{"id":21625,"date":"2014-12-18T15:24:11","date_gmt":"2014-12-18T13:24:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21625"},"modified":"2014-12-18T15:24:11","modified_gmt":"2014-12-18T13:24:11","slug":"metoda-si-est-etica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/metoda-si-est-etica\/","title":{"rendered":"Metod\u0103 \u015fi \u201eest-etic\u0103\u201c"},"content":{"rendered":"<p><strong>Critici din comunism<\/strong><br \/>\nNu mul\u0163i sunt criticii activi \u00een Rom\u00e2nia despre care Virgil Ierunca scrie foiletoane \u00een\u00a0 Subiect \u015fi predicat, Humanitas, 1995, cu o disponibilitate mai larg\u0103, at\u00e2t de potrivit\u0103 cu epoca poststalinist-ceau\u015fist\u0103 a regimului. O minim\u0103 relaxare de perspectiv\u0103 \u015fi un pesimism balansat u\u015for de speran\u0163a unor evolu\u0163ii a\u015fteptate. Noii critici, lega\u0163i doar de noua ordine sistemic\u0103, se adapteaz\u0103 f\u0103r\u0103 a se tr\u0103da, ca predecesorii.<br \/>\nLa Ion Negoi\u0163escu, \u00een care E. Lovinescu avusese vreme pentru a \u00eentrevede un \u201edestin singular\u201c, V. Ierunca certific\u0103 talent, onestitate, \u201eun critic cu \u00abautoritate moral\u0103\u00bb\u201c. Dar nu eticul, nici est-eticul, \u00eens\u0103 esteticul autonom, m\u0103car la modul teoretic-declarativ, r\u0103m\u00e2ne farul c\u0103l\u0103uzitor \u00een critica \u015fi \u00een istoria literar\u0103. O istorie a literaturii rom\u00e2ne, pe-atunci doar \u00een proiect, a aceluia\u015fi Negoi\u0163escu, d\u0103dea de \u00een\u0163eles c\u0103 \u201eCriteriul esen\u0163ial este cel estetic\u201c, lovinescian. Lucrarea era adecvat\u0103, astfel, fiind \u201esubiectiv\u0103\u201c, nicidecum obiectiv\u0103. Nu d\u0103 deloc de g\u00e2ndit nici teza obiectivit\u0103\u0163ii extrase din subiectivitate, cu condi\u0163ia personalit\u0103\u0163ii subiectului. Cu referire oarecum egal\u0103 la stil \u015fi metod\u0103, Ion Negoi\u0163escu este preferat acum lui N. Manolescu, \u00eentruc\u00e2t cel dint\u00e2i ar fi av\u00e2nd \u201evoin\u0163a parabolic\u0103 a spusului\u201c, nu inventivitatea borgesian\u0103 sus\u0163inut\u0103 de cel din urm\u0103. Disocierea, dac\u0103 nu este ermetic\u0103, este \u00eens\u0103 \u00een esen\u0163\u0103 o asociere, cu toat\u0103 distinc\u0163ia dintre parabolic \u015fi fantastic, termeni \u00een fapt inadecva\u0163i dac\u0103 \u00eei lu\u0103m la propriu \u015fi nu la figurat. Comun\u0103 celor doi le este, \u00een aceast\u0103 pozi\u0163ionare, oblicvitatea discursului, metodei, stilului. \u00centre voluntarismul sugestiv care lupt\u0103 cu potrivnicia sistemic\u0103, cu aceea a cenzurii mai \u00eent\u00e2i, \u015fi recrearea operei prin lectura critic\u0103 \u2013 dincoace de Borges, o veche cochet\u0103rie expus\u0103 deja de P. Val\u00e9ry \u015fi luat\u0103 \u00een seam\u0103 ipotetic \u015fi de G. C\u0103linescu \u2013 diferen\u0163a r\u0103m\u00e2ne de nuan\u0163\u0103.