{"id":21556,"date":"2014-12-12T22:07:54","date_gmt":"2014-12-12T20:07:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21556"},"modified":"2014-12-12T22:07:54","modified_gmt":"2014-12-12T20:07:54","slug":"un-critic-din-exil-virgil-ierunca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-critic-din-exil-virgil-ierunca\/","title":{"rendered":"Un critic din exil: Virgil Ierunca"},"content":{"rendered":"

Citirea prozei<\/strong>
\nAccidental frecventator, nu un fervent, al genului epic, Virgil Ierunca (16 august 1920 \u2013 28 septembrie 2006) \u00eempac\u0103 facil curentele estetice, tradi\u0163ia cu modernitatea, conservatorismul cu experimentul, \u00eentr-o viziune unionist\u0103 \u015fi pozitiv\u0103. Extremele nu-i r\u0103m\u00e2n imperceptibile, dimpotriv\u0103, doar c\u0103 \u00eentr-o perspectiv\u0103 apropiat\u0103, dincolo de m\u0103sura vizibil\u0103. Camil Petrescu, \u201eun plebeu \u015fi un noocrat\u201c, uneori c\u0103zut \u00een subpolemic\u0103, balanseaz\u0103 u\u015for \u00een jurnal \u00eentre orgoliu \u015fi vanitate. Mircea Eliade, elogiat pentru romanul P\u0103durea interzis\u0103 sau Noaptea de S\u00e2nziene, este creatorul unui exil ini\u0163iatic, \u201edezv\u0103luitorul de t\u00e2lcuri \u2013 tr\u0103ite, visate sau chemate\u201c, ceea ce nu-l face antimodern, din contr\u0103, \u201ecreator de modernitate\u201c. Nici Mircea Streinul nu-i un conservator sau tradi\u0163ionalist, dac\u0103 trece drept \u201e\u00eennoitor de forme\u201c \u00een roman. Constantin F\u00e2nt\u00e2neru, propus a fi recuperat, pe l\u00e2ng\u0103 un bun cititor al filosofiei lui Lucian Blaga, este \u015fi el inovator, \u201eciudat\u201c, \u201eoriginal\u201c, \u00een micro-romanul s\u0103u Interior, care-i va interesa, s\u0103 adaug, \u00een grad \u00eenalt, pe c\u00e2\u0163iva scriitori \u201eoptzeci\u015fti\u201c. Mihail F\u0103rc\u0103\u015fanu, om de ac\u0163iune ca aventur\u0103 \u015fi joc, retras la sf\u00e2r\u015fit \u00een singur\u0103tate, a fost \u00eent\u00e2mpinat favorabil de Virgil Ierunca \u00een chip de recenzent la debutul de romancier. Prin \u201egrila\u201c repetat\u0103 obsesiv este citit Vintil\u0103 Horia, cu romanul de succes Dumnezeu s-a n\u0103scut \u00een exil: exil, adev\u0103r, moarte, etic. Romanul Incognito al lui Petru Dumitriu este \u00eent\u00e2mpinat ca un \u201epoem simfonic \u015fi negru al realit\u0103\u0163ii comuniste\u201c, marcat de a\u015ftept\u0103rile cele mai vii ale criticului: rezisten\u0163\u0103, suferin\u0163\u0103, sfin\u0163enie. \u00cens\u0103 Paul Goma este, din \u0163ar\u0103, scriitorul de curaj a\u015fteptat, \u201edemn\u201c de actualitate, cel care \u201erestabile\u015fte demnitatea memoriei\u201c. Goma este un realist profund adev\u0103rat, nar\u00e2nd suferin\u0163a Rom\u00e2niei, iar prin romanul s\u0103u Ostinato \u201esuntem \u00een r\u00e2ndul lumii\u201c.
\nCum se constat\u0103, liniile de lectur\u0103 epic\u0103, optica personal\u0103, r\u0103m\u00e2n \u00een ansamblu acelea\u015fi ca \u015fi pentru poezie.
