{"id":21543,"date":"2014-12-12T21:42:24","date_gmt":"2014-12-12T19:42:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21543"},"modified":"2014-12-12T21:42:24","modified_gmt":"2014-12-12T19:42:24","slug":"jocul-vietii-si-al-mortii-in-lumea-de-azi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jocul-vietii-si-al-mortii-in-lumea-de-azi\/","title":{"rendered":"Jocul vie\u0163ii \u015fi al mor\u0163ii  \u00een lumea de azi"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Roxana Pavnotescu, <em>Ploaia de sub limba calului,<\/em> Editura Junimea, Ia\u015fi, 2014<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Cea de a treia carte de proz\u0103 a Roxanei Pavnotescu (dup\u0103 Sub semnul Aspidei, Editura Junimea, Ia\u015fi, 2009 \u015fi Bun\u0103 diminea\u0163a, o sut\u0103 de g\u00e2\u015fte, Editura Junimea, Ia\u015fi, 2011) surprinde prin compozi\u0163ia oarecum bizar\u0103, mai ales c\u0103 substan\u0163a ei propriu-zis\u0103 trebuie descoperit\u0103 dincolo de precizarea autoarei: Monopies\u0103 \u00een c\u00e2teva acte r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een cuprinsul c\u0103r\u0163ii pe muzic\u0103 Led Zeppelin. Astfel, dup\u0103 un prim Act din aceast\u0103 \u201emonopies\u0103\u201c, urmeaz\u0103 opt vise care ar reprezenta o, a\u015fa-zic\u00e2nd, punere \u00een tem\u0103. Pe de alt\u0103 parte, toate fragmentele din care e alc\u0103tuit\u0103 cartea, fie ele \u201edramatice\u201c sau prozastice, sunt scrise \u00een manier\u0103 \u201esuprarealisto-onirico-fantastice\u201c, cum constat\u0103, \u00eendrept\u0103\u0163it, profesorul Dumitru Micu \u00een Postfa\u0163\u0103.<\/strong><\/em><br \/>\nIar bisexualitatea ori predispozi\u0163iile homosexuale cad sub inciden\u0163a psihanalizei lui Jung, cum sugereaz\u0103 autoarea \u00eens\u0103\u015fi c\u00e2nd speculeaz\u0103 \u00een marginea personajelor (Hans Castorp, Clavdia Chauchat) din Muntele vr\u0103jit de Thomas Mann (p. 30) sau cum o precizeaz\u0103 \u00een mod expres la pagina urm\u0103toare, sau, \u00een fine, iar\u0103\u015fi suger\u00e2nd, la pp. 135-137.<br \/>\nPrima ipostaz\u0103 a mor\u0163ii, care nu numai c\u0103 nu \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103, ci \u201eexprima o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 \u015fi deplin\u0103 relaxare \u015fi fericire, iradia lumina alb\u0103 a zorilor\u201c(p. 52) o \u00eent\u00e2lnim \u00een fragmentul Golubciki, \u00een care \u201eDoi b\u0103tr\u00e2nei dezbr\u0103ca\u0163i, ea cuib\u0103rit\u0103 \u00een bra\u0163ele lui, z\u0103ceau mor\u0163i de o vreme \u015fi marea le sc\u0103lda din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u0103lc\u00e2ile scorojite \u015fi \u00een\u0103lbite de sare. Dou\u0103 trupuri costelive, cambrate, suple au fost c\u00e2ndva frumoase, atunci c\u00e2nd carnea se a\u015feza elastic \u015fi armonios pe oasele lungi, firave \u015fi elegante, ce se iveau acum prin pielea translucid\u0103 \u015fi poroas\u0103 ca \u00eentr-o radiografie\u201c (p. 51). Fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 imagine a mor\u0163ii, natura \u00eens\u0103\u015fi pare \u00eendoliat\u00e3: \u201e\u00cen apropierea \u0163\u0103rmului, coloane de pesc\u0103ru\u015fi se deplasau \u00een sus \u015fi \u00een jos, uniform, ca ni\u015fte g\u0103rzi \u00een post, p\u0103str\u00e2nd cu deferen\u0163\u0103 o oarecare distan\u0163\u0103 de trupurile \u00eenl\u0103n\u0163uite. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, c\u00e2teva rupeau r\u00e2ndurile, se ridicau \u00een aer \u015fi plonjau n\u0103prasnic penetr\u00e2nd cu ciocurile lor r\u0103zboinice suprafa\u0163a verde a apei\u201c (p. 52). Via\u0163a \u00ee\u015fi cere drepturile, \u00eenving\u00e2nd.<br \/>\nDiminea\u0163a e o \u00eentoarcere la Dorul (\u00eent\u00e2lnit \u00eent\u00e2i \u00een Bun\u0103 diminea\u0163a, o sut\u0103 de g\u00e2\u015fte) pentru tat\u0103l (Puiu) dus \u015fi nemai\u00eentors: \u201eDar mai \u015ftiu c\u0103&#8230; era tare sup\u0103rat c\u00e2nd a plecat \u015fi seara nu a mai revenit acas\u0103. Nici a doua zi, nici a treia, nici peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, nici peste o lun\u0103&#8230; (p. 94). Capitolul e scris sub influen\u0163a atmosferei din \u201eDe-a v-a\u0163i ascuns&#8230;\u201c de Tudor Arghezi (\u201e\u015fi, voi a\u0163i crescut mari,\/ V-a\u0163i c\u0103p\u0103tuit,\/ V-a\u0163i f\u0103cut c\u0103rturari,\/ Mama-mplete\u015fte ciorapi \u015fi pieptari,\/ \u015fi tata nu a mai venit&#8230;\u201c), pe care, de altfel, \u00een Antract-ul imediat urm\u0103tor (p. 95), autoarea \u00eel invoc\u0103: \u201eArghezi a cochetat cu moartea ca joc\u201c. Dar, de \u00eendat\u0103 ce un fapt pare a se descifra drept coeren\u0163\u0103 autobiografic\u0103, apar noi contexte, precum Actul trei (dialog \u00eentre \u0163ap \u015fi Cal), \u00een care totul se tulbur\u0103.<br \/>\n\u0162apul (pp.72-87), simbol al virilit\u0103\u0163ii absolute, pare s\u0103 negocieze \u00eentre protagonistul-narator (devenit protagonist\u0103) \u015fi propria-i mam\u0103, \u00eentre cele dou\u0103 intervenind un \u201eincident nepl\u0103cut \u015fi scandalos ce avea s\u0103 duc\u0103 rela\u0163iile noastre c\u0103tre o ruptur\u0103 de lung\u0103 durat\u0103\u201c (p. 73). Dar \u0163apul e mai ales un ghid psihopomp, care \u00eendepline\u015fte dorin\u0163a personajului (feminin acum) de a-\u015fi re\u00eent\u00e2lni tat\u0103l (Puiu) trecut \u00een lumea umbrelor. Cealalt\u0103 lume, a lui Puiu \u015fi a mor\u0163ilor, e zugr\u0103vit\u0103 cu mijloacele fantasticului, de\u015fi elementele realiste nu lipsesc, dar \u00eenc\u0103rcate de stranietate \u015fi spaime. Mai \u201enormal\u201c ca oriunde, aici totul apare \u00een nota general\u0103, suprarealist-oniric\u0103, a c\u0103r\u0163ii.