{"id":21528,"date":"2014-12-12T21:23:32","date_gmt":"2014-12-12T19:23:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21528"},"modified":"2014-12-12T21:23:32","modified_gmt":"2014-12-12T19:23:32","slug":"iepurele-din-palarie-sau-cum-am-descoperit-infinitul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/iepurele-din-palarie-sau-cum-am-descoperit-infinitul\/","title":{"rendered":"Iepurele din p\u0103l\u0103rie sau cum am descoperit Infinitul"},"content":{"rendered":"

Aveam cam cinci ani c\u00e2nd mintea a \u00eenceput s\u0103-mi fream\u0103te. De la aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103 am \u015fi primele amintiri \u00eenchegate \u00een imagini vizuale continue. Gr\u0103dini\u0163a unde mergeam \u00een fiecare zi la ora 7, cu nisip \u00een curte \u015fi un fel de mausoleu dedicat probabil celui care a cl\u0103dit-o, o construc\u0163ie cilindric\u0103 cu o deschiz\u0103tur\u0103 de statura unui om mic \u00een fa\u0163\u0103, pe care noi o foloseam ca nav\u0103 spa\u0163ial\u0103. Rochia ro\u015fie de catifea, pe care o purtam doar la serb\u0103ri, \u015fi bretonul pe frunte tuns de mama. Bunicul, care venea s\u0103 stea cu mine dup\u0103 gr\u0103dini\u0163\u0103 \u015fi pe care \u00een fiecare zi \u00eel \u00eent\u00e2mpinam cu \u00eentrebarea \u201eCe mi-ai adus?\u201c. Dup\u0103 mas\u0103 \u00eemi preg\u0103tea un castron cu mere cur\u0103\u0163ate de coaj\u0103 \u015fi t\u0103iate cu grij\u0103 \u015fi m\u0103 \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 construiesc cl\u0103diri din piese de lemn aduse de el.<\/strong><\/em>
\nApartamentul nostru era \u00eentr-un bloc din cartierul Balta Alb\u0103 din Bucure\u015fti. Se numea blocul W1, o denumire pe care nu o \u00een\u0163elegeam, dar pe care o \u00eenv\u0103\u0163asem ca pe o poezie: \u201edubluvedoi\u201c. Mai t\u00e2rziu m-am \u00eentrebat: de ce W? Toate blocurile din jur erau L. Prietena mea cea mai bun\u00e3 de atunci, Alice, st\u00e3tea \u00een blocul L13. Vis-\u00e0-vis de noi, blocul care era at\u00e2t de aproape de al nostru, \u00eenc\u00e2t \u00eei puteam vedea pe vecini \u00een buc\u0103t\u0103rie, vara, topindu-se de c\u0103ldur\u0103 cu toate geamurile deschise, era \u015fi el un L. Doar al nostru \u015fi cel din spate, despre care mama spunea c\u00e3 ar fi mult mai pu\u0163in rezistent la cutremur, erau W. Al nostru, W2, cel din spate, W1.
\nVara ne jucam \u00een gr\u0103dina blocului W1. La W2 plantau flori \u015fi ne temeam de vecinele cu p\u0103rul mov care ie\u015feau la balcon, la primul sunet de copil \u00een gr\u0103din\u0103, \u015fi \u0163ipau la noi s\u0103 plec\u0103m de acolo. Gr\u0103dina de la W1, \u00eens\u0103, era destul de p\u0103r\u0103sit\u0103, avea c\u00e2\u0163iva copaci \u015fi c\u00e2teva tufi\u015furi misterioase, \u00een rest era t\u0103r\u00e2m numai bun de cutreierat \u015fi plin de comori. Cret\u0103 cu care puteam desena \u015fotronul, monezi, nasturi, frunze \u015fi pietre ciudate, toate se g\u0103seau \u00een gr\u0103dina aceea imens\u0103, \u00een care mergeam \u00een fiecare zi la \u201ecump\u0103r\u0103turi\u201c. Unul dintre noi f\u0103cea pe v\u00e2nz\u0103torul de comori, ceilal\u0163i pl\u0103teau \u00een frunze. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, aveam nevoie de ceva de acas\u0103 \u015fi, pentru c\u0103 st\u0103team la etajul 8, strigam din fa\u0163a blocului \u201eMamaaa! Arunc\u0103-mi \u015fi mie…\u201c (mingea, creta, coarda…) \u015ei acum m\u0103 \u00eentreb cum \u015ftia mama c\u0103 o strigam chiar pe ea \u015fi cum ie\u015fea la balcon imediat de fiecare dat\u0103.
