{"id":21550,"date":"2014-12-12T22:01:00","date_gmt":"2014-12-12T20:01:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21550"},"modified":"2014-12-12T22:01:00","modified_gmt":"2014-12-12T20:01:00","slug":"imi-place-mai-mult-realitatea-din-spatele-realitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/imi-place-mai-mult-realitatea-din-spatele-realitatii\/","title":{"rendered":"\u201e\u00cemi place mai mult realitatea din spatele realit\u0103\u0163ii\u201c"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Nora Iuga \u00een dialog cu Eugen Bunaru<\/strong><\/p>\n<p><strong>Eugen Bunaru:<\/strong> \u2013 Stimat\u0103 doamna Nora Iuga, recent ne-am \u00eent\u00e2lnit la Timi\u015foara, la Vestivalul de literatur\u0103, edi\u0163ia a III-a, organizat de Biblioteca jude\u0163ean\u0103 Timi\u015f, sub coordonarea managerului acestei institu\u0163ii, t\u00e2n\u0103rul scriitor Tudor Cre\u0163u. \u00cemi spunea\u0163i atunci, \u00een seara inaugural\u0103, poate cu o u\u015foar\u0103 nuan\u0163\u0103 de complezen\u0163\u0103, c\u0103 a\u0163i reg\u0103sit capitala Banatului mai frumoas\u0103 \u015fi mai vie, cultural vorbind. Cu ce impresii a\u0163i plecat la finalul Vestivalului?<br \/>\n<strong>Nora Iuga:<\/strong> V\u0103 iert c\u0103 m-a\u0163i b\u0103nuit de \u201ecomplezen\u0163\u0103\u201c. Ave\u0163i o scuz\u0103. M\u0103 cunoa\u015fte\u0163i mai mult din c\u0103r\u0163ile mele care se pot citi \u00een zeci de registre. Sau senectutea mea e de vin\u0103; b\u0103tr\u00e2nii sunt mai amabili \u015fi de aceea pot p\u0103rea conven\u0163ionali. Eu nu spun \u015fi nu fac niciodat\u0103 nimic din complezen\u0163\u0103. Sunt cel mai natural om din lume! Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu laud, atunci c\u00e2nd \u00eemi place ceva. Dup\u0103 \u201eo absen\u0163\u0103 \u00eendelungat\u0103\u201c \u2013 titlul unui film vechi \u2013, ora\u015ful de pe Bega mi se pare primenit \u015fi \u00eentremat. Simt cum se \u00eentoarce elegan\u0163a \u015fi distinc\u0163ia pe str\u0103zi, \u00een marile magazine, \u00een comportamentul oamenilor, \u00een interesul \u015fi \u0163inuta publicului, prezent \u00een num\u0103r foarte mare la Vestivalul de literatur\u0103, pe care \u00eel consider o reu\u015fit\u0103.<br \/>\n<strong>E. B.:<\/strong> De\u015fi a\u0163i trecut de pragul celor 80 de&#8230; prim\u0103veri, tinere\u0163ea dumneavoastr\u0103 spiritual\u0103 \u015fi nu doar, felul neconven\u0163ional de-a v\u0103 exprima, de-a v\u0103 manifesta, ca scriitor \u015fi ca&#8230; personaj \u00een lumea literar\u0103, v-au atras simpatia \u015fi admira\u0163ia. Sunte\u0163i \u00eenconjurat\u0103, mai mereu, \u00eendeosebi de tinerii scriitori. Multora le sunte\u0163i emul sau model, dar, pare-se, st\u00e2rni\u0163i, uneori, \u015fi o dezaprobare tacit\u0103, venind dinspre unii colegi apar\u0163in\u00e2nd (parc\u0103) genera\u0163iilor mai v\u00e2rstnice. Cum privi\u0163i aceste dou\u0103 \u2013\u00a0 opuse \u2013 atitudini? Ce explica\u0163ie le-a\u0163i da?<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> Toat\u0103 existen\u0163a mea de acum se deruleaz\u0103 \u00eentre dou\u0103 extreme. A\u0163i remarcat foarte exact oscila\u0163ia sentimentelor pe care le provoac\u0103 apari\u0163ia c\u0103r\u0163ilor sau a persoanei mele. \u00cen general, a devenit parc\u0103 un postulat fraza: \u201eTinerii o iubesc pe Nora Iuga!