<br \/>\nComent\u00e2ndu-l exclusiv \u015fi pe N. Manolescu, Ierunca dezv\u0103luie deopotriv\u0103 o contradic\u0163ie care incumb\u0103 am\u00e2ndurora, anume \u00eentre cumin\u0163enia \u015fi insolitarea metodic\u0103 \u015fi stilistic\u0103. Pe de o parte, Manolescu \u201enu cultiv\u0103 paradoxul, ci eviden\u0163ele\u201c, pe de alt\u0103 parte i se recunosc atribute precum: inventiv, speculativ \u015fi, \u00een aceea\u015fi logic\u0103, este apreciat\u0103 proza fantastic\u0103 din buc\u0103\u0163ile care nu fac un volum. Deocamdat\u0103? Cantitativ, nicidecum structural, inventivul Urmuz a scris cam tot at\u00e2t c\u00e2t mimeticul fic\u0163ionar Manolescu. Revin la critic: obiectiv \u00een inventivitate. Nu, \u00eens\u0103, a\u015f ad\u0103uga, integral: acesta este idealul criticii, al criticului, de pretutindeni \u015fi din totdeauna, chiar din societ\u0103\u0163ile care nu-\u015fi f\u0103uresc bra\u0163e \u201estr\u0103ine\u201c ca s\u0103 scoat\u0103 \u015fi s\u0103 adauge \u00een actul de a scrie.<br \/>\nPrin forma\u0163ie, voca\u0163ie \u015fi aplica\u0163ie, cu totul conving\u0103tor \u00eei apare lui Virgil Ierunca clujeanul Mircea Zaciu. Profesional, el este un \u201ecritic solid, de o cultur\u0103 vast\u0103, deschis\u0103\u201c. Procedural, combin\u0103, ai zice c\u0103 \u00eentr-un mod fericit, crea\u0163ia cu pedagogia, \u00een lectura critic\u0103, are \u201emomente de critic\u0103 inspirat\u0103\u201c \u015fi ia de la critica universitar\u0103 doar \u201eo seriozitate a metodei\u201c. Ce metod\u0103? Una care aduce a comparatism, deci asocia\u0163ionist\u0103: \u201eface sondaje de filia\u0163ii pe c\u00e2t de neb\u0103nuite, pe at\u00e2t de conving\u0103toare\u201c. Insolitul obiectiv sau doar persuasiv \u00eel atrage \u00eenc\u0103 o dat\u0103 pe Ierunca. Pe Zaciu, cel interesat de adev\u0103r, un punctual \u00een cazul plagiatului lui E. Barbu din romanul s\u0103u Incognito (3), \u00eel defavorizeaz\u0103 formula, poate neatent\u0103, de \u201emoralist r\u0103t\u0103citor\u201c. Donquijotismul ei impune discu\u0163ii.<br \/>\nLucian Raicu ar fi \u00eendeosebi \u201eo con\u015ftiin\u0163\u0103 torturat\u0103\u201c, mai mult admirabil\u0103 dec\u00e2t deplorabil\u0103 \u00een perspectiv\u0103 etic\u0103. Metoda sa de lucru \u00eei r\u0103m\u00e2ne, ca de obicei lui Ierunca, vag\u0103, general\u0103. Ce-l \u00eenc\u00e2nt\u0103 acum este c\u0103 Raicu nu face critic\u0103 pretextual\u0103, cum, crede el, se procedeaz\u0103, chipurile \u00een absolut, \u00een noua critic\u0103 francez\u0103, luat\u0103 ca antimodel sau antimetod\u0103, de\u015fi \u00een sens plural. Pentru acest simplu, dar esen\u0163ial, motiv, Raicu ar fi \u2013 urmeaz\u0103 eticheta impresionist\u0103 previzibil\u0103 \u2013 original. La Raicu, mai citim, critica devine\u00a0 \u201eexamen multiplu\u201c. Plurimetodologism anterior noii critici franceze, oportun\u0103 defazare, iat\u0103 ce aplaud\u0103 Ierunca. Se poate spune c\u0103 e contra metodei? Nu e nici \u00eempotriva metodelor! A celor ner\u0103t\u0103cite, sugereaz\u0103 el, la modul general, abstract, imprecis, neargumentat, neanalitic. Se vrea \u00eens\u0103 atent cu analizele \u015fi mai ales cu evalu\u0103rile poe\u0163ilor. Raicu nu e irepro\u015fabil: uneori, el se prezint\u0103 prea generos cu poe\u0163ii mediocri, dar, \u00een compensa\u0163ie aparent\u0103, atent cu cei buni neglija\u0163i. \u015fi cum li se deschide poe\u0163ilor, la fel face cu criticii. Cu o excep\u0163ie, pe care, din voin\u0163\u0103 de aten\u0163ie, o \u015fi nume\u015fte:<br \/>\nL. Raicu ar fi prea distant fa\u0163\u0103 de N. Manolescu.