Cronicar cu ochii-n patru, vigilent \u015fi atent cu tot ce \u201emi\u015fc\u0103\u201c-n lumea literar\u0103, t\u00e2n\u0103rul Cosmin Ciotlo\u015f nu scap\u0103 nicio ocazie de a-i moraliza pedagogic pe, cum zice, \u201ecolegii mei\u201c. Nu scap\u0103 nici ocazia anivers\u0103rii zilei de na\u015ftere a lui Nicolae Manolescu spre a-i urechea pu\u0163in pe \u201ecolegii mei\u201c. \u00cei invit\u0103 s\u0103 citeasc\u0103 a\u015fa cum trebuie Istoria literaturii rom\u00e2ne pe \u00een\u0163elesul celor care citesc, considerat\u0103 din primele r\u00e2nduri ale cronicii, \u201eo lec\u0163ie\u201c. O \u201elec\u0163ie\u201c care, crede el, \u00eei vizeaz\u0103 mai ales \u201epe cei care \u00een primele luni ale lui 2009 au \u0163inut cu tot dinadinsul s\u0103-i indice criticului lipsurile \u00abde nomenclator\u00bb\u201c. Ce lipsuri i-au \u201eindicat\u201c criticului colegii lui Cosmin Ciotlo\u015f? Unii dintre \u201ecolegii mei\u201c, tineri cronicari \u015fi ei, s-au apucat atunci \u00een 2009 s\u0103 strige catalogul \u015fi s\u0103 numere, ca \u201emonitorii\u201c \u00een clas\u0103, prezen\u0163ii \u015fi absen\u0163ii din Istoria critic\u0103 a lui Nicolae Manolescu: \u201eun asemenea cap de acuzare denot\u0103 \u00eens\u0103 o g\u00e2ndire rudimentar\u0103\u201c. \u015fi mai r\u0103u e c\u0103 \u201escriitorii rom\u00e2ni au \u2013 dup\u0103 p\u0103rerea sa \u2013 o \u00een\u0163elegere extrem de curioas\u0103 a fenomenului canoniz\u0103rii\u201c; dar cronicarul nici nu se mir\u0103 de ace\u015fti refractari \u015fi b\u00e2rfitori ai \u201ecanoniz\u0103rii\u201c: \u201enu doar istoriile, dar p\u00e2n\u0103 \u015fi cronicile func\u0163ioneaz\u0103 ca un podium\u201c pe care dac\u0103 nu te g\u0103se\u015fti, \u201enu exi\u015fti!\u201c \u2013 vorba criticului. \u201eColegilor\u201c s\u0103i, mai arat\u0103 cu aceast\u0103 ocazie Cosmin Ciotlo\u015f, \u201ele-a r\u0103mas necunoscut\u0103 diferen\u0163a subtil\u0103 dintre istorie \u015fi dic\u0163ionar\u201c. Ce-o fi \u201esubtil\u201c \u00een aceast\u0103 diferen\u0163\u0103 nu se \u015ftie, c\u00e2t\u0103 vreme e la mintea oric\u0103rui cititor normal c\u0103 Dic\u0163ionarul e, \u00een felul s\u0103u, chiar un \u201enomenclator\u201c obligat prin canon s\u0103-i \u00eenghit\u0103 pe to\u0163i, c\u00e2t\u0103 vreme Istoria, oper\u0103 de autor, face, ea, o selec\u0163ie liber\u0103 \u015fi personal\u0103, dup\u0103 liberul gust \u015fi multa \u015ftiin\u0163\u0103 a autorului s\u0103u:\u00a0 ce-i at\u00e2t de \u201esubtil\u201c aici?! Impruden\u0163i, dar \u015fi corigen\u0163i la \u201eprofesionalism\u201c, crede exigentul Cosmin Ciotlo\u015f, recenzen\u0163ii de acum cinci ani ai Istoriei critice \u201es-au repezit asupra sec\u0163iunii privitoare la contemporaneitate, nici inventarul, nici ierarhia nefiindu-le pe plac\u201c. \u00cen loc s\u0103 se \u201erepead\u0103\u201c \u015fi s\u0103 se \u201euimeasc\u0103\u201c de dispari\u0163ia c\u0103uza\u015fului pa\u015foptist D. Aricescu din Istoria critic\u0103, acei recenzen\u0163i, \u201ecolegii mei\u201c, s-au \u201erepezit\u201c s\u0103-i caute cu sufletul la gur\u0103 pe cei din vremea lor. S-au c\u0103utat pe ei \u00een\u015fi\u015fi, \u00eentr-un act pur de narcisism. Cosmin Ciotlo\u015f prezumeaz\u0103 c\u0103 din aceast\u0103 cauz\u0103 colegii s\u0103i nici n-au ochi pentru ceea ce nu citesc sau n-au citit: n-au citit istoria veche, nu l-au citit, anume, pe \u201eprolificul autor al Arpei rom\u00e2ne din doasc\u0103-n doasc\u0103\u201c \u015fi n-au avut cum s\u0103 vad\u0103 c\u0103 importantul publicist de la \u201948 lipse\u015fte din \u201enomenclator\u201c … Ce \u201er\u0103ut\u0103\u0163i\u201c au mai comis \u015fi scris cronicarii? \u201ePracticieni cu to\u0163ii \u00een fond (fie \u015fi prin faptul c\u0103, de bine, de r\u0103u, \u2013\u00a0 admite C.C. \u2013 s-au afirmat \u00een postur\u0103 de cronicari), ace\u015ftia au preferat s\u0103 se ascund\u0103 dup\u0103 c\u00e2te un paravan teoretic (decret\u00e2nd c\u0103 ast\u0103zi nu se mai pot scrie istorii literare globale) sau aritmetic (num\u0103r\u00e2nd, cu morg\u0103, raportul dintre num\u0103rul de pagini citite de critic \u015fi timpul alocat lecturii)\u201c! Socotitori ca la CAP, nici m\u0103car contabili, acei recenzen\u0163i, \u201ecolegii mei\u201c, l-au b\u0103nuit a\u015fadar pe critic incapabil de a citi, ca Iorga, fulger\u0103tor, prea multele pagini ale celor despre care a scris! Nici nu se a\u015ftepta \u2013 spune sceptic C. Ciotlo\u015f \u2013 ca \u00een decurs de \u015fase ani \u201ejunii recenzen\u0163i s\u0103-\u015fi fi \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it semnificativ sistemul de lectur\u0103\u201c. S\u0103-l fi citit m\u0103car cu aceast\u0103 ocazie, pe D. Aricescu… \u00cen fine, dup\u0103 inoportuna evocare a acestei \u201erele\u201c \u00eent\u00e2mpin\u0103ri de acum cinci ani a Istoriei critice \u2013 oper\u0103 monumental\u0103 a c\u0103rei carier\u0103, ca \u015fi aceea a unui G. C\u0103linescu, nu credem c\u0103 va fi afectat\u0103 de nodurile \u00een papur\u0103 c\u0103utate cu lum\u00e2narea de ni\u015fte recenzen\u0163i acri \u015fi c\u00e2rcota\u015fi \u2013 cronicarul trece \u015fi se ocup\u0103 de noua oper\u0103 a marelui critic: Istoria literaturii rom\u00e2ne pe \u00een\u0163elesul celor care citesc. El \u00eencepe prin a spune c\u0103 aceast\u0103 Istorie prescurtat\u0103 \u015fi rescris\u0103 acum ascunde o \u201ecapcan\u0103\u201c \u015fi c\u0103 \u201eea \u00eei poate deruta pe cei care, cu un eufemism, n-au prea parcurs literatura rom\u00e2n\u0103. Dac\u0103 Istoria critic\u0103 putea servi ca o invita\u0163ie la lectur\u0103, Istoria de acum joac\u0103 inclusiv rolul de \u00abamend\u0103\u00bb pentru cei care n-au dat, nici p\u00e2n\u0103 azi, curs acestei invita\u0163ii\u201c. Trec peste \u201ederut\u0103\u201c \u015fi peste efectul \u201eamenzii\u201c \u2013 cine n-a citit prima Istorie n-o va citi nici pe aceasta, iar ace\u015ftia, \u00een definitiv, nici nu sunt \u015fi nu vor fi cititorii literaturii rom\u00e2ne de la origini \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een prezent!, \u2013 