{"id":21635,"date":"2014-12-18T16:05:49","date_gmt":"2014-12-18T14:05:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21635"},"modified":"2014-12-18T16:37:01","modified_gmt":"2014-12-18T14:37:01","slug":"superibsen-superostermeier-interferente-2014","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/superibsen-superostermeier-interferente-2014\/","title":{"rendered":"SuperIbsen, SuperOstermeier. Interferen\u0163e 2014"},"content":{"rendered":"

S\u0103 spui c\u0103 Teatrul Maghiar de Stat din Cluj este cel mai bun teatru din Rom\u00e2nia a devenit aproape o fraz\u0103-cli\u015feu. De ani buni, face parte din recuzita preferat\u0103 a criticilor. Teatrul condus de Tompa G\u00e1bor a c\u00e2\u015ftigat recunoa\u015fterea unanim\u0103 prin spectacole de valoare, actori cu performan\u0163e de neuitat, rigoare, disciplin\u0103 \u015fi seriozitate. C\u0103 Tompa G\u00e1bor este, a\u015fadar, un creator de teatru cu viziune r\u0103m\u00e2ne un fapt binecunoscut. Deloc surprinz\u0103tor, aceea\u015fi viziune \u015fi construc\u0163ie solide s-au transferat \u015fi asupra Festivalului Interna\u0163ional de Teatru Interferen\u0163e de la Cluj, a c\u0103rui a patra edi\u0163ie s-a \u00eencheiat de cur\u00e2nd. Cu experien\u0163\u0103 \u015fi carier\u0103 interna\u0163ional\u0103, selec\u0163ionerul \u015ftie bine care sunt v\u00e2rfurile europene. Iar festivalul condus de el s-a bucurat de prezen\u0163a unor regizori de indiscutabil\u0103 valoare: Thomas Ostermeier, Declan Donnellan, Josef Nadj sau Pippo Delbono. S-o spunem cinstit: orice iubitor de teatru, dac\u0103 are \u015fansa s\u0103 vad\u0103 m\u0103car spectacolul unuia dintre ei, simte c\u0103 l-a prins pe Dumnezeu de picior. Iar c\u00e2nd o garnitur\u0103 de o asemenea greutate este prezent\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 edi\u0163ie, comentariile sunt de prisos. A\u015fa c\u0103 din capul locului festivalul a avut un mare plus. Mai ales c\u0103 publicul rom\u00e2n are ocazii rarissime s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 produc\u0163iile \u201egreilor\u201d europeni.
\nDar Tompa G\u00e1bor, al c\u0103rui nume se asociaz\u0103 cu mont\u0103ri solide, a petrecut mul\u0163i ani ca profesor la UCLA, Universitatea din California, San Diego. Or, experien\u0163a \u015fi cuno\u015ftin\u0163ele dob\u00e2ndite pe cel\u0103lalt continent nu \u00eent\u00e2rzie s\u0103 se vad\u0103. Festivalul Interferen\u0163e se deschide tot mai generos c\u0103tre noile forme de teatru, c\u0103tre latura experimental\u0103, instala\u0163iile multimedia, \u00eembin\u00e2nd \u00een cel mai fericit chip cu putin\u0163\u0103 produc\u0163iile consistente, de o valoare unanim recunoscut\u0103, cu cercetarea noilor mijloace. Acesta a fost al doilea mare plus care face din Interferen\u0163e unul dintre festivalurile noastre de Top 3.