<br \/>\nO concesie, m\u0103surat\u0103, de metod\u0103 \u00eennoitoare, \u00eei acord\u0103 lui Ovidiu Cotru\u015f, critic recunoscut ca fiind informat la zi, pe care-l vede apropiat de G. Bachelard. Nu \u015fi prin limbaj, despre care constat\u0103 a fi totu\u015fi tradi\u0163ional. Cotru\u015f este recunoscut f\u0103r\u0103 rabat ca un estetizant, unul cu totul \u00een afara eticii \u015fi metafizicii. Repro\u015f apropiat de acceptare, pentru acest critic \u201eadev\u0103rat\u201c mai cu seam\u0103 \u00een lectura lui Mateiu I. Caragiale.<br \/>\nGheorghe Grigurcu ar de\u0163ine metoda lipsei de metod\u0103: paradox obscur, ce se vrea de efect impresionistic. \u015ei cum procedeaz\u0103 un critic st\u0103p\u00e2n, la modul ipotetic secret, pe antimetod\u0103? Ei bine, s-ar spune c\u0103 asemenea unui fic\u0163ionar textualist ori textualizant, dedat la \u201eo spovedanie a textului\u201c. Formula, ne\u015ftiut\u0103 de critic, plagiat\u0103 involuntar sau numai ghicit\u0103, \u00eei apar\u0163ine lui Gheorghe Iova! Spovedania metodic-nemetodic\u0103 a textului (operei) citite critic \u00eel define\u015fte pe Grigurcu drept o \u201evoce inconfundabil\u0103\u201c. Metoda amprentei vocale ar performa \u015fi moral-profesional, \u00een recuperarea unor poe\u0163i, poate \u015fi critici, neglija\u0163i. F\u0103r\u0103 teorie, principii, terminologie aferent\u0103, amprenta vocal\u0103 este condus\u0103 \u00eentr-o rela\u0163ie oarecum omologic\u0103 cu critica de identificare a lui\u2026 George Poulet. De la lipsa de metod\u0103 la proximitatea unei \u00eennoiri pe filiera francez\u0103, de altminteri refuzat\u0103, Ierunca oscileaz\u0103 ca cea mai pur\u0103 lam\u0103 de o\u0163el.<br \/>\nCursul critic \u00eel oblig\u0103 la o drastic\u0103 autorevizuire, chiar dac\u0103 nerecunoscut\u0103, spre sf\u00e2r\u015fitul deceniului \u015fapte \u015fi \u00eenceputul celui urm\u0103tor. La Marian Papahagi, ia act de un \u201easalt de metod\u0103\u201c, ca \u015fi la L. Cioc\u00e2rlie, E. Negrici, Al. C\u0103linescu. Ce se petrece nu-i u\u015for de l\u0103murit din formula impresionist\u0103 \u201e\u00eenseninare metodologic\u0103\u201c. Constr\u00e2ns s\u0103 admit\u0103 fie un imanentism, fie un \u201epersonalism hermeneutic\u201c, \u00een critica literar\u0103, se las\u0103 convins de metoda varientisticii a lui<br \/>\nG. Contini, pe care o ignor\u0103 cu smerenie, prin aplica\u0163ia elevului italianului, unul considerat \u015fi de el a fi str\u0103lucit: unic \u00een analiza lui Ion Barbu, M. Papahagi ar produce \u201eo dat\u0103 \u00een evolu\u0163ia criticii rom\u00e2ne\u015fti\u201c. Numai la modul aplicativ, f\u0103r\u0103 crea\u0163ie metodologic\u0103 proprie. Dar ce \u00een\u0163elege Ierunca din poezia lui Barbu prin aplicarea noii lecturi? Nu o descifrare, dar un respect pentru \u00eencifrare, \u00eentruc\u00e2t rezultatul ar fi doar acela de \u201ea cinsti taina\u201c.