<br \/>\n\u00centr-un amplu capitol de 75 de pagini, cel mai coagulat-coerent narativ, alc\u0103tuit din mai multe secven\u0163e puse sub diferite titluri de identificare dar subordonate toate titlului general M\u0103 cheam\u0103 Cal, afl\u0103m miezul propriu-zis al c\u0103r\u0163ii. Personajul-narator, care nu s-a supus tiraniei materne, se introspecteaz\u0103 proiect\u00e2ndu-se \u00eentr-un cal, variant\u0103 actualizat\u0103 a miticului Chiron-\u00een\u0163eleptul (magistru al lui Ahile, Iason \u015fi Herakles), la ale c\u0103rui sfaturi devine sensibil \u00een noile \u00eemprejur\u0103ri ale vie\u0163ii: \u201ePrea bine nu-mi merge. Nu \u015ftiu care este cauza, dar cred c\u0103 e una de principiu. Am \u00eencercat s\u0103 fac totul \u00een limitele normalului. Numai c\u0103 nimic nu a ie\u015fit normal: nici c\u0103snicia, nici copilul, nici slujba; totul e aiurea, nea\u015fezat\u201c (p. 112). \u00centr-adev\u0103r: e bolnav iremediabil, are un copil autist (M), e p\u0103r\u0103sit de so\u0163ie (M) etc. Dar de c\u00e2nd se afl\u0103 sub influen\u0163a Calului, viziunea protagonistului asupra lumii se modific\u0103: \u201eCalul \u00eemi indic\u0103 ba una, ba alta, \u00eemi spune unde trebuie s\u0103 m\u0103 uit \u015fi, mai ales, de ce trebuie s\u0103 privesc un atare lucru sau s\u0103-l ignor. Pe scurt, nu trebuie s\u0103-mi scape nimic. Peisajul se schimb\u0103 \u00een fiecare moment numai pentru c\u0103 prive\u015fti de sus, din pomi, acolo unde m\u0103 pune calul s\u0103-mi \u0163in capul. \u00cen pomi, \u00een nori&#8230; Capul trebuie \u0163inut c\u00e2t mai sus, c\u00e2t mai departe de picioare\u201c (p. 138). Privit\u0103 de pe spatele calului, o vac\u0103 Holstein de gips \u2013 reclam\u0103 pentru laptele v\u00e2ndut \u00een magazinul l\u00e2ng\u0103 care \u201epa\u015fte imperturbabil asfalt\u201c \u2013 devine, de pild\u0103, un fel de madlen\u0103 proustian\u0103 ce-i declan\u015feaz\u0103 memoria involuntar\u0103, evoc\u00e2ndu-i zile de vacan\u0163\u0103 marin\u0103 de odinioar\u0103, c\u00e2nd bea lapte adev\u0103rat de la o vac\u0103 Holstein adev\u0103rat\u0103 (s.m. A.Gh.O.). De altfel, \u00een tot lungul episod al tandemului protagonist-Cal (Chiron) exist\u0103 un m\u0103car mocnit, dac\u0103 nu neap\u0103rat implicit denun\u0163 (o inaderen\u0163\u0103, o \u00eencercare de evadare) al vie\u0163ii ap\u0103sate alienant de o civiliza\u0163ie suprasofisticat\u0103 \u015fi hipergr\u0103bit\u0103. (Autoarea, tr\u0103itoare la New York, cunoa\u015fte la surs\u0103 aceast\u0103 civiliza\u0163ie reprezentativ\u0103 pentru lumea de azi). De aceea, de pe spatele Calului timpul e perceput altcumva: \u201eTimpul parc\u0103 nu se mai gr\u0103be\u015fte ca \u00eenainte, nu mai e tot timpul t\u00e2rziu \u015fi, oricum, niciodat\u0103 prea t\u00e2rziu (s. aut.). Mai este timp&#8230; Mai este timp&#8230; (p. 145). Dup\u0103 cum, \u00een acela\u015fi sens, Calul \u00eei propune o vacan\u0103 \u00een Galapagos, \u00eentr-o \u201elume aparte\u201c, mai ales c\u0103 M-autistul \u201e\u00eei vorbe\u015fte adesea calului&#8230; Oricum, am f\u0103cut ceva progrese. Reu\u015fim s\u0103 comunic\u0103m ceva mai bine ca \u00eenainte. Uneori am senza\u0163ia c\u0103 M m\u0103 tolereaz\u0103, \u015fi asta numai ca s\u0103-i fac\u0103 calului