u00een serios pe Kierkegaard? Putem avea, fire\u015fte, un alt angajament politic, dar nu avem dreptul s\u0103 atac\u0103m angajamentul politic al altuia f\u0103r\u0103 s\u0103 accept\u0103m c\u0103 \u015fi acesta are dreptul s\u0103 se angajeze \u015fi c\u0103 are, oric\u00e2nd, dreptul la cuv\u00e2nt. Aplauzele propriilor adep\u0163i nu dovedesc nimic \u00een materie.
\nPe fondul componentei \u201eexisten\u0163iale\u201c a manifest\u0103rilor unei personalit\u0103\u0163i, trebuie luat\u0103 \u00een seam\u0103 \u201elibertatea convingerii\u201c. Un om poate tr\u0103i intens o situa\u0163ie \u015fi este libertatea lui s\u0103 se lase condus de valori. \u00cen definitiv, nimeni cu capul pe umeri nu s-a g\u00eendit s\u0103 le repro\u015feze lui Bill Clinton, Tony Blair sau Gerhard Schr\u00f6der c\u0103 au participat la mi\u015fc\u0103rile studen\u0163e\u015fti ale epocii lor sub culorile radicalismului de atunci, sau lui Barroso c\u0103 a fost maoist \u00een tinere\u0163e, sau fostului responsabil al securit\u0103\u0163ii na\u0163ionale din SUA, Samuel Berger, c\u0103 a fost printre militan\u0163ii anilor 1980, sau actualului secretar general al NATO c\u0103 \u00een tinere\u0163e a manifestat contra organiza\u0163iei. Putem \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa libertatea individual\u0103 ca valoare conduc\u0103toare, dar asta nu d\u0103 nim\u0103nui dreptul s\u0103 nu recunoasc\u0103 dreptul altora de a o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa, de asemenea, sau de a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa, de ce nu?, dreptatea sau egalitatea sau demnitatea. A\u015fa cum fiecare vrem libertatea convingerii, \u00een ce temei nu recunoa\u015ftem aceast\u0103 libertate \u015fi altora? Lumea modern\u0103 s-a pluralizat continuu, \u00eenc\u00e2t este o optic\u0103 cu totul provincial\u0103 s\u0103 ne imagin\u0103m c\u0103 st\u0103m \u00een vreun fotoliu ce asigur\u0103 acces necondi\u0163ionat la misterele lumii.
\nNu este realist s\u0103 se interpreteze toate opiniile blamabile drept \u201eced\u0103ri ideologice\u201c, c\u0103ci unele sunt convingeri tr\u0103ite. Herbert von Karajan, de pild\u0103, nu a pretins altceva \u00een efortul de a-l disloca pe un alt vestit dirijor al anilor 1930 de la conducerea filarmonicii din Berlin. Dar putem blama cu argumente ced\u0103rile cu consecin\u0163e limitatoare de libertate pentru al\u0163ii. Ca, de pild\u0103, atacarea cu orice mijloc de c\u0103tre Carl Schmitt a lui Hans Kelsen, pentru c\u0103 \u00eel concura, sau punerea voluntar\u0103 a lui Heidegger sub cupola na\u0163ional-socialismului, c\u0103ci aspira s\u0103-l \u00eendrume pe F\u00fchrer. \u00cen definitiv, de ce nu se asum\u0103 s\u0103n\u0103tosul pluralism p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t?
\nUn alt fapt trebuie bine \u00een\u0163eles, anume c\u0103 democra\u0163ia nu este pentru avansarea vreunei grup\u0103ri, ci mult mai mult \u2013 o form\u0103 de via\u0163\u0103. A\u015fa st\u00e2nd lucrurile, putem privi cu ochiul celor care au parcurs dup\u0103 1989 experien\u0163a democratiz\u0103rii, at\u00e2ta c\u00e2t\u0103 este, spre trecut. Trecutul nu este de \u00eenfrumuse\u0163at \u015fi nu este de pus pe picior de egalitate cu ceea ce este ast\u0103zi. Dar avem continuu obliga\u0163ia, cel pu\u0163in moral\u0103, a simetriei, \u00een virtutea c\u0103reia \u015fi cel care evalueaz\u0103 trecutul se supune criteriilor acelei evalu\u0103ri.
