Dogville, scris \u015fi regizat de danezul Lars von Trier, este mai mult dec\u00e2t un film, este o parabol\u0103 cutremur\u0103toare \u015fi tulbur\u0103toare la adresa condi\u0163iei \u015fi naturii umane care, \u00een absen\u0163a con\u015ftiin\u0163ei, devine un monstru, o fiar\u0103, un animal periculos ce traduce at\u00e2t de bine acel faimos Homo homini lupus invocat de Thomas Hobbes.
\nLars von Trier pleac\u0103 de la o viziune pesimist\u0103 asupra naturii umane, considerat\u0103 \u00een mod fundamental ipocrit\u0103, pervers\u0103 \u015fi egoist\u0103, sentimente precum fraternitatea, solidaritatea \u015fi ajutorul reciproc fiind doar fa\u0163ada fals\u0103 a fiin\u0163ei \u015fi a societ\u0103\u0163ii umane, falsele valori \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103rora se ascund diabolicul, ira\u0163ionalul, agresivitatea \u015fi bestialitatea unor animale periculoase. Omul este, prin urmare, o fiin\u0163\u0103 ce sufer\u0103 de o maladie a unui r\u0103u \u015fi a unei sl\u0103biciuni fundamentale.
\nPovestea filmului e simpl\u0103: o t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi frumoas\u0103 femeie, pe nume Grace (Gra\u0163ie) fuge de autoritatea tat\u0103lui ei \u015fi se refugiaz\u0103 \u00eentr-un or\u0103\u015fel izolat din statul Colorado, numit Dogville, Ora\u015ful C\u00e2inelui. Ini\u0163ial, locuitorii se tem s\u0103 o primeasc\u0103, deoarece poli\u0163ia o d\u0103 disp\u0103rut\u0103, dar accept\u0103 ulterior la insisten\u0163ele unuia dintre membrii, Tom, filosoful \u015fi moralistul comunit\u0103\u0163ii, care se \u00eendr\u0103goste\u015fte de ea. A\u015fadar, comunitatea, format\u0103 din cincisprezece oameni \u015fi un c\u00e2ine, Moise, e de acord ca Grace, \u00een ciuda faptului c\u0103 reprezint\u0103 un pericol pentru Dogville, s\u0103 fie ad\u0103postit\u0103 \u00een ora\u015f, urm\u00e2nd ca t\u00e2n\u0103ra s\u0103 r\u0103spl\u0103teasc\u0103 gestul de bun\u0103voin\u0163\u0103 muncind pe r\u00e2nd la fiecare familie.
\nLa \u00eenceput, totul e minunat \u015fi idilic, \u00een\u0163elegerea e perfect\u0103, dar cum poli\u0163ia revine mereu \u015fi lipe\u015fte h\u00e2rtii cu t\u00e2n\u0103ra urm\u0103rit\u0103, locuitorii realizeaz\u0103 c\u00e2t de periculos este s\u0103 ad\u0103posteasc\u0103 o fugar\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t preten\u0163iile acestora cresc \u015fi \u00een mintea lor \u00eencol\u0163e\u015fte ideea \u015fantajului. Astfel, ajutorul, ini\u0163ial gratuit \u015fi benevol, devine acum obligatoriu, rela\u0163iile dintre Grace \u015fi comunitatea \u00een care s-a refugiat devenind unele de tip sclavagist, t\u00e2n\u0103ra fiind transformat\u0103 \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 sclav\u0103 pe care to\u0163i locuitorii o exploateaz\u0103, \u00eentreaga comunitate din Dogville ar\u0103t\u00e2ndu-\u015fi \u201ecol\u0163ii\u201d \u015fi transform\u00e2ndu-se \u00een ceea ce sugereaz\u0103 chiar numele locului \u00een care tr\u0103iesc, \u00een ni\u015fte c\u00e2ini. Chiar \u015fi iubitul ei, Tom, o abandoneaz\u0103 \u015fi o tr\u0103deaz\u0103 \u00een final, d\u00e2nd-o pe m\u00e2na urm\u0103ritorilor.