\nIarna, posibilit\u0103\u0163ile de joac\u0103 erau limitate \u015fi, dintr-un motiv sau altul, chipul prietenilor de la bloc e legat doar de bluze sub\u0163iri de in, soarele \u015fi praful dup\u0103-amiezelor de var\u0103. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, mergeam \u00een parc cu sania \u015fi purtam un fular peste gur\u0103, legat bine la spate, care mi se lipea de buze \u015fi de nas. Altfel, petreceam mai mult timp \u00een cas\u0103, cu p\u0103pu\u015file \u015fi cu casetele cu desene animate. Uneori, m\u0103 plictiseam teribil \u015fi m\u0103 sim\u0163eam trist\u0103. E ciudat s\u0103 auzi de un copil de cinci ani trist, dar mi se mai \u00eent\u00e2mpla s\u0103 stau degeaba \u015fi atunci m\u0103 g\u00e2ndeam. Poate atunci am realizat, pentru prima oar\u0103, ce \u00eenseamn\u0103 activitatea mintal\u0103 intens\u0103, accelerat\u0103, ca o ma\u015fin\u0103rie care, f\u0103r\u0103 materialul de lucru, merge \u00een gol \u015fi se macin\u0103 singur\u0103.
\n\u00cemi amintesc cum st\u0103team \u00een patul meu pe care bunica \u00eel denumea, impropriu, \u201erecamier\u201c. Adeseori, noaptea nu puteam s\u0103 adorm. De asemenea, pove\u015ftile pe care le auzeam vara la \u0163ar\u0103, despre demoni care locuiau pe dealuri \u015fi vecine care f\u0103ceau farmece cu broa\u015fte \u201ede pe g\u00e2rl\u0103\u201c, \u00eemi r\u0103m\u00e2neau \u00eentip\u0103rite \u00een minte tot anul \u015fi nu m\u0103 l\u0103sau s\u0103 dorm noaptea cu lumina stins\u0103. A\u015fadar, st\u0103team \u00een pat, cu fa\u0163a spre fereastr\u0103, \u015fi \u00eemi imaginam lucruri care mai de care, juc\u0103rii, p\u0103pu\u015fi, poate acea buc\u0103t\u0103rie pentru p\u0103pu\u015fi pe care mi-o doream de Cr\u0103ciun. Apoi m-am g\u00e2ndit la un iepure \u00eentr-o p\u0103l\u0103rie. Ca \u00een spectacolele de magie, un joben negru, din care magicianul scoate un iepure. \u015ei dac\u0103 acest iepure are \u00een cap o p\u0103l\u0103rie? Ca oric\u0103rui amator de desene animate \u00een v\u00e2rst\u0103 de cinci ani, mi se p\u0103rea natural ca un iepure s\u0103 poarte un joben negru peste urechile lungi. \u015ei dac\u0103 acest joben este ca primul joben, cel al magicianului, dar mai mic? Da, a\u015fa ar fi normal. \u015ei dac\u0103 \u00een acest joben se g\u0103se\u015fte un alt iepure, mai mic? \u015ei dac\u0103 iepurele acela mai mic poart\u0103 \u015fi el un joben, mai mic, din care iese un iepure\u00a0 \u015fi mai mic… La \u00eenceput, am urm\u0103rit firul g\u00e2ndurilor cu con\u015ftiinciozitate, fiind convins\u0103 c\u0103, la un moment dat, se va opri. Cu siguran\u0163\u0103, p\u0103l\u0103ria aceea va deveni at\u00e2t de mic\u0103, \u00eenc\u00e2t iepurele nu va mai avea loc in ea. Dar c\u00e2nd? Trec\u00e2nd de la iepure mic la iepure \u015fi mai mic \u015fi de la o p\u0103l\u0103rie la alta, mi s-a p\u0103rut ca nu voi putea opri niciodat\u0103 acest truc magic, \u015fi at\u00e2ta vreme c\u00e2t va fi o p\u0103l\u0103rie, va fi \u015fi un iepure \u00een ea. C\u00e2nd se