\u201c Nu m\u0103 mir. Cel mai mult o iubesc elevii \u2013 poe\u0163ii, cei care vin cu materialul brut, cei \u00een care magma poetic\u0103 d\u0103 \u00een clocot, e instinct \u00een erup\u0163ie! Acolo iubirea se clameaz\u0103, bucuria se clameaz\u0103, acolo unde cuvintele nu se sfiesc s\u0103-\u015fi fac\u0103 de cap \u015fi s\u0103 sfideze ra\u0163iunea, unde manifestarea dragostei de via\u0163\u0103 nu e catalogat\u0103 drept kitsch. Cei care nu o iubesc pe Nora Iuga iubesc ur\u00e2tul \u015fi moartea treptat\u0103 a sim\u0163urilor, indiferent de v\u00e2rst\u0103.<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> Sunte\u0163i perceput\u0103, cu preponderen\u0163\u0103 de c\u0103tre critica literar\u0103 de la noi, mai \u00eent\u00e2i ca poet\u0103 \u015fi mai apoi ca prozatoare. Sunte\u0163i de acord cu aceast\u0103 raportare la crea\u0163ia dumneavoastr\u0103? Vi se pare restrictiv\u0103?<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> C\u00e2nd m\u0103 raportez la mine \u00eemi este greu s\u0103 fac vreo diferen\u0163\u0103 \u00eentre poet \u015fi prozator. B\u0103tr\u00e2nii germani \u015ftiau ei ceva atunci c\u00e2nd \u00eei numeau \u015fi pe prozatori \u201eDichter\u201c. M\u0103 simt p\u00e2n\u0103-n pr\u0103sele poet\u0103. Ce cuv\u00e2nt frumos! Ador arhaismele, slavonismele, au o densitate mai mare, dar nu le folosesc \u00een scrisul meu, fiindc\u0103 scriu \u00een limba \u00een care tr\u0103iesc. Da, sunt croit\u0103 pe un calapod poetic, dar toate c\u0103r\u0163ile mele par labirinturi de oglinzi convexe \u015fi concave \u00een care te r\u0103t\u0103ce\u015fti. Ei zic mereu c\u0103 nu se \u00een\u0163elege. Dar arta nu e logic\u0103, arta, dubla fa\u0163\u0103 a vie\u0163ii, jocul secund, umbra&#8230; \u015fi nici via\u0163a nu se \u00een\u0163elege. Dincolo de ce se vede, nimic nu e restrictiv!<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> \u00centr-un interviu, pe care l-a\u0163i dat \u00een 2011 spunea\u0163i: \u201e&#8230;cu toat\u0103 cenzura, mie mi-a mers, \u00een planul recunoa\u015fterii critice, mult mai bine atunci dec\u00e2t acum, dar nu pentru c\u0103 a\u015f fi scris imnuri \u015fi ode, cum insinueaz\u0103 unii, ci dimpotriv\u0103&#8230;\u201c V-a\u0163i exprimat, \u00eens\u0103, uneori, \u015fi nemul\u0163umirea cu privire la o anume superficialitate cu care critica literar\u0103 a tratat poezia dumneavoastr\u0103&#8230; L-a\u0163i vizat (\u015fi) pe Nicolae Manolescu, \u00een a c\u0103rui Istorie critic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne nu v-a\u0163i reg\u0103sit&#8230; V\u0103 considera\u0163i o scriitoare apreciat\u0103, ori dimpotriv\u0103, la justa valoare?