\nDincolo de aspectul narativ, demn de remarcat e aspectul simbolic al filmului care trimite la o serie de semnifica\u0163ii cu o \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 profund moral\u0103 \u015fi religioas\u0103. Oameni care nu \u015fi-au pus niciodat\u0103 problema sensului \u015fi a rostului lor \u00een lume se pomenesc brusc vizita\u0163i de o entitate celest\u0103, de o ipostaz\u0103 feminin\u0103 a Gra\u0163iei (Iert\u0103rii) divine care coboar\u0103 printre oameni pentru a le \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i, \u00eenfrumuse\u0163a \u015fi lumina via\u0163a.
\nDar cine este la nivel simbolic fugara Grace? \u015ei de cine se ascunde \u015fi fuge ea? Interpretarea pe care o propun sugereaz\u0103 c\u0103 Grace fuge de Tat\u0103l ei, The Big Man, care a privat-o de libertate, a ferit-o de lume \u015fi a \u00eenchis-o\u00a0 \u00eentr-o colivie a ignoran\u0163ei dintr-un sentiment de protec\u0163ie \u015fi posesivitate pe care orice p\u0103rinte \u00eel manifest\u0103 fa\u0163\u0103 de copilul s\u0103u, motiv pentru care ea se r\u0103zvr\u0103te\u015fte la un moment dat \u00eempotriva ordinii Tat\u0103lui \u015fi, vr\u00e2nd s\u0103-\u015fi c\u00e2\u015ftige libertatea furat\u0103, fuge de-acas\u0103, adic\u0103 din colivia \u00een care o \u0163inuse captiv\u0103 Tat\u0103l.
\nLa un nivel mai ad\u00e2nc, mai profund \u015fi mai religios, Grace simbolizeaz\u0103 un fel de ipostaz\u0103 feminin\u0103 a M\u00e2ntuitorului Iisus care a venit pe p\u0103m\u00e2nt pentru a aduce lumin\u0103 \u015fi a face lumea mai bun\u0103. Ea simbolizeaz\u0103 Legea Nou\u0103 care vine cu o nou\u0103 moral\u0103, cea a Iert\u0103rii, a Iubirii \u015fi a \u00centoarcerii Celuilalt Obraz, \u00een opozi\u0163ie cu Legea Veche, cea a Talionului \u2013 \u201eOchi pentru ochi \u015fi dinte pentru dinte\u201d \u2013 bazat\u0103 pe o moral\u0103 a R\u0103zbun\u0103rii \u015fi a Pedepsei. Capacitatea ei de \u00een\u0163elegere, iertare \u015fi iubire merge pe o logic\u0103 feminin\u0103, a inimii, \u00een opozi\u0163ie cu logica masculin\u0103, a min\u0163ii, de tip cauz\u0103-efect, fapt\u0103-r\u0103splat\u0103.
\nProblema este c\u0103 oamenii din Dogville sunt fiin\u0163e at\u00e2t de slabe \u00eenc\u00e2t nu rezist\u0103 \u00een fa\u0163a frumuse\u0163ii \u015fi a bun\u0103t\u0103\u0163ii ei care, \u00een mod paradoxal, le declan\u015feaz\u0103 instinctul urii \u015fi al distrugerii. \u015ei asta deoarece neput\u00e2ndu-i primi cu adev\u0103rat frumuse\u0163ea \u015fi bun\u0103tatea, ei \u00eencearc\u0103 s\u0103 le aib\u0103, s\u0103 se foloseasc\u0103 de ele \u015fi s\u0103 le posede ca pe un bun, ca pe un obiect, ca pe o posesie, dar neput\u00e2ndu-le \u00een fond poseda, acest lucru na\u015fte ura, instinctul criminal \u015fi distrug\u0103tor. Astfel, \u00een timp ce Grace, prin martiriul suferin\u0163elor \u015fi al \u201er\u0103stignirilor\u201d succesive \u00eei iart\u0103 mereu pe cei ce-i pricinuiesc r\u0103u, evolu\u00e2nd astfel moral \u015fi ating\u00e2ndu-\u015fi limita cea mai de sus a fiin\u0163ei, oamenii din Dogville, fiind absolvi\u0163i \u015fi ierta\u0163i succesiv, involueaz\u0103 moral \u015fi regreseaz\u0103 tot mai mult, ating\u00e2ndu-\u015fi limita cea mai de jos a desfr\u00e2ului.