<br \/>\nDin \u0163ar\u0103, \u00een treac\u0103t, Dinu Pillat este apreciat, nu ca prozator, dar ca istoric \u015fi critic literar, apoi ca antologator de poezie. Eugen Simion este \u00eens\u0103 contestat punctual de Ierunca, \u00een nemul\u0163umirea motivat\u0103 de faptul c\u0103 filosoful C. Noica contestase statutul disciplinei critice. Articolul criticului ar fi cel mai neinspirat \u015fi injust scris de el p\u00e2n\u0103 la acel moment. Da, dar din perspectiv\u0103 filosofic\u0103 ori critic\u0103? Ierunca crede c\u0103 filosofia integreaz\u0103 critica, sau: \u015fi critica literar\u0103?<br \/>\n<strong>Din exilul critic<\/strong><br \/>\nDin exilul comunist, \u00een Rom\u00e2ne\u015fte, pe l\u00e2ng\u0103 Al. Busuioceanu, binevoitor este citit \u015fi Lucian B\u0103descu, erudit, savant, \u201eun bun istoric literar, dar f\u0103r\u0103 voie\u201c. \u00cen Subiect \u015fi predicat, bun\u0103voin\u0163a ia chip \u00eentr-o rela\u0163ie cu virtuala sa devenire, omul nemaifiind ce a ajuns, dar ce-ar fi fost s\u0103 fie: L. B\u0103descu, \u201ear fi putut deveni un eseist \u015fi un polemist de prim\u0103 m\u00e2n\u0103\u201c. E drept c\u0103 acest doctor \u00een litere, cu o tez\u0103 despre poezie de 1.400 de pagini, i-a prilejuit lui Virgil Ierunca o prietenie ajuns\u0103 \u201ereculegere \u015fi cenu\u015f\u0103\u201c. Critic \u00eens\u0103, nu se cuvine a discrimina pozitiv protagoni\u015ftii meta-literari din exil, iar negativ pe aceia ap\u0103sa\u0163i de dictatur\u0103. Mai corect literar ar fi s\u0103 nu facem rabat la text din pricini de context. Necritic este citit \u015fi Mircea Popescu, \u00eentr-adev\u0103r un italienist, publicist literar intens, polemic \u015fi oportun. Dar nu numai at\u00e2t.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Critici din comunism Nu mul\u0163i sunt criticii activi \u00een Rom\u00e2nia despre care Virgil Ierunca scrie foiletoane \u00een\u00a0 Subiect \u015fi predicat, Humanitas, 1995, cu o disponibilitate mai larg\u0103, at\u00e2t de potrivit\u0103 cu epoca poststalinist-ceau\u015fist\u0103 a regimului. O minim\u0103 relaxare de perspectiv\u0103 \u015fi un pesimism balansat u\u015for de speran\u0163a unor evolu\u0163ii a\u015fteptate. Noii critici, lega\u0163i doar de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/metoda-si-est-etica\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Metod\u0103 \u015fi \u201eest-etic\u0103\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13121,13120,1463,3823,5285],"class_list":["post-21625","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-al-busuioceanu","tag-exilul-comunist","tag-gheorghe-grigurcu","tag-mircea-zaciu","tag-virgil-ierunca"],"views":1287,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21625","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21625"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21625\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21625"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21625"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21625"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}