{"id":21633,"date":"2014-12-18T15:35:23","date_gmt":"2014-12-18T13:35:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21633"},"modified":"2014-12-18T15:35:23","modified_gmt":"2014-12-18T13:35:23","slug":"ncr-ul-si-o-reclama-mascata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ncr-ul-si-o-reclama-mascata\/","title":{"rendered":"NCR-ul \u015fi o reclam\u0103 mascat\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Andrei Gorzo, Andrei State (coord.), <em>Politicile filmului: contribu\u0163ii la interpretarea <\/em><\/strong><br \/>\n<strong><em>cinemaului rom\u00e2nesc contemporan,<\/em> Editura Tact, Cluj-Napoca, 322 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u201eNoul val\u201d cinematografic rom\u00e2nesc avea nevoie de c\u00e2t mai multe analize bine structurate. Dup\u0103 Andrei Gorzo \u015fi Andrei State, \u201ecinematografia contemporan\u0103 este cel mai important produs cultural de export al \u0163\u0103rii\u201d. Lucrul este discutabil, mai ales \u00een raport cu artele plastice, \u00eens\u0103 nimeni nu poate contesta faptul c\u0103, \u00een discu\u0163iile interna\u0163ionale, arta rom\u00e2neasc\u0103 a c\u00e2\u015ftigat enorm de pe urma regizorilor ultimului deceniu. La fel cum, spre deosebire de literatur\u0103, cinematografia rom\u00e2neasc\u0103 a reu\u015fit s\u0103 impun\u0103 optica asupra socialului. Practic, lumea \u00een care tr\u0103im (tranzi\u0163ie, capitalism s\u0103lbatic, distopie etc.) tinde s\u0103 fie g\u00e2ndit\u0103 dup\u0103 scene ale filmelor acestui deceniu \u015fi raportat\u0103 situa\u0163ional la cazurile descrise de acestea. \u00cens\u0103, pentru a explica bazele fenomenului \u015fi pentru a c\u0103uta \u00eenscrierea acestuia \u00eentr-o tradi\u0163ie cultural\u0103 (sau, de ce nu, ruptura fa\u0163\u0103 de aceasta), era nevoie de o antologie de texte polemice. Teoriile de bun-sim\u0163 despre neorealism, tranzi\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103, trend de festival etc. trebuiau s\u0103 treac\u0103 \u00eentr-o etap\u0103 analitic\u0103. De aici, structura antologiei Politicile filmului: contribu\u0163ii la interpretarea cinemaului rom\u00e2nesc contemporan, ap\u0103rut\u0103 recent la editura Tact \u015fi coordonat\u0103 de Andrei Gorzo \u015fi de Andrei State.<br \/>\nDe la ce premis\u0103 plec\u0103m? Claudiu Turcu\u015f este singurul (sau aproape singurul) care men\u0163ioneaz\u0103 prezen\u0163a unei discu\u0163ii despre noul val rom\u00e2nesc \u00een cadrul criticii de film: Lucruri care nu pot fi spuse altfel. Un mod de a g\u00e2ndi cinemaul, de la Andr\u00e9 Bazin la Cristi Puiu (de Andrei Gorzo), Contemporary Romanian Cinema. The History of an Unexpected Miracle (Dominique Nasta) \u015fi Contemporary Romanian Cinema. An Introduction (Doru Pop). Problema eseului introductiv al lui Andrei Gorzo \u015fi Andrei State este c\u0103 vorbe\u015fte despre desf\u0103\u015furarea critic\u0103 slab\u0103 (cantitativ) \u00een interiorul discu\u0163iei despre noul val \u2013 care trebuie rezolvat\u0103 (prin antologia de fa\u0163\u0103, evident) \u2013, \u00eens\u0103 nu nume\u015fte niciunul dintre studiile pe care, dup\u0103 cum spuneam, le trece Claudiu Turcu\u015f \u00een revist\u0103. \u00cens\u0103, din eseul lui Turcu\u015f, \u00een cazul omiterii lucr\u0103rii Contemporary Romanian Cinema&#8230; putem \u00een\u0163elege motivele: \u201edominat de un descriptivism survolant, volumul aplatizeaz\u0103 viziunea fiec\u0103rui regizor prin rezumate extinse. Cum spuneam, palierul teoretic este nearticulat, iar interpret\u0103rile sufer\u0103 de un anumit deficit speculativ\u201d (despre studiul lui Dominique Nasta). \u00cens\u0103, \u00een cazul lui Doru Pop, tezele pe care acesta le pune la b\u0103taie \u00een Romanian New Wave Cinema par s\u0103 fie reiterate \u00een antologia de la Tact: o discu\u0163ie despre contextul european al anilor \u201990 \u015fi despre identitatea conceptului de \u201enou val\u201d, dincolo de contextul rom\u00e2nesc.