<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> Azi m\u0103 mir mai mult ca oric\u00e2nd de rezisten\u0163a gata s\u0103 detoneze din poezia aceea cenzurat\u0103: la Vintil\u0103 Iv\u0103nceanu, la Mazilescu, la Sebastian Reichmann, la Nora Iuga, la George Almosnino. Nu degeaba Marin Preda a pus versurile lui Iv\u0103nceanu \u00een romanul s\u0103u, Cel mai iubit dintre p\u0103m\u00e2nteni, \u00een gura unui ocna\u015f! Eu nu fac parte dintre cei care s-au sim\u0163it ofensa\u0163i c\u0103 domnul Nicolae Manolescu nu i-a inclus \u00een Opera Domniei Sale. Criticii c\u0103rora nu le-a sc\u0103pat nici o carte de-a mea de poezie, pe vremea c\u00e2nd critica rom\u00e2neasc\u0103 era rege \u2013 Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Eugen Simion \u015fi, dup\u0103 Cotitur\u0103, Marin Mincu, un excelent critic de poezie, detestat evident de cei cu pedigree \u2013 m-au r\u0103sf\u0103\u0163at destul. Apropo, \u015fi mie mi se trag unele mizerii fiindc\u0103 n-am pedigree. Dac\u0103 m\u0103 consider o scriitoare apreciat\u0103? La ce mi-ar folosi? Eu \u00eemi cunosc valoarea.<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> I-a\u0163i evocat deseori cu mult\u0103 c\u0103ldur\u0103 dar \u015fi cu un fel de \u00eengrijorare, semnal\u00e2nd conul de umbr\u0103 \u00een care au intrat unii dintre ei, pe scriitorii, poe\u0163i<br \/>\n\u015fi prozatori, apar\u0163in\u00e2nd onirismului, curent cvasidisident, \u00een mare vog\u0103 la noi, \u00een anii \u201970&#8230; Ce anume v-a atras spre onirism?<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> \u00cemi place mai mult realitatea din spatele realit\u0103\u0163ii \u015fi sensul ascuns sub t\u0103cere. Seara, \u00een portul Rotterdam p\u0103\u015feam prin cea\u0163\u0103 cu mama ca \u00een vis. Noaptea adormeam greu. \u00cen \u00eentunericul camerei o vedeam pa Muma P\u0103durii, \u00eei sim\u0163eam c\u0103lc\u00e2iele ciol\u0103noase pe plapuma mea. Cred c\u0103 mama m-a n\u0103scut vis\u00e2nd. Cum s\u0103 nu fi fost oniric\u0103, iar monologul meu ne\u00eentrerupt, care i-a f\u0103cut pe germani s\u0103 m\u0103 compare cu James Joyce, nu e \u015fi el un pa\u015faport pentru vis?<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> A\u0163i fost, ani buni, \u00een preajma lui Virgil Mazilescu, i-a\u0163i cultivat prietenia, i-a\u0163i cunoscut \u00eendeaproape traiectoria poetic\u0103 \u015fi existen\u0163ial\u0103. Acum, la distan\u0163a celor trei decenii care au trecut de la \u201eplecarea\u201c lui, crede\u0163i c\u0103 am putea privi boema care i-a precipitat sf\u00e2r\u015fitul drept o form\u0103 de sfidare a sistemului, a dictaturii sau, mai degrab\u0103, ca pe o op\u0163iune asumat\u0103 pentru a gr\u0103bi finalul unei vie\u0163i c\u0103reia nu i-a mai g\u0103sit ra\u0163iunea, sensul supravie\u0163uirii?<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> De c\u00e2te ori m\u0103 g\u00e2ndesc la Virgil, \u00eel v\u0103d, de cele mai multe ori, la 2 Mai \u00een grupul nostru. Cu Nina Cassian, cu Nae Prelipceanu, cu Marius Robescu, cu Gabriela Adame\u015fteanu, cu Adriana Bittel&#8230; Ne recita \u2013 pentru a c\u00e2ta oar\u0103? \u2013 poemele, i le \u015ftiam de-acum pe de rost \u015fi noaptea dansa, pe ringul de la Dobrogeanu, \u201eSolo Nijinski\u201c&#8230; \u00centr-o noapte a fost luat pe sus de mili\u0163ieni pentru tulburarea lini\u015ftii publice. La moartea lui prematur\u0103 a fost g\u0103sit \u0163eap\u0103n pe veceu cu cartea Dragoste de via\u0163\u0103 de Jack London pe genunchi. Peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 urma s\u0103 plece la un mare Festival interna\u0163ional de poezie \u00een Belgia. La moartea lui, un critic ilustru spunea c\u0103 Virgil va r\u0103m\u00e2ne \u00een posteritate eventual doar prin legend\u0103. Aici, criticul s-a \u00een\u015felat. Tinerii poe\u0163i de azi \u00eei poart\u0103 poezia ca pe un steag.