\nCritica din dou\u0103 sisteme statale<\/strong>
\nVirgil Ierunca \u00ee\u015fi aminte\u015fte undeva (Rom\u00e2ne\u015fte, Humanitas, 1991) c\u0103, pe c\u00e2nd a fost t\u00e2n\u0103r cronicar literar la ziarul Timpul, a victimizat consecvent amicii redactorului-\u015fef, care-l suporta \u00een t\u0103cere. Acesta se numea Mircea Grigorescu \u015fi era el \u00eensu\u015fi un literat, ajuns \u00eens\u0103 \u201edevorat de ziaristic\u0103\u201c. Ceea ce, \u00eentr-un anume fel, se poate spune \u015fi despre Virgil Ierunca \u00eensu\u015fi. Avem acolo o deliberat\u0103 lectur\u0103 de destin prin identificare. De\u015fi, desigur, produc\u0163ia lor scriptural\u0103, \u00een sens generic, se disociaz\u0103. Ne-ar putea interesa acum c\u00e2t de multe victime ajunge s\u0103 numere acest critic cu o produc\u0163ie nu tocmai \u00eentins\u0103, dar convins c\u00e3, profesional, criticul s\u00e3u, e,de fapt, criticul bun. Discrimineaz\u0103 el, fie negativ, fie pozitiv? E diferit sau acela\u015fi cel de la \u00eenceputurile, \u015fi ele \u00eent\u00e2rziate, din exil, din deceniul \u015fapte, fa\u0163\u0103 de cel care scrie ulterior?
\n\u00cen volumul citat numeri pe degetele unei m\u00e2ini criticii despre care scrie, cu referire aproape exclusiv\u0103 la starea lor actual\u0103, fie antum\u0103, fie postum\u0103. Pe criticii de partid \u00eei execut\u00e3 scurt. E. Lovinescu, de mult timp disp\u0103rut din via\u0163\u0103, neintrat biografic \u00een timpul istoric rom\u00e2nesc bol\u015fevizat, ajunge un exclus \u00een epoca lui Stalin, a\u015fezat de soart\u0103 \u201ede-a curmezi\u015ful\u201c vremii \u00eentemni\u0163ate, \u00eentr-o \u201enobil\u0103 singur\u0103tate\u201c. Nu e, dac\u0103 unii \u00eel cred \u015fi astfel, antirom\u00e2n indiferent la istorie, dar e antirus prin antiortodoxie. Precum \u015fi invers, antiortodox prin antirusism, altfel anticre\u015ftinismul, de la cel ortodox \u00eencolo, \u00eei este dezagreabil ginerelui necunoscut al marelui critic. Un caz exemplar, \u00een concluzie,
\nE. Lovinescu: moral, orgolios, demn, vizionar, neclintit fa\u0163\u0103 de vremuri. Continuator, noteaz\u0103 Ierunca \u2013 ceea ce nu s-ar spune c\u0103 admite \u00een felul s\u0103u obi\u015fnuit de a citi, dimpotriv\u0103 \u2013 al autonomiei estetice, \u00een opera scris\u0103, acum deta\u015fat\u0103 de biografia judecat\u0103 etic.
\nSe ridic\u0103 \u00een contra lui G. C\u0103linescu, pe care \u00eel d\u0103-n l\u0103turi, \u00een definitiv, ca pe un oarecare. Recunoscut, iat\u0103, concesiv, \u00een treac\u0103t, ca \u201escriitor de valoare\u201c, e descoperit \u00een eroare, dup\u0103 ce i-a negat prezentarea literaturii rom\u00e2ne \u00een Pl\u00e9iade, acuz\u00e2ndu-l de lipsa patriotismului \u015fi de politizarea artistic\u0103. Acuzele acestea Ierunca i le \u00eentoarce integral \u00een fa\u0163\u0103 lui C\u0103linescu. \u00cei adaug\u0103 contradic\u0163ii de principiu, criteriu, metod\u0103, g\u00e2ndire reflectat\u0103 stilistic, cu consecin\u0163e ab\u0103tute \u00een canonizarea axiologic\u0103 a literaturii \u015fi de imoralitate \u00eenscris\u0103 regretabil \u00een \u00eentreg (de)mersul literar \u015fi civic. A\u015fadar, \u201eprincipiile-i de estetic\u0103 s-au l\u0103rgit, dup\u0103 tipicul vremurilor noi\u201c, iar acum valorosul scriitor (auto)\u00eempins \u00een (im)postur\u0103 critic\u0103 produce \u201eraite estetice\u201c. Cu ad\u00e2nci implica\u0163ii anti-sociale: nu este el \u00eens\u0103 nici un determinist sociologizant? Totu\u015fi, \u00eei \u0163ine partea lui