<br \/>\n\u00cen antologie, cea mai interesant\u0103 discu\u0163ie despre acest subiect este propus\u0103 de Radu Toderici: \u201eOr, dac\u0103 realismul cinematografic nu e citit strict \u00een limite baziniene, exist\u0103 \u00een anii \u201990 o tendin\u0163\u0103 realist\u0103 european\u0103 suficient de pronun\u0163at\u0103 pentru a putea fi pus\u0103 \u00een discu\u0163ie ca o posibil\u0103 influen\u0163\u0103 asupra Noului Cinema Rom\u00e2nesc\u201d. Tezele despre posibile influen\u0163e preiau astfel termenii unei discu\u0163ii purtate deja de Gorzo \u00een volumul de la Humanitas: o reflectare asupra realismului (istoric) \u015fi definirea, prin intermediul unui corelativ (neorealismul) direc\u0163iei noului val rom\u00e2nesc. Explica\u0163ia lui Radu Toderici vine prin raportarea noului cinema la direc\u0163iile mainstream: regizorii noului val aleg realismele (\u00een eseul s\u0103u, Andrei State face o discu\u0163ie despre mai multe feluri de neorealism) pentru c\u0103 exist\u0103 o disput\u0103 iner\u0163ial\u0103 cu produc\u0163ia comercial\u0103. Mai mult, preexisten\u0163a formulei realiste \u00een deceniul al zecelea este tratat\u0103 structural: diferen\u0163ele de montaj \u015fi instrumentele tehnice fac diferen\u0163a. Se contureaz\u0103 deci o direc\u0163ie de analiz\u0103 istoric\u0103 \u015fi teoretic\u0103 a fenomenului, cu diferite oscila\u0163ii \u00eentre continuarea tradi\u0163iei europene \u015fi apari\u0163ia noului val ca formul\u0103 diferit\u0103 de cea a deceniului anterior.<br \/>\nPrima parte a volumului, intitulat\u0103 strategic Prim-planuri este construit\u0103 \u00een jurul c\u00e2torva profiluri de vedet\u0103 ale NCR-ului. Unele portrete tehnice (p\u00e2n\u0103 la momente de o platitudine rar\u0103: \u201eMoartea domnului L\u0103z\u0103rescu este un mozaic de nota\u0163ii de maxim\u0103 acurate\u0163e despre felul \u00een care interiorul \u015fi exteriorul se construiesc \u015fi se definesc reciproc\u201d) sunt ad\u0103ugate pentru ca imaginea profesionist\u0103 a regizorilor s\u0103 capete carna\u0163ie. Dar, pornind \u00een sens invers ordinii de publicare a articolelor, probabil cea mai interesant\u0103 analiz\u0103 vine din partea lui Costi Rogozanu. De fapt, dintre toate analizele (dac\u0103 e s\u0103 ne lu\u0103m dup\u0103 titlul c\u0103r\u0163ii \u2013 Politicele filmului), ale celor de la Critic Atac sunt cele mai bine racordate la subiect. \u00centre analize plate \u201ede \u015fcoal\u0103\u201d \u015fi eseuri despre conexiuni \u00eentre regizori \u015fi diferen\u0163e specifice, g\u00e2ndirea de st\u00e2nga are alte puncte de dezbatere: dac\u0103 Politicele filmului este, de fapt, o carte despre NCR \u015fi vrea s\u0103 discute felul \u00een care politicul \u015fi socialul sunt antrenate \u00een film (pentru c\u0103 noul val rom\u00e2nesc d\u0103 aceast\u0103 \u015fans\u0103 de discu\u0163ie prin direc\u0163iile clare de critic\u0103 social\u0103 \u015fi motivul societ\u0103\u0163ii de tranzi\u0163ie), analizele din a doua parte (Planuri de ansamblu) ale lui Florin Poenaru (despre auto-colonialism \u015fi world cinema) \u015fi Alex Cistelecan (despre intimitate \u015fi fundalul subcon\u015ftient colectiv care genereaz\u0103 comportamente la nivel social) sunt singurele relevante. Nu doar pentru c\u0103 socialul primeaz\u0103 (filmele ca produc\u0163ii supuse grilelor de clas\u0103), ci pentru c\u0103 afirma\u0163ia din prima parte a eseului semnat de Costi Rogozanu vorbe\u015fte despre mizele noului cinema: \u201e\u00cen prim\u0103 instan\u0163\u0103, mul\u0163i regizori au crezut \u00een film de public\u201d. Obsesiile tematice, dorin\u0163a de a face film \u201eca afar\u0103\u201d \u015fi leg\u0103turile regizorilor cu regimul de produc\u0163ie transform\u0103 un eseu despre cinematografie \u00eentr-unul despre societate ca surs\u0103, dar \u015fi condi\u0163ionare exterioar\u0103 a artei.