\u00cen discursul s\u0103u de primire a Premiului Nobel, pronun\u0163at la Academia Suedez\u0103 pe data de 7 decembrie, romancierul francez Patrick Modiano a oferit o sintez\u0103 a concep\u0163iei sale despre arta romanului, \u00eentr-un tip de discurs emblematic pentru coordonatele unui \u201enobelizabil\u201c de succes. (Speech-ul poate fi consultat pe site-ul magazine-litteraire.com)
\nSituate la limita dintre accesibilul \u00eengrijit \u015fi platitudine, opiniile lui Modiano despre scris, roman \u015fi rela\u0163ia autor-oper\u0103 uimesc \u00een primul r\u00e2nd prin alura lor retro, nereformat\u0103. El insist\u0103 s\u0103 atribuie scriitorului o condi\u0163ie nebulos-romantic\u0103, de c\u0103l\u0103uz\u0103 dincolo de aparen\u0163e, delegat\u0103 s\u0103 livreze opera ca pe o comand\u0103 a destinului de care r\u0103m\u00e2ne, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, str\u0103in (\u201en-ai de ales, nu po\u0163i face un pas \u00een spate, trebuie s\u0103 mergi \u00eenainte\u201c, iar \u201eatunci c\u00e2nd e\u015fti pe punctul s\u0103 termini o carte, \u0163i se pare c\u0103 aceasta \u00eencepe s\u0103 se desprind\u0103 de tine\u201c, chiar cu oarecare \u201eostilitate \u00een graba de a se elibera\u201c de p\u0103rintele ei etc.). Scriitorul este, pentru el, acela\u015fi inspirat platonician care, cu pu\u0163in concurs din partea lui Eco, nu-\u015fi intersecteaz\u0103 inten\u0163iile cu cele operei \u015fi ale cititorului, marcat de \u201elips\u0103 de luciditate \u015fi de recul critic\u201c, cufundat \u00eentr-o \u201esemi-somnie\u201c sau \u00eentr-o \u201evisare cu ochii deschi\u015fi\u201c, \u201edeseori un somnambul, \u00eentr-at\u00e2t este de p\u0103truns de ce scrie\u201c, \u201eorb\u201c fa\u0163\u0103 de propriile c\u0103r\u0163i \u015fi fa\u0163\u0103 de lume, a\u015fa cum o v\u0103d ceilal\u0163i. Dar \u015fi un \u201eclarv\u0103z\u0103tor\u201c, un \u201evizionar\u201c p\u0103truns de o mistic\u0103 \u2013 \u00een cheie romantic\u0103 sau psihanalitic\u0103 \u2013 a operei care-\u015fi cere \u00eentruparea \u015fi dezlegarea. Mici conspecte din Schopenhauer & co. par s\u0103-\u015fi fi dat \u00eent\u00e2lnire pe ciorna discursului de Nobel al lui Modiano.
\nPe de alt\u0103 parte, toat\u0103 aceast\u0103 concep\u0163ie mistic-nebuloas\u0103 a creatorului inspirat (cu for\u0163a destinului) e \u00eentre\u0163esut\u0103 cu un puternic determinism: destinul nu se manifest\u0103 alandala, ci prin ale\u015fi, c\u00e2nd se \u00eentrunesc data \u015fi momentul prielnice. Astfel, Modiano ar fi acel romancier al memoriei-contra-uit\u0103rii tocmai fiindc\u0103 s-a n\u0103scut \u00een 1945, ca \u201eun copil al r\u0103zboiului\u201c (\u201eParisul sub ocupa\u0163ie a \u00eensemnat mereu pentru mine o noapte originar\u0103. F\u0103r\u0103 el nu m-a\u015f fi n\u0103scut. Acel Paris m\u0103 urm\u0103re\u015fte ne\u00eencetat, iar lumina sa voalat\u0103 p\u0103trunde uneori \u00een c\u0103r\u0163ile mele\u201c). T\u0103cerea stranie a Parisului din vremea r\u0103zboiului \u2013 o t\u0103cere care, \u00een lipsa ma\u015finilor, se \u00eentoarce la sonorit\u0103\u0163i preindustriale, la fo\u015fnetul arborilor, trop\u0103itul cailor \u015fi pasul mul\u0163imilor pe bulevard, \u00eentr-un ora\u015f \u201ef\u0103r\u0103 chip\u201c sau \u201ef\u0103r\u0103 privire\u201c, unde puteai s\u0103 dispari f\u0103r\u0103 urm\u0103, \u00een h\u0103urile nop\u0163ii sau \u00een anonimat, cu complicitatea sau \u00een indiferen\u0163a semenilor \u2013 pare s\u0103 fi stat la temelia artei lui Modiano ca angoas\u0103\/ enigm\u0103 originar\u0103 sublimat\u0103 \u00een scrierile sale. Interesul pentru