spre a re\u0163ine pentru bunii, adev\u0103ra\u0163ii cititori ai marelui critic observa\u0163ia subtil\u0103 \u015fi incitant\u0103 potrivit c\u0103reia \u00een Istoria literaturii rom\u00e2ne pe \u00een\u0163elesul celor care citesc, Nicolae Manolescu \u00ee\u015fi pune mai decis \u015fi mai expresiv \u00een valoare extraordinara lui \u201efibr\u0103 eseistic\u0103\u201c \u015fi, respectiv, talentul (acesta de tip \u201ec\u0103linescian\u201c) de romancier \u015fi evocator al epocilor parcurse de literatura rom\u00e2n\u0103. Vom \u00eent\u00e2lni, de aceea, \u00een noua sa Istorie, titluri precum Tablou de epoc\u0103, Galerie cu poe\u0163i, Oratori, retori \u015fi limbu\u0163i, Pe ogoarele prozei, Panaram\u0103 teatral\u0103, Lupt\u0103tori pe frontul ideologic. \u00cen mod vizibil \u015fi provocator, criticul \u00ee\u015fi cheam\u0103 cititorii la un spectacol a c\u0103rui punere \u00een scen\u0103 promite o vertabil\u0103 \u201ebucurie a lecturii\u201c. Fire\u015fte, o bucurie plin\u0103 de surprize, din care nu lipsesc a\u0163\u00e2\u0163\u0103toare \u201eincendii simbolice\u201c \u2013 cum le nume\u015fte cronicarul \u2013, \u201edispari\u0163ii\u201c r\u0103sun\u0103toare (Titus Popovici), \u201erepozi\u0163ion\u0103ri\u201c (Marin Preda \u201ee redus \u2013 de ce \u201eredus\u201c?! \u2013 la \u00cent\u00e2lnirea din p\u0103m\u00e2nturi \u015fi Morome\u0163ii), Eminescu \u00eensu\u015fi v\u0103z\u00e2ndu-se \u201escuturat\u201c de coresponden\u0163a cu Veronica Micle, \u201etot astfel (?) cum Alex \u015etef\u0103nescu e redus la masiva lui Istorie … \u00ab\u00een alb \u015fi negru\u00bb\u201c \u015fi, probabil, multe alte \u201eincendii\u201c, \u201edispari\u0163ii\u201c ori \u201eapari\u0163ii\u201c subite \u2013 toate acestea febricit\u00e2ndu-l pe onestul cititor \u201elene\u015f\u201e care se vede, a\u015fa,\u00a0 azv\u00e2rlit \u00eentr-o aventur\u0103 a lecturii capabile s\u0103-i iu\u0163easc\u0103 b\u0103t\u0103ile inimii \u015fi receptivitatea relativ amor\u0163it\u0103 de caden\u0163a tic\u0103it\u0103 \u015fi adormitoare a multora din rapoartele istorico-literare \u00een circula\u0163ie. \u00cen concluzie, scrie Cosmin Ciotlo\u015f, ref\u0103cut dup\u0103 dispozi\u0163ia \u201epedagogic\u0103\u201c \u015fi c\u00e2rcota\u015f\u0103 de mai \u00eenainte \u2013 Istoria literaturii rom\u00e2ne pe \u00een\u0163elesul celor care citesc \u201ese apropie de splendid-ne\u00eenregimentatele Teme pe care criticul le publica, o dat\u0103 la c\u00e2\u0163iva ani, \u00eenainte de 1989. Nu doar prin dimensiuni, ci \u015fi prin regimul s\u0103u intern: perfect documentat, speculativ, plin de idei\u201c. Despre opera critic\u0103 a lui Nicolae Manolescu mai scriu \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103, cum se cuvine, cu aceea\u015fi fericit\u0103 ocazie, Andrei Ple\u015fu (Odihna normalit\u0103\u0163ii), Mihai Zamfir (Venirea prim\u0103verii), Gabriel Dimisianu (A fi \u00een centru), Mircea Mih\u0103ie\u015f (Incasabilul farmec al tinere\u0163ii) \u015fi Ion Bogdan Lefter (Brevilocven\u0163\u0103).