<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> Se vehiculeaz\u0103 frecvent ideea c\u0103 una dintre obsesiile scriitorului rom\u00e2n de ast\u0103zi este dob\u00e2ndirea Premiului Nobel. Cum v\u0103 raporta\u0163i la o astfel de tem\u0103 \u015fi cine este scriitorul rom\u00e2n c\u0103ruia \u00eei acorda\u0163i \u015fanse reale, \u00eentr-un viitor apropiat, pentru \u00eemplinirea acestei aspira\u0163ii?&#8230;<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> Marile premii, premiile, \u00een general, sunt m\u0103sluite. Nu m\u0103 intereseaz\u0103 deloc. Dac\u0103 Borges nu a luat Nobelul, atunci ce valori consacr\u0103 un astfel de premiu? Mi se pare mult mai onorabil\u0103 categoria celor nepremia\u0163i&#8230; un Amos Oz, un Kundera, un Philip Roth. Dar v\u0103 datorez totu\u015fi un r\u0103spuns. Cred c\u0103 singurul rom\u00e2n cu \u015fans\u0103 la Nobel e Mircea C\u0103rt\u0103rescu \u015fi, dac\u0103 s-ar decerna un premiu special pentru poezie, i s-ar cuveni Angelei Marinescu.<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> C\u0103r\u0163ile dumneavoastr\u0103 de proz\u0103 \u015fi poezie, nu pu\u0163ine, au fost traduse \u00een mai multe limbi europene, bucur\u00e2ndu-se de comentarii critice favorabile. Este cazul, bun\u0103oar\u0103, \u015fi al romanului Sexagenara \u015fi t\u00e2n\u0103rul, tradus \u00een german\u0103, spaniol\u0103, italian\u0103, sloven\u0103, bulgar\u0103 &#8230; Aceast\u0103 carte a avut \u015fi \u00een Rom\u00e2nia un destin fast: a fost premiat\u0103, reeditat\u0103, a avut cronici foarte bune. O considera\u0163i, \u00een compara\u0163ie cu celelalte c\u0103r\u0163i ale dumneavoastr\u0103, de proz\u0103 sau de poezie, o carte mai norocoas\u0103? Ce loc ar ocupa ea \u00een propriul dumneavoastr\u0103 top?&#8230;<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> C\u00e2nd am scris Sexaganara \u015fi t\u00e2n\u0103rul am crezut c\u0103 am atins Everestul \u015fi nici nu m-am \u00een\u015felat prea mult. Sexagenara a \u201ecucerit\u201c \u015fapte \u0163\u0103ri! Dar, cu c\u00e2t trece timpul, se m\u0103re\u015fte distan\u0163a \u015fi pasiunea scade. P\u00e2n\u0103 \u015fi Hyperion r\u0103m\u00e2ne la locul lui \u00een cer \u015fi C\u0103t\u0103lina \u00ee\u015fi caut\u0103 un C\u0103t\u0103lin, mai aproape de cas\u0103. Acum sunt \u00eenc\u0103 \u00eendr\u0103gostit\u0103 de Harald \u015fi luna verde \u015fi cred c-o s\u0103-i r\u0103m\u00e2n statornic\u0103, fiindc\u0103 presimt c\u0103 e ultimul \u015fi de ne\u00eenlocuit. Deocamdat\u0103 critica tace. Asta \u00eemi accentueaz\u0103 neasem\u0103narea \u015fi \u00eemi cre\u015fte vanitatea&#8230; \u00cemi place!<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> Ca scriitoare care cunoa\u015fte\u0163i din interiorul fenomenului activitatea de traduc\u0103tor, ce anume crede\u0163i c\u0103 lipse\u015fte scriitorilor rom\u00e2ni, scriitorului rom\u00e2n \u00een genere, pentru a se impune, cu adev\u0103rat, \u00een plan european? Mai exact, pentru a se ie\u015fi din ceea ce am putea numi o simpl\u0103, benefic\u0103 de altfel, politic\u0103 de schimb cultural&#8230;<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> Vai, vai, stimate domnule Bunaru, m\u0103 provoca\u0163i. Germanii au un proverb: \u201eNu trezi c\u00e2inele!