<br \/>\nApoi, dincolo de discu\u0163ia despre influen\u0163e, r\u0103d\u0103cini \u015fi impact, \u00een eseul lui Florin Poenaru este reluat\u0103 o polemic\u0103 mai veche cu Andrei Gorzo despre NCR ca servit\u0103 \u00een artele contemporane: \u201eaceste filme redau ceea ce privirea colonial\u0103 vestic\u0103 a\u015fteapt\u0103 s\u0103 vad\u0103 de la regizorii estici postcomuni\u015fti (normalitatea consumului burghez, dramele \u015fi mizeriile tranzi\u0163iei, r\u00e2sul autodepreciator etc.), iar aceast\u0103 conformitate este apoi recunoscut\u0103 prin consacrarea respectivelor filme \u00een sistemul vestic de validare format din premii, festivaluri, re\u0163ele de distribu\u0163ie, cronici etc\u201d. Aceast\u0103 tez\u0103 apare, \u00eentr-o form\u0103 sau alta, la mai to\u0163i colaboratorii antologiei. La nivelul cunoa\u015fterii comune, e destul de clar c\u0103 ideea filmului \u201ef\u0103cut\u201d pentru vestici \u2013 care scade mult din av\u00e2ntul \u00een imagine pe care l-au avut regizorii contemporani \u2013 este o ipotez\u0103 valabil\u0103, \u00eens\u0103 ce aduce nou textul este desf\u0103\u015furarea argumentului: \u201eDe aici se poate concluziona: cu c\u00e2t experien\u0163a spitaliceasc\u0103 e mai rea, cu at\u00e2t tr\u0103irea mor\u0163ii e mai autentic\u0103 \u015fi mai revelatoare pentru chestiunea investigat\u0103 de film. Astfel, Puiu rateaz\u0103 filmul pentru c\u0103 nu \u015fi-a plasat ac\u0163iunea \u00een condi\u0163ii spitalice\u015fti \u015fi mai proaste, dac\u0103 acest fapt contribuie la iluminarea problemei universale investigate\u201d; \u201eOr, eu cred c\u0103 acest tip de trop narativ (precum cel cu spitalele) nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, ci ideologic. Altfel spus, momentul de selec\u0163ie a nara\u0163iunii (a op\u0163iunii dintre diferite variante narative) este momentul \u00een care ideologia \u015fi a\u015ftept\u0103rile autocoloniale intr\u0103 \u00een formula filmului\u201d. Dincolo de asta, at\u00e2t Alex Cistelecan, c\u00e2t \u015fi Florin Poenaru observ\u0103 o anumit\u0103 inconsisten\u0163\u0103 \u00een r\u00e2ndul noilor produc\u0163ii cinematografice: teza social\u0103 este impur\u0103. Fie c\u0103 este deturnat\u0103 de \u201eintrig\u0103 neplauzibil\u0103\u201d (dar asta nu ar fi doar rabat de la realism?), fie c\u0103 societatea se afl\u0103 \u00een imposibilitatea \u201eexperien\u0163ei de sine \u00een vremuri neo-liberale\u201d, teza social\u0103 nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 \u00eei mul\u0163umeasc\u0103 pe criticii de st\u00e2nga.<br \/>\nAici este g\u0103sit spa\u0163iul pentru o mic\u0103 polemic\u0103: ce vor regizorii noului val? Lucreaz\u0103 ei inten\u0163ional \u015fi ideologic? Lucru destul de periculos de afirmat, mai ales \u00een interiorul unui volum dominat de ideea c\u0103 NCR are ca tendin\u0163\u0103 principal\u0103 renun\u0163area la realismul tezist \u015fi recuperarea realit\u0103\u0163ii la \u201egradul zero\u201d (Gorzo, \u201einteresul documentarist pentru procesare \u00een sine\u201d): \u201eDar absorbirea de sine a acestui t\u00e2n\u0103r \u015fi a \u00eentregului s\u0103u trib (mam\u0103, iubit\u0103 \u015f.a.m.d.) nu e ceva ce filmul ne invit\u0103 s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim \u2013 Cistelecan se \u00een\u015fal\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 la fel de mult ca Voinescu \u2013, ci s\u0103 condamn\u0103m cu dezgust, pentru c\u0103 aceast\u0103 subiectivitate absorbit\u0103 de sine, mai ales a \u015foferului \u015fi a mamei, se manifest\u0103 c\u0103lc\u00e2nd \u00een picioare subiectivitatea altora (\u00abSunt mama b\u0103iatului&#8230;\u00bb)\u201d.