\nNu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, tema edi\u0163iei din 2014 a fost M\u0103rturiile corpului. Ce altceva dac\u0103 nu propriul nostru corp, forma lui bun\u0103, s\u0103n\u0103tatea, frumuse\u0163ea \u015fi b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea reprezint\u0103 marotele zilei? De altfel, selec\u0163ionerul \u00ee\u015fi explic\u0103 astfel alegerea:
\n\u201eNoi, fiin\u0163ele umane, suntem mereu preocupate de corporalitatea noastr\u0103, de apari\u0163ia noastr\u0103 fizic\u0103, func\u0163iile de via\u0163\u0103, \u00eemb\u0103tr\u00e2nirea, temporalitatea noastr\u0103, efemeritatea, conceperea noastr\u0103 \u00eentru na\u015ftere, bolile noastre generoase, sexualitatea, practic tot ce ne leag\u0103 de alchimia misterioas\u0103 a trupului de la \u00eentruparea Cuv\u00e2ntului \u00eencoace.\u201d
\n\u015ei regizorul continu\u0103:
\n\u201eVa \u00eenvia \u015fi va rena\u015fte oare corpul uman at\u00e2t de mult glorificat, divinizat, idealizat, chinuit, torturat, umilit \u015fi aneantizat de-a lungul istoriei? Exist\u0103 oare m\u00e2ntuire? Acestea sunt \u00eentreb\u0103rile pe care spectacolele selec\u0163ionate \u00eencearc\u0103 s\u0103 le pun\u0103 \u00een discu\u0163ie.\u201d
\nUn du\u015fman al poporului<\/strong>
\nIeri sau cel mai devreme s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 pare s\u0103 fi fost scris textul lui Ibsen, Un du\u015fman al poporului, sub tasta dramaturgiei lui Florian Borchmeyer, \u00een regia lui Thomas Ostermeier, de la faimosul Teatru Schaub\u00fcchne din Berlin. Problema pare de actualitate \u015fi de interes pentru to\u0163i cei preocupa\u0163i de alterarea mediului \u015fi de efectele sale asupra s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii. Doctorul Stockmann descoper\u0103 c\u0103 apa de la o sta\u0163iune balnear\u0103 recent amenajat\u0103 este poluat\u0103, drept pentru care produce probleme de stomac \u015fi de piele. Dar ora\u015ful, \u00een fa\u0163a unui posibil boom economic de pe urma turismului balnear, nu poate s\u0103-\u015fi permit\u0103 s\u0103 piard\u0103 investi\u0163ia \u015fi s\u0103 rateze \u015fansa prosperit\u0103\u0163ii. Care este cea mai bun\u0103 solu\u0163ie? Adev\u0103rul \u2013 f\u0103cut public \u2013, pentru care militeaz\u0103 doctorul sau ascunderea lui sub pre\u015f de dragul cre\u015fterii economice \u015fi al \u00eenfloririi de care s-ar bucura \u00eentreaga urbe? \u00cencet-\u00eencet, prietenii s\u0103i care sus\u0163ineau cauza adev\u0103rului se reorienteaz\u0103, iar doctorul se treze\u015fte singur.
\nDin textul lui Ibsen dramaturgul Florian Borchmeyer p\u0103streaz\u0103 exact atributele care \u00eel fac nemuritor: infailibilul s\u0103u dramatism, conflictul creat la milimetru, rela\u0163ii excelent conturate, dram\u0103 interioar\u0103 \u015fi o tensiune cum numai Ibsen \u015fi o m\u00e2n\u0103 de autori, \u00een toat\u0103 istoria teatrului, se pricep s\u0103 construiasc\u0103. Acesta e capitalul dramatic de la care pleac\u0103 Ostermeier. Unul de nota zece, spre norocul oric\u0103rui regizor care se pricepe s\u0103-l valorifice. \u015ei Ostermeier se pricepe! Mai ales \u00eentr-un spectacol impecabil construit, situa\u0163ie dup\u0103 situa\u0163ie, ba\u015fca jucat ca la carte, ca \u015fi c\u00e2nd personajele nu \u015ftiu ce se va \u00eent\u00e2mpla \u00een minutul urm\u0103tor, a\u015fa \u00eenc\u00e2t r\u0103sturn\u0103rile s\u0103 fie cu at\u00e2t mai pregnante. Iar\u00a0 minimalismul propus de actori pare tehnica potrivit\u0103 la locul potrivit. S\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 oricare dintre cei de pe scen\u0103 arat\u0103, se poart\u0103, se \u00eembrac\u0103, face acelea\u015fi gesturi ca mai to\u0163i prietenii dvs. At\u00e2t de familiar e totul, \u00eenc\u00e2t spectatorul nu poate s\u0103 se rup\u0103 de spectacol. Fiecare dintre noi are m\u0103car un prieten corporatist mai modest \u015fi de bun-sim\u0163, \u00eembr\u0103cat \u00een costum, dar unul lejer, ca fratele doctorului, Primarul. Apoi, grupul de prieteni al personajului principal, care c\u00e2nt\u0103, din hobby, \u00eentr-un band, reprezint\u0103 exact p\u0103rticica din tinere\u0163ea fiec\u0103ruia. Stative, microfoane, pere\u0163ii plini de graffiti sunt cadrul peste care, acum, \u00een 2014, oricine poate s\u0103 dea.