\u201c \u00cen afar\u0103 de Mircea C\u0103rt\u0103rescu, a c\u0103rui prestan\u0163\u0103 de romancier european \u00eemi este bine cunoscut\u0103 din numeroasele noastre lecturi \u015fi emisuni la Deutscheland Radio Kultur, cred c\u0103, \u00een selec\u0163ia autorilor propu\u015fi spre promovare \u00een Vest, ne-am pliat cu prec\u0103dere pe ceea ce \u015ftiam c\u0103 vor ei de la noi: literatur\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi preponderent politic\u0103. Criteriu valabil pentru toat\u0103 oferta artistic\u0103 din Est. \u00cen mod paradoxal, am constatat c\u0103 scriitorii mai pu\u0163in tineri, care p\u0103streaz\u0103 vocea \u015fi amprenta spa\u0163iului lor na\u0163ional neangajat, p\u0103trund mai cur\u00e2nd \u00een con\u015ftiin\u0163a publicului \u015fi \u00een aten\u0163ia criticilor din Vest, s\u0103tui de marfa de import din USA sau de canonul victimiz\u0103rii la comand\u0103 din Estul comunist. Ungurii \u015fi polonezii au \u00een\u0163eles acest lucru. Un Kert\u00e9sz, un Esterh\u00e1zy sunt considera\u0163i \u00een Germania ni\u015fte uria\u015fi. Noi de ce nu trimitem un \u015etefan Agopian, un R\u0103zvan Petrescu, un Octavian Soviany, o Angela Marinescu, un Ion Mure\u015fan?&#8230; Pe mine nu m-a propus nimeni, n-am figurat niciodat\u0103 printre \u201eles belles \u00e9trang\u00e8res\u201c, mi-am cucerit singur\u0103 publicul \u015fi numele meu a \u00eenceput s\u0103 circule dintr-o \u0163ar\u0103 \u00een alta ca la \u201etelefonul f\u0103r\u0103 fir\u201c. \u00cen \u0163\u0103rile germane i-am cucerit cu \u201esuprarealismul\u201c. M-au numit \u201eultima poet\u0103 suprarealist\u0103\u201c. Suprarealismul r\u0103m\u00e2ne pentru germani ceva nou \u015fi fascinant, fiindc\u0103 ei nu l-au prea experimentat. Dar nici neao\u015fismul prea pronun\u0163at nu-i \u00eenc\u00e2nt\u0103. Vienezii, mari melomani, d\u0103deau din umeri la Rapsodia a II-a a lui Enescu. \u00cen talme\u015f-balme\u015ful artistic al UE-ului \u00ee\u0163i trebuie instinct ca s\u0103 te po\u0163i orienta.<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> V\u0103 propun s\u0103 revenim la&#8230; Nora Iuga. \u00centr-o carte-jurnal, Blogstory, pe care a\u0163i publicat-o \u00een 2011, la Editura Casa de pariuri literare, v\u0103 \u00eentoarce\u0163i, \u00een unele pagini, cu nedeghizat\u0103 nostalgie, la anii copil\u0103riei petrecu\u0163i \u00een Gala\u0163i. V\u0103 re\u00eent\u00e2lni\u0163i cu umbrele unor personaje ce fac parte, deja, dintr-o istorie exotic\u0103 a locului&#8230; A\u0163i avut vreodat\u0103 tenta\u0163ia s\u0103 v\u0103 scrie\u0163i \u201ememoriile\u201c? Amintirile&#8230;<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> M\u0103 simt \u00eenc\u0103 prea t\u00e2n\u0103r\u0103 ca s\u0103 \u00eemi scriu memoriile. Ca specie literar\u0103, memoriile sunt \u201emincinoase\u201c. Am r\u0103mas la mentalitatea primitiv\u0103 c\u0103 un portret nu e bun dac\u0103 nu ne face s\u0103 ar\u0103t\u0103m mai frumo\u015fi dec\u00e2t suntem. Dar artistul adev\u0103rat se scrie tot timpul pe sine. Aglaia Veteranyi spunea c\u0103 \u201ep\u00e2n\u0103 \u015fi imagina\u0163ia e autobiografie\u201c. Eu spun c\u0103 imagina\u0163ia e memorie.