{"id":21612,"date":"2014-12-18T15:02:30","date_gmt":"2014-12-18T13:02:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21612"},"modified":"2014-12-18T15:02:30","modified_gmt":"2014-12-18T13:02:30","slug":"imposibila-escapada","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/imposibila-escapada\/","title":{"rendered":"Imposibila escapad\u0103"},"content":{"rendered":"

Cu Escapada Laviniei Brani\u015fte, suntem nu numai \u00een fa\u0163a unei prozatoare mature, care st\u0103p\u00e2ne\u015fte bine tipologia prozei scurte, ci, mai ales, \u00een fa\u0163a unei prozatoare care jongleaz\u0103 cu pricepere printre concepte mari ale literaturii.
\nLa o prim\u0103 vedere, ceea ce lipse\u015fte prozelor Laviniei Brani\u015fte este tocmai narativul: cum nu exist\u0103 vreun punct de maxim\u0103 tensiune pe care s\u0103-l asimil\u0103m ideii clasice de punct culminant, niciunul dintre evenimentele m\u0103runte \u00een\u015firuite nu cap\u0103t\u0103 vreodat\u0103 statutul de intrig\u0103. \u00cen seria micilor evenimente ale fiec\u0103rei povestiri, niciunul nu are capacitatea de a da tonul unei ac\u0163iuni semnificative \u2013 \u015fi, vom ar\u0103ta mai t\u00e2rziu, semnificatoare. Toate r\u0103m\u00e2n, \u00eentr-un joc inteligent al autoarei, \u00een sfera poten\u0163ialit\u0103\u0163ii. Privit\u0103 mai degrab\u0103 ca tablou de via\u0163\u0103 unde orice se \u00eent\u00e2mpl\u0103 trece \u00een categoria nimicurilor zilnice, fiecare proz\u0103 con\u0163ine poten\u0163iale mari nara\u0163iuni care scap\u0103 parc\u0103 printre degete autorului. Contrar trendului de a cobor\u00ee \u00een cotidian pentru a c\u0103uta elemente ale vie\u0163ii zilnice menite s\u0103 asigure trimiteri ingenioase la marile teme ale existen\u0163ei sau ale societ\u0103\u0163ii contemporane, autoarea realizeaz\u0103 o incursiune la nivelul primar al vie\u0163ii \u2013 al cotidianismului tabieturilor, al lipsurilor \u015fi-al dorin\u0163elor m\u0103runte \u2013 de dragul simplit\u0103\u0163ii evenimentelor pe care le g\u0103se\u015fte acolo.
\nO re\u0163ea de func\u0163ii<\/strong>
\nSub un ochi narativ personal sau impersonal, povestirile Laviniei Brani\u015fte \u00ee\u015fi extrag seva semnificatoare nu din ac\u0163iune, a\u015fadar, ci din prototipul celui care prive\u015fte. Personajele sunt cheia aici \u2013 ele, \u015fi nu ac\u0163iunea, concentreaz\u0103 tema fiec\u0103rei proze. Semnifica\u0163ia nu \u0163ine, de aceea, de ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, ci de cui i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2te ceva din categoria \u201enimicuri\u201c. O mic\u0103 trecere prin lumea prozatoarei din Escapada \u00ee\u0163i cauzeaz\u0103 \u00eent\u00e2lniri cruciale cu profesorul de \u015fcoal\u0103 nou\u0103 (a boga\u0163ilor), angajatul la multina\u0163ional\u0103, t\u00e2n\u0103ra doctorand\u0103, apar\u0163in\u0103torii unui bolnav \u00een spital, fiica unor p\u0103rin\u0163i de provincie ori \u00eengrijitoarea unor bolnavi, emigrant\u0103 \u00een Spania. Simpla \u00eencercare de enumerare a unor personaje oblig\u0103 la un exerci\u0163iu de prezentare a omului prin ceea ce face, prin rela\u0163iile \u00een care intr\u0103 \u015fi care \u00eel definesc. Nu e vorba de vreo inten\u0163ie de tipologizare, \u00eens\u0103. Nicidecum. \u0162ine de un talent scriitoricesc \u015fi de o inteligen\u0163\u0103 \u00een percep\u0163ia lumii ca fiecare proz\u0103 din cele nou\u00e3sprezece s\u0103 par\u0103 a fi despre o categorie \u2013 \u015fi e adev\u0103rat c\u0103 putem identifica anumite steoreotipii \u2013, dar miza s\u0103 fie tocmai caracterul stereotip al unei lumi care arat\u0103 la fel de descurajator sub privirile oric\u0103rui tip de personaj.