\nDe altfel, \u00eentr-un interviu din Adev\u0103rul, Ostermeier chiar men\u0163iona c\u0103 principala sa calitate nu este alta dec\u00e2t s\u0103 observe: \u201eTeatrul nu poate schimba lumea. Iar eu nici m\u0103car n-a\u015f spune c\u0103 fac teatru politic. Tratez teme politice \u00een spectacolele mele c\u00e2teodat\u0103, dar ele sunt bazate pe ceea ce observ \u00een jurul meu. Asta \u00ee\u0163i poate p\u0103rea politic \u0163ie sau altor spectatori, dar singurul meu scop este de a observa \u015fi de a fi precis \u00een privin\u0163a modului \u00een care tr\u0103iesc \u015fi se comport\u0103 oamenii ast\u0103zi. Acesta e focusul meu, pasiunea mea\u201d.
\nA\u015fa arat\u0103 \u015fi Un du\u015fman al poporului: realism curat, minimalist, aproape de film, cu puzderie de detalii care fac carnea spectacolului. Adev\u0103rate scene de gen, cel din cuplurile de azi, unde t\u00e2n\u0103ra mam\u0103, profesoar\u0103 de englez\u0103, nu mai are chef s\u0103 fie singura sacrificat\u0103, iar tat\u0103l, de\u015fi antitalent, se str\u0103duie\u015fte s\u0103 \u00eempart\u0103 binevoitor responsabilit\u0103\u0163ile. Zeci de gesturi din spectacol fac ca lumea lui Ibsen s\u0103 fie exact lumea de azi. Aici pare s\u0103 stea talentul regizoral al lui Ostermeier, \u00een fotografia \u201edup\u0103\u201d realitate, \u00een dozajul excelent, unde nici un actor nu sare calul \u015fi nu-\u015fi \u201eetaleaz\u0103\u201d performan\u0163ele. Nici unul nu are vreun solo de maxim\u0103 energie, unul \u00eenv\u0103luitor, care s\u0103 \u201educ\u0103\u201d publicul cu el. To\u0163i se men\u0163in \u00een (non)aura cotidianului, pun\u00e2nd amortizor pe emo\u0163ii de dragul de a stimula intelectul. Dar tocmai aspectul din urm\u0103, ca \u015fi faptul c\u0103 regizorul inten\u0163ioneaz\u0103 s\u0103 provoace dezbaterea, reteaz\u0103 de la r\u0103d\u0103cin\u0103 seduc\u0163ia, deliciul \u015fi principiul pl\u0103cerii. Pe scurt, contactul emo\u0163ional \u00eentre public \u015fi spectacol. C\u0103 acesta este scopul principal o demonstreaz\u0103 \u015fi scena care a rupt gura t\u00e2rgului la Cluj: vreo jum\u0103tate de or\u0103 de dezbatere integrat\u0103 \u00een spectacol, la care a participat \u015fi publicul. Din p\u0103cate, a doua reprezenta\u0163ie nu avea s\u0103 mai fie la fel de norocoas\u0103 \u00een antrenarea auditoriului.