<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> V-a\u0163i exprimat, deseori, opinii, g\u00e2nduri despre actul de a scrie. Undeva spune\u0163i: \u201e (&#8230;) \u00een poezie nu se poate tri\u015fa, dac\u0103 e\u015fti un poet autentic, fiindc\u0103 poezia vine mai mult din instinct, din subcon\u015ftient, proza e construc\u0163ie, vine din ra\u0163iune \u2013 numai ra\u0163iunea tri\u015feaz\u0103\u201c. V-a\u0163i p\u0103strat aceast\u0103 convingere?&#8230;<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> Da, instinctul erupe cu tot conglomeratul care \u00eel compune. Ra\u0163iunea \u00ee\u015fi preg\u0103te\u015fte materialele pentru construc\u0163ie. Ea schimb\u0103 ordinea ini\u0163ial\u0103 \u00een interesul ei. Fac o paralel\u0103 hazardat\u0103, foarte personal\u0103. Poezia na\u015fte o lume. Proza o construie\u015fte.<br \/>\nCe ne facem, \u00eens\u0103, c\u00e2nd, \u00een aceast\u0103 supraproduc\u0163ie de poezie, nu pu\u0163ini autori (din promo\u0163iile mai recente?&#8230;) sunt cota\u0163i, de critici de prestigiu, ca foarte buni poe\u0163i, \u00eendeosebi pe temeiul unei \u201e\u015ftiin\u0163e\u201c (a acestora), unei ra\u0163iuni, unei tehnici bine \u00eenv\u0103\u0163ate, dac\u0103 nu chiar mimate, de a scrie, autenticitatea acelui \u201einstinct\u201c poetic despre care vorbi\u0163i lipsind \u00een mod evident. Crede\u0163i c\u0103, \u00een astfel de cazuri \u2013 c\u0103ci ele exis\u0103 \u2013, s-ar putea vorbi despre o confuzie a valorilor?<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> Dac\u0103 \u00eemi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi\u0163i p\u0103rerea, se pare c\u0103 g\u00e2ndim la fel sau avem lecturi comune&#8230;<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> Nu pot nega nici un pas pe care \u00eel face omenirea spre viitorul ei, chiar dac\u0103 acum mi se pare nefast. Cel ce ne dicteaz\u0103 pasul \u015ftie ce face \u015fi poporul e \u00een\u0163elept c\u00e2nd spune \u201etot r\u0103ul spre bine\u201c. De un singur lucru sunt convins\u0103. C\u0103 poezia nu e meserie \u015fi acel at\u00e2t de elogiat \u201ecreative writing\u201c nu e dec\u00e2t un fel de silicon. \u015ei totu\u015fi, chiar dac\u0103 alerg\u0103m bezmetici spre punctul zero al cunoa\u015fterii ca spre o gaur\u0103 neagr\u0103, poate c\u0103 acolo ne a\u015fteapt\u0103 un nou paradis. Ce s\u0103 fac, cred totu\u015fi \u00een dialectic\u0103 \u015fi \u00een saltul calitativ!<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> Reproduc, pentru eventualul cititor al acestui dialog, c\u00e2teva r\u00e2nduri (sau g\u00e2nduri) din Sexagemara \u015fi t\u00e2n\u0103rul: \u201e\u015ftii, c\u00e2nd \u00eencepi s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u015fti, dou\u0103 sunt pierderile cele mai dureroase: sc\u0103derea vederii \u015fi a memoriei. Cu ele \u00eencepe desp\u0103r\u0163irea de lume. De fapt, de aici \u00eencepe moartea\u201c. Poate fi scrisul un antidot pentru teama de senectute, de finalul inevitabil?<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> La v\u00e2rsta mea scrisul e singurul antidot, fiindc\u0103 \u00een fiecare carte m\u0103 transpun \u00een ce v\u00e2rst\u0103 vreau.