<br \/>\n\u00cen linii mari, discu\u0163ia \u00een volum este purtat\u0103 \u00een jurul principalilor regizori ai noului val (Puiu, Mungiu, Munteanu, Porumboiu etc.), despre scenari\u015fti \u015fi leg\u0103turile noului val cu literatura (R\u0103dulescu este uneori for\u0163a motrice \u015fi alteori cel care \u201estr\u00e2nge \u015furuburile\u201d textelor) \u015fi despre leg\u0103turile acestora cu diferite tipuri de cinema. St\u00e2ngi\u015ftii de la Critic Atac fac o analiz\u0103 a felului \u00een care politica \u015fi ordinile sociale sunt inserate sau reprezentate de filmul contemporan (\u015fi asta p\u0103rea teza major\u0103 \u015fi de fructificat). Criticii de film vorbesc despre influen\u0163e \u015fi conexiuni cu cinematografia vecin\u0103. Lucrul de apreciat este c\u0103, prin gama larg\u0103 de direc\u0163ii de analiz\u0103 (politologi, filosofi, critici literari, critici de film), NCR prime\u015fte \u00eenc\u0103 un studiu de bibliografie.<br \/>\n\u00cens\u0103 marea ciud\u0103\u0163enie este ultimul text al c\u0103r\u0163ii (Aferim! \u2013 ceva nou \u00een cinemaul rom\u00e2nesc). Cititorul va fi foarte mirat s\u0103 observe faptul c\u0103, de\u015fi cartea p\u0103rea s\u0103 nu propun\u0103 o tez\u0103 direct\u0103 (pentru c\u0103, de la Turcu\u015f, care duce o discu\u0163ie despre valabilitatea \u201enout\u0103\u0163ii noului val\u201d, p\u00e2n\u0103 la filmul documentar \u2013 Lucian Maier, de la analiz\u0103 estetic\u0103 \u015fi profil tehnic de regizor p\u00e2n\u0103 la critic\u0103 marxist\u0103 \u015fi reinterpretare prin social a evolu\u0163iei filmului rom\u00e2nesc contemporan, antologia e deschis\u0103 la polemici \u015fi destul de rezervat\u0103 \u00een previziuni), textul comun semnat de Andrei Gorzo \u015fi Veronica Laz\u0103r face un anun\u0163 incendiar: \u201eAceast\u0103 oper\u0103 de art\u0103 care pe viitor va deveni clasic\u0103 \u00een cinematografia rom\u00e2neasc\u0103 este \u015fi o interven\u0163ie percutant\u0103 \u00een agenda dezbaterilor publice ale momentului\u201d (filmul Aferim! al lui Radu Jude). \u201eCel mai important film rom\u00e2nesc din 2010 \u00eencoace\u201d \u00eentre \u201ecei mai importan\u0163i cinea\u015fti rom\u00e2ni contemporani\u201d stric\u0103 toat\u0103 structura antologiei.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Andrei Gorzo, Andrei State (coord.), Politicile filmului: contribu\u0163ii la interpretarea cinemaului rom\u00e2nesc contemporan, Editura Tact, Cluj-Napoca, 322 p. &nbsp; \u201eNoul val\u201d cinematografic rom\u00e2nesc avea nevoie de c\u00e2t mai multe analize bine structurate. Dup\u0103 Andrei Gorzo \u015fi Andrei State, \u201ecinematografia contemporan\u0103 este cel mai important produs cultural de export al \u0163\u0103rii\u201d. Lucrul este discutabil, mai ales&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ncr-ul-si-o-reclama-mascata\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">NCR-ul \u015fi o reclam\u0103 mascat\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[13131,8881,13133,13132],"class_list":["post-21633","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-andrei","tag-andrei-gorzo","tag-interpretarea-cinematografiei","tag-politicile-filmului"],"views":2149,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21633","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21633"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21633\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21633"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21633"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21633"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}