\nPrin mijloacele epocii, electronice, ne-a parvenit \u015fi omagiul unui cititor anonim care, dintr-o lung\u0103 experien\u0163\u0103, \u0163ine cu din\u0163ii la anonimatul s\u0103u, ca la fratele lui geam\u0103n, care-l scute\u015fte \u015fi-l ap\u0103r\u0103 de violen\u0163a \u015fi agresivitatea unora dintre cei de alt\u0103 p\u0103rere. \u00cei respect\u0103m anonimatul \u015fi reproducem spusele cititorului nostru: \u201e\u00cen 1968, la nici 30 de ani, av\u00e2nd \u00een spate o vechime \u00een munc\u0103 de \u015fapte ani, cronicarul literar se prezenta a\u015fa: \u00abCronicarul e un martir, un sacrificat pentru o himer\u0103 (…) Pentru fericirea de a impune o carte, un autor, la un an o dat\u0103, cronicarul se expune permanent ironiei \u015fi dezaprob\u0103rii. Scriitori \u015fi cititori se unesc \u00een a nu fi de acord cu el; pare n\u0103scut spre a irita pe toat\u0103 lumea … Cronicarul este la b\u00eate noire a litera\u0163ilor de tot felul, omul cu cei mai mul\u0163i du\u015fmani \u015fi cu cei mai pu\u0163ini prieteni.\u00bb \u00cen plus, \u00eel macin\u0103, metafizic, sentimentul goalei vanit\u0103\u0163i a scrisului: \u00abcronicarul are de \u00eenfruntat, mai mult dec\u00e2t oricine, acest sentiment, c\u0103ci cronica st\u0103 sub semnul efemerului\u00bb. Cu toate acestea, \u00abmartirului\u00bb nu-i lipse\u015fte, din contr\u0103, are o vie con\u015ftiin\u0163\u0103 a puterii considerabile pe care o exercit\u0103 prin intermediul cronicii ce \u00abst\u0103 sub regimul efemerului\u00bb: \u00eensumat\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, de-a lungul celor peste treizeci de ani ne\u00eentrerup\u0163i de exerci\u0163iu critic al celui mai longeviv cronicar literar postbelic, \u00abefemeritatea\u00bb se preface \u00een autoritate, iar \u00abmartirajul\u00bb \u00een postamentul unei magistraturi ce i-a adus meritata notorietate. N\u0103scut \u00abspre a irita pe toat\u0103 lumea\u00bb, longevitatea cronicarului literar \u015fi gustul riscului splendid al meseriei de critic sf\u00e2r\u015fesc prin a-l face cel mai a\u015fteptat de toat\u0103 lumea! \u00abSe uit\u0103 prea u\u015for \u2013 atrage el aten\u0163ia \u2013 c\u0103, \u00eenaintea criticilor, autoritatea revistei o d\u0103 cronicarul, singurul care poate fi g\u0103sit la postul s\u0103u \u00een fiecare num\u0103r, singurul pe care-l putem trage, \u00een timp, la r\u0103spundere. Criticii vin \u015fi se duc, cronicarul r\u0103m\u00e2ne. Idealul pentru cronicar este, \u00een cele din urm\u0103, anonimatul. Nu vreau s\u0103 spun c\u0103 el nu trebuie s\u0103 aib\u0103 personalitate. Dimpotriv\u0103, f\u0103r\u0103 personalitate puternic\u0103, un cronicar ajunge s\u0103 fie dominat de c\u0103r\u0163i, c\u00e2nd el e chemat tocmai s\u0103 le domine. Vreau s\u0103 spun c\u0103, prin constan\u0163\u0103 \u015fi tact, cronicarul devine cu timpul o obi\u015fnuin\u0163\u0103 pentru cititor, iar verdictele lui se fac a\u015fteptate.<\/p>\n
(continuare \u00een pagina 12)
\n(urmare din pagina 2)<\/p>\n
Se fac a\u015fteptate pur \u015fi simplu; cu ce sentimente, n-are importan\u0163\u0103. Un bun cronicar trebuie s\u0103 nu mai fie o persoan\u0103, ci o nelipsit\u0103 prezen\u0163\u0103, un magistrat anonim. C\u00e2nd o revist\u0103 literar\u0103 se identific\u0103 astfel cu cronicarul ei, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 putem avea \u00eencredere \u00eentr-o judecat\u0103 dreapt\u0103 \u015fi neinfluen\u0163at\u0103 de factori exteriori\u00bb\u201c.