pl\u0103cere\u201c (p. 142). \u00centr-o zi \u00een care calul lipse\u015fte, protagonistul redescoper\u0103 lumea pe care Chiron, centaurul, \u00eel sf\u0103tuise s-o evite: \u201e\u00cen jurul nostru nimeni nu p\u0103rea s\u0103 vorbeasc\u0103 cu nimeni. Nicio comunicare. Oamenii erau de piatr\u0103, figurile lor nu exprimau nimic. Ale unora da, dar le num\u0103rai pe degete. P\u0103\u015feam, dup\u0103 o bizar\u0103 absen\u0163\u0103, din nou \u00eentr-o lume autist\u0103 de m\u00e2n\u0103 cu un copil autist. Fiecare \u0163inea \u00eentre degete sau manipula un i-pod, i-phone, i-pad, i-book \u00eentr-un soi de concentrare absent\u0103 \u015fi izolare indiferent\u0103 de aproapele lui (p. 163)&#8230; O lume castrat\u0103 care nu mai privea \u00een ochi sau \u00een suflet, ci \u00een ecranul psihedelic pe care-l fr\u0103m\u00e2nta nervos \u00eentre degete\u201c<br \/>\n(p. 164). Nu lipse\u015fte, din ampla acolad\u0103 M\u0103 cheam\u0103 Cal, nici tema rela\u0163iei dintre Eros \u015fi Thanatos, epuizat\u0103 \u00een secven\u0163a Prin\u0163esa din flori: \u201eTot calul mi-a dat de \u00een\u0163eles c\u0103&#8230; moartea poate fi lini\u015ftitoare atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu completitudinea fiin\u0163ei. \u015fi iubirea este una dintre experien\u0163ele necesare completitudinii\u201c<br \/>\n(p. 162). \u015fi tot calul \u201emi-a ar\u0103tat cum s\u0103 tr\u0103iesc frumos. A tr\u0103i frumos \u00eenseamn\u0103 a nu face lucrurile \u00een prip\u0103, a le l\u0103sa r\u0103gaz s\u0103 se a\u015feze. A observa \u015fi a \u00een\u0163elege sensurile profunde ale vie\u0163ii \u015fi a descoperi semne la fiecare pas. A\u015fa am cunoscut iubirea pasional\u0103 ce nu poate fi dec\u00e2t efemer\u0103 \u015fi iubirea de sine ce a \u00eensemnat iubirea necondi\u0163ionat\u0103 pentru M. Pentru c\u0103 M sunt eu, e o parte tot mai consistent\u0103 din mine (p. 166)&#8230; Tot el mi-a ales spitalul unde s\u0103 m\u0103 preg\u0103tesc s\u0103 mor\u201c (p. 167).<br \/>\n\u00cen ultimul Act (monolog) al monopiesei disipate, cu intermiten\u0163e, de-a lungul celor 200 de pagini, protagonistul \u00ee\u015fi sf\u0103tuie\u015fte cititorii, prelu\u00e2nd rolul lui Chiron-\u00een\u0163eleptul: \u201eNu lua\u0163i exemplul meu. Ca s\u0103 nu aluneca\u0163i pe panta del\u0103s\u0103rii \u015fi extermin\u0103rii, trebuie s\u0103 va for\u0163a\u0163i s\u0103 iubi\u0163i via\u0163a, s\u0103 lua\u0163i ce e frumos din ea, s\u0103 v\u0103 bucura\u0163i de orice. S\u0103 nu l\u0103sa\u0163i nimic \u00een urm\u0103, neluat&#8230; Dac\u0103 ceva nu vi se pare \u00eendeajuns de frumos sau ur\u00e2t, \u00eenfrumuse\u0163a\u0163i-l. Atunci o s\u0103 v\u0103 apar\u0163in\u0103, c\u0103ci devine crea\u0163ia dumneavoastr\u0103&#8230; Cal m-a \u00eenv\u0103\u0163at toate astea, ele vin din \u00een\u0163elepciunea centaurului Chiron. Tocmai calul, cea mai alerg\u0103toare dintre fiin\u0163e, s\u0103 te \u00eendemne mereu s\u0103 \u00eencetine\u015fti. Deci merge\u0163i \u00eencet, \u015fi privi\u0163i&#8230; c\u00e2t mai \u00eencet\u201c (p. 194).