\nC. Doborgeanu-Gherea, comi\u0163\u00e2nd cea mai grav\u0103 contradic\u0163ie: e pro-gherist dup\u0103 ce-l acuzase pe criticul socialist de la revista Contemporanul c\u0103 politizeaz\u0103 arta. Ierunca ignor\u0103 faptul c\u0103 politizarea nu este unilateral\u0103, \u015fi ea poate primi o turnur\u0103 deschis\u0103, spectral\u0103. Chiar \u015fi Ierunca i s-a \u00eenscris, \u00een anumite limite, \u00een general antitotalitare, pe care nu i le pot aici stabili exemplar \u015fi exemplificator. Mai departe: cu referire la metoda critic\u0103, aceasta \u00eei apare dogmatic\u0103, superficial\u0103, caricatural\u0103. G. C\u0103linescu r\u0103m\u00e2ne \u00een acest stadiu al vie\u0163ii \u015fi operei \u201e\u00eenchistat \u00eentr-o metod\u0103 de veselie literar\u0103\u201c. Cu astfel de procedur\u0103, evaluarea i s-a dereglat \u015fi nu-i de mirare c\u0103 romanul realist socialist sau proletcultist al lui Petru Dumitriu, Drum f\u0103r\u0103 pulbere, negat cum \u015ftim mai t\u00e2rziu cu remu\u015fcare de autor, i se n\u0103zare comparabil cu c\u0103derea Troiei (Romanul con\u015ftiin\u0163ei socialiste, \u00een Contemporanul, 29 mai 1953). Pentru o simetrie a muta\u0163iei profunde petrecute \u00een organul lecturii critice, G. C\u0103linescu nu mai face atingere cu poezia, de vreme ce scrie cu u\u015fur\u0103tate c\u0103 Henri Michaux face \u201epatologie mintal\u0103 prin intoxicare\u201c. Un soi de pamfletism \u00eei acoper\u0103 polemismul nemotivat, de elementar\u0103 \u201eh\u0103r\u0163uial\u0103\u201c, ceea ce \u00eei reflect\u0103 o con\u015ftiin\u0163\u0103 umbrit\u0103, \u00eenv\u0103luit\u0103 de o \u201ecea\u0163\u0103 spiritual\u0103\u201c. Expus exclusiv la \u201eoportunism ontologic\u201c, C\u0103linescu s-a degradat deopotriv\u0103 stilistic, nu mai accede la \u201eparadoxal\u201c \u015fi, dedat la neputin\u0163\u0103, el livreaz\u0103 \u201eperle de opacitate\u201c. \u00cen fine, pe c\u0103ile etice r\u0103t\u0103cite, dup\u0103 ce propag\u0103 politic, cu mare optimism, revolu\u0163ia comunist\u0103, el d\u0103 prob\u0103 incontinent\u0103 de rea credin\u0163\u0103. G\u00e2ndirea sa global\u0103 \u00eei dezv\u0103luie o \u201ementalitate de birlic\u201c. Ceea ce poate \u00eensemna unicitate, singularitate vanitoas\u0103. Totu\u015fi, \u00eentr-o lume masificat\u0103, \u00een care numai liderul politic este primit ca un zeu.
\nT. Vianu este dat pur \u015fi simplu disp\u0103rut de jurnalistul critic din exil: \u201enu mai e Tudor Vianu\u201c. Ori \u00eei apare numai camuflat \u015fi depersonalizat: \u201eUmbr\u0103 a lui Mihai Ralea\u201c. Silnicia regimului totalitar, lui, ca \u015fi altora, nu le mai este adus\u0103 acum \u00een sprijin. (Asta se va \u00eent\u00e2mpla cu Doina\u015f, dar numai dup\u0103 un timp, succesiv stalinism-dejismului rom\u00e2nesc). Vianu, \u00eentr-adev\u0103r, laud\u0103 umanismul socialist, ajunge oportunist de rea-credin\u0163\u0103, \u00een ipostaza de \u201edemisie intelectual\u0103 \u015fi moral\u0103\u201c. E acuzat \u015fi c\u0103 nu-i ap\u0103r\u0103 pe mentorii \u015fi elogia\u0163ii s\u0103i din vremea libert\u0103\u0163ii, acum cenzura\u0163i, ca \u015fi cum Ierunca ar fi sigur c\u0103 ar fi putut s\u0103 o fac\u0103. Ca \u015fi cum regimul totalitar ar \u00eeng\u0103dui con\u015ftiin\u0163a individual\u0103 s\u0103 se exprime, Vianu este acuzat de \u201eamnezie de con\u015ftiin\u0163\u0103\u201c. Vechiul \u015fi noul Vianu nu se confund\u0103, dar finalmente transformarea ar fi marcat\u0103 fundamental de confuzie. Iar dincolo de etic, Vianu ajunge exponen\u0163ial pentru \u201etragi-comedia satelitiz\u0103rii esteticului\u201c. Iat\u0103 c\u0103 Ierunca nu renun\u0163\u0103, aici, ca \u00een multe alte pozi\u0163ion\u0103ri, la criteriul estetic.