\nAvem aici un autoportret, dar \u015fi o strategie de afirmare \u015fi impunere. S\u0103 re\u0163inem mai \u00eent\u00e2i din configurarea portretului \u00eenr\u0103mat aici accentul pus pe nostalgia anonimatului: \u201eIdealul pentru cronicar este anonimatul\u201c, spune criticul t\u00e2n\u0103r, pentru ca mai \u00eencolo s\u0103 revin\u0103 \u015fi mai ap\u0103sat asupra acestei curioase forme de \u201eimpersonalitate\u201c spre care aspir\u0103: \u201eUn bun cronicar trebuie s\u0103 nu mai fie o persoan\u0103, ci un magistrat anonim\u201c. Nu \u00eencape \u00eendoial\u0103 c\u0103 acela care, foarte tan\u0103r, vorbe\u015fte aici, nutre\u015fte un veritabil cult pentru magistratura critic\u0103 \u015fi rolul \u00eenalt pe care ea \u015fi-l atribuie \u00een destinul unei culturi. Recunoa\u015ftem \u00een timpuriul elogiu al anonimatului chiar fibra \u201emaiorescian\u0103\u201c a criticului c\u0103ruia \u00eei dator\u0103m un portret extraordinar, \u201ecanonic\u201c, al mentorului Junimii. \u201eAnonimatul\u201c cronicarului este \u201eimpersonalitatea\u201c lui Maiorescu: \u201eforma cea mai \u00eenalt\u0103 a personalit\u0103\u0163ii lui\u201c. Magistralul portret pe care i-l va face lui Titu Maiorescu se va \u00eencheia a\u015fa: \u201eimpersonalitatea lui Maiorescu echivaleaz\u0103 cu sustragerea de la contestare \u015fi critic\u0103, este acel caracter originar de invulnerabilitate pe care-l au Marii Preo\u0163i. Oratoria lui Maiorescu nu \u0163ine de stilul didactic, ci de acela religios, c\u0103ci oratorul nu e un explicator\u00a0 de dogme, ci un inspirit\u201c. (Contradic\u0163ia lui Maiorescu, Editura Eminescu, 1973, edi\u0163ia a doua, rev\u0103zut\u0103). S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 acest elogiu al invulnerabilit\u0103\u0163ii e f\u0103cut (scris) \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care totul (orice) era supus dependen\u0163ei \u015fi vulnerabilit\u0103\u0163ii. Cronicarul a ie\u015fit de ani buni din rama acestui model devenit \u201eistoric\u201c. Cum \u015fi-a p\u0103strat independen\u0163a \u015fi puterea de a da o \u201ejudecat\u0103 dreapt\u0103 \u015fi neinfluen\u0163at\u0103 de factori exterior\u201c \u00eentr-o perioad\u0103 c\u00e2nd tocmai ei, \u201efactorii exteriori\u201c, erau la putere?! \u00cen lunga lui magistratur\u0103, Nicolae Manolescu se face \u201evinovat\u201c de o dubl\u0103 infidelitate, care i-a asigurat \u015fi puterea \u015fi independen\u0163a. Lovinescian mai mult dec\u00e2t c\u0103linescian \u2013 cum a observat cu subtilitate Daniel Cristea-Enache \u2013,
\nN. Manolescu e silit la infidelitate mai \u00eent\u00e2i de soarta schimb\u0103toare a c\u0103r\u0163ilor: niciodat\u0103 nu cite\u015fti aceea\u015fi carte. Sub acela\u015fi titlu se ascunde mereu alt\u0103 carte. \u00centr-un r\u00e2nd criticul constat\u0103 c\u0103 din raftul bibliotecii c\u0103r\u0163ile \u00eencep s\u0103 se plimbe, apar \u015fi dispar, se r\u0103t\u0103cesc: c\u0103r\u0163ile au suflet, nicio carte nu r\u0103m\u00e2ne la locul ei. De n-ar fi a\u015fa iar c\u0103r\u0163ile ar r\u0103m\u00e2ne cumin\u0163i, ca \u015fi moarte, la locul lor, biblioteca ar deveni un muzeu de antichit\u0103\u0163i sau chiar un cimitir. \u015ei, dac\u0103 nu e \u201einfidel\u201c, recitirea r\u0103m\u00e2ne zadarnic\u0103.