\nFiecare personaj r\u0103m\u00e2ne un tip comun, excelent marcat: directorul de ziar, care \u00ee\u015fi cunoa\u015fte bine publicul-\u0163int\u0103 \u015fi toate modalit\u0103\u0163ile prin care acesta poate fi manipulat; redactorul greoi care acas\u0103 c\u00e2nt\u0103 rock \u015fi \u00ee\u015fi inflameaz\u0103 prietenul de dragul adev\u0103rului, dar \u00eel las\u0103 balt\u0103 pe el \u015fi principiile comune atunci c\u00e2nd se \u00eengroa\u015f\u0103 gluma; \u015fi cel\u0103lalt, mai t\u00e2n\u0103r, care, de dragul \u201enivelului urm\u0103tor\u201d, e gata de mici concesii ca s\u0103 se angajeze la Prim\u0103rie. Limita prieteniei \u015fi a principiilor, compromisurile moi, pe care propria con\u015ftiin\u0163\u0103 le trece u\u015for cu vederea, mai ales c\u00e2nd circumstan\u0163ele atenuante curg \u00een valuri, fac obiectul asupra c\u0103ruia se fixeaz\u0103 lupa lui Ostermeier. Iar personajul principal, doctorul (Cristoph Gawenda), este cel cu care ne identific\u0103m cu to\u0163ii: onest, revoltat, dispus s\u0103 mearg\u0103, de dragul adev\u0103rului \u015fi al binelui comunit\u0103\u0163ii, p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Este acela\u015fi rebel, \u00eens\u0103, care, de\u015fi c\u00e2nt\u0103 \u00een trup\u0103, nu poate concepe c\u0103 nu se va bucura de averea mo\u015ftenit\u0103 de la capitalistul s\u0103u socru. Care e viitorul unui asemenea tip \u00eensetat de dreptate \u015fi maculat de toate zoaiele cu care arunc\u0103 \u00een el societatea, la propriu \u00een spectacol, pentru ca impactul s\u0103 fie sut\u0103 la sut\u0103?
\nTehnicile de manipulare, calcularea majorit\u0103\u0163ilor, facerea \u015fi desfacerea lor, mijloacele ascunse prin care opozi\u0163ia scoate lumea \u00een strad\u0103, pentru ca presiunea acesteia s\u0103 determine puterea s\u0103 cedeze, sunt piesele dintr-un algoritm prin care se poate juca pe degete orice situa\u0163ie politic\u0103. Exact ca la manual! Unul \u015ftiut pe dinafar\u0103 \u015fi de ale\u015fi, \u015fi de aspiran\u0163i, \u015fi de mass-media. Iar c\u00e2nd onestitatea lipse\u015fte, despre ce adev\u0103r mai poate fi vorba?<\/p>\n

 <\/p>\n

(c) Mihaela Marin<\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S\u0103 spui c\u0103 Teatrul Maghiar de Stat din Cluj este cel mai bun teatru din Rom\u00e2nia a devenit aproape o fraz\u0103-cli\u015feu. De ani buni, face parte din recuzita preferat\u0103 a criticilor. Teatrul condus de Tompa G\u00e1bor a c\u00e2\u015ftigat recunoa\u015fterea unanim\u0103 prin spectacole de valoare, actori cu performan\u0163e de neuitat, rigoare, disciplin\u0103 \u015fi seriozitate. C\u0103 Tompa… Cite\u0219te mai mult »SuperIbsen, SuperOstermeier. Interferen\u0163e 2014<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11318],"tags":[11265,13135,13139,13137,13138,13134,13140,13136,12708],"class_list":["post-21635","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-spectacolului","tag-declan-donnellan","tag-festivalul-de-teatru-interferente","tag-florian-borchmeyer","tag-josef-nadj","tag-pippo-delbono","tag-teatrul-maghiar-de-stat-din-cluj","tag-textul-lui-ibsen","tag-thomas-ostermeier","tag-tompa-gabor"],"views":1879,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21635","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21635"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21635\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21635"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21635"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21635"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}