\nEa coboar\u0103 tot mai mult \u00een Iadul \u015fi-n \u00centunericul lor \u00een efortul de a le lumina, doar c\u0103 \u00een cele din urm\u0103 \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 acest \u00eentuneric se comport\u0103 ca o imens\u0103 gaur\u0103 neagr\u0103 care, absorbind orice lumin\u0103 ce intr\u0103 acolo, nu produce niciun salt \u015fi nicio evolu\u0163ie. Con\u015ftientizarea acestui fapt \u00eei apare sub forma unei revela\u0163ii prin care realizeaz\u0103 c\u0103 nu iertarea este solu\u0163ia, tot efortul ei p\u0103r\u00e2nd zadarnic \u015fi inutil. Se poate vedea aici \u015fi un mesaj anticre\u015ftin \u00een sensul utopiei c\u0103 oamenii ar putea fi m\u00e2ntui\u0163i \u015fi salva\u0163i prin bine \u015fi prin \u00eentoarcerea celuilalt obraz, suger\u00e2ndu-se c\u0103 tot Legea Veche a r\u0103zbun\u0103rii \u015fi a pedepsei ar fi mai constructiv\u0103 \u015fi mai eficient\u0103.
\nAcest lucru apare \u00eentr-o form\u0103 simbolic\u0103 la finalul filmului c\u00e2nd are loc \u00eent\u00e2lnirea dintre Tat\u0103 \u015fi Fiic\u0103, Tat\u0103l repro\u015f\u00e2ndu-i Fiicei enorma arogan\u0163\u0103 de care d\u0103 dovad\u0103 prin faptul c\u0103, iert\u00e2ndu-i mereu pe oameni, se plaseaz\u0103 incon\u015ftient la un nivel etic superior, subestim\u00e2ndu-i pe semeni, ned\u00e2ndu-le \u015fansa de a fi pedepsi\u0163i pentru faptele lor, de a suferi \u015fi de a evolua astfel \u00een plan moral, ceea ce e form\u0103 major\u0103 de arogan\u0163\u0103. A ierta devine astfel cea mai mare arogan\u0163\u0103.\u00a0 Se poate observa din nou o critic\u0103 subtil\u0103 la adresa cre\u015ftinismului, religia iert\u0103rii \u015fi a milei prin excelen\u0163\u0103, care \u00eei face pe oameni, cum ar spune Nietzsche, ni\u015fte fiin\u0163e slabe.
\nSolu\u0163ia salvatoare nu e, a\u015fadar, Iertarea, ci Pedeapsa. Viciile, p\u0103catele \u015fi f\u0103r\u0103delegile nu trebuie tolerate, ci pedepsite, deoarece a-i ierta mereu pe oameni \u00eenseamn\u0103 a-i infantiliza \u015fi a-i plasa la un nivel etic inferior. A\u015fa c\u0103 Grace, care-\u015fi pierduse orice speran\u0163\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte salvarea oamenilor, a \u00eenceput s\u0103 vad\u0103 totul \u00eentr-o alt\u0103 lumin\u0103, \u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 trebuie s\u0103 \u00eendrepte c\u00e2t mai repede lucrurile \u201epentru binele umanit\u0103\u0163ii \u015fi al ei \u00een\u015fi\u015fi.\u201d
\nFinalul filmului e unul \u015focant, zguduitor \u015fi apocaliptic. Se d\u0103 foc ora\u015fului Dogville, care arde \u015fi e distrus din temelii, asemenea cet\u0103\u0163ilor Sodoma \u015fi Gomora, ca urmare a decaden\u0163ei, p\u0103catelor, f\u0103r\u0103delegilor \u015fi limitei inferioare la care omul poate ajunge din punct de vedere moral. M\u00e2ntuirea \u015fi Salvarea au loc, a\u015fadar, prin focul purificator, singurul care poate distruge r\u0103ul de la r\u0103d\u0103cin\u0103, singurul care permite rena\u015fterea din propria cenu\u015f\u0103. \u015ei a\u015fa cum din cetatea Sodoma doar familia nepotului lui Avraam a fost salvat\u0103, tot a\u015fa, singurul supravie\u0163uitor din Dogville r\u0103m\u00e2ne c\u00e2inele Moise, ceea ce trimite tot la conexiunea cu Legea Veche \u015fi la\u00a0 ideea unui paznic sau p\u0103zitor fidel al Tablelor Legii.