\nProgramatic, aceast\u0103 superficialitate \u00een raportarea la cel\u0103lalt e de reg\u0103sit \u00eentr-o proz\u0103 ce surprinde momente ale vie\u0163ii la bloc. Aici, personajul principal realizeaz\u0103 c\u0103 nu \u015ftie cum se nume\u015fte administratoarea blocului, pe care o salvase \u00een telefon, cum altfel, ca \u201eadministratoarea\u201c. Simbolic, rela\u0163iile cu ceilal\u0163i se rezum\u0103 la tipologia acestui tip de agend\u0103 telefonic\u0103. Angrena\u0163i \u00eentr-o via\u0163\u0103 \u00een care conteaz\u0103 ceea ce reprezint\u0103 oamenii pentru individ (\u201eapart. 33\u201c, \u201einstal nou\u201c), nu mai intereseaz\u0103 identitatea lor, ci rela\u0163ia cu cel care-l denume\u015fte. O astfel de re\u0163ea social\u0103 este o re\u0163ea de func\u0163ii.
\nCultul momentului<\/strong>
\n\u00cen definitiv, cu func\u0163ii \u015fi vie\u0163i diverse, personajele Laviniei Brani\u015fte nu sunt, de fapt, dec\u00e2t fa\u0163ete ale aceluia\u015fi individ \u2013 \u015fi poate nu e \u00een totalitate gre\u015fit ca unii s\u0103 citeasc\u0103 \u00een filigran o component\u0103 biografic\u0103. Mai multe elemente trec dintr-o proz\u0103 \u00een alta, asigur\u00e2nd firul ro\u015fu tematic: preocuparea pentru imaginea l\u0103sat\u0103 celorlal\u0163i \u2013 deopotriv\u0103 interes \u015fi dezinteres \u00een a-\u0163i construi o imagine \u2013 sau obsesia pentru trecutul care te define\u015fte, \u00een\u0163eles chiar ca o chestiune de gene mo\u015ftenite. Raportat la oricare dintre aceste nuclee semantice, personajul ilustrat este, \u00een fiecare proz\u0103, \u00een imposibilitate de a stabili conexiuni reale cu cei din jur. \u00cen orice tip de rela\u0163ie s-ar angrena personajul principal, e, a\u015fadar, \u00eentotdeauna \u00een discu\u0163ie un conflict al dorin\u0163elor \u015fi a\u015ftept\u0103rilor celor doi parteneri. Omul Laviniei Brani\u015fte e mereu neintegrat, dar nu societ\u0103\u0163ii, a\u015f spune, ci situa\u0163iei. Drama nu vine \u00een consecin\u0163a ne\u00een\u0163elegerii unor elemente necesare integr\u0103rii \u00een miniclase \u015fi grupuri, ci din nefastul rat\u0103rii st\u0103rii potrivite momentului. \u201eNu sim\u0163ea niciodat\u0103 emo\u0163ia adecvat\u0103, le rata constant\u201c \u2013 e o caracteristic\u0103 specific\u0103 tuturor personajelor Escapadei.
\nE la \u00eendem\u00e2n\u0103 s\u0103 subliniem o alt\u0103 caracteristic\u0103 a personajelor povestirilor care \u0163ine de raportarea la propria persoan\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103 \u2013 un personaj care nu se simte bine \u00een pielea lui, care nu e apreciat la adev\u0103rata-i valoare, din nou, \u00een niciun tip de rela\u0163ie, fie ea de serviciu, familial\u0103, de amici\u0163ie sau de dragoste. Superficialitatea lumii \u00eens\u0103 nu e, din nou, nicio secund\u0103 incriminat\u0103 cu aplomb moralist; Lavinia Brani\u015fte ofer\u0103 tablouri, nu judec\u0103\u0163i \u015fi nici solu\u0163ii. De aceea, povestirile nu se \u00eencheie, ci pot continua la nesf\u00e2r\u015fit, cum la nesf\u00e2r\u015fit continu\u0103 via\u0163a dup\u0103 un instantaneu fotografic.