\nO consecin\u0163\u0103 a simetriei este la \u00eendem\u00e2n\u0103. Dac\u0103 cineva, \u00een trecut, \u00een condi\u0163ii de dictatur\u0103, a gre\u015fit sprijinind, direct sau indirect, un regim de dictatur\u0103, nu au gre\u015fit, la r\u00e2ndul lor, aceia care au sprijinit recent, \u00een condi\u0163ii de libertate, un alt regim funest pentru democra\u0163ie? Nu este p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u015fi o r\u0103spundere pentru zece ani, cei abia \u00eencheia\u0163i, pierdu\u0163i de o \u0163ar\u0103 \u00eentreag\u0103? \u015ei, peste toate, nu cumva sub pretextul l\u0103muririi trecutului, de care unii se ocup\u0103 spre a nu discuta performan\u0163ele \u00een condi\u0163iile libert\u0103\u0163ii, se vizeaz\u0103, de fapt, nu l\u0103murirea, ci func\u0163ii (un directorat, un post de consilier etc.) sau pozi\u0163ii \u00een ierarhiile culturii (vezi atacarea lui Adrian Marino, \u015etefan Augustin Doina\u015f, dintr-o serie mai lung\u0103)?
\nCu aceasta, deschidem \u2013 \u015fi se cuvine deschis\u0103 \u2013 compararea regimurilor. Orice genera\u0163ie are latitudinea s\u0103 fac\u0103 \u201eprocesul istoriei\u201c, dar, pentru aceasta, trebuie s\u0103 urce legitim \u00een fotoliul judec\u0103torului. Nu cred c\u0103, v\u0103z\u00e2nd ce este \u00een jur, \u00een mijlocul celei mai cuprinz\u0103toare crize a Rom\u00e2niei, mai putem spune c\u0103 nu \u015ftim despre ce fel de regim a fost vorba. Regimul ultimei decade nu este inocent. De pild\u0103, promovarea celor mai nepreg\u0103ti\u0163i la decizie, m\u0103surile oculte, instrumentarea institu\u0163iilor, colonizarea presei, degrad\u0103rile din jur, corup\u0163ia extins\u0103 etc. nu sunt doar de odinioar\u0103, ci sunt practici de sub ochii examinatorilor din zilele noastre. Regimul de dinainte de 1989 era, cu siguran\u0163\u0103, sub demnitatea oamenilor. Este sigur c\u0103 nu suntem tot acolo. Dar am ajuns, oare, destul de departe?
\nA\u015f mai aminti un fapt izbitor. Este acela c\u0103 nu \u00een Carpa\u0163i se stabile\u015fte, cum se crede \u00een \u015fueta voluntarist\u0103 de la noi, sensul istoriei. De aceea ceva perspicacitate nu ar strica. Nu exist\u0103 \u00een jur at\u00e2t de multe energii creative \u00eenc\u00e2t s\u0103 ne permitem s\u0103 le desconsider\u0103m aplic\u00e2nd criterii superficiale de evaluare. Iar, peste toate, nici democra\u0163ia nu se poate construi f\u0103r\u0103 democra\u0163ie.