\nA\u015fadar, purificarea r\u0103ului, a\u015fa cum reiese din filmul Dogville, nu poate avea loc prin Iertare, cum propune cre\u015ftinismul, religia Iubirii, a Iert\u0103rii \u015fi a \u00centoarcerii Celuilalt Obraz, deoarece a ierta \u015fi a \u00een\u0163elege la nesf\u00e2r\u015fit \u00eei handicapeaz\u0103 \u015fi \u00eei infantilizeaz\u0103 pe oameni din punct de vedere moral, ned\u00e2ndu-le \u015fansa ca prin pedeaps\u0103 s\u0103 con\u015ftientizeze \u015fi s\u0103 sufere, durerea, suferin\u0163a, pedeapsa fiind unit\u0103\u0163i de m\u0103sur\u0103 foarte bune \u00een absen\u0163a c\u0103rora oamenii \u00ee\u015fi pierd busola \u015fi devin ni\u015fte mon\u015ftri. Iat\u0103 de ce singura solu\u0163ie viabil\u0103 r\u0103m\u00e2ne R\u0103zbunarea \u015fi Pedeapsa, singurele care-i dau omului posibilitatea s\u0103 con\u015ftientizeze, s\u0103 se schimbe, s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 aici pentru faptele lor \u015fi s\u0103 evolueze astfel moral. \u015ei aceasta deoarece oamenii con\u015ftientizeaz\u0103 gre\u015feala \u015fi r\u0103ul doar dac\u0103 sunt pedepsi\u0163i. \u00cen opozi\u0163ie cu pedeapsa, iertarea cre\u015ftin\u0103 e v\u0103zut\u0103 ca cea mai mare arogan\u0163\u0103, ca nivel etic ideal la care omul neput\u00e2ndu-se ridica devine o simpl\u0103 utopie ce sfideaz\u0103 realitatea \u015fi legile ei naturale.
\n\u015ei totu\u015fi, legea nou\u0103, a Iubirii \u015fi a Iert\u0103rii, a ap\u0103rut tocmai din pricina limitei \u015fi miopiei legii vechi, miopie ce se traduce prin faptul c\u0103, ac\u0163ion\u00e2nd doar \u00een sensul acelui \u201eochi pentru ochi \u015fi dinte pentru dinte\u201d, adic\u0103 doar \u00een sensul pedepsei \u015fi al r\u0103zbun\u0103rii, acest lucru nu face dec\u00e2t s\u0103 permanentizeze conflictele \u015fi orbirea dintre oameni. Iat\u0103 de ce merit\u0103 s\u0103 medit\u0103m constant asupra acestei dificile pro-
\nbleme a r\u0103ului, nu \u00een sensul eradic\u0103rii lui printr-o solu\u0163ie sau alta, de tip pedeaps\u0103 sau iertare, ci prin integrarea \u015fi armonizarea lor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dogville, scris \u015fi regizat de danezul Lars von Trier, este mai mult dec\u00e2t un film, este o parabol\u0103 cutremur\u0103toare \u015fi tulbur\u0103toare la adresa condi\u0163iei \u015fi naturii umane care, \u00een absen\u0163a con\u015ftiin\u0163ei, devine un monstru, o fiar\u0103, un animal periculos ce traduce at\u00e2t de bine acel faimos Homo homini lupus invocat de Thomas Hobbes. Lars von… Cite\u0219te mai mult »Iertarea ca Arogan\u0163\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[13020,5783],"class_list":["post-21526","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dogville","tag-lars-von-trier"],"views":1103,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21526","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21526"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21526\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21526"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21526"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21526"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}