\nAl. Busuioceanu, din exil, \u00eei este opus integral, de\u015fi sumar, lui T. Vianu, r\u0103mas \u00een Rom\u00e2nia bol\u015fevizat\u0103. Vianu, fostul estetician autonomist al artei, este acum \u00eenl\u0103n\u0163uit de utopicul comunism. Iar \u00eenstr\u0103inarea de realitatea \u015fi de spiritul istoric devine calea unic\u0103 \u015fi sinuciga\u015f\u0103. Prin formula ermetic-paradoxal\u0103 \u201eizolarea izolatului\u201c, Busuioceanu \u00eei \u00eenchipuie rezisten\u0163a \u015fi insurec\u0163ia. El este albit p\u00e2n\u0103 la str\u0103lucire, \u00een schimb toat\u0103 Rom\u00e2nia este \u00eennegrit\u0103 p\u00e2n\u0103 la amu\u0163ire \u015fi amor\u0163ire. \u0162ara este \u201esub zodia nop\u0163ii rele\u201c. Cuv\u00e2ntul, o spune Busuioceanu, \u015fi Ierunca prin el, \u201ea murit \u00een Rom\u00e2nia\u201c. Tot \u00een aceea\u015fi comuniune de g\u00e2ndire survine teza c\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103 exist\u0103 doar \u00een exod \u015fi risipire.
\nAlice Voinescu este reperat\u0103, mai cu seam\u0103, pentru ceea ce pare a-i face subtilitatea: credin\u0163a c\u0103 \u201etotul e \u00een primejdie\u201c. Nu-i ignor\u0103, fire\u015fte, contactele cu c\u00e2teva mari spirite europene. Nu-i trece cu vederea acestei profesioniste a esteticii teatrului ceea ce o particularizeaz\u0103, anume accesul la filozofie (cea veche, f\u0103r\u0103 a ajunge \u00eens\u0103 la A. Schopenhauer \u015fi Fr. Nietzsche), \u00eendeosebi la filosofia culturii. La vremea aceasta, anii 1960, J.-P. Sartre este pentru Ierunca un reper, contrapus unui Camil Petrescu, aflat cu regimul totalitar stalinist rom\u00e2nesc \u00een idil\u0103 cultural\u0103 \u015fi politic\u0103. Scriind despre Alice Voinescu mai cur\u00e2nd l\u0103turalnic, Ierunca love\u015fte contextul rom\u00e2nesc extins. Comunismul este definit \u015fi printr-o formula r\u0103sturnat\u0103 a lui Nietzsche: \u201evoin\u0163a de neputere, la\u015fitatea activ\u0103\u201c. S\u0103geteaz\u0103 tr\u0103darea intelectualilor, \u00een termeni biblici: intelectuali ajun\u015fi \u00een preacurvie. Dar adopt\u0103 \u015fi metafora \u201ecre\u015ftin\u0103\u201c, c\u00e2nd descoper\u0103 lipsa ereticilor profesorali. Ierunca, autorevendicat drept existen\u0163ialist cre\u015ftin, caut\u0103 stabilitate \u00een adev\u0103r, \u00een\u0163eles drept \u201epuntea creatoare dintre credin\u0163\u0103 \u015fi via\u0163\u0103\u201c, prin intermediul universit\u0103\u0163ii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Citirea prozei Accidental frecventator, nu un fervent, al genului epic, Virgil Ierunca (16 august 1920 \u2013 28 septembrie 2006) \u00eempac\u0103 facil curentele estetice, tradi\u0163ia cu modernitatea, conservatorismul cu experimentul, \u00eentr-o viziune unionist\u0103 \u015fi pozitiv\u0103. Extremele nu-i r\u0103m\u00e2n imperceptibile, dimpotriv\u0103, doar c\u0103 \u00eentr-o perspectiv\u0103 apropiat\u0103, dincolo de m\u0103sura vizibil\u0103. Camil Petrescu, \u201eun plebeu \u015fi un noocrat\u201c,… Cite\u0219te mai mult »Un critic din exil: Virgil Ierunca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2559,5285],"class_list":["post-21556","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-eliade","tag-virgil-ierunca"],"views":1014,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21556","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21556"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21556\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21556"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21556"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21556"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}