\nA doua infidelitate, ce i-a atras destule repro\u015furi, este fa\u0163\u0103 de propria genera\u0163ie calendaristic\u0103: niciun mare critic n-a r\u0103mas sclavul \u201elotului\u201c din care s-a desprins … Istoria critic\u0103… e \u015fi ea o istorie a infidelit\u0103\u0163ilor succesive \u015fi rodnice, adesea mai captivant\u0103 dec\u00e2t a c\u0103r\u0163ilor propriu-zise: iat\u0103 o form\u0103 de tr\u0103dare mai bun\u0103 dec\u00e2t orice fidelitate. Splendide, mai ales cele ce vin dinspre tinere\u0163ea provocatoare a autorului, temele adunate sub titlul uneia dintre ele, Andersen cel crud, beneficiaz\u0103 de o prefa\u0163\u0103 substan\u0163ial\u0103 a lui Andrei Terian, unul dintre cei doi-trei cronicari care \u00eentruneau c\u00e2teva din tr\u0103s\u0103turile modelului \u201eistoric\u201c schi\u0163at mai sus. Cititori ai epocii trecute, am alergat dup\u0103 temele lui N. Manolescu \u00een diverse reviste din Bucure\u015fti \u015fi din provincie, ba chiar \u015fi \u00eentr-un ziar, \u00een Rom\u00e2nia liber\u0103, unde Octavian Paler le f\u0103cea loc, uneori, chiar \u00een pagina \u00eent\u00e2i a ziarului! Erau ni\u015fte exerci\u0163ii libere de lectur\u0103, ingenioase \u015fi provocatoare, contrazic\u00e2nd mereu deprinderile \u015fi a\u015ftept\u0103rile cititorului lene\u015f: efectul lor mental \u015fi psihologic era cam ca acela al Cronicilor optimistului ale lui G. C\u0103linescu…<\/p>\n
Se fac a\u015fteptate pur \u015fi simplu; cu ce sentimente, n-are importan\u0163\u0103. Un bun cronicar trebuie s\u0103 nu mai fie o persoan\u0103, ci o nelipsit\u0103 prezen\u0163\u0103, un magistrat anonim. C\u00e2nd o revist\u0103 literar\u0103 se identific\u0103 astfel cu cronicarul ei, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 putem avea \u00eencredere \u00eentr-o judecat\u0103 dreapt\u0103 \u015fi neinfluen\u0163at\u0103 de factori exteriori\u00bb\u201c.
\nAvem aici un autoportret, dar \u015fi o strategie de afirmare \u015fi impunere. S\u0103 re\u0163inem mai \u00eent\u00e2i din configurarea portretului \u00eenr\u0103mat aici accentul pus pe nostalgia anonimatului: \u201eIdealul pentru cronicar este anonimatul\u201c, spune criticul t\u00e2n\u0103r, pentru ca mai \u00eencolo s\u0103 revin\u0103 \u015fi mai ap\u0103sat asupra acestei curioase forme de \u201eimpersonalitate\u201c spre care aspir\u0103: \u201eUn bun cronicar trebuie s\u0103 nu mai fie o persoan\u0103, ci un magistrat anonim\u201c. Nu \u00eencape \u00eendoial\u0103 c\u0103 acela care, foarte t\u00e2n\u0103r, vorbe\u015fte aici, nutre\u015fte un veritabil cult pentru magistratura critic\u0103 \u015fi rolul \u00eenalt pe care ea \u015fi-l atribuie \u00een destinul unei culturi. Recunoa\u015ftem \u00een timpuriul elogiu al anonimatului chiar fibra \u201emaiorescian\u0103\u201c a criticului c\u0103ruia \u00eei dator\u0103m un portret extraordinar, \u201ecanonic\u201c, al mentorului Junimii. \u201eAnonimatul\u201c cronicarului este \u201eimpersonalitatea\u201c lui Maiorescu: \u201eforma cea mai \u00eenalt\u0103 a personalit\u0103\u0163ii lui\u201c. Magistralul portret pe care i-l va face lui Titu Maiorescu se va \u00eencheia a\u015fa: \u201eimpersonalitatea lui Maiorescu echivaleaz\u0103 cu sustragerea de la contestare \u015fi critic\u0103, este acel caracter originar de invulnerabilitate pe care-l au Marii Preo\u0163i. Oratoria lui Maiorescu nu \u0163ine de stilul didactic, ci de acela religios, c\u0103ci oratorul nu e un explicator\u00a0 de dogme, ci un inspirat\u201c (Contradic\u0163ia lui Maiorescu, Editura Eminescu, 1973, edi\u0163ia a doua, rev\u0103zut\u0103). S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 acest elogiu al invulnerabilit\u0103\u0163ii e f\u0103cut (scris) \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care totul (orice) era supus dependen\u0163ei \u015fi vulnerabilit\u0103\u0163ii. Cronicarul a ie\u015fit de ani buni