<br \/>\nProiec\u0163ia \u00een mit \u015fi \u00een basm reprezint\u0103, \u00een fapt, o pledoarie pentru emanciparea, pentru substragerea de sub tirania lumii supercivilizate, printr-un mod de a re\u00eenv\u0103\u0163a jocul vie\u0163ii \u015fi al mor\u0163ii \u00een lumea de azi, \u015fi de re\u00eentoarcere, pe c\u00e2t mai e posibil, a omului modern la esen\u0163a umanului.<br \/>\nProblemele de compozi\u0163ie, care fragmenteaz\u0103 materia c\u0103r\u0163ii prin acte, antracte \u015fi alte artificii (ambiguitatea \u015fi labilitatea sexual\u0103 a personajelor, trecerea, adesea imperceptibil\u0103 \u015fi nesigur\u0103, din starea de veghe \u00een cea de vis \u015fi invers) \u0163in, toate \u2013 am mai spus-o \u015fi \u00een recenzia din Rom\u00e2nia literar\u0103, nr. 49\/11, decembrie 2009, la Sub semnul Aspidei, primul \u201eroman\u201c al Roxanei Pavnotescu \u2013 de condi\u0163ia oarecum obligatorie de a te \u00eenscrie \u00een moda literaturii la zi: postmodernismul.<br \/>\n\u00cen ciuda faptului c\u0103 Ploaia de sub limba calului poate p\u0103rea un experiment \u2013 ceea ce nu e \u2013 sau, cum zice dl profesor Dumitru Micu \u00een Postfa\u0163\u0103, un \u201eexerci\u0163iu teribil\u201c, sintagm\u0103 \u00een care \u201eteribil\u201c nu trebuie \u00een niciun caz \u00een\u0163eles altfel dec\u00e2t \u00een sensul lui prim, de \u00eengrozitor, noua carte a Roxanei Pavnotescu este o crea\u0163ie literar\u0103 excelent scris\u0103, pe tema grav\u0103 a condi\u0163iei umane, cu inclusiv implica\u0163iile ei existen\u0163ialiste, merit\u00e2nd, de aceea, toat\u0103 aten\u0163ia cititorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Roxana Pavnotescu, Ploaia de sub limba calului, Editura Junimea, Ia\u015fi, 2014 &nbsp; Cea de a treia carte de proz\u0103 a Roxanei Pavnotescu (dup\u0103 Sub semnul Aspidei, Editura Junimea, Ia\u015fi, 2009 \u015fi Bun\u0103 diminea\u0163a, o sut\u0103 de g\u00e2\u015fte, Editura Junimea, Ia\u015fi, 2011) surprinde prin compozi\u0163ia oarecum bizar\u0103, mai ales c\u0103 substan\u0163a ei propriu-zis\u0103 trebuie descoperit\u0103 dincolo&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jocul-vietii-si-al-mortii-in-lumea-de-azi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Jocul vie\u0163ii \u015fi al mor\u0163ii  \u00een lumea de azi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13031,6689],"class_list":["post-21543","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ploaia-de-sub-limba-calului","tag-roxana-pavnotescu"],"views":2685,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21543","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21543"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21543\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21543"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21543"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21543"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}