<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> \u201eJoyce e singurul scriitor din literatura universal\u0103 care r\u0103spunde nevoii mele de a arunca \u00een aer toate barierele dintre genuri \u015fi specii \u00een \u00eentreaga compozi\u0163ie a unei c\u0103r\u0163i&#8230; Ce s\u0103 fac? Sunt pentru un Babel literar\u201c. \u00cen virtutea aceastei autodefiniri tran\u015fante, nu crede\u0163i c\u0103 a\u0163i putea fi \u201erevendicat\u0103\u201c ca scriitoare apar\u0163in\u00e2nd&#8230; postmodernismului rom\u00e2nesc? V-a\u0163i reg\u0103si \u00eentr-o astfel de \u00eencadrare?<br \/>\n<strong>N.I:<\/strong> Nu suport nici o \u00eencadrare. Ca s\u0103 accep\u0163i o \u00eencadrare trebuie s\u0103 accep\u0163i s\u0103 devii copie. Eu nu pot s\u0103 fiu dec\u00e2t un original. Cum s\u0103 fii postmodern? E ca \u015fi c\u00e2nd a\u015f \u00eentreba ce urmeaz\u0103 dup\u0103 r\u0103spoim\u00e2ine? R\u0103s&#8230; r\u0103s&#8230; r\u0103s&#8230; \u015fi tot a\u015fa.<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> A\u0163i debutat, nu cu mult timp \u00een urm\u0103, \u015fi \u00een film. E drept, \u00eentr-un film documentar, \u00een care m\u0103rturisi\u0163i c\u0103 \u00een copil\u0103rie a\u0163i visat s\u0103 deveni\u0163i actri\u0163\u0103, nu scriitoare, nu poet\u0103&#8230;<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> Da, e adev\u0103rat. M\u0103 trag dintr-o familie de arti\u015fti. Am crescut \u00eentr-o cas\u0103 plin\u0103 de pantofi de balet \u015fi de viori. \u015ei azi, la 84 de ani, m\u0103 simt de 30 c\u00e2nd m\u0103 aflu sub lumina reflectoarelor cu un public \u00een fa\u0163\u0103. Un cristian mi-a \u00eemplinit visul de a deveni actri\u0163\u0103 de film. Pelicula Aici Nora Iuga a ob\u0163inut un prestigios premiu pentru imagine. Curios, aceea\u015fi senza\u0163ie euforic\u0103 m\u0103 n\u0103p\u0103de\u015fte c\u00e2nd c\u0103l\u0103toresc cu trenul 30 de ore p\u00e2n\u0103 la Berlin.<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> Recent, v-a ap\u0103rut, la Editura Polirom, romanul Harald \u015fi luna verde, care a avut deja ecouri frumoase \u00een presa din Germania. Am citit un fragment pe internet, publicat de acela\u015fi un cristian \u015fi m-am bucurat s\u0103 reg\u0103sesc, \u00een acel pasaj, aerul aristocratic al unei Timi\u015foare din anii interbelici. V-a\u015f \u00eentreba: de unde titlul acesta romantic\/poetic al c\u0103r\u0163ii? \u015ei de unde aceast\u0103 inspira\u0163ie continu\u0103, for\u0163a aceasta fabuloas\u0103 de crea\u0163ie?<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> Da, Harald \u015fi luna verde e un roman \u00een care mi-am asumat riscul de a-mi recompune b\u0103rbatul \u2013 poetul George Almosnino, considerat mare poet abia la 20 de ani dup\u0103 moarte \u2013 amestec\u00e2nd trei b\u0103rba\u0163i, tat\u0103l, fiul \u015fi nepotul, \u00eentr-unul singur. Se vrea o cronic\u0103 de familie, un excurs \u00een istorie, un roman\u0163 sentimental, un nesf\u00e2r\u015fit monolog interior, adesea delirant, unde poetul se simte \u00een elementul lui. Cred c\u0103 am fost poet \u00eenainte de a fi om, dar mi-am dat seama de asta mult mai t\u00e2rziu. Confra\u0163ii mei \u00ee\u015fi pierd pe zi ce trece mirosul. \u00cen schimb elevii m\u0103 simt imediat, se gudur\u0103 c\u00e2nd \u00eemi ascult\u0103 poeziile, \u00eemi ling m\u00e2inile. Harald \u015fi luna verde e numele unui balet, sun\u0103 romantic. \u00cemi vine Nietzsche \u00een minte. Nimeni n-a mai f\u0103cut ca el filosofie din dans. M\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 o fi fost ca mine poet \u00eenainte de a fi om. Ave\u0163i dreptate, domnule Bunaru, inspira\u0163ia la mine e continu\u0103, fiindc\u0103 \u015fi capacitatea de a iubi e continu\u0103. \u015ei o sut\u0103 de ani de-a\u015f tr\u0103i mi-ar r\u0103m\u00e2ne fidele ca s\u0103 mai am de ce s\u0103 m\u0103 bucur!<br \/>\n<strong>E.B.:<\/strong> \u201eMaiestoase trec ro\u0163ile tr\u0103surilor\/ \u00eempodobite cu ghirlande\/ adio rulet\u0103 ruseasc\u0103\/ adio r\u00e2sete provocatoare\/ abia te mai z\u0103resc cu cartea-n m\u00e2n\u0103\/ sau cu un mic licorn pe coapsa st\u00e2ng\u0103\/ \u015fi iat\u0103 norii se resfir\u0103&#8230;\u201c. Sunt doar c\u00e2teva versuri \u201epensate\u201c, la \u00eent\u00e2mplare, din volumul Spitalul manechinelor, publicat \u00een 2010 la Editura Casa de pariuri literare. Exist\u0103 un anume fior, al unei memorii tandre \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, f\u0103r\u0103 cru\u0163are, \u00een c\u0103r\u0163ile de poeme pe care le-a\u0163i publicat \u00een ultimii ani. Ceva proustian, parc\u0103&#8230; \u201eO acut\u0103 angoas\u0103 a timpului\u201c, spune exact Octavian Soviany. Dar poate \u2013 a\u015f ad\u0103uga \u2013 \u015fi o \u015fans\u0103 a retr\u0103irii clipei celei repezi&#8230; Ce a fost, ce este poezia pentru Nora Iuga?<br \/>\n<strong>N.I.:<\/strong> Poate c\u0103 e fa\u0163a nev\u0103zut\u0103 a lunii&#8230; Dar dumneavoastr\u0103 \u015fti\u0163i, eu simt asta&#8230; De ce m\u0103 mai \u00eentreba\u0163i?<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nora Iuga \u00een dialog cu Eugen Bunaru Eugen Bunaru: \u2013 Stimat\u0103 doamna Nora Iuga, recent ne-am \u00eent\u00e2lnit la Timi\u015foara, la Vestivalul de literatur\u0103, edi\u0163ia a III-a, organizat de Biblioteca jude\u0163ean\u0103 Timi\u015f, sub coordonarea managerului acestei institu\u0163ii, t\u00e2n\u0103rul scriitor Tudor Cre\u0163u. \u00cemi spunea\u0163i atunci, \u00een seara inaugural\u0103, poate cu o u\u015foar\u0103 nuan\u0163\u0103 de complezen\u0163\u0103, c\u0103 a\u0163i&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/imi-place-mai-mult-realitatea-din-spatele-realitatii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201e\u00cemi place mai mult realitatea din spatele realit\u0103\u0163ii\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9177,13041],"class_list":["post-21550","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nora-iuga","tag-vestivalul-de-literatura"],"views":897,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21550","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21550"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21550\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21550"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21550"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21550"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}