\nProzatoarea are, deci, un adev\u0103rat cult al momentului. Fie c\u0103 imaginea este a corpora\u0163iei, a or\u0103\u015felului mic de provincie, a spitalului rom\u00e2nesc sau a Spaniei emigran\u0163ilor, ea nu r\u0103m\u00e2ne suspendat\u0103 dincolo de o inten\u0163ie semantic\u0103. Cli\u015feele societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti sunt valorificate \u00een scene de puternic impact social (corup\u0163ia din spitale, lipsa de valorizare a profesorului din \u015fcoala \u201eba\u015ftanilor\u201c, ambalajul perfec\u0163iunii din corpora\u0163ii, bon-ton-ul dezvolt\u0103rii personale, moda turismului rural \u015f.a.). Efectul provine \u00eens\u0103 nu dintr-o reinterpretare a cli\u015feului \u015fi nici m\u0103car din p\u0103strarea momentului \u00een sfera poten\u0163ialit\u0103\u0163ii despre care vorbeam, ci tocmai din asumarea lor p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t cu statutul de cli\u015fee. S\u0103 ne oprim asupra prozei Albastru, un tablou al vie\u0163ii \u00een corpora\u0163ie. Natur\u0103 moart\u0103 \u2013 cli\u015feul nu e nic\u0103ieri mai la el acas\u0103 ca aici. Dincolo de toate locurile comune ale activit\u0103\u0163ii, program\u0103rii, evalu\u0103rii continue \u015fi frazelor automate \u2013 \u201es\u0103 nu gener\u0103m recontact\u201c \u2013, imaginea pregnant\u0103 este aceea a \u015fefului de echip\u0103, grup, birou, pupitru care \u0163ine un discurs dublat de o prezentare Powerpoint ale c\u0103rei informa\u0163ii, \u201edesene \u015fi buc\u0103\u0163i de text\u201c, \u201ei se l\u0103\u0163esc pe fa\u0163\u0103\u201c. Imaginea devine simbol al omului-text, al automatismului red\u0103rii superficiale a unor cuvinte care nu \u00ee\u0163i apar\u0163in, care nu te definesc, pe care nu le produci din interiorul t\u0103u, ci doar le reflec\u0163i ca o suprafa\u0163\u0103 de tip oglind\u0103 dup\u0103 ce cineva le-a proiectat pe tine.
\nLavinia Brani\u015fte face un exerci\u0163iu de privire a lumii prin ochii unor categorii diverse. Interesant e \u00eens\u0103 c\u0103 prin orice ochi ai privi, lumea apare tot indiferent\u0103 fa\u0163\u0103 de adev\u0103ratele valori, iar personajul r\u0103m\u00e2ne incapabil de a-\u015fi identifica locul \u00eentr-o lume pe care nu o poate interioriza. Unde e Escapada atunci? \u2013 ne-am putea \u00eentreba. Cum fiecare povestire prezint\u0103 un final suspendat, o poten\u0163ialitate, cum am numit-o, ar fi de concluzionat c\u0103 \u00eens\u0103\u015fi escapada din chingile lumii actuale r\u0103m\u00e2ne doar o posibilitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu Escapada Laviniei Brani\u015fte, suntem nu numai \u00een fa\u0163a unei prozatoare mature, care st\u0103p\u00e2ne\u015fte bine tipologia prozei scurte, ci, mai ales, \u00een fa\u0163a unei prozatoare care jongleaz\u0103 cu pricepere printre concepte mari ale literaturii. La o prim\u0103 vedere, ceea ce lipse\u015fte prozelor Laviniei Brani\u015fte este tocmai narativul: cum nu exist\u0103 vreun punct de maxim\u0103 tensiune… Cite\u0219te mai mult »Imposibila escapad\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10379,8004],"class_list":["post-21612","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-escapada","tag-lavinia-braniste"],"views":1357,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21612","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21612"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21612\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21612"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21612"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21612"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}