opre\u015fte? Cum s\u0103 fac s\u0103 opresc g\u00e2ndul? \u00cemi amintesc c\u0103, intuitiv sau nu, din ame\u0163eala g\u00e2ndului recursiv sau nu, am v\u0103zut cu ochii min\u0163ii o spiral\u0103 colorat\u0103, care se \u00eenv\u00e2rtea la nesf\u00e2r\u015fit. Mi s-a f\u0103cut fric\u0103. Poate am \u015fi pl\u00e2ns. Am fugit la tata, care le \u015ftia mereu pe toate \u015fi avea dreptate \u00eentotdeauna, \u015fi l-am \u00eentrebat pe el: \u201eC\u00e2nd se termin\u0103?\u201c. \u201eNiciodat\u0103\u201c. Cum niciodat\u0103? A\u015fa ceva nu exist\u0103. Trebuie s\u0103 se opreasc\u0103, spirala trebuie s\u0103 aib\u0103 un cap\u0103t, c\u00e2ndva trebuie s\u0103 existe o u\u015f\u0103 \u00eencuiat\u0103, un perete pe care s\u0103 scrie \u201eSf\u00e2r\u015fit\u201c. Oric\u00e2te piedici am \u00eencercat s\u0103-i pun \u00een minte, orice p\u0103l\u0103rie tot avea un iepure \u00een ea, care, dac\u0103 avea \u015fi el o p\u0103l\u0103rie, f\u0103cea g\u00e2ndul s\u0103 urmeze la nesf\u00e2r\u015fit.
\nMai t\u00e2rziu, c\u00e2nd st\u0103p\u00e2neam numerele mari, obi\u015fnuiam s\u0103 num\u0103r p\u00e2n\u0103 adormeam. De multe ori, \u00een \u015fcoala primar\u0103, aveam insomnii. De vin\u0103 erau, probabil, tot pove\u015ftile de la \u0163ar\u0103, dar \u015fi faptul c\u0103 la ora 9 trebuia s\u0103 fiu \u00een pat, c\u00e2nd nu-mi doream dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 uit la televizor cu p\u0103rin\u0163ii sau s\u0103 desenez. Citeam pu\u0163in \u00een pat, dup\u0103 care \u00eencercam s\u0103 adorm \u015fi, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu am sor\u0163i de izb\u00e2nd\u0103, \u00eencepeam s\u0103 num\u0103r. La \u00eenceput oi s\u0103rind gardul. Apoi, efortul de a le vizualiza una c\u00e2te una era at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t treceam pur \u015fi simplu la num\u0103rat. Scopul meu (pe termen lung) era s\u0103 \u201etermin\u201c numerele. Am \u00eenceput a\u015fadar s\u0103 reiau num\u0103r\u00e3toarea de unde r\u0103m\u0103sesem cu o sear\u0103 \u00een urm\u0103, ca s\u0103 fiu cu \u2013 ce credeam eu c\u00e3 ar fi \u2013 \u201eun pas mai aproape\u201c de izb\u00e2nd\u0103. Am ajuns poate la 3.000, 4.000, dar, de fiecare dat\u0103, nu m\u0103 sim\u0163eam nicicum mai aproape de final. S\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i gre\u015fit, \u015ftiam c\u0103 exist\u0103 numere de ordinul milioanelor, auzisem de ele, la \u015fcoal\u0103, \u00een pre\u0163urile ma\u015finilor, poate \u015fi f\u0103cusem opera\u0163ii cu ele. Dar, cumva, aveam o senza\u0163ie l\u0103untric\u0103 ce \u00eemi spunea c\u0103, dac\u0103 \u00eencep s\u0103 num\u0103r, cu r\u0103bdare, din unu \u00een unu, nu va trebui s\u0103 ajung p\u00e2n\u0103 la acele misterioase milioane, pentru c\u0103, pe drum, se va \u00eent\u00e2mpla ceva miraculos \u2013 ceva ce nu se poate ghici \u015fi nu poate fi preg\u0103tit sau \u015ftiut dinainte s\u0103 \u00eencep s\u0103 num\u0103r \u2013 \u015fi voi ajunge la sf\u00e2r\u015fitul numerelor.