\nS\u0103 privim realitatea: nici o \u0163ar\u0103 matur\u0103 nu-\u015fi permite irosirea energiilor \u015fi, dincoace de l\u0103muririle civilizate ce au loc, \u00ee\u015fi pune \u00een valoare personalit\u0103\u0163ile \u015fi operele. S\u0103 privim mai \u00een profunzime: nic\u0103ieri nu are trecere, cu at\u00e2t de lacunara \u00een\u0163elegere a premiselor ei, teoria lui Ernst Nolte a \u201er\u0103zboiului social mondial\u201c, precum la evaluatorii de la noi, care par s\u0103 ia \u00een seam\u0103 doar ceea ce le confirm\u0103 cli\u015feele de g\u00e2ndire. Va trebui admis c\u0103 opticile \u00eenguste asupra vie\u0163ii sociale \u015fi criteriile oportuniste de evaluare nu fac dec\u00e2t s\u0103 favorizeze ascensiunea mediocrilor, despre care vorbeau, premonitoriu, Stendhal \u015fi Thomas Mann. Rom\u00e2nia pl\u0103te\u015fte scump tocmai aceast\u0103 ascensiune din ultima decad\u0103. Efectivele performan\u0163e, trebuie admis, se stabilesc p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 altfel, oricum \u00een pofida coteriilor \u015fi a veritabilei industrii indigene a confuzion\u0103rii valorilor.
\nUn fapt mai este de asumat cu r\u0103spundere, dup\u0103 ce nu altul dec\u00e2t un intelectual cu op\u0163iuni orientate mai degrab\u0103 spre trecut ca Joachim Fest (vezi interven\u0163ia sa din Frankfurter Allgemeine Zeitung, 30 decembrie 1989) a avut meritul de a-l semnala la timp. Este vorba de venirea pe scen\u0103, odat\u0103 cu schimb\u0103ri sociale salutare, a prea pu\u0163ine idei noi care s\u0103 deschid\u0103 dimensiunea viitorului. \u015ei, ast\u0103zi, faptul n-a fost dep\u0103\u015fit. Tr\u0103im \u00eenc\u0103 la Carpa\u0163i, vrem, nu vrem s\u0103 recunoa\u015ftem, \u00eentr-o societate cu energii strivite \u015fi orizonturi ce\u0163oase, pe care tocmai criteriile de evaluare nechibzuite o fac \u015fi mai \u00eempotmolit\u0103 \u015fi din care ie\u015firea ce atrage este aspira\u0163ia emigr\u0103rii.
\nOricum, \u00een locul discrimin\u0103rilor pe care regimul ultimei decade le-a instrumentat pe cheltuiala rom\u00e2nilor, este ra\u0163ional s\u0103 revenim la respectul faptelor, la argumente valide, la moral\u0103 bazat\u0103 pe simetrie, la \u00eencredere \u00een ra\u0163iune \u015fi \u2013 dincoace de toate \u2013 la crea\u0163ie veritabil\u0103. F\u0103r\u0103 acestea, a\u015fa cum se poate observa u\u015for \u015fi cum avertiza deja Adorno (vezi Minima Moralia, 2007), \u201eprivirea asupra vie\u0163ii gliseaz\u0103 c\u0103tre ideologie, care ne minte c\u0103 aceast\u0103 via\u0163\u0103 exist\u0103 aievea\u201c.<\/p>\n

\n

(Din volumul Ap\u0103rarea eticii de Andrei Marga, \u00een curs de preg\u0103tire)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen jurul nostru unele persoane se reped s\u0103 evalueze opiniile altora \u015fi dau sentin\u0163e. Departe de mine g\u00e2ndul de a contesta dreptul cuiva de a evalua. Ceea ce m\u0103 determin\u0103 s\u0103 intervin este constatarea c\u0103 acei care se reped comit erori ce vin tot dintr-o ideologie: cea a accesului privilegiat la adev\u0103r \u015fi dreptate. \u015ei… Cite\u0219te mai mult »Cum evalu\u0103m opiniile altora?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[13167,13170,13171,13169,13168,1484],"class_list":["post-21720","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-afirmatii-si-convingeri","tag-colonizarea-presei","tag-criteriile-de-evaluare","tag-ierarhiile-culturii","tag-libertatea-convingerii","tag-pluralism"],"views":1185,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21720","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21720"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21720\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21720"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21720"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21720"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}