din rama acestui model devenit \u201eistoric\u201c. Cum \u015fi-a p\u0103strat independen\u0163a \u015fi puterea de a da o \u201ejudecat\u0103 dreapt\u0103 \u015fi neinfluen\u0163at\u0103 de factori exterior\u201c \u00eentr-o perioad\u0103 c\u00e2nd tocmai ei, \u201efactorii exteriori\u201c, erau la putere?! \u00cen lunga lui magistratur\u0103, Nicolae Manolescu se face \u201evinovat\u201c de o dubl\u0103 infidelitate, care i-a asigurat \u015fi puterea \u015fi independen\u0163a. Lovinescian mai mult dec\u00e2t c\u0103linescian \u2013 cum a observat cu subtilitate Daniel Cristea-Enache \u2013,
\nN. Manolescu e silit la infidelitate mai \u00eent\u00e2i de soarta schimb\u0103toare a c\u0103r\u0163ilor: niciodat\u0103 nu cite\u015fti aceea\u015fi carte. Sub acela\u015fi titlu se ascunde mereu alt\u0103 carte. \u00centr-un r\u00e2nd criticul constat\u0103 c\u0103 din raftul bibliotecii c\u0103r\u0163ile \u00eencep s\u0103 se plimbe, apar \u015fi dispar, se r\u0103t\u0103cesc: c\u0103r\u0163ile au suflet, nicio carte nu r\u0103m\u00e2ne la locul ei. De n-ar fi a\u015fa iar c\u0103r\u0163ile ar r\u0103m\u00e2ne cumin\u0163i, ca \u015fi moarte, la locul lor, biblioteca ar deveni un muzeu de antichit\u0103\u0163i sau chiar un cimitir. \u015fi, dac\u0103 nu e \u201einfidel\u201c, recitirea r\u0103m\u00e2ne zadarnic\u0103.
\nA doua infidelitate, ce i-a atras destule repro\u015furi, este fa\u0163\u0103 de propria genera\u0163ie calendaristic\u0103: niciun mare critic n-a r\u0103mas sclavul \u201elotului\u201c din care s-a desprins … Istoria critic\u0103… e \u015fi ea o istorie a infidelit\u0103\u0163ilor succesive \u015fi rodnice, adesea mai captivant\u0103 dec\u00e2t a c\u0103r\u0163ilor propriu-zise: iat\u0103 o form\u0103 de tr\u0103dare mai bun\u0103 dec\u00e2t orice fidelitate. Splendide, mai ales cele ce vin dinspre tinere\u0163ea provocatoare a autorului, temele adunate sub titlul uneia dintre ele, Andersen cel crud, beneficiaz\u0103 de o prefa\u0163\u0103 substan\u0163ial\u0103 a lui Andrei Terian, unul dintre cei doi-trei cronicari care \u00eentruneau c\u00e2teva din tr\u0103s\u0103turile modelului \u201eistoric\u201c schi\u0163at mai sus. Cititori ai epocii trecute, am alergat dup\u0103 temele lui N. Manolescu \u00een diverse reviste din Bucure\u015fti \u015fi din provincie, ba chiar \u015fi \u00eentr-un ziar, \u00een Rom\u00e2nia liber\u0103, unde Octavian Paler le f\u0103cea loc, uneori, chiar \u00een pagina \u00eent\u00e2i a ziarului! Erau ni\u015fte exerci\u0163ii libere de lectur\u0103, ingenioase \u015fi provocatoare, contrazic\u00e2nd mereu deprinderile \u015fi a\u015ftept\u0103rile cititorului lene\u015f: efectul lor mental \u015fi psihologic era cam ca acela al Cronicilor optimistului ale lui G. C\u0103linescu…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cronicar cu ochii-n patru, vigilent \u015fi atent cu tot ce \u201emi\u015fc\u0103\u201c-n lumea literar\u0103, t\u00e2n\u0103rul Cosmin Ciotlo\u015f nu scap\u0103 nicio ocazie de a-i moraliza pedagogic pe, cum zice, \u201ecolegii mei\u201c. Nu scap\u0103 nici ocazia anivers\u0103rii zilei de na\u015ftere a lui Nicolae Manolescu spre a-i urechea pu\u0163in pe \u201ecolegii mei\u201c. \u00cei invit\u0103 s\u0103 citeasc\u0103 a\u015fa cum trebuie… Cite\u0219te mai mult »Un martir…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5121,124],"class_list":["post-21515","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cosmin-ciotlos","tag-nicolae-manolescu"],"views":2199,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21515","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21515"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21515\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21515"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21515"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21515"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}