\n\u015ei mai t\u00e2rziu, s\u0103 fi fost poate la liceu, am aflat c\u0103 \u201einfinit minus 1 egal infinit \u015fi infinit plus infinit e tot infinit, ceva \u00eemp\u0103r\u0163it la infinit tinde la 0 iar infinit pe infinit nu se poate calcula\u201c. Adic\u0103 infinit \u00eemp\u0103r\u0163it la infinit nu e egal cu 1. Mult\u0103 vreme m-am g\u00e2ndit: de ce? Dac\u0103 Infinitul e ceva de o m\u0103rime ce nu o putem cuprinde cu mintea, Infinitul este propriu fiec\u0103ruia dintre noi, a\u015fa cum mintea \u015fi spiritul ne sunt proprii nou\u0103 \u015fi numai nou\u0103. Adic\u0103, fiecare cu Infinitul s\u0103u. Atunci, \u00een sistemul meu de \u201ecoordonate\u201c (sau \u201e\u00een sistemul meu de valori\u201c), exist\u0103 acest Infinit definit de mine, care \u00eemi este unic mie \u015fi numai mie; atunci, presupun\u00e2nd o anumit\u0103 consecven\u0163\u0103 a conceptelor proprii, nu este el egal cu el \u00eensu\u015fi? Atunci Infinitul \u201emeu\u201c \u00eemp\u0103r\u0163it la Infinitul \u201emeu\u201c nu este egal cu 1? Nu ar trebui men\u0163ionat \u00een manualele \u015fcolare c\u0103 Infinitul \u201enostru\u201c (cel colectiv, o medie difuz\u0103 a tuturor Infinitelor individuale, acela \u201epopular\u201c, acceptat de mase) \u00eemp\u0103r\u0163it la el \u00eensu\u015fi nu este 1, dar Infinitul \u201emeu\u201c, individual, pe care \u00eel de\u0163in \u00een\u0103untrul meu \u015fi este al meu propriu, ca o p\u0103rere, ca o valoare sau o imagine, este identic cu el \u00eensu\u015fi, iar \u00eemp\u0103r\u0163irea de mai sus este egal\u0103 cu 1?
\n\u015ei ast\u0103zi m\u0103 g\u00e2ndesc uneori: nu ne-am lini\u015fti cu to\u0163ii pu\u0163in mai mult dac\u0103 am lua \u00een considerare aceast\u0103 defini\u0163ie? Poate copiii care ar descoperi iepurele din p\u0103l\u0103rie nu ar mai fugi la p\u0103rin\u0163i pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi spiralele Infinitului nu ne-ar mai speria, pentru c\u0103 Infinitul ar fi al nostru, propriu. Ca \u015fi cum l-am adopta \u015fi l-am \u00eembl\u00e2nzi. Apoi l-am hr\u0103ni \u00een fiecare zi cu g\u00e2nduri \u015fi reflec\u0163ii \u015fi el ar sta cuminte, tol\u0103nit \u00een sistemul nostru de coordonate (valori) \u015fi ar tr\u0103i \u00een tihn\u0103 la c\u0103p\u0103t\u00e2iul nostru.
\nEu, \u00eens\u0103, nu am reu\u015fit s\u0103-l \u00eembl\u00e2nzesc. Aceast\u0103 simplificare a lumii ar fi un lux pe care nu mi-l permit. Infinitul este \u00eenc\u0103 un superb exemplar de animal s\u0103lbatic, ce st\u0103 maiestuos \u00een cu\u015fca lui, \u015fi pe care \u00eel contemplez de departe. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd \u00eencerc s\u0103 m\u0103 apropii de el, \u00ee\u015fi dezvele\u015fte fioros col\u0163ii \u015fi m\u0103 trimite \u00eenapoi la locul meu, parc\u0103 vr\u00e2nd s\u0103-mi arate cine pe cine st\u0103p\u00e2ne\u015fte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aveam cam cinci ani c\u00e2nd mintea a \u00eenceput s\u0103-mi fream\u0103te. De la aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103 am \u015fi primele amintiri \u00eenchegate \u00een imagini vizuale continue. Gr\u0103dini\u0163a unde mergeam \u00een fiecare zi la ora 7, cu nisip \u00een curte \u015fi un fel de mausoleu dedicat probabil celui care a cl\u0103dit-o, o construc\u0163ie cilindric\u0103 cu o deschiz\u0103tur\u0103 de statura… Cite\u0219te mai mult »Iepurele din p\u0103l\u0103rie sau cum am descoperit Infinitul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[13021,13022],"class_list":["post-21528","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-infinitul","tag-simplificare-a-lumii"],"views":1092,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21528","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21528"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21528\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21528"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21528"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21528"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}