o rememorare a Parisului anonim \u015fi pierdut \u2013 ca spa\u0163iu colectiv \u2013 a crescut laolalt\u0103 cu interesul pentru rezolvarea unor zone de mister personal, din memoria propriei copil\u0103rii, sub etica recuper\u0103rii colective st\u00e2nd una a recuper\u0103rii personale (de altfel, Modiano a f\u0103cut mult caz, \u015fi \u00een acest discurs, de rela\u0163ia dintre mister \u015fi arta scrisului). L\u0103udat de comitetul Nobel pentru acea \u201eart\u0103 a memoriei cu care sunt evocate destine umane dintre cele mai insesizabile\u201c, Modiano leag\u0103 temele \u201edispari\u0163iei, ale identit\u0103\u0163ii \u015fi ale timpului trec\u0103tor\u201c de \u201etopografia marilor ora\u015fe\u201c \u2013 de un context eminamente urban, de Londra lui Dickens, de Petersburgul lui Dostoievski, de Parisul lui Balzac \u015fi al lui Baudelaire. Dar, spre deosebire de Proust, care ar fi tr\u0103it \u00eentr-o lume mai \u201estabil\u0103\u201c, mai pu\u0163in angoasant\u0103, memoria pe care o cultiv\u0103 Modiano ar fi o memorie activ\u0103, dictat\u0103 de datoria de a lupta contra \u201eamneziei \u015fi a uit\u0103rii\u201c (mai mult sau mai pu\u0163in vinovate). Homer, Balzac, Dickens, Dostoievski sunt reperele lui Modiano \u00een acest discurs; nimic despre romanul postbelic sau despre congenerii s\u0103i, francezi sau str\u0103ini. Ora\u015ful actual, noile forme de socializare \u015fi de stocare a memoriei par s\u0103-l deconcerteze. Un romancier al memoriei urbane e Modiano \u2013 dar al unui ora\u015f abia ie\u015fit din secolul XIX, al unui Paris baudelairian, nu al megapolisului contemporan unde alienarea cre\u015fte propor\u0163ional cu proliferarea gadgeturilor specializate \u00een conservarea memoriei \u2013 \u015fi un g\u00e2nditor destul de vintage (ca s\u0103 nu zic demodat) \u00een medita\u0163ia asupra romanului, care prefer\u0103 s\u0103 se imagineze \u00een compania marilor reali\u015fti de secol XIX \u015fi a timpului lor \u201elent\u201c dec\u00e2t \u00een aceea a contemporanilor s\u0103i. Poate de aceea discursul s\u0103u de Nobel este, involuntar, \u015fi un argument \u00een favoarea criticii \u015fi a teoriei literare, care descos cu mai mult\u0103 sare \u015fi piper ra\u0163iunile de a fi ale unei opere. Dac\u0103 interpretarea literaturii s-ar limita la ce cred romancierii sau poe\u0163ii despre textele lor sau ale altora, lumea literelor ar fi mult mai (remarca\u0163i eufemismul) simpl\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen discursul s\u0103u de primire a Premiului Nobel, pronun\u0163at la Academia Suedez\u0103 pe data de 7 decembrie, romancierul francez Patrick Modiano a oferit o sintez\u0103 a concep\u0163iei sale despre arta romanului, \u00eentr-un tip de discurs emblematic pentru coordonatele unui \u201enobelizabil\u201c de succes. (Speech-ul poate fi consultat pe site-ul magazine-litteraire.com) Situate la limita dintre accesibilul \u00eengrijit… Cite\u0219te mai mult »Comentarii la un discurs de Nobel<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13114,2454,13115],"class_list":["post-21618","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-discurs-patrick-modiano","tag-premiul-nobel","tag-romancier-al-memoriei-urbane"],"views":2019,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21618","